Universul, martie 1937 (Anul 54, nr. 74-89)

1937-03-16 / nr. 74

10 Pagini Anul al §14es FONDATOR: LUIGI CAZZAVILLAN M­. 99 Marti­e* Martie 1999 DIRECTOR: STELIAN POPESCU EXEMPLARUL­­ Taxa poștală plătită în numerar conform aprobări CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE REDACTIA ȘI ADMINISTRATIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 T. No. mmm SI TELEFONICE 23-25 O comunicare din Berlin cu caracter de interes interna­ţional . Delegatul guvernului pentru fixarea preţurilor şi înfrânarea speculei a pronunţat o sentinţă exemplară împotriva unei în­treprinderi comerciale, care a vândut merele cu 57 mărci suta de chilograme în loc de 32 mărci, cum era fixat preţul maximal. Acea firmă a fost condamnată la o amendă ce re­prezintă în lei suma de 14 mi­lioane, precum şi la confiscarea întregului său depozit de mere. Şi în ţara noastră există dis­poziţii legale pentru înfrâna­rea speculei. Ce nu există, este caracterul lor exemplar, aplicarea lor e­­xemplară, executarea lor exem­plară. Ceva mai mult, sunt numai câteva luni de când, în urma unor acte de speculă echiva­lând cu adevărate jafuri, s’a anunţat cu vorbe sonore des­­lănţuirea unei ofensive crân­cene contra speculei, pusă sub comanda fostului ministru de interne. S’au ţinut discursuri, s’au dat comunicate, s’au alcătuit co­­misiuni, nu ştim dacă s’au dat şi diurne. Ceeace se ştie, este că a tre­cut acel interval de timp fără ca publicul să cunoască rezul­tatele luptei de pe acest front, care îl interesează cu deose­bire ; n’a intervenit nici un bu­letin al ostilităţilor şi al victi­melor propriei lor vinovăţii. Este aceeaşi vecinică desue­tudine, în care cad cele mai multe asigurări oficiale, — in­diferent de regimul care îşi a­­sumă răspunderea pentru ele, — cu atât mai repede cu cât sunt înfăţişate cu mai multe trâmbiţe. Aşa se explică dece fructele indigene sunt mai scumpe de­cât cele străine, de ce alimen­tele sunt din ce în ce mai scumpe, dece indicele aproape general al existenţei funcţio­nează mereu în sus şi deloc în jos, dece procese de speculă nu se judecă de mult în ţara ce­lor mai multe procese. Este adevărat că chiar dis­­poziţiunile represive sunt alcă­tuite în aşa fel şi aplicarea lor — când se făcea — era atât de blândă, încât s’ar crede că scumpetea trebue să fie stimu­lată, nu înfruntată. Este popular răspunsul unui speculant de notorietate publi­că, în faţa unui proces verbal de amendă . Voi scoate-o mâine îndoit sau întreit dela simpa­ticii mei consumatori. Dacă ceeace s’a întâmplat la Berlin s’ar produce şi la noi, chiar în proporţii mai mici, cu siguranţă că specula ar ceda, renunţând la progresul cronic, datorit absenţei oricărei sârme ghimpate în faţa marşului său sfidător. ! - SPECULA INumărul studenţilor români, scade! ■OXO­ Cine va forma elita conducătoare de mâine? Atât în Parlament, cât şi în presă, s’a discutat şi se discută dispoziţiile cuprinse în proectul de lege, relative la asigurarea ordinei şi disci­plinei în Universităţi. Pentru unii, criza universi­tară s’ar reduce numai la o carenţă a autorităţii, care reclamă anumite măsuri de ordin poliţienesc. Criza universitară nu se poate reduce numai la atâta. In expunerea de motive sem­nată de d. dr. Angelescu, mi­nistrul educaţiei naţionale, se constată că de câtva timp şi în deosebi în teritoriile unite, numărul studenţilor români este în continuă descreştere. Cităm : „Acţiunea de asistenţă a studenţilor săraci şi supe­rior înzestraţi se pune cu deosebire la Universităţile din teritoriile alipite, UNDE NUMĂRUL STUDENŢILOR ESTE IN CONTINUĂ DES­CREŞTERE DIN CAUZA GREUTĂȚILOR ECONO­MICE SI FINANCIARE, CARE S’AU RESFRANT IN­­TR’O MĂSURĂ CU MULT MAI MARE ASUPRA ELE­MENTULUI ROMANESC, MAI SARAC DE CAT CEL MINORITAR SI MAI ALES ASUPRA PATUREI NOAS­TRE TARANESTI, CARE NU POATE SA ’MAI FACA FATA CHELTUELILOR LE­GATE DE STUDIILE UNI­VERSITARE“. Iată o constatare foarte gravă, care trebue să ne în­grijoreze, deoarece scăderea continuă a numărului stu­denţilor români în Universi­tăţi şi mai cu seamă, în cele din teritoriile alipite, înseam­nă, nu numai sporirea ele­mentului minoritar, în raport cu populaţia şcolară respec­tivă, dar formaţiunea unei slabe elite intelectuale şi so­ciale româneşti, într’un vii­tor apropiat. Nu numai atât. Cei cari nu cunosc, în fond, problemele în strânsă legătură cu învă­ţământul nostru public şi cu învăţământul universitar, în special, sunt convinşi ca a­­vem un număr prea mare de studenţi şi acest aflux al ti­neretului în Universităţi tre­­bue să fie oprit. Este adevărat că, după în­­cheerea păcii, numărul stu­denţilor a sporit continuu, de la 18.227 în anul 1921-1922, la aproape 40.000 in cursul a­­nului şcolar 1936-1937. Dar, chestiunea importantă este următoarea: care este repar­tizarea studenţilor pe naţio­nalităţi, în raport cu popu­laţia şcolară respectivă şi care este proporţia partici­pării tineretului român în în­văţământul public. După o statistică publicată în 1929, de „Institutul peda­gogic român” în lucrarea în­titulată „Organizarea învăţă­mântului”, reese că, în raport cu populaţia şcolară, tinerii români nu beneficiază de în­văţământul superior, DECÂT IN­T­R’O PROPORŢIE DE ABIA 0.82%, PE CÂND TINE­RETUL EVREESC REPRE­ZINTĂ 3.62%, TINERETUL GERMAN 0.32%, TINERETUL MAGHIAR 0.24 * ’ SUTA Au trecut de-atunci 8 ani. Şi acum iată că, d. dr. Angeles­­cu, ministrul educaţiei naţio­nale, în expunerea de motive ce însoţeşte proectul de lege pentru completarea unor dis­poziţii din legea învăţămân­tului universitar, constată descreşterea continuă a nu­mărului studenţilor români, mai accentuată în teritoriile alipite, din cauza greutăţilor economice şi financiare, ce apasă mai mult populaţia ro­mânească decât populaţia minoritară, ai cărei expo­nenţi dirijează şi controlează aproape toate întreprinderile industriale şi comerciale din Transilvania, Banat, Bucovi­na şi Basarabia şi o parte din cele aflate în vechiul regat. In asemenea condiţii, pro­blema învăţământului supe­rior fiind în strânsă legătură cu interesele noastre naţio­nale, sociale, culturale şi e­­conomice, nu se poate rezolva numai prin măsuri de ordine şi disciplină,­­ care, oricât de necesare sunt, nu ele pot asigura tineretului român, si­tuaţia preponderentă la care are dreptul în Universităţi şi în celelalte şcoli de speciali­tate. Această problemă reclamă un studiu mai adâncit, în a­­fară de preocupări de ordin oportunist şi politicianist şi soluţii practice impuse de in­teresele statului nostru na­ţional, care are nevoe, nu de o elită cosmopolită, ci de una esenţial românească şi con­ştientă de misiunea sa. R. SEIŞANU A născut trei gemeni ! E vorba de o familie săracă din Ardeal Gherla, 13 Martie A produs o vie impresie în a­­ceastă regiune naşterea femeii Victoria Ciobancan, în vârstă de 33 ani, din com. Vale, care a adus pe lume 3 feciori deodată. La casa femeii este un ade­vărat pelerinaj, deoarece naş­terea a trei copii deodată e ceva rar, mai ales în Ardeal. Gemenii simt sănătoşi şi bi­ne desvoltaţi. Acest semn de rară vitalitate a neamului românesc, vine să se manifeste într’una din cele mai sărace regiuni, cum este a­­ceia a judeţului nostru. Rugăm autorităţile judeţene să trimită de urgență un me­dic sau o infirmieră, care să în­­grijească de sănătatea acestor copi, mai ales având în vedere starea materială slabă în care trăește familia săteanului Cio­bancan. Un preot reformat, care nu-şi înţelege chemarea in loc să-şi vadă de cele sfinte, preotul Mogoş din Viile-Satu Mare învaţă copiii cântece minoritare Satu-Mare, 12 Martie Şeful postului de jandarmi din Viile (Satu-Mare), a fost infor­mat, că preotul minoritar Adolf Mogoş, ar ţine lecţii extra-şcolare cu elevii şcoalei primare. Punându-l în urmărire, jan­darmul a avut ocazia să se con­vingă personal, că cele relatate de informatorul său, sunt lucruri perfect adevărate. Astfel, în două rânduri, a sur­prins pe preot ţinând lecţii extra şcolare cu copii de la 14 ani în sus. Duminică, în chiar timpul ofi­cierii serviciului divin, preotul Adolf Mogoş a fost înlocuit de alt preot care a oficiat în locul său serviciul divin, iar el a ţinut co­piilor lecţii de şovinism. Faptul cel mai interesant este că, acele lecţii nu au fost simple expuneri şi explicaţii de profesor şi duhovnic, ci, adevărate adu­nări politice şi şoviniste, părin­tele Mogoş depăşind cu mult mi­siunea sa de duhovnic, împru­mutând pe aceea a celui mai în­focat propagandist maghiar. Preotul Mogoş nu e la primul caz când se dă la acte de şovi­nism maghiar. El este un cunos­cut iredentist, a fost condamnat, iar acum are un proces la Curtea de apel din Oradea. Ancheta continuă şi se crede că va aduce revelaţii interesante, sentimentele preotului Mogoş fiind de mult cunoscute. -XXX - xxx- Spioni condamnaţi in Iugoslavia Belgrad, 13 (Rador). — Tri­bunalul pentru apărarea sta­tului a condamnat la pedepse variind între 12 şi 20 ani mun­că silnică, pentru spionaj în fa­voarea unei puteri străine, pe trei supuşi iugoslavi originari din Goliţia, şi pe un italian. Scăderi la bursa New-York New York, 13 (Rador). — Scă­derea generală a bonurilor de tezaur şi a cotei unora din valo­rile industriale care s’a petrecut ori la Bursa din New York, de­păşeşte, — proporţional, — toate scăderile din ultimii 16 ani. In cercurile financiare se crede că această scădere este simpto­mul unei ajustări ce devenise ne­cesară. -XOX0XOX- aenene V­arşovia-Praga , Varşovia-Viena Varşovia, 13 (Radio Central). — Miercuri, soseşte la Praga o delegaţie poloneză, care va tra­ta cu reprezentanţii guvernului celebra­rea înfiinţării unei linii aeriene Varşovia-Praga. Aceeaş delegaţie va trata şi reglementarea trecerii deasupra teritoriului cehoslovac a avioa­nelor care vor deservi linia ae­riană Varșovia-Viena. --------xox­xox-------­ Foc pe un vapor Londra, 13 (Rador). — O radio­gramă trimisă de pe bordul va­­sului englez „Silverlarck“ anunță că un violent incendiu a isbucnit pe vapor. Vaporul, care este prada flă­cărilor, era în drum de la Manilla spre America. -xoxx xox- Şoimii de la Agrreş-Cluj au vizitat atelierele technice ale ziarului nostru Klim i amssmaatmma RPOTECA SOC/ATI /Usy/­.. io Pagini Tragedia unei generaţii In şedinţa de ori a Came­rei, la discuţia legii învăţă­mântului superior, s’a atins în treacăt problema care formează şi aiurea, mai ales în Franţa, preocuparea de căpetenie a celor ce dă a­­tenţia meritată luptei între generaţii. Nerăbdători, socotindu-se mai pregătiţi pentru actua­litate, tinerii ce-şi caută ros­tul vieţii socotesc că „bă­trânii“ întârzie prea mult în locurile de comandă şi nu lasă libere posturile ori situaţiile pe care le deţin. Uln fel de ingratitudine a­­parentă faţă de înaintaşi de­termină generaţia tânără să învinuiască pe cei bă­trâni că se „cramponează“ cu egoism şi nu vrea să în­ţeleagă mersul normal al vremii, care dă acelaş drept la viaţă şi tinerei mlădiţe din umbră şi bătrânului ar­bore ce-şi ia pentru sine ae­rul, orizontul şi spectaculo­sul aspect al cerului. Neamurile se onorează pe ele însele înconjurând cu neţărmurită dragoste şi re­spect pe acei oameni vârst­nici cari, prin activitatea lor ştiinţifică, artistică şi inte­lectuală, — absenţi de la preocupările materiale de îmbogăţire prin metoda mo­dernă a politicianismului generos cu banii colectivi­tăţii — şi-au dat toată con­tribuţia minţii lor pentru progresul şi civilizaţia ome­nirii. Dar la adăpostul acestei recunoştinţe unanime, nu putem stabili generalizări, cum s-a încercat la Senat prin art. 33 din legea învă­ţământului superior, ca să fie ţinuţi până la 70 de ani medicii Casei Muncii C.F.R., ai ocrotirilor sociale, ai mi­nisterului sănătăţii, etc. . Toţi la un loc, fără dis­cernământ, fără vreun alt criteriu de judecată decât funcţiunea, fără selecţiona­re,­­ iată o exagerare care justifică protestul legitim al generaţiilor cari vin şi cari trebue să aştepte să îm­bătrânească la răndu-le, până ce înaintaşii Ieri vor consimţi în sfârşit să iasă la pensie! D. deputat Pamfil Şeicaru a rostit, cu prilejul acestei discuţiuni, multe adevăruri crude, atât în ce priveşte sistemul de auto-apărare al celor vârstnici, în ce prive­şte recrutarea familială a profesorilor universitari, cât şi în ce priveşte vagabonda­jul didactic şi alte laturi ce desvăluesc regretabile slă­biciuni în învăţământul no­stru superior. D. prof. Giurăscu a spus într’o întrerupere că imper­fecţiuni se găsesc în toate categoriile sociale din ţară. Constatarea d-lui Giurăs­cu este perfect adevărată, dar nu trebue să uităm că cerem profesorului de la ca­tedră, ca şi preotului de pe amvon, acea desăvârşită au­toritate morală, ce dă tărie cuvântului, îndrumărilor şi crezurilor propovăduite mul­ţimilor ce aşteaptă să vadă o perfectă concordanţă în­tre vorbă şi faptă, îmbinarea armonioasă a generaţiilor în slujba propă­şirii generale, nu se poate face numai propovăduind tinerilor răbdare şi aştepta­re, ci dând exemplu de înţe­legere, de renunţare la un egoism acaparator în clipa când misiunea fiecăruia e socotită împlinită de irepa­rabilul şi inevitabilul ritm al vieţii.A­ VION Manifestaţia pop­ulaţiei germane dintr’un oraş din Ungaria Steagul maghiar coborât de pe clădirea prefecturii Budapesta, 13 (Radio Central).­ I Ziarul „Esti Kurier“ anunţă că­­ necunoscuţi au coborît, în cursul nopţii, steagul maghiar arborat­­ pe clădirea prefecturii din Elek­­ comitatul Cenad şi l-au murdă-­­ rit. Populaţia din acest comitat e compusă din 75 la sută germani,­­ iar restul români şi unguri . Ziarul arată că de câţiva ani, se duce o intensă campanie pan-­­ germană în acest comitat şi că zilele trecute fiind numit un nou prefect, i s’a făcut o manifestaţie­i de simpatie de populația ungară. Coborârea steagului e considera­tă ca o contramanifestație a populației germane. Din Madridul asediat Copiii fac surcele din crăcile rupte din pomii de pe bulevarde Un simplu inconştient 0XD ■ Sfântul Sinod al Bisericii or­todoxe a osândit francmasoneria prin comunicatul temeinic, pe care l-am publicat şi de care toţi românii adevăraţi au luat cu­noştinţă cu profundă satisfacţie. Gestul Bisericii vine astfel să justifice, în numele credinţei creştine, măsurile, pe care noi le-am cerut cu insistenţă, de di­zolvare a acestor organizaţii clandestine şi primejdioase ordi­nei de stat naţional. Evident, străinilor cari duşmă­nesc consolidarea acestui stat nu le poate conveni osândirea pu­blică a unei acţiuni ce tindea tocmai la destrămarea lui Şi astfel, nenorocita lor unealtă,­­ Mihail Sadoveanu, e constrâns (cu salariu de 100.000 lunar) să le apere cloaca tuturor conspi­raţiilor condamnabile. Jidovea­­nul apărător al francmasoneriei o face însă cu o incoherenţă la­mentabilă şi cu o ipocrizie care, fără să poată masca nimic, îl demască total. Distinsul clănţăn al hrubelor nocturne declară în articolul său din „Adevărul“ că, având nevoie să-şi caute un Dumnezeu, nu l-a putut găsi în Biserica ortodoxă. „Practicile şi ritualurile fără potenţialul spiritual al preotului nu-mi puteau fi îndestulătoare“,­­ mărturiseşte fostul scriitor ro­mân. Şi atunci „într’un chip pe care îl pot socoti tainic“ franc­masoneria l-a dus la cunoaşterea lui Dumnezeu! Ce fel de Dum­nezeu a descoperit el în hrube o spune singur când mărturiseş­te că francmasoneria e „O DIS­CIPLINA CU TOTUL IN AFA­RA DE DOGME“. Mărturisirea aceasta a unui mason cu gradul 33 e foarte preţioasă pentru o­­rientarea cetitorului care mai avea vreo nedumerire asupra masoneriei. Căci noi, creştinii, cunoaştem pe Dumnezeu din dogmele Bisericii, adică din în­văţătura descoperită nouă de Mântuitorul. Pe Mihail Sado­­veanu nu l-a mulţumit însă în­­văţătura dumnezeească. El pre­feră, după propria-i declaraţie, doctrina talmudică a hrubelor. Singură această declaraţie a lui ar fi suficientă să justifice măsura temeinică a Sfântului Si­nod. Fiindcă o aşa zisă credinţă care respinge dogmele Bisericii, ce credinţă creştină poate să fie? Dar Mihail Sadoveanu, care, ca pregătire intelectuală are şap­te clase de liceu, nu se opreşte aici. Pentru a-şi apăra îmbrăţi­şarea crezului masonic, el face un crud proces şcoalei pe care a învăţat-o şi întregului învăţă­mânt românesc din veacul al XIX-lea, când într’adevăr reli­­gia era trecută printre dexteri­tăţi, iar în Universităţi şi licee domnea ideea materialistă şi ate­istă. „Din această pricină, — zice Sadoveanu — în ţara noastră, în începuturile alcătuirii ei, în mij­locul veacului XIX, biserica a a­­vut a suferi fie de nepăsare, fie de vexaţiuni. AŞA ZISA MO­RALA LAICA DIN APUS încer­ca să se introneze şi aici, într’un popor care avea o formulă sufle­tească şi morală proprie. For­mele apusene politico-culturale au desăvârşit această confuziu­­ne. Biserica a fost ca şi înlătu­rată din marele ei oficiu educa­tiv, socotită fiind ca o anexă ne­glijabilă a şcolii“. E perfect adevărat acest ta­blou. Dar ceea ce uimeşte în a­­ceastă descriere e sau ignoranţa sau ipocrizia clănţăului masonic. Astăzi nu există om de cultură în România, care să nu ştie că spiritul apusean, transplantat in România, spirit care a descreş­­tinat învăţământul, a ofensat Biserica şi a introdus morala lai­că, e tocmai spiritul ateist al francmasoneriei Marelui Orient, care molipsise pe marii noştri reformatori! Aceşti reformatori sunt exact înainte mergătorii din hrube, cu cari se laudă Sadoveanu! Iar „morala laică“ pe care o acuză el ca francmason, e tocmai aceea pe care o practică hrubele „fără dogme“ şi pe care a con­­damnat-o Sfântul Sinod al Bise­ricii ortodoxe. E morala laică in­trodusă în învăţământul francez, după ce Emile Combes, fost mi­nistru şi exponent al Marelui O­­rient ateu, a separat în Franţa Biserica de stat. Nu. Sadoveanu nu e ipocrit. Sadoveanu e numai ignorant. Nenorocitul clănţăn al lui Kal­man Blumenfeld apără francma­soneria fără s’o cunoască. Şi a­­părarea lui e atât de lamenta­bilă, încât o acuză fără să-şi dea seama. Refuzând dogmele Bisericii, el se declară francmason; condam­nând morala laică, el nu ştie că osândeşte însăşi francmsoneria. El nu e astfel nici creştin, nici mason adevărat. E pur şi sim­plu inconştient. Un autobuz al oraşului Arad răneşte grav un copil de 9 ani Arad, 12 Martie Autobusul nr. 5, care deser­veşte linia dintre staţia C.F.R. şi moara Neuammn din cartie­rul Gai, când a ajuns în drep­tul morii de ulei de pe calea Aurel Vlaicu, ş-i a­u venit în fa­ţă nişte căruţe goiale. La ca­pătul din­dărăt al unei căruţe, erau căţăraţi nişte copii, in timp ce automobilul îşi făcea drumul pe lângă căruţe, copiii au sărit în drum. Unul din ei, Ştefan Kelemen, de 9 ani, a să­rit, spre nefericirea lui, tocmai înaintea autobusului, astfel că şoferul nu i a putut face nimic pentru a-1 opri. Autobusul a lo­vit copilul cauzând­u-i mai mul­te leziuni grave la cap şi l­a maxilarul inferior. Şoferul­ au­tobusului, Petre Ardeleanu, a oprit imediat autobusul, a ri­dicat copilul şi l-a a­dus la spi­talul de copii. De la spital, şo­ferul s-a prezentat poliţiei, unde a raportat cele întâmplate. Co­misarul Veliciu s’a deplasat la faţa locului, unde, afară de de­poziţiile martorilor, cari au a­­rătat vina copilului în produ­cerea accidentului, s’a mai sta­bilit că autobusul urma să intre în haltă astfel că avea o viteză extrem de mică. Şoferul a fost lăsat în libertate. Starea copi­lului e gravă, dar nu prezintă pericol de moarte. -------xoxOxox------­ Expoziţie anti-comunistă Berlin, 13 (Rador). — O mare expoziţie anti-comunistă a fost inaugurată azi la Dortmund. Italia şi Ungaria participă la această expoziţie, la care au tri­mis un bogat material. La deschiderea expoziţiei au asistat reprezentanţii consulari ai Italiei, Ungariei, Braziliei, Portugaliei și Iugoslaviei. D. Alfieri, ministrul italian al presei și propagandei, a trimis o telegramă de felicitări și sim­patie. Un accident straniu intr’o stradă din Hollywood ^ Lume întinsă pe stradă, automobile oprite.­ Să se fi în­tâmplat, oare, un­ grav accident de circulaţie ? Aşa ar părea să fie, cu toate că nu se vede nici un poliţist şi’ nicio ambulana. Un bărbat, care stă în picioare, între corpurile care zac în stradă, pare să fie vesel '***■ Din fericire, nu e de cât o scenă dintr’un fim. . .

Next