Universul, decembrie 1936 (Anul 53, nr. 332-346)
1936-12-01 / nr. 332
Anul al 53-lea FONDATOftt LUIGI CAZZAVILLAN EXEMPLARUL Taxa poștală plătită în numerar conform CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONICE REDACTIA SI ADMINISTRATIA: BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI : 3.30.10 : **'**»«** ne- bilbaptik, «mic In ajutorul celor nevoiaşi o modestă asociaţie de binefacere, alcătuită din doamne şi domnişoare, care, spre cinstea şi lauda lor, îşi întrebuinţează munca, timpul şi îşi impun personal sacrificii materiale, pentru a alina în măsura posibilului suferinţele populaţiei nevoiaşe şi în deosebi ale copiilor, are ocazia să facă, în cartierele mărginaşe ale Capitalei, descoperiri ce arată gradul neînchipuit de mizerie în care se sbat atâţia din semenii noştri. Arătăm numai două fapte concrete din mulţimea cazurilor constatate. Intr’o cocioabă cu igrasia până la acoperişul stricat şi găurit, s’a găsit locuind o femeie bătrână şi trei copii, dintre cari cel mal mare e In vârstă de şapte ani. Bătrâna, trecută de 80 de ani, e bunica celor trei copii şi singura, care trebue să le ducă de grije. Insă nenorocita de ea este oarbă şi pe jumătate paralizată. Mama copiilor a murit acum trei luni, iar tatăl lor, muncitor manual, se găseşte internat într’un spital, fiind tuberculos In ultimul grad. E de prisos să stăruim asupra mizeriei cumplite In care se găsesc aceşti desmoşteniţi ai soarteî, creştini, ca şi noi, români, ca şi noi. Spunem numai că atât bătrâna, cât şi cei trei copilaşi, nu trăiau până mai acum câteva zile decât din pomana ce le făceau vecinii — o pomană rară şi puţintică, deoarece nici vecinii din acea stradă de la periferie nu simt oameni înstăriţi. Al doilea caz concret. A fost găsită o femeie alăptând un copil, care e aproape să împlinească vârsta de trei ani. La întrebarea de ce IE alăptează până la vârsta aceasta, femeia a răspuns * „Pentrucâ n’am alta mâncare să-i dau". Adâogam amănuntul că nenorocita de mamă a fost găsită, când se întorcea dela un depozit de lemne, de unde cumpărase patru kilograme de lemne Cumpărase numai patru kilograme, fiindcă nu avea cu ce să cumpere mai multe. Cazurile de astfel de mizerie aprigă şi sfâşietoare sunt numeroase în Capitală — în această Capitală, unde se face atâta risipă şi unde luxul se lâfăeşte aşa de sfidător şi aşa de împietrit la suferinţele celor din jurul nostru. Iar ceea ce este mai dureros, e faptul că fraţii noştri de sânge şi de lege, că românii şi creştinii noştri sunt cel mai crud loviţi de sărăcie şi de mizerie. Acesta e adevărul care se impune şi te izbeşte în orice direcţie ţi-ai îndrepta cercetările. E adevărul care constă In sărăcirea crescândă a elementului românesc dela oraşe. Zicem a elementului românesc dela oraşe, ceeace nu Înseamnă că situaţia ţăranului român ar fi Înfloritoare. In comparaţie cu ţăranii minoritari, tot ţăranii noştri sunt cei mai săraci, cel mai greu apăsaţi de nevoi şi mai lipsiţi de confortul cel mai elementar. Insă, nu e mai puţin adevărat că această situaţie mizeră a ţăranului român este destul de veche. Deocamdată, ceea ce ţinem să scoatem în evidenţă, este că la oraşe pauperizarea e- emeritului românesc merge crescând. Aproape In toate oraşele din ţară românii dau Înapoi înaintea străinilor, Iar In cartierele sărace, mizeria face ravagii mai ales In rândurile populaţiei româneşti. In aceste cartiere rom găsi români de toate vârstele, cari flămânzesc cu zilele. Iarna, care s’a lăsat, înăspreşte şi înteţeşte şi mai rău suferinţele acestor nenorociţi. La datoria pe care o au autorităţile publice de a le veni în ajutor, se impune, dintr’un dublu sentiment : românesc şi creştinesc, ca şi iniţiativa particulară să-şi aducă partea ei de contribuție. Misiunea militară franceză la aniversarea unirii noastre naţionale Astăzi soseşte în Capitală misiunea militară franceză, în frunte cu d. general de divizie Mittelhausser, membru in Consiliul superior de război. Guvernul francez a decis să trimită la serbarea aniversării unirii noastre naţionale, o importantă misiune militară, având în frunte pe unul dintre cei mai distinşi ofiţeri ai armatei franceze. Generalul Mittelhausser e provenit din arma infanteriei şi a fost elev al şcoalei de război. Cariera sa a f°st strălucitoare. El este considerat astăzi ca unul dintre cei mai mari şefi militari francezi. In tinpul războiului, s-a ilustrat ca un comandant iscusit şi plin de curaj şi de iniţiative şi a fost grav rănit pe câmpul de luptă. El a ocupat, de asemenea, cele mai înalte posturi şi a condus la marele cartier general secţiunea personalului, care avea în acele vremuri o deosebită importanţă. Aliata noastră, Cehoslovacia, a avut prilejul să aprecieze meritele distinsului general pancez. Intr’adevăr, imediat după război, generalul Mittelhausser a fost în Cehoslovacia organizatorul tinerei armate cehoslovace, împreună cu generalul Pelli la început şi singur după plecarea acestuia, generalul Mittelhausser a contribuit la organizarea şi întărirea armatei cehoslovace. El a lăsat în acea ţară amintiri de neuitat. ..Înapoiat în Franţa, generalul Mittelhausser a comandat în mod succesiv diviziunea 29 la Nissa, al 18-lea corp de armată la Bordeaux și al 29-lea corp de armată la Nancy. Meritele sale, valoarea sa personală, serviciile aduse armatei și strălucirea comandamentului său, l-au adus încă tânăr ca membru al consiliului superior de război. El face parte din acea serie de soldaţi eminenţi, formaţi la şcoala aprigă a războiului şi care se găsesc astăzi în fruntea armatei franceze. Specialist al chestiunilor militare europene, generalul Mittelhausser se bucurăde un mare prestigiu. Cinci ofiţeri de stat major dintre cei mai distinşi însoţesc pe generalul Mittelhausser: locot-colonel Langlet, locot.colonel Valiet, căpitan Lelaguet, căpitanul de Remond şi căpitanul Winsbach. Dintre aceştia, locot.colonelul Langlet a făcut parte din misiunea Berthelot şi a făcut campania in România. OS Mare contrabandă de aur din Spania prinsă la graniţa franceză Paris, 28 (Radar). — Grănicerii francezi de la punctul de frontieră franco-spaniolă Pertraus au confiscat cri 28 kilograme aur în baie şi în monete, reprezentând an total de 700.000 franci. Aurul a fost confiscat în momentul în care un automobil rechiziţionat de generalitatea Cataloniei şi condus de proprietarul lui, membru al Federaţiei anarchiste iberice, sosea în Franţa, venind din Barcelona, cu acest preţios transport. Grănicerii şi funcţionarii vamali francezi se pregăteau să cerceteze automobilul şi bagajele, când unul din ocupanţi a fugit, ascunzându-se la un brutar din Berthus. Peste câteva clipe, brutarul a părăsit prăvălia, ducând un coş in care, ascunse sub pâini, au fost găsite de funcţionarii francezi două kilograme aur. La perchisiul« care s’a făcut la brutărie s’au mai găsit câteva bare de aur şi monete, ascunse în aluat. Amul a fost consemnat de Banca Franţei iar spaniolii cari au încercat să-l introducă în Franţa fără autorizaţie au fost daţi în judecată. Ei au declarat că suma era destinată plăţii alimentelor cumpărate în Franța de guvernul catalan. ------- x a x------- Exemplare din „Bringoire“ arse la Lens Paris, ,28 (Rador). Din ordinul conducerii partidului socialist, aderenţii acestui partid au cumpărat ori toate exemplarele revistei „Gringoire", sosite la Lens. Socialiştii au făcut apoi o manifestaţie în piaţa mare a oraşului, arzând toate numerele cumpărate ale ziarului săptămânal de dreapta. — Oribila descoperire din str. Abrud Un tânăr din Capitală, student la fizico-chimie, îşi căsăpeşte părinţii şi cadavrele le ţine in cazane in pivniţă Asasinatele ies la iveală de-abia după o lună Nici fantezia sadică a autorilor de romane tari, scăldate în sânge şi în monstruozităţi pentru a impresiona nervi bolnavi, n’a putut descoperi o asemenea oroare ca aceia ieşită aseară la iveală, la o modestă locuinţă din Bucureşti, str. Abrud 57. Vestea a venit târziu, ca o glumă sinistră şi de necrezut: doi bătrâni, dispăruţi acum o lună, au fost găsiţi măcelăriţi şi închişi in butoae de tablă, in pivniţa casei lor. Drept autor al faptei e bănuit chiar copilul victimelor, student în ultimul an la fizico-chimice şi dispărut şi el de câteva zile de acasă. AUTORITĂŢILE LA LOCUL CRIMEI Automobilele gonesc prin uliţi întunecoase, mlăştinoase, spre locul crimei, str. Abrud 57, dincolo de bule», Basarab». Megieşii, la sunetul claxoanelor, au şi ieşit pe la porţi Pe trotuar, in faţa casei, se afla un gardian de pază şi un comisar. Rând pe rând sosesc d-nii inspector . Clanţa, subşeful siguranţei Capitalei, chestor Stănescu, procuror Dimitriu şi comisar şef Scarlat Haralamb, de la prefectură. Grupul intră în curte şi se îndreaptă spre fundul casei, e o casă „vagon”, cu intrare principală lângă poartă, dând intr’um mic hali şi cu altă intrare mai departe, direct în bucătărie. Din primele informaţii aflăm că această casă este proaspătă proprietate a lui Alexandru Constantinescu, controlor la c. f. r„ căsătorit cu Eufrosina. Bătrânii trăiau aci cu fiul lor, Vasile Constantinescu, student la fizico-chimice, în ultimul an. De o lună bătrânii n’au mai fost văzuţi!... ne-o spune cu multă volatilitate şi cu oarecare spaimă în ochi o chiriaşă care locuieşte un mic apartament in prelungire spre fundiul curţii. — Băiatul lor însă, studentul, — continuă ea — a stat mereu pe-acasă, a petrecut cu femei, a tot fost pe-al ei până acum câteva zile... de când nu l-am mai văzut de fel. In vremea aceasta, la lumina unei lămpi electrice de buzunar, sunt rupte sigiliile şi uşa bucătăriei e dată ,în lamin.. . ! Cineva Întoarce comutatoarele prin odăi. Uşile celor pătru încăperi sunt deschise, iar întreaga răscolită Pe patul nestrâns de multă vreme au fost aruncate obiecte de toaletă, un scaun şi haine, ca in graba unei plecări. Cursuri de chimie aproape pe fiecare masă, cu semne Shele. Se mai găsesc pe jos sticle plina, pachete cu prafuri, cu var. Misterul nu este însă aci, in casă, ci jos, în pivniţa de suu bucătărie. Nu se poate şti până la morgă. Atât e sigur deocamdată : într’unul se află resturile tatălui şi într’altul resturile mamei — amândoi părinţi buni ai... dementului asasin. In pivniţă, printre pliturile de lemne şi cazanele funerare, se găsesc câteva scânduri, aşezate în chip de masă, un cuţit şi o tesla, amândouă muiate în var, ca să nu miroasă sângele în descompunere, mai multe cârpe şi o pereche de mânuşi. Prin urmare aci, in pivniţă, şi-a instalat atelierul şi a lucrat asasinul. De la o priză din bucătărie, cu o sârmă şi două banane a fost adusa în pivniţă şi lumina electrică. IN SGOMOTUL DE RADIO Ca operaţiile sale să nu fie auzite de vreun vecin sau de chiriaşii din curte, studentul Vasile Constantinescu îşi cumpărase în ultimul timp un aparat mare de Radio, pe care 11 punea să urle toată vremea când era acasă. Iar el, in vremea aceasta, Încuiat, lucra la lumina puternicei lămpi din pivniţă la căsăpirea părinţilor — sau studia în cursurile de chimie chipul cum ar putea descompune până la desfiinţare resturile cadavrelor lor. Probabil că aceasta îi era şi ţinta , când, cu ajutorul chimicalelor, urma corpurilor ar fi dispărut, transformate, iar mirosul desvăluitor înlăturat, el ar fi scos apoi pe furiş cazamele din pivniţă şi le-ar fi expediat sau aruncat. Aceste cazane par să fie încheiate chiar de asasin. In casă s’au şi găsit şurupuri şi nituri, cumpărate în acest scop. Motivele acestei oribile fapte . Nu se ştie Încă nimic. Bătrânii erau oameni foarte cumsecade. Cu copilul lor trăiau in bună înţelegere. Casa n’o cumpăraseră de multă vreme. Mai aveau oare bani strânşi, cari l-au tentat pe asasin ? După dispariţia bătrânilor, de-acum o lună, asasinul era la fel de vesel şi vorbăreţ cu chiriaşii. O NECUNOSCUTA In câteva nopţi petrecuse cu o femeie, acasă. O doamnă bine, care vorbea şi nemţeşte şi franţuzeşte, venise de două sau de trei ori singură, In cercetare în str. Abrud şi se interesase la chiriaşi despre bătrâni. După purtările ei, această misterioasă doamnă părea să cunoască adevărul şi venea desigur trimisă de asasin ca să afle dacă nu s’au ivit oarecari bănueli In privinţa lipsei bătrânilor. Fiul minţea, cui li Întreba că bătrânii sunt la ţară... sănătos! şi veseli. DISPARIŢIA CRIMINALULUI Chiriaşii şi vecinii credeau — dar un coleg al victimei, văzând că Alexandru Constantinescu nici nu vine la slujbă, nici nu trimite certificat de boală, riscând astfel să fie dat afară, a venit îngrijorat să-l caute acasă. Aşa s’a descoperit aseară oribila crimă, al cărei motiv rămâne deocamdată o taină şi al cărei sadism întrece fantezia cea mai perversă. Cele două cazane, cu trupurile bătrânilor, au fost duse astănoapte la morgă, iar echipe de agenţi au plecat în urmărirea studentului Vasile Constantinescu, prezumtiv asasin şi, cert, dement. Victimele în grădina casei. Studentul Vasile Constantinescu cu o rudă ALEXANDRU CONSTANTINESCU controlor la c. f. r. victima. Cazanele cu cadavrele din pivniţă Acolo, la prima inspecţie făcută de comisarul dela 35, s’au găsit două cazane înalte, de tablă, Învelite în pânză şi Închise hermetic, cu şurupuri. Acolo se bănueşte că trebue să fie cei doi bătrâni dispăruţi. Intr’adevăr, Îndată ce un vecin, mecanic la c. f. r., desface câteva şurupuri cu dalta şi ridică puţin capacul primului cazan, o duhoare puternică de cadavru descompus învălite pe cei prezenţi. In acelaş timp, la lumina aceleiaşi lămpi electrice de buzunar, se găseşte înăuntru resturile ciopârţelii : — o labă de picior în papucul de casă, o mână, o pulpă... toate ieşind de sub jurnale şi cârpe, stropite din belşug cu var. De groază , capacul e închis repede. Butoiul din fund are acelaş aspect pe dinafară. Se renunţă la deschiderea lui: trebue să conţină celălalt cadavru. Dar oare o fi aici şi care acolo 7 Mamstop firul așșsip când era copil ——- Pagini înţelegerea dintre România şi Polonia Comunicat oficial asupra întrevederilor d-nilor Antonescu şi Beek ■ zoz — Varşovia, 28 (Rador). — Astăzi s’a dat publicităţii următorul comunicat oficial: „In cursul vizitei sale in Polonia, d. Victor Antonescu, ministrul afacerilor străine al României, a avut cu d. Josef Beck, ministrul afacerilor străine al Poloniei, o serie de conversaţii in cursul cărora, după ce au examinat toate chestiunile interesând cele două state, cei doi miniştri au constatat concordanţa perfectă de vederi a juvtfitelor lui Itupcell,« şi s’au declarat convinşi de necesitatea de a menţine cu vigilenţă, în situaţia actuală, contactul cel mal intim intre ei. Ei au constatat In primul rând că alianţa, care uneşte cele două state s’a adeverit totdeauna ca răspunzând In totul sentimentului profund al celor două naţiuni precum şi scopurilor pentru care a fost Încheiată, că această alianţă constituie unul din elementele constructive şi eficace ale stabilizării relaţiilor internaţionale şi ale securităţii in Europa. Cei doi miniştri au afirmat hotărirea lor comună de a menţine intacte. In toate Împrejurările, principiile stabilite în tratatul de garanţie dintre Polonia şi România, pentru a păstra, in plină eficacitate, in orice nouă organizare a Europei, avantagiile ce rezultă pentru cele două ţări din această alianţă. In acest scop, cei doi miniştri s’au declarat gata să desvolte alianţa pe toate terenurile vieţii practice şi să adapteze interesele celor două popoare la necesităţile imperioase ale situaţiei actuale. Ei au luat astfel in considerare vizita apropiată la Varşovia a maistrului instrucţiunii puste al României, a jerfuiui de 3lat -njajor al armatei române precum şi o vizită a guvernatorului Băncii Naţionale a României la guvernatorul Băncii Naţionale a Poloniei, însufleţiţi de spiritul de prietenie şi de încredere mutuală, care caracterizează relaţiile dintre cele două ţări şi dornici să strângă şi mai mult încă contactul între vieţile intelectuale ale celor două naţiuni, cei doi miniştri au procedat la semnarea unei convenţii relativă la colaborarea culturală între România şi Polonia, cum şi a două procese-verbale dintre care unul prevede cooperaţiunea directă a miniştrilor de instrucţie publică, iar cellalt asigură participarea celor două guverne la realizarea colaborării dintre organizaţiile polone şi române însărcinate cu educaţia tineretului. Cei doi miniştri au folosit deasemenea prilejul întâlnirii lor pentru a efectua schimbul documentelor de ratificare a convenţiei şi protocolului relative la delimitarea frontierei polono-române”. D. Victor Antonescu, ministrul de externe al României în audienţă la d. Moscicki, preşedintele Republicei polone (la mijloc) însoţit de d. Beck, ministrul de externe polon Marţi magazinele vor fi deschise Marţi, 1 Decembrie, magazinele rămân deschise toată ziua, conform orariului obişnuit. -------xoxOxox-----— Economie la consumul cerealelor in Germania Berlin, 28 (Radar). — D. Walter Darre, ministrul agriculturii, a interzis întrebuinţarea secarei şi grâului pentru fabricarea rachiului. Această măsură sta luat în scopul de a se face cea mai mare economie în ce priveşte consumul cerealelor. --------ooO : • : Ooo------- Asociaţia republicană a foştilor luptători francezi na fost admisă in confederaţie Paris, 28 (Rador). — Consiliul naţional al confederaţiei naţionale a foştilor luptători, victime ale războiului, — din care fac parte toate asociaţiile de foşti luptători francezi, cu excepţia asociaţiei republicane a foştilor luptători, care are tendinţe de extremă stângă, a fost convocat pentru azi, să se pronunţe asupra cererii de admitere în Confederaţie a asociaţiei republicane a foştilor luptători. Votul a fost secret. Rezultatul este : 147 voturi pentru admitere și 125 voturi contra. Deoarece nu s’au întru- nit cele trei pătrimi regie- mentare, asociaţia republi- cană a foştilor luptători nu a fost admisă in Confederaţie. -------xgxQxox —— N*. B. Marti l Decembrie 1996 DIRECTOR: STELIAN POPESCU D. Victor Antonescu a plecat la Bucureşti Varşovia, 28 (Rador). — D. Victor Antonescu, ministrul afacerilor străine al României, şi d-na Antonescu, însoţiţi de suită, au părăsit Varşovia, azi la orele 15 şi 40. Pe peronul gării, d. Antonescu a fost salutat de d. Beck, ministrul de afaceri străine al Poloniei; d. Szembeck, subsecretar de stat la acelaş departamet; d. Römer, directorul protocolului; d. Skiwski, directorul presei; d. Kobylanski, directorul secţiunii afacerilor politice din ministerul afacerilor străine; d. Arczhewski, ministrul Poloniei la Bucureşti şi de numeroşi reprezentanţi ai societăţii polono-române şi ai presei. D. Al. Duiliu Zamfirescu, ministrul României la Varşovia, însoţeşte pe d. Victor Antonescu la Bucureşti. D-na Zeck a oferit flori d-nei Antonescu. Cu acelaş tren au plecat ziariştii români cari au însoțit pe d. Victor Antonescu în Polonia. SCRISORI DIN LONDRA Evenimentele din Spania de AUGUR Londra, Noembrie Deunăzi, o telegramă prost redactată, a unei agenţii care pe nedrept e socotită oficială, a fost deajuns ca să pună pe o urnă greşită toată presa străină. La Paris, ca şi în Europa, comentatorii politicii britanice au crezut că guvernul din Londra luase hotărîrea de a răspunde printriun act de viguroasă represiune la ameninţarea lansată de generalul Franco împotriva portului roşu de la Barcelona. Socotim că acum, distinşii noştri colegi au priceput greşala săvârşită. Căci guvernul britanic n’are de loc intenţia să se amestece în chestiunea spaniolă. Scopul urmărit de Marea Britanie nu s’a schimbat. Din prima zi s’a căutat să se evite ca incidentul spaniol să devină originea unui conflict european! Generalul Franco şi naţionaliştii lui, pe de o parte, şi regimul Caballero împreună cu comuniştii pe de alta, slujesc drept măşti pentru un conflict în care Rusia şi Italia joacă rolul principalilor adversari. Roma e hotărîtă să nu permită Moscovei să-şi instaleze sucursala în peninsula Iberică. Marea Britanie e hotărîtă să restabilească relaţii prieteneşti cu Italia. Nu se poate admite ca o ceartă, în care Spania este ţinta, să vină să tulbure o atmosferă care începe în sfârşit să devină favorabilă. Ruşii au săvârşit greşala de a juca pe tabloul Madridului care pierde. Săvârşesc greşala şi mai mare de a stărui într’o sforţare care, inevitabil, va duce la înfrânge-■ re. Aci, în definitiv, se vede cu ochi destul de buni înfrângerea Internaţionalei comuniste din Spania. Se speră că elementele naţionaliste de la Moscova vor învinge şi Marea Britanie are, tot interesul Imn înţelegeou «le, VIZITA REGALA Dar să lăsăm chestiunea spaniolă să-şi urmeze cursul mizerabil şi să vorbim de ce se petrece la noi. Două evenimentes-au petrecut zilele trecute. Primul a fost vizita Regelui în ţara Galilor şi al doilea, câteva discursuri ale miniştrilor despre tema spinoasă a serviciului militar obligator. Ţara Galilor este una din regiunile regatului Marei Britanii, unde prosperitatea se simte prea puţin. Ţară de exploatare a huilii prin excelenţă, Ţara Galilor posedă un mare număr de mine secate sau aproape, încât este imposibil de a continua economiceşte exploatarea. In aceste văi sterpe şi întunecate, cari caracterizează priveliştea acestui ţinut, se eşalonează târguri şi sate dealungul drumurilor pustii. Locuitorii sunt fără lucru şi nu prea au speranţa de a găsi vreodată. Statul le acordă o mică sumă, abia cu ce se mumoară de foame, dar insuficientă pentru îmbrăcăminte. Este una din acele regiuni deprimate pe care Parlamentul a pus-o ■sub un regim special, în speranţa de a putea organiza noui industrii. Zilele trecute, Regele s-a dus să facă o inspecţie în această regiune. A încercat să-şi dea seama cât mai bine de felul lor de viaţă şi nu numai ceea ce administraţie arată de obicei unui călător distins. Regele a intrat in case, a vorbit şomerilor şi familiilor lor. A putut să-şi dea seama de starea de sărăcie generală, care domneşte în acest ţinut. Mai ales a rostit cuvinte de îmbărbătare, cari leagă moralmente guvernul. Suveranul a spus: „aceasta nu poate continua astfel; trebue să se facă ceva". Guvernul n’a pierdut timp(Continuare in pag. 2-a)