Universul, decembrie 1936 (Anul 53, nr. 332-346)

1936-12-01 / nr. 332

Anu­l al 53-lea FONDATOftt LUIGI CAZZAVILLAN EXEMPLARUL Taxa poștală plătită în numerar conform CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONICE REDACTIA SI ADMINISTRATIA: BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI : 3.30.10 : **'**»«** ne- bilbaptik, «mic In ajutorul celor nevoiaşi o modestă asociaţie de binefacere, alcătuită din doamne şi domnişoare, care, spre cinstea şi lauda lor, îşi întrebuinţează munca, timpul şi îşi impun personal sacri­ficii materiale, pentru a a­­lina în măsura posibilului suferinţele populaţiei nevo­iaşe şi în deosebi ale copii­lor, are ocazia să facă, în cartierele mărginaşe ale Ca­pitalei, descoperiri ce arată gradul neînchipuit de mi­zerie în care se sbat atâţia din semenii noştri. Arătăm numai două fapte concrete din mulţimea ca­zurilor constatate. Intr’o cocioabă cu igrasia până la acoperişul stricat şi găurit, s’a găsit locuind o femeie bătrână şi trei copii, dintre cari cel mal mare e In vârstă de şapte ani. Bă­trâna, trecută de 80 de ani, e bunica celor trei copii şi singura, care trebue să le ducă de grije. Insă nenoro­cita de ea este oarbă şi pe jumătate paralizată. Mama copiilor a murit acum trei luni, iar tatăl lor, muncitor manual, se găseşte internat într’un spital, fiind tubercu­los In ultimul grad. E de prisos să stăruim a­­supra mizeriei cumplite In care se găsesc aceşti desmoş­­teniţi ai soarteî, creştini, ca şi noi, români, ca şi noi. Spunem numai că atât bă­trâna, cât şi cei trei copi­laşi, nu trăiau până mai a­­cum câteva zile decât din pomana ce le făceau vecinii — o pomană rară şi puţin­tică, de­oarece nici vecinii din acea stradă de la perife­rie nu simt oameni înstăriţi. Al doilea caz concret. A fost găsită o femeie alăp­tând un copil, care e aproa­pe să împlinească vârsta de trei ani. La întrebarea de ce IE alăptează până la vârsta aceasta, femeia a răspuns * „Pentrucâ n’am alta mân­care să-i dau". Adâogam a­­mănuntul că nenorocita de mamă a fost găsită, când se întorcea dela un depozit de lemne, de unde cumpărase patru kilograme de lemne Cumpărase numai patru ki­lograme, fiindcă nu avea cu ce să cumpere mai multe. Cazurile de astfel de mize­rie aprigă şi sfâşietoare sunt numeroase în Capitală — în această Capitală, unde se face atâta risipă şi unde lu­xul se lâfăeşte aşa de sfidă­tor şi aşa de împietrit la su­ferinţele celor din jurul nos­tru. Iar ceea ce este mai du­reros, e faptul că fraţii noş­tri de sânge şi de lege, că românii şi creştinii noştri sunt cel mai crud loviţi de sărăcie şi de mizerie. Acesta e adevărul care se impune şi te izbeşte în orice direcţie ţi-ai îndrepta cerce­tările. E adevărul care con­stă In sărăcirea crescândă a elementului românesc dela oraşe. Zicem a elementului româ­nesc dela oraşe, ceeace nu Înseamnă că situaţia ţăra­nului român ar fi Înfloritoa­re. In comparaţie cu ţăranii minoritari, tot ţăranii noş­tri sunt cei mai săraci, cel mai greu apăsaţi de nevoi şi mai lipsiţi de confortul cel mai elementar. Insă, nu e mai puţin adevărat că acea­stă situaţie mizeră a ţăranu­lui român este destul de ve­che. Deocamdată, ceea ce ţinem să scoatem în evidenţă, este că la oraşe pauperizarea e-­­ emeritului românesc merge crescând. Aproape In toate oraşele din ţară românii dau Înapoi înaintea străinilor, Iar In cartierele sărace, mi­zeria face ravagii mai ales In rândurile populaţiei ro­mâneşti. In aceste cartiere rom găsi români de toate vârstele, cari flămânzesc cu zilele. Iarna, care s’a lăsat, înăspreşte şi înteţeşte şi mai rău suferinţele acestor nenorociţi. La datoria pe care o au autorităţile publice de a le veni în ajutor, se impune, dintr’un dublu sentiment : românesc şi creştinesc, ca şi iniţiativa particulară să-şi aducă partea ei de contribu­ție. Misiunea militară franceză la aniversarea unirii noastre naţionale Astăzi soseşte în Capitală mi­­siunea militară franceză, în frunte cu d. general de divizie Mittelhausser, membru in Con­siliul superior de război. Guvernul francez a decis să trimită la serbarea aniversării unirii noastre naţionale, o im­portantă misiune militară, a­­vând în frunte pe unul dintre cei mai distinşi ofiţeri ai arma­­tei franceze. Generalul Mittelhausser e pro­­venit din arma infanteriei şi a fost elev al şcoalei de război. Cariera sa a f°st strălucitoare. El este considerat astăzi ca unul dintre cei mai mari şefi militari francezi. In tinpul războiului, s-a ilus­trat ca un comandant iscusit şi plin de curaj şi de iniţiative şi a fost grav rănit pe câmpul de luptă. El a ocupat, de asemenea, cele mai înalte posturi şi a con­dus la marele cartier general secţiunea personalului, care avea în acele vremuri o deosebită im­portanţă. Aliata noastră, Cehoslovacia, a avut prilejul să aprecieze me­ritele distinsului general pan­­cez. Intr’adevăr, imediat după război, generalul Mittelhausser a fost în Cehoslovacia organiza­­torul tinerei armate cehoslova­ce, împreună cu generalul Pelli la început şi singur după ple­­carea acestuia, generalul Mittel­­hausser a contribuit la organi­zarea şi întărirea armatei ce­hoslovace. El a lăsat în­ acea ţară amintiri de neuitat. ..Înapoiat în Franţa, generalul Mittelhausser a comandat în mod succesiv diviziunea 29 la Nissa, al 18-lea corp de armată la Bordeaux și al 29-lea corp de armată la Nancy. Meritele sale, valoarea sa per­sonală, serviciile aduse armatei și strălucirea comandamentului său, l-au adus încă tânăr ca membru al consiliului superior de război. El face parte din acea serie de soldaţi eminenţi, for­maţi la şcoala aprigă a războ­iului şi care se găsesc astăzi în fruntea armatei franceze. Specialist al chestiunilor mi­litare europene, generalul Mit­­telhausser se bucură­­de un mare prestigiu. Cinci ofiţeri de stat major dintre cei mai distinşi însoţesc pe generalul Mittelhausser: lo­­cot-colonel Langlet, locot.colo­­nel Valiet, căpitan Lelaguet, că­pitanul de Remond şi căpita­nul Winsbach. Dintre aceştia, locot.colonelul Langlet a făcut parte din misiunea Berthelot şi a făcut campania in România. OS Mare contrabandă de aur din Spania prinsă la graniţa franceză Paris, 28 (Radar). — Grăni­cerii francezi de la punctul de frontieră franco-spaniolă Per­­traus au confiscat cri 28 kilo­grame aur în baie şi în monete, reprezentând an total de 700.000 franci. Aurul a fost confiscat în mo­mentul în care un automobil re­chiziţionat de generalitatea Ca­­taloniei şi condus de proprie­tarul lui, membru al Federaţiei anarchiste iberice, sosea în Franţa, venind din Barcelona, cu acest preţios transport. Grănicerii şi funcţionarii va­mali francezi se pregăteau să cerceteze automobilul şi baga­jele, când unul din ocupanţi a fugit, ascunzându-se la un bru­tar din Berthus. Peste câteva clipe, brutarul a părăsit pră­vălia, ducând un coş in care, ascunse sub pâini, au fost găsite de funcţionarii francezi două kilograme aur. La perchi­­siul« care s’a făcut la brutărie s’au mai găsit câteva bare de aur şi monete, ascunse în aluat. Amul a fost consemnat de Banca Franţei iar spaniolii cari au încercat să-l introducă în Franţa fără autorizaţie au fost daţi în judecată. Ei au decla­rat că suma era destinată plăţii alimentelor cumpărate în Fran­ța de guvernul catalan. ------- x a x-------­ Exemplare din „Bringoire“ arse la Lens Paris, ,28 (Rador).­­ Din or­dinul conducerii partidului so­cialist, aderenţii acestui partid au cumpărat ori toate exempla­rele revistei „Gringoire", sosite la Lens. Socialiştii au făcut a­­poi o manifestaţie în piaţa ma­re a oraşului, arzând toate nu­merele cumpărate ale ziarului săptămânal de dreapta. — Oribila descoperire din str. Abrud Un tânăr din Capitală, student la fizico-chimi­­e, îşi căsăpeşte părinţii şi cadavrele le ţine in cazane in pivniţă Asasinatele ies la iveală de-abia după o lună Nici fantezia sadică a autori­lor de romane tari, scăldate în sânge şi în monstruozităţi pen­tru a impresiona nervi bolnavi, n’a putut descoperi o asemenea oroare ca aceia ieşită aseară la iveală, la o modestă locuinţă din Bucureşti, str. Abrud 57. Vestea a venit târziu, ca o glumă sinistră şi de necrezut: doi bătrâni, dispăruţi acum o lună, au fost găsiţi măcelăriţi şi închişi in butoae de tablă, in pivniţa casei lor. Drept autor al faptei e bănuit chiar copilul victimelor, student în ultimul an la fizico-chimice şi dispărut şi el de câteva zile de acasă. AUTORITĂŢILE LA LOCUL CRIMEI Automobilele gonesc prin u­­liţi întunecoase, mlăştinoase, spre locul crimei, str. Abrud 57, dincolo de bule­», Basarab». Megieşii, la sunetul claxoane­lor, au şi ieşit pe la porţi Pe trotuar, in faţa casei, se afla un gardian de pază şi un comisar. Rând pe rând sosesc d-nii in­spector . Clanţa, subşeful sigu­ranţei Capitalei, chestor Stănes­­cu, procuror Dimitriu şi comisar şef Scarlat Haralamb, de la pre­fectură. Grupul intră în curte şi se îndreaptă spre fundul casei, e o casă „vagon”, cu intrare prin­cipală lângă poartă, dând in­­tr’um mic hali şi cu altă in­trare mai departe, direct în bu­cătărie. Din primele informaţii aflăm că această casă este proaspătă proprietate a lui Alexandru Constantinescu, controlor la c. f. r„ căsătorit cu Eufrosina. Bătrânii trăiau aci cu fiul lor, Vasile Constantinescu, student la fizico-chimice, în ultimul an. De o lună bătrânii n’au mai fost văzuţi!... ne-o spune c­u multă volat­ilita­te şi cu oare­care spaimă în ochi o chiriaşă care locuieşte un mic aparta­ment in prelungire spre fundiul curţii. — Băiatul lor însă, studen­tul, — continuă ea — a stat mereu pe-acasă, a petrecut cu femei, a tot fost pe-al ei până acum câteva zile... de când nu l-am mai văzut de fel. In vremea aceasta, la lumina unei lămpi electrice de buzu­nar, sunt rupte sigiliile şi uşa bucă­tăriei e dată ,în lam­in.. . ! Cineva Întoarce comutatoarele prin odăi. Uşile celor pătru încăperi sunt deschise, iar întreaga răs­colită Pe patul nestrâns de multă vreme au fost aruncate obiecte de toaletă, un scaun şi haine, ca in graba unei plecări. Cursuri de chimie aproape pe fiecare masă, cu semne Sh­ele. Se mai găsesc pe jos sticle plina, pachete cu prafuri, cu var. Misterul nu este însă aci, in casă, ci jos, în pivniţa de suu­ bucătărie. Nu se poate şti până la morgă. Atât e sigur deocamdată : într’unul se află resturile ta­tălui şi într’altul resturile mamei — amândoi părinţi buni ai... dementului asasin. In pivniţă, printre pliturile de lemne şi cazanele fune­rare, se găsesc câteva scân­duri, aşezate în chip de ma­să, un cuţit şi o tesla, amân­două muiate în var, ca să nu miroasă sângele în descom­punere, mai multe cârpe şi o pereche de mânuşi. Prin urmare aci, in pivniţă, şi-a instalat atelierul şi a lu­crat asasinul. De la o priză din bucătă­rie, cu o sârmă şi două ba­nane a fost adusa în pivniţă şi lumina electrică. IN SGOMOTUL DE RADIO Ca operaţiile sale să nu fie auzite de vreun vecin sau de chiriaşii din curte, studentul Vasile Constantinescu îşi cumpărase în ultimul timp un aparat mare de Radio, pe care 11 punea să urle toată vremea când era acasă. Iar el, in vremea aceasta, Încuiat, lucra la lumina pu­ternicei lămpi din pivniţă la căsăpirea părinţilor — sau studia în cursurile de chimie chipul cum ar putea descom­pune până la desfiinţare res­turile cadavrelor lor. Probabil că aceasta îi era şi ţinta , când, cu ajutorul chi­micalelor, urma corpurilor ar fi dispărut, transformate, iar mirosul desvăluitor înlăturat, el ar fi scos apoi pe furiş ca­­zamele din pivniţă şi le-ar fi expediat sau aruncat. Aceste cazane par să fie încheiate chiar de asasin. In casă s’au şi găsit şuru­­puri şi nituri, cumpărate în acest scop. Motivele acestei oribile fapte . Nu se ştie Încă nimic. Bătrânii erau oameni foar­te cumsecade. Cu copilul lor trăiau in bună înţelegere. Casa n’o cumpăraseră de multă vreme. Mai aveau oare bani strânşi, cari l-au tentat pe a­­sasin ? După dispariţia bătrânilor, de-acum o lună, asasinul era la fel de vesel şi vorbăreţ cu chiriaşii. O NECUNOSCUTA In câteva nopţi petrecuse cu o femeie, acasă. O doamnă bine, care vor­bea şi nemţeşte şi franţu­zeşte, venise de două sau de trei ori singură, In cercetare în str. Abrud şi se interesase la chiriaşi despre bătrâni. După purtările ei, această misterioasă doamnă părea să cunoască adevărul şi venea desigur trimisă de asasin ca să afle dacă nu s’au ivit oa­­recari bănueli In privinţa lip­sei bătrânilor. Fiul minţea, cui li Întreba că bătrânii sunt la ţară... să­nătos! şi veseli. DISPARIŢIA CRIMINA­LULUI Chiriaşii şi vecinii credeau — dar un coleg al victimei, văzând că Alexandru Cons­tantinescu nici nu vine la slujbă, nici nu trimite certi­ficat de boală, riscând astfel să fie dat afară, a venit în­grijorat să-l caute acasă. Aşa s’a descoperit aseară oribila crimă, al cărei motiv rămâne deocamdată o taină şi al cărei sadism întrece fantezia cea mai perversă. Cele două cazane, cu tru­purile bătrânilor, au fost duse astănoapte la morgă, iar e­­chipe de agenţi au plecat în urmărirea studentului Vasile­­ Constantinescu, prezumtiv a­­sasin şi, cert, dement.­­ Victimele în grădina casei. Studentul Vasile Constantinescu cu o rudă ALEXANDRU CONSTANTINESCU controlor la c. f. r. victima. Cazanele cu cadavrele din pivniţă Acolo, la prima inspecţie făcută de comisarul dela 35, s’au găsit două cazane înal­te, de tablă, Învelite în pânză şi Închise hermetic, cu şuru­­puri. Acolo se bănueşte că tre­bue să fie cei doi bătrâni dis­păruţi. Intr’adevăr, Îndată ce un vecin, mecanic la c. f. r., des­face câteva şurupuri cu dal­ta şi ridică puţin capacul pri­mului cazan, o duhoare pu­ternică de cadavru descompus învălite pe cei prezenţi. In acelaş timp, la lumina aceleiaşi lămpi electrice de buzunar, se găseşte înăuntru resturile ciopârţelii : — o la­bă de picior în papucul de casă, o mână, o pulpă... toate ieşind de sub jurnale şi cârpe, stropite din belşug cu var. De groază , capacul e în­chis repede. Butoiul din fund are ace­laş aspect pe dinafară. Se renunţă la deschiderea lui: trebue să conţină celă­lalt cadavru. Dar oare o fi aici şi care acolo 7 Mamst­op firul așșsip când era copil ——-­ Pagini înţelegerea dintre România şi Polonia Comunicat oficial asupra întrevederilor d-nilor Antonescu şi Beek ■ zoz — Varşovia, 28 (Rador). — Astăzi s’a dat publicităţii ur­mătorul comunicat oficial: „In cursul vizitei sale in Polonia, d. Victor Antonescu, ministrul afacerilor străine al României, a avut cu d. Josef Beck, ministrul aface­rilor străine al Poloniei, o serie de conversaţii in cursul cărora, după ce au examinat toate chestiunile interesând cele două state, cei doi mi­niştri au constatat concor­danţa perfectă de vederi a juvtfitelor lui­ Itu­pcell,« şi s’au declarat convinşi de ne­cesitatea de a menţine cu vi­gilenţă, în situaţia actuală, contactul cel mal intim intre ei. Ei au constatat In primul rând că alianţa, care uneşte cele două state s’a adeverit totdeauna ca răspunzând In totul sentimentului profund al celor două naţiuni precum şi scopurilor pentru care a fost Încheiată, că această a­­lianţă constituie unul din e­­lementele constructive şi eficace ale stabilizării rela­ţiilor internaţionale şi ale securităţii in Europa. Cei doi miniştri au afirmat hotărirea lor comună de a menţine intacte. In toate Îm­prejurările, principiile stabi­lite în tratatul de garanţie dintre Polonia şi România, pentru a păstra, in plină efi­­cacitate, in orice nouă orga­nizare a Europei, avantagiile ce rezultă pentru cele două ţări din această alianţă. In acest scop, cei doi mi­niştri s’au declarat gata să desvolte alianţa pe toate te­renurile vieţii practice şi să adapteze interesele celor două popoare la necesităţile imperioase ale situaţiei ac­tuale. Ei au luat astfel in consi­derare vizita apropiată la Varşovia a maistrului in­strucţiunii pus­te al Româ­niei, a jerfuiu­i de 3­lat -njajor al armatei române precum şi o vizită a guvernatorului Băncii Naţionale a României la guvernatorul Băncii Na­ţionale a Poloniei, însufleţiţi de spiritul de prietenie şi de încredere mu­tuală, care caracterizează re­laţiile dintre cele două ţări şi dornici să strângă şi mai mult încă contactul între vieţile intelectuale ale celor două naţiuni, cei doi miniştri au procedat la semnarea unei convenţii relativă la colabo­rarea culturală între Româ­nia şi Polonia, cum şi a două procese-verbale dintre care unul prevede cooperaţiunea directă a miniştrilor de in­strucţie publică, iar cellalt asigură participarea celor două guverne la realizarea colaborării dintre organiza­­ţiile polone şi române însăr­cinate cu educaţia tineretu­lui. Cei doi miniştri au folosit deasemenea prilejul întâlnirii lor pentru a efectua schimbul documentelor de ratificare a convenţiei şi protocolului re­lative la delimitarea frontie­rei polono-române”. D. Victor Antonescu, ministrul de externe al României în audienţă la d. Moscicki, preşedintele Republicei polone (la mijloc) însoţit de d. Beck, ministrul de externe polon Marţi magazinele vor fi deschise Ma­rţi, 1 Decembrie, magazi­nele rămân deschise toată ziua, conform orariului obişnuit. -------xoxOxox-----— Economie la consumul cerealelor in Germania Berlin, 28 (Radar). — D. Wal­ter Darre, ministrul agricul­turii, a interzis întrebuinţarea secarei şi grâului pentru fabri­carea rachiului. Această măsură sta luat în scopul de a se face cea mai mare economie în ce priveşte consumul cerealelor. --------ooO : • : Ooo-------­ Asociaţia republicană a foştilor luptători francezi na fost admisă in confederaţie Paris, 28 (Rador). — Con­siliul naţional al confedera­ţiei naţionale a foştilor lup­tători, victime ale războiu­lui, — din care fac parte toate asociaţiile de foşti lup­tători francezi, cu excepţia asociaţiei republicane a foş­tilor luptători, care are ten­dinţe de extremă stângă,­­ a fost convocat pentru azi, să se pronunţe asupra cererii de admitere în Confederaţie a asociaţiei republicane a foş­­tilor luptători. Votul a fost secret. Rezul­tatul este : 147 voturi pentru­­ admitere și 125 voturi con­tra. Deoarece nu s’au întru-­­ nit cele trei pătrimi regie-­ mentare, asociaţia republi-­­ cană a foştilor luptători nu a fost admisă in Confede­raţie. -------xgxQxox —— N*. B. Marti l Decembrie 1996 DIRECTOR: STELIAN POPESCU D. Victor Antonescu a plecat la Bucureşti Varşovia, 28 (Rador). — D. Victor Antonescu, ministrul a­­facerilor străine al României, şi d-na Antonescu, însoţiţi de suită, au părăsit Varşovia, azi la orele 15 şi 40. Pe peronul gării, d. Antones­cu a fost salutat de d. Beck, ministrul de afaceri străine al Poloniei; d. Szembeck, subsecre­tar de stat la acelaş departa­­met; d. Römer, directorul pro­tocolului; d. Skiwski, directorul presei; d. Kobylanski, directo­­rul secţiunii afacerilor politice din ministerul afacerilor străi­ne; d. Arczh­ewski, ministrul Po­­loniei la Bucureşti şi de nume­roşi reprezentanţi ai societăţii polono-române şi ai presei. D. Al. Duiliu Zamfirescu, mi­nistrul României la Varşovia, însoţeşte pe d. Victor Antones­cu la Bucureşti. D-na Z­eck a oferit flori d-nei Antonescu. Cu acelaş tren au plecat zia­riştii români cari au însoțit pe d. Victor Antonescu în Polonia. SCRISORI DIN LONDRA Evenimentele din Spania de AUGUR Londra, Noem­brie Deunăzi, o telegramă prost re­dactată, a unei agenţii care pe nedrept e socotită oficială, a fost deajuns ca să pună pe o urnă greşită toată presa străi­nă. La Paris, ca şi în Europa, comentatorii politicii britanice au crezut că guvernul din Lon­dra luase hotărîrea de a răs­punde printriun act de viguroa­să represiune la ameninţarea lansată de generalul Franco îm­potriva portului roşu de la Bar­celona. Socotim că acum, dis­tinşii noştri colegi au priceput greşala săvârşită. Căci guvernul britanic n’are de loc intenţia să se amestece în chestiunea spa­niolă. Scopul urmărit de Marea Bri­tanie nu s’a schimbat. Din pri­ma zi s’a căutat să se evite ca incidentul spaniol să devină o­­riginea unui conflict european! Generalul Franco şi naţionaliştii lui, pe de o parte, şi regimul Caballero împreună cu comuni­ştii pe de alta, slujesc drept măşti pentru un conflict în care Rusia şi Italia joacă rolul prin­­cipalilor adversari. Roma e hotărîtă să nu per­mită Moscovei să-şi instaleze sucursala în peninsula Iberică. Marea Britanie e hotărîtă să restabilească relaţii prieteneşti cu Italia. Nu se poate admite ca o ceartă, în care Spania este ţinta, să vină să tulbure o at­mosferă care începe în sfârşit să devină favorabilă. Ruşii au săvârşit greşala de a juca pe tabloul Madridului care pierde. Săvârşesc greşala şi mai mare de a stărui într’o sforţare car­e, inevitabil, va duce la înfrânge-■ re. Aci, în definitiv, se vede cu ochi destul de buni înfrângerea Internaţionalei comuniste din Spania. Se speră că elementele­­ naţionaliste de la Moscova vor­­ învinge şi Marea Britanie are, tot interesul Imn înţelege­­­ou «le,­­ VIZITA REGALA Dar să lăsăm chestiunea spa­niolă să-şi urmeze cursul mize­rabil şi să vorbim de ce se pe­­trece la noi. Două evenimente­­s-au petrecut zilele trecute. Pri­mul a fost vizita Regelui în ţara Galilor şi al doilea, câteva discursuri ale miniştrilor despre tema spinoasă a serviciului mi­litar obligator. Ţara Galilor este una din re­giunile regatului Marei Britanii, unde prosperitatea se simte prea puţin. Ţară de exploatare a huilii prin excelenţă, Ţara Galilor posedă un mare număr de mine secate sau aproape, în­cât este imposibil de a continua economiceşte exploatarea. In a­­ceste văi sterpe şi întunecate, cari caracterizează priveliştea acestui ţinut, se eşalonează târ­­guri şi sate dealungul drumuri­lor pustii. Locuitorii sunt fără lucru şi nu prea au speranţa de a găsi vreodată. Statul le acordă o mică sumă, abia cu ce se m­u­moară de foa­me, dar insuficien­tă pentru îmbrăcăminte. Este una din acele regiuni deprima­te pe care Parlamentul a pus-o ■sub un regim special, în speran­­ţa de a putea organiza noui industrii. Zilele trecute, Regele s-a dus să facă o inspecţie în această regiune. A încercat să-şi dea seama cât mai bine de felul lor de viaţă şi nu numai ceea ce ad­ministraţie arată de obicei unui călător distins. Regele a intrat in case, a vorbit şomerilor şi familiilor lor. A putut să-şi dea seama de starea de sărăcie ge­­nerală, care domneşte în acest ţinut. Mai ales a rostit cuvinte de îmbărbătare, cari leagă mo­ralmente guvernul. Suveranul a spus: „aceasta nu poate conti­­nua astfel; trebue să se facă ceva". Guvernul n’a pierdut tim­p(Continuare in pag. 2-a)

Next