Universul, decembrie 1936 (Anul 53, nr. 347-359)
1936-12-16 / nr. 347
Anul al 53-lea \% Pagini FONDATOK:) LUIGI CAZZAVILLAN CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 ____________ CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI : 3.30.10 SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 Nr. 347 Miercuri 16 Decembrie 1936 P 1111 DIRECTOR: STELIAN POPESCU IT nişte constatări f _____ In preajma sărbătorilor ce se apropie, sortite să aducă bucurie in căminul tuturor creştinilor, glasuri îndurerate, îşi cer dreptul la existenţa modestă pe care le-a acordat-o statul, ca o recompensă, iar nu ca o, favoare, supusă capriciilor autorităţilor. E vorba de invalizii şi văduvele de război, cari se plâng prin memorii adresate celor în drept, că-şi primesc pensiile cu întârzieri revoltătoare, sau nu le mai primesc de loc. Scurgându-se trimestrul şi nesosind mult aşteptatul acreditiv, pensiile pe lunile acelea sunt ca şi pierdute. Un exemplu din atâtea. Invalizii şi văduvele de război din judeţul Prahova, în număr de vreo 3000, n’au primit pensiile pe trimestrul în curs, din cauză că nu s’a trimis acreditivul. De două luni bieţii oameni, cari în majoritate, n’au alte mijloace de existenţă, de cât aceste pensii, bat drumurile, aşteptând pe la uşile administaţiei financiare şi ale prefecturii de judeţ, ca să nu-i asculte nimeni şi să se întoarcă acasă cu deznădejdea in suflete. Şi cazurile acestea de totală neînţelegere a suferinţii unor oameni, cari au dat un tribut scump pentru ţară, nu sunt sporadice. S’a înrădăcinat in mentalitatea administraţiei noastre concepţia profund greşită, că invalizii şi văduvele de război, grade inferioare, dela sate şi oraşe, pot să aştepte luni de zile pensia de mizerie ce li se cuvine. Câtă durere trebue să fie în sufletul unor oameni, cu trupurile sfârtecate de schije, sau sprijinindu-se in cârje, lipsiţi de mâini sau de vedere, să stea pe la uşile autorităţilor pentru cele câteva sute de lei pe lună !... Este un trist exemplu ce se dă generaţiilor de tineri, chemaţi în orice împrejurare să fie soldaţi devotaţi ai patriei. Cei cari au murit pentru patrie sau cei cari au scăpat in neputinţă de a mai munci, trebue să se bucure de consideraţiunea tuturor cetăţenilor şi mai cu seamă a autorităţilor, fiindcă ei au jertfit ce-au avut mai scump. De aceia se cuvine, ca cel puţin acum, în preajma sărbătorilor Crăciunului, oamenii aceştia să nu mai fie purtaţi pe drumuri şi amânaţi să-şi primească pensiile, pe motiv, că la administraţiile financiare n’au sosit acreditivele. Nădăjduim, că ministerul de finanţe va încerca să curme procedeele de până acum, pe cât de triste, pe atât de neomenoase, față de o categorie de pensionari cari nu merită acest tratament vitreg. e greşală in ordinea culturală Ziarul nostru, credincios principiilor ce-l călăuzesc în acţiunea sa naţionalistă şi culturală, a pus adeseori in discuţia opiniei publice problema ateneelor populare, adică a ofensivei culturale pe întreaga ţară, stăruind ca toţi factorii culturali să fie consultaţi atunci când se iau măsuri de interes obştesc. Am fost chiar ■partizanii unor congrese generale, în înţelesul ca, măcar la doi ani odată, conducătorii acţiunilor culturale din toate unghiurile ţării, să fie întruniţi in conferinţi generale, în care să se ia act de experienţele făcute, alegându-se metodele cele mai bune pe care factorii culturali le-au folosit în propaganda lor. Avem, desigur, satisfacţia că multe din normele propuse de noi au fost admise şi au dat rezultate îmbucurătoare. Esenţialul este, negreşit, ca apostolatul cultural să se facă numai în cadrul aspiraţiilor româneşti, la temelia cărora stau Biserica şi Şcoala, elemente fundamentale pe care se sprijineşte existenţa acestui neam. Şcoala şi Biserica ne învaţă cât de mult trebuie să preţuim fiinţa noastră naţională, întemeiată pe spiritul monarhic, pe ■virtuţile militare ale poporului şi pe respingerea hotărâtă a oricăror idei subversive, al căror rost este să macine temelia poporului român şi să sdruncine patrimoniiul nostru strămoşesc. Vasăzică, in cadrul acestor principii, suntem datori să ducem propaganda noastră, cei cari simţim în noi darul de a împărtăşi mulţimii din prisosinţa sufletului şi inteligenţei noastre, în scopul de a reduce cât mai mult din presiunea întunericului ce stăpâneşte încă mai ales satele româneşti. Aceasta nu înseamnă însă că factorii culturali trebue să fie dădăciţi până şi în ultimele amănunte ce constituiesc structura unui program. Conferenţiarii ai cucelor populare şi ai căminelor culturale aveau până acum libertatea să-şi formeze ei subiectele ce aveau de tratat pe înţelesul celor mulţi şi în cadrul aspiraţiilor româneşti. Această libertate raţională a permis organizarea de şezători alese pe la diferite atenee din Capitală şi din marile centre săteşti, manifestaţii de felul acelora pe care chiar ziarul nostru le-a organizat cu succes prin conferenţiarii săi şi prin elementele artistice care au răspuns totdeauna, cu drag la chemarea noastră. Municipiul a început să dea, însă teme de mai înainte stabilite, care îngrădesc orizontul celor obişnuiţi să-şi enunţe şi să-şi anunţe singuri conferinţele, pe care ştiu bine, că nu le pot ţine decât în cadrul ideilor generale prestabilite. Principalul este să se facă bine selecţionarea conferenţiarilor şi a programelor, pe localităţi şi potrivit nevoilor locale, ca să nu se strecoare lucruri nepermise, necontrolate, poate chiar şi primejdioase. La atâta trebue să se limiteze cenzura domnilor cari deţin monopolul ofensivei culturale, spre a nu se cădeam greşala pe care o fac cei de la Radio-Bucureşti, ale cărui programe nu prea sunt la înălţimea similarelor aşezăminte radiofonice din străinătate.Înlăturându-se această greşeală în ordinea culturală, ateneele populare vor înflori iarăşi ca în anii trecuţi când conferenţiari şi artişti de seamă erau primiţi cu vie mulţumire de cei dornici de lumină şi cari sunt mulţi şi bucuroşi să audă cuvinte drepte şi înţelepte privind sănătatea trupului şi a sufletului lor, îndrumări folositoare promovării idealului românesc. Leontin Iliescu M. S. Regina Maria, Marele Voevod Mihai la dineul din bazarul soc. „Principele Mircea” Sosirea oaspeţilor Satu-Mare,113 Dec. Azi dim., a sosit în gara Satu Mare trenul special în care se aflau d-nii miniştri I. Inculeţ şi Vaier Popp; Tiberiu Moşoiu, subsecretar de stat; Stelian Popescu, directorul ziarului „Universul“ şi preşedintele Ligii antirevizioniste; Vaier Roman, fost subsecretar de stat, un numeros grup de parlamentari din Bucureşti cum şi numeroşi intelectuali, profesori, preoţi, etc., din jud. Braşov, Cluj, Arad, Oradea, spre a participa la marile manifestaţii naţionale, organizate cu prilejul desvelirii statuei marelui luptător naţionalist şi memorandist Vasile Lucaci. In gară, frumos pavoazată, in aşteptarea oaspeţilor, se găseau de faţă numeros public şi reprezentanţii autorităţilor, în frunte cu d-nii dr. Octavian Ardeleanu, prefectul jud. Satu Mare; d-nii ştefan Benea, primarul municipiului; dr. Francisc Erdesi, primul-preşedinte al tribunalului; col. Radovan, comandantul garnizoanei; dr. Al. Doroş, preşedintele secţiei L. A. R.; prof. V. Scurtu, ajutor de primar şi secretarul L. A. R.; pr. protopop Aurel Dragoş, senator; dr. Oct. Simu, subprefect; dr. Octavian Pop, directorul prefecturii; dr. Titus Demian, decanul baroului; d-na Elena Stan-Cadariu, preşedinta Asociaţiei femeilor române sătmărene; Gavril Păuşan, chestorul poliţiei; dr. N. Ganea, prim-procuror, etc. Pe peron, a. prefect OCTAVIAN ARDELEANU a urat bun sosit oaspeţilor, în numele judeţului. Deasemeni, d. primar al muncipiului, ŞTEFAN BENEA, căror le-a răspuns d. ministru I. Inculeţ, mulţumindu-le pentru frumoasa primire. S’a format apoi un cortegiu impunător, în frunte cu d-nii I. Inculeţ, Vaier Pop, Stelian Popescu, Tiberiu Moşoiu, Vaier Roman, autorităţile locale şi mulţimea de intelectuali veniţi din judeţele vecine. Pe tot parcursul, spre noul Palat administrativ, pe ambele părţi ale străzilor, erau masate grupuri de premilitari, de săteni, îm constume, de sărbătoare, şcoalele secundare din oraş şi o mulţime enormă, cari au făcut oaspeţilor o manifestaţie entuziastă. Solemnităţile de la Satu-Mare Inaugurarea noului palat administrativ. — Desvelirea statuei lui Vasile Lucaci, întrunirea Ligii Antirevizioniste Sufletul Ardealului s-a revărsat impetuos la Satu Mare, atras parcă de puterea fascinantă pe care Vasile Lucaci o exercită și dincolo de moarte. A venit mai ales regiunea graniţei apusene, poporul celor cinci judeţe care l-a cunoscut când mergea falnic, intre baionetele ungureşti, urmat de soţia mucenică şi de cei patru copilaşi, spre temniţa din Seghedin. Românii au venit să-i primească chipul imortalizat cu măestrie de sculptorul Medrea într-o operă ce vorbeşte cu adevărat sufletelor. Munţii şi văile, şesul şi pădurile şi-au trimis poporul cu zeci de mii de chipuri arse la înfăţişare, ca tăiate din granitul muntelui şi îmbrăcate în aceleaşi cojoace miţoase, ca şi dacii, lui Decebal şi Boerebista. Au venit tineri şi bătrâni, mamă şi soţii, s-au revărsat sub ploaia de lumină sobră, care face din ziua inaugurării o zi de frumuseţe vrăjită, ca să aducă prinos de închinare celui ce a fost tribunul Ardealului, cel mai iubit după Horia şi Avram Iancu. Timp de două ore valurile nesfârşite şi însufleţite ale acestei mulţimi au aclamat frumuseţea oraşului, iar uralele lor trimise spre chipul tribunului păreau că se adresează nu unui chip de bronz, ci bronzului care sub scânteerea soarelui prinsese viaţă şi le răspundea ca şi în timpul memorabilelor lupte: Români! Uniţi-vă şi mă urmaţi! Căci talentul sculptorului Medrea a dat bronzului, azi turnat în linii sensibile şi expresive, atăta potenţial şi energie încât atitudinea voluntară a tribunului e atât de elocventă ca şi cea mai inspirată şi nemuritoare dintre cuvântările sale. La Satu Mare s’a dat Duminică revizionismului maghiar un răspuns care înseamnă hotărîrea supremă a neamului românesc pentru apărarea patrimoniului naţional. Ce dovadă mai vorbitoare a puterii de simţire decât participarea germanilor din Ardeal, cari aveau pe placardele lor devize ca aceasta: „Treu zum Tode für unser Waterland. Rumänien“ (credincioşi până la moarte pentru patria noastră România). La Satu Mare, sufletul marelui Vasile Lucaci a vorbit încă odată, şi pentru veşnicie. A vorbit din nemurirea în care se află cu glasul lui profetic, pentru a spune Ungariei revizioniste că destinul României e împlinit de Dumnezeu, aşa cum a amintit şi d. Stelian Popescu, graniţele nu vor mai putea fi niciodată schimbate de puterea oamenilor. , OH LUNGULESCU dea, am Înălţat rugăciuni lui Dumnezeu, ca să-şi coboare binecuvântarea lui mântuitoare asupra acestui măreţ palat. Biserica neamului se bucură, împreună cu fiii şi păstorii ei, când îi este dat să vadă că puterea spirituală a neamului înalţă lăcaşuri care arată vrednicia poporului românesc. Se încheie astăzi, o epocă de ispăşiri istorice. Pe aceste plaiuri a fost o stăpânire ucigătoare de suflete româneşti. Dumnezeu a vrut să facă dreptate şi astăzi aci, să înlăture toată vitregia veacurilor, pe care le-am străbătut. Ziua de astăzi este un prilej de examinare a greşelilor din trecut şi trebue să luăm exemple pentru viitor. Această pildă, trebue să fie, înainte de toate, un sanctuar al dreptăţii. Istoria dă numeroase dovezi că numai stăpânirile călăuzite de legea supremă a dreptăţii au spintecat veacurile şi au persistat, afirmându-se în lumina istoriei. In al doilea rând, locaşul acesta trebue să fie un palat care să ducă starea materială a românilor din aceste părţi, către propăşire, căci se luptă incă cu vitregia vremurilor şi cu nedreptatea istorică făcută prin modul cum s’au trasat graniţele. prin tratatul dela Trianon şi fac ca românii din aceste părţi să mai sufere incă şi să dorească să li se înlesnească o mai bună stare materială. In al treilea rând, acest palat trebue să fie închinat culturii româneşti, acelei culturi care este condusă şi patronată astăzi, de însuşi M. S. Regele, Marele Voevod al culturii naţionale. Să se încetăţenească din nou, aci, bunurile culturii noastre spirituale şi morale, in cadrul vechilor noastre obiceiuri, port şi tradiţie, care, prin şcoală trebue să întrupeze expresiunea de manifestare a sufletului neamului nostru. Am credinţa că, dacă toate aceste lucruri se realizează, va începe o epocă de cultură nouă şi de reromânizare a acestor ţinuturi, pentru care chem asupra lor binecuvântarea Domnului. P. S. încheie cu cuvintele: rog pe bunul Dumnezeu să asculte rugile pe care le-am făcut toţi şi să trimită harul său ceresc, asupra acestei instituţii din care să pornească, pentru poporul românesc, razele binefăcătoare ale culturii şi ale sporniciei, pe tărâm economic şi social, pentru neamul nostru. D. arhitect SMIGELSCHI, constructorul palatului, a arătat strădania depusă pentru executarea acestei opere arhitectonice, în care a căutat să îmbie elementele armonioase ale sufletului românesc cu dorinţa de afirmare a stăpânirii româneşti pe aceste plaiuri. D-sa a predat apoi cheile palatului d-lui I. INCULEŢ, vicepreşedintele consiliului de miniştri, care, luându-le, a spus următoarele: „Doresc ca acest act să reprezinte simbolul stăpânirii româneşti, pe aceste plaiuri, pe veci înfrăţite cu regatul şi cu Basarabia”. D. OCTAVIAN ARDELEANU prefectului, a spus: Judeţului Satu Mare, prin sentinţa nepărtinitoare a conferinţei de pace,, de la Trianon, din anun 1918, i-a fost hărăzit să trăiască soarta aspră a judeţelor de frontieră. Mutilaţi, în unitatea noastră istorică şi etnică, prin trasarea nejustă a frontierelor, am suferit pierderi teritoriale însemnate. Resemnaţi, faţă de inalterabilitatea judecăţii puterii cereşti şi pământeşti, dorim o adaptare a moştenirii preluate, faţă de condiţiile economice şi de cerinţele etnice şi naţionale. După deslipirea în anul 1929, a plăşii Careii Mari de la jud. Satu Mare, capitala judeţului a fost deslipita de noi şi ataşată jud. Sălaj. Satul Mare a devenit astfal capitală de judeţ şi avea nevoia de un edificiu potrivit pentru administraţia judeţeană. D-sa a făcut o dare de seamă asupra lucrărilor începute, în 1935. Noul palat al judeţului, a continuat d-sa, este o strălucită afirmare a stăpânirii româneşti în aceste ţinuturi. In acest edificiu vomadăposti, măreţ şi sobru, autoritatea statului şi dreptatea cetăţenească. Administraţia ce se va dirija din el va constitui promovarea unei democraţii sincere şi întemeiată pe principiile de bază ale structurii noastre de stat. D-sa, luând în primire cheile de la d. ministru Inculeţ, amulţumit, incă odată, pentru concursul pe care prefectura l-a primit de la ministerul de interne şi de la celelalte organe de stat. După terminarea solemnităţii, înalţii oaspeţişi întreaga asistenţă au vizitat întregul local al palatului administrativ, după care s’a servit o gustare, pavoazate cu ghirlande de brad, cu steaguri naţionale, covoare naţionale şi placarde cu numeroase inscripţii, amintind versuri din Doina lui Vasile Lucaci şi citate din discursurile lui. Liga antirevizionistă română a afirmat şi de data aceasta puterea ei la graniţa de Vest, prin marele număr de membri cari erau massaţi Împrejurul statuei, având in frunte steagul , organizaţia Ligii din judeţul Satu Mare, precum şi numeroase placarde cu inscripţii, afirmând hotărîrea noastră de a nu ceda, nici-o brazdă din pământul pe care l-am câştigat cu jertfa de sânge a celor peste 800.000 morţi din război In faţa statuii lui Vasile Lucaci, acoperită cu tricolor, s’au rânduit soborul de preoţi ai bisericii unite, în frunte cu P. S. episcop Alexandru Russu al Maramureşului şi d-nii I. Săculeţ, Vaier Pop, T. Moşoiu, Stelian Popescu, Vaier Roman, autorităţile locale, ofiţerii din garnizoană, membrii familiei părintelui Lucaci, doamnele din Societatea femeilor române sătmărene precum şi un impozant număr de intelectuali, veniţi din toate părţile Ardealului, spre a participa la această solemnitate înălţătoare pentru sufletul neamului românesc de la Dunăre la Tisa. Serviciul religios P. S. episcop unit Alex. Russu al Maramureşului a oficiat, cu un sobor de peste 20 preoţi, un serviciu religios. Răspunsurile au fost date de corurile ţărăneşti din comn. Pomi şi din com. Sâncraiul Almaşului (Cluj). Cuvântarea P. S. Episcop Russu După terminarea serviciului divin, P. S. episcop ALEXANDRU RUSSU, de pe soclul statuii lui Vasile Lucaci, a rostit următoarea cuvântare: La această mare sărbătoare a sufletului românesc am venit, în numele bisericii unite a Blajului, cu însărcinare specială din partea I. P. S. mitropolit Alex. Nicolescu, să sfinţim acest, monument, ridicat aci, la graniţă, ca simbol al unirii desăvârşite a neamului românesc. Vasile Lucaci a fost un mare preot al bisericii noastre şi un înflăcărat şi nebiruit apostol al neamului. Din casa copilăriei, de la Baia Mare, a primit de la modesta sa familie de dascăli, acele îndemnuri de iubire de neam, care l-au întărit în lupta pentru realizarea idealului naţional, ideal care trebue atins integral, pentru ca nimeni să nu mai îndrăsnească să ridice vreo pretenţie. In această zi de mare prasnoi. Procesiunea Inaugurarea noului palat administrativ In faţa palatului administrativ s-a oficiat un serviciu divin, de către P. S. episcop Nicolae Popovici al Oradei, înconjurat de un sobor de peste 30 preoţi. Răspunsurile religioase au fost date de corul asoc. „Doina-C. F. R.“ condus de d. Roşu. După terminarea serviciului divin, P. S. episcop POPOVICI a rostit următoarea cuvântare: Ziua de azi este o zi de sărbătoare a sufletului românesc, o zi de măreaţă afirmare a puterilor lui, aci, la graniţa de N.V. a scumpului nostru pământ. Prin strădania şi hărnicia conducătorilor de azi, s’a ridicat acest măreţ palat, care tre- • bue să fie o mărturie vie că stăpânirea românească se afir- I mă aci, pentru totdeauna. Eu, episcopul eparhiei Ora Desvelirea statuei lui V. Lucaci Cuvântările rostite După inaugurarea palatului administrativ, toată asistenţe şi personalităţile oficiale au străbătut oraşul, indreptându-se spre piaţa I. C. Bratianu, unde s’a înălţat, în mijlocul parcului ,Regele Carol I, impunătoarea statuei a marelui luptător naţionalist, Vasile Lucaci. Pe tot parcursul erau rânduite şcolile şi ofiţerii de rezervă, numeroase asociaţii culturale, de meseriaşi, premilitari, cercetaşi şi locuitorii comunelor din împrejurimi.. O mulţime de peste 50.000 oameni ocupa piaţa şi străzile înconjurătoare, frumos (Continuare în pag. 3-a) D. Stelian Popescu, directorul ziarului nostru şi preşedintele Ligii Antirevizioniste rostindu-şi cuvântarea în faţa statuii lui Vasile Lucaci Defilarea 1