Universul, aprilie 1937 (Anul 54, nr. 90-104)
1937-04-01 / nr. 90
Aissl al 54-lea FONDATOR: 14 EXEMPLARUL "“Î.’N * *a8‘nl Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării elfr. CMI T. T. T. ffp. 120.288 932 VJIGI CAZZAVILLAN CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE Sl TELEFONICE REDACTIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 Un imperativ naţional România va avea un pavi- Itm la expoziţia din Paris. Este elementar că ceea ce trebue să domine conducena Statului nostru în această împrejurare, este chestiunea naţională. Este un prilej de prea excepţională importanţă, ca. Ura românească să nu se folosească de el spre a-şi afirm drepturile imprescriptibile şi a demasca toate falsurile istorice ale acelora cri le contestă. Este sigur că în frământările internaţionale permanente, conducerile succesive ale Statului român au fost în deficit pe frontul antire■ţizionismului faţă de sforţările, de sacrificiile, de seducţunile exercitate de revizionişti. Nu s’ar putea găsi un mijloc mai direct, mai convingător, mai impresionant, spre a se pune sub ochii lunei întregi, într’un centru dintre cele mai însemnate sie ei, adevărul istoric. Nu este vorba de o propagandă subiectivă, a cărei oportunitate ar putea să fie discutabilă pentru factorii de organizare ai expoziţiei din capitala Franţei. Este vorba de o afirmare obiectivă a identificării stării de fapt cu starea de drept a României întregite prin liberarea milioanelor de fraţi oprimaţi, prin imensa jertfă de sânge. Cel mai important loc din casa românească de acolo trebue să fie consacrat studiilor şi documentelor, dovezilor istorice, foarte multe emanate chiar din lumea revizioniştilor, tuturor acelor argumente fără replică, al căror adevăr este autentificat de vremuri şi de evenimente trecute cu autoritate de axiomă în istorie. Organizatorilor expoziţiei noastre din Paris nu li se cere decât bunăvoinţă şi suflet, ca să realizeze acest imperativ naţional. Materialul există. N’au decât să-l solicite şi să-l expună opiniei publice universale. Nu încape nicio îndoială că maghiarismul va da cea mai mare amploare arsenalului său de documente false, de interpretări de rea credinţă, de statistici mistificate, pentru posedarea şi specularea cărora a făcut şi face sforţări, jertfe şi captări pe cât de sonore pe atât de desgustătoare. Dar masele de vizitatori de toate naţionalităţile nu vor putea să cadă în cursa acestor mistificări, dacă vor găsi în acelaş timp armatura antirevizionismului român, înzestrat şi cu recunoaşterile maghiare ale drepturilor naţiunei române, realizate pentru vecie. Timpul trece. Se apropie deschiderea expoziţiei. Noi prevenim. Orice inacţiune şi orice omisiune în această chestiune de interes capital pentru ţara noastră ar determina răspunderi pentru care nu ar exista sancţiuni destul de grave. Impresionantă sinucidere la Cluj O femee se aruncă in stradă de la etajul al IlI-lea ! Cluj, 29 Martie Ani dimineaţă, la ora 11, s’a întâmplat, la Cluj, o sinucidere, care a impresionat mult pe trecătorii, cari se găseau în mare număr, pe strada unde s’a întâmplat nenorocirea. Iulîana Gross, de 53 ani, s’a iruncat în stradă dela etajul trei al clădirii cu nr. 7 din piaţa Unirii. Lovindu-se puternic de asfalt, femeia s’ar ales cu numeroase fracturi grave, încetând din viaţă după câteva clipe. S’a stabilit că sinucigaşa suferea de mai mulţi ani de nervi şi că în ultimul timp era foarte abătută. Boala agravăndu-se din si în şi, femeia a hotârît să-şi pună capăt silelor. Ea a lăsat o scris°are, prin care cere iertare soţului şi copiilor pentru durerea pe care le-o pricinueşte, arătând că a recurs la acest gest disperat, fiindcă nu mai putea suporta lnaia, de care suferea. Porunca Regelui de CONST. GAROFLID Parlamentul votului universal s’a caracterizat la noi printr’o tendinţă intensă de legiferare. In deosebi oamenii politici noui au avut o predilecţie pentru această activitate. Toate problemele României Mari, sociale, economice, administrative au fost puse în discuţie şi soluţionate prin legi voluminoase. Adevărate tratate. De abia se termina o lege şi alta îi lua locul la tribuna parlamentului. Nici nu se aplica bine şi în anul următor se refăcea din nou. In cinci ani, s’au votat trei legi pentru apărarea viticulturii şi suprafaţa plantată cu viţă sălbatecă creşte mereu. Toată această agitaţie politică se petrece în abstract. Legile se votau dar nu se aplicau, căci lipseau mijloacele. Mi-aduc aminte, atunci când s-a votat legea „complectă“ a sănătăţii publice, s-a făcut socoteala că trebuie şapte miliarde pentru a o aplica. Această activitate stearpă are şi vina de a fi încurcat şi puţina aplicare a legilor vechi. Legile schimbate, primenite, lungite nu au mai fost recunoscute de slujbaşi. Trebuiau să le înveţe din nou. Cu toate legile schimbate, ţara a rămas însă aceiaşi, cu agravarea că opreliştele erau acum considerabil înmulţite şi cu fiecare lege votată cetăţeanul vedea sporind mereu vămile prin care trebuie să treacă. In acest haos politic, legislativ moral, a răsnit porunca Regelui: gospodărie. Desigur, această activitate nouă, pe care Regele o cere acum guvernelor, nu e tot atât de strălucitoare. Ea trebuie făcută fără discursuri și desbateri parlamentare, care agită presa și ama(Continuare in pag. 2-a) Contele Ciano (stânga) ministrul de externe al Italiei și d.iciadinovici (dreapta) prim ministru și ministru de externe al — Iugo ___ Pagini Pe marginea acordului italo-iugoslav Vizita contelui Ciano, ministrul afacerilor străine al Italiei, la Belgrad şi înţelegerea semnată zilele acestea între Italia şi Iugoslavia vor avea desigur urmări, cari, deocamdată, nu se pot prevedea. Ceea ce s’a petrecut cu aproape trei ani în urmă, când câţiva iugoslavi au dărmat faimoşii lei de la Trau, un vestigiu al artei şi în acelaş timp al gloriei şi stăpânirii romane prin acele locuri, ura ce a isbucnit atunci în Italia contra iugoslavilor din pricina acestui fapt necugetat, precum şi enervarea fără pereche care exista între cele două ţări vecine în ajunul războiului abisinian, — ură şi enervare de care am avut prilejul să-mi dau seama personal, — ar fi îndreptăţit pe oricine să socotească cu totul neserios, pe cel care ar fi încercat să prevadă evenimentul important petrecut acum la Belgrad. Totuşi, el s’a dovedit posibil. Aceasta va face poate să înţeleagă şi pe acei cari nu pot sau nu vor să înţeleagă, că în politică şi în diplomaţie nimic nu este imposibil şi se poate orice întâmpla pentru cine ştie să tragă sforile şi nu este hotărît să-şi respecte angajamentele luate. Deocamdată, marele şi surprinzătorul eveniment pune capăt fricţiunilor acute dintre două popoare şi aduce pace într’un sector al Europei, de unde, cu doi ani mai înainte, se credea că va isbucni flacăra unui nou mare război. Popoarele interesate la păstrarea păcii şi convinse că progresul omenesc şi civilizaţia numai în nas, se pot desvolta, nu au decât să se bucure de acest eveniment. Mă bucur şi eu şi aş spune chiar că mă simt fericit, pentru că fără preget, am continuat să propovăduesc această înţelegere, ori de câte ori am avut ocazia şi poate uneori în deplină conştiinţă că ar fi fost de preferat să fie ţinute în seamă în primul loc interesele neamului meu. Am socotit însă, ca şi aproape unanimitatea factorilor de răspundere ai ţării, că onestitatea în politică şi în diplomaţie este o valoare morală care nu trebue pierdută din vedere. Ziarul „Universul“ şi cu mine, tot timpul, din momentul apariţiei d-lui Mussolini pe scena politică a lumii, am fost admiratorii lui, şi am crezut în cuminţenia şi spiritul lui de ordine. Fără cuminţenie şi fără spirit de ordine, pacea lumii şi civilizaţia omenească vor fi totdeuna ameninţate. însufleţit de sentimentele acestea, am avut prilejul să văd în câteva rânduri pe conducătorul Italiei, Ducele Mussolini, şi să stau de vorbă cu el. I-am arătat cât de mult noi românii, şi cu noi întreaga Mică înţelegere, dorim o înţelegere cât mai cordială şi cu Italia, după cum avem şi cu Franţa. Ducele m’a ascultat cu multă bună voinţă şi mi-a arătat şi unele din părerile sale. Altă dată voi avea poate ocazia să spun mai mult în această privinţă. Nu am pretenţia să cred că fericita înţelegere de zilele trecute, s’ar datora atitudinii sau vorbelor mele, dar oamenii mari, ori cât de geniali ar fi ei, sunt supuşi şi ei greşelilor şi dacă li se atrage atenţiunea din diferte părţi asupra celor ce vor să facă, cine ar putea spune precis, care a fost acela care a influenţat hotărîrea lor definitivă ? S’ar putea deci, ca in cumpăna înţelegerii stabilite să fi căzut şi vre-unul din argumentele mele, iată de ce, eu însumi, cu această iluzie, mă simt fericit de înţelegerea intervenită între Italia şi Iugoslavia şi aş dori din nou ca o înţelegere să fie făcută cu toată Mica înţelegere şi cu Franţa. Ştiu, că azi, mai ales cu Franţa, sunt unele piedici imponderabile, dar aceasta nu mă împiedică să arăt de cât folos ar fi pentru pacea lumii, o astfel de înţelegere. Ea depinde numai de Duce şi eu cred în cuminţenia lui. Dar dacă alături de noi şi cu noi aproape unanimitatea presei străine doritoare de menţinerea păcii, se bucură de evenimentul petrecut la Belgrad, nu putem să nu atragem din nou atenţiunea că nimic nu este etern în vremea noastră, cu mentalitatea care domneşte azi în lume ! De aceea am spus zilele trecute, oamenilor noştri politici, ai căror ochi trebue să fie deschişi, spre a credea cele ce se petrec azi,— să caute să înţelagă rostul tratatelor, posibilităţile ca şi siguranţa pe care ele ni le oferă pentru viitoor. Este oare o greşală — aşa cum vor unii să vadă in articolele mele de zilele trecute — să spui că, atunci când alţii îşi iau garanţii din toate părţile şi când se dovedeşte că sinceritatea nu mai are valoarea de odinioară, trebue ca şi noi românii să fim mai atenţi şi să nu ne lăsăm surprinşi de evenimente, aşteptând cu braţele încrucişate desăvârşirea lor ? Dacă Ducele Mussolini, cu marea sa pricepere a realităţilor, a putut să facă o înţelegere cu iugoslavii, in ciuda resentimentelor şi în ciuda celor ce s’au petrecut, ar fi oare greu să ne înţeleagă el şi pe noi românii şi rostul nostru în această parte a lumii ? Oare n’ar pricepe el, că pacea lumii, de care şi el şi ţara lui au nevoe, ar fi în totul asigurată, dacă o înţelegere între Anglia, Franţa, Italia. Mica înţelegere şi înţelegerea Balcanică ar fi cât mai curând încheiată? STELIAN POPESCU RĂZBOIUL INTERNATIONAL DIN SPANIA... aşa numeşte ziarul parizian „Le Jour“ răsboiul civil din Spania, publicând clişeul de mai sus, care reprezintă un tanc rusesc pe o stradă din Madrid. -------xoy.Qxox------- Moartea unui compozitor polon Lausanne, 29 (Rador). — Cunoscutul compozitor polon Kosef Szymanowski a încetat din viaţă într’o clinică din acest oraş. Rămăşiţele pământeşti ale lui Szymanowski vor fi transportate la Varşovia, unde se vor face ilustrului defunct funeralii naţionale. --------xoxOxox------- Zăpadă în nordul Italiei Milano, 29 (Radio-Central). — Un viscol Puternic bântue în Italia de Nord. Un val de ger puternic s’a lăsat dinspre munţi spre câmpie. In munţii Carso, până la Triest, a căzut zăpadă abundentă. Pe şoseaua spre Postumia, circulaţia este întreruptă, iar zăpada are o înălţime de un metru. In regiunea Obrova, în apropiere de Fiume, s-au înzăpezit 50 automobile cu turişti străini. Alte numeroase automobile şi autobuze cu excursionişti străini nu pot să părăsească, din cauza zăpezii, localitatea Postumia. Foc de la foc. Sondajul din Morera Un mort. — Pagube de câteva milioane Moreni, 29 Martie Duminică noaptea, la ora 10, a izbucnit un foc puternic la staţia de compresoare a societăţii „Sondajul“, din schela Piscuri-Moreni. Ducându-se la locul incendiului, şeful postului de jandarmi Moreni şi reprezentanţii societăţii au stabilit din primele cercetări, că focul s-a produs în urma unei explozii. Un motor din staţia de compresoare defectându-se, motoristul de serviciu, Ion Burilă, a încercat să-l pună în stare de funcţionare, înainte să sosească mecanicul de la ateliere. Odată cu defectarea regulatorului dela carburatorul motorului, s’au împrăştiat gaze în interiorul staţiei. Când motoristul a învârtit manivela şi s’a produs o scântee, gazele au luat foc, producând o puternică explozie, în urma căreia s’a aprins întreaga staţie. Cu mai mare repeziciune, focul s’a întins la staţiile de lumină şi ventile, tot ale societăţii „Sondajul“. Autorităţile au luat măsuri pentru stingerea focului, însă toate încercările au rămas fără rezultat. Focul de la staţia de lumină ameninţând instalaţiile din apropiere, s’a anunţat societatea „Electrica“. Societatea a trimis la faţa locului pe electricianul Alexandru Cociodeică. Acesta s’a suit pe un stâlp să taie firul electric ca să întrerupă curentul şi astfel să se evite eventuale pagube. După ce a tăiat firul, stâlpul care era bine ancorat de fir, s’a rupt dela jumătate, prăbuşindu-se la pământ peste electrician. In stare de comă, Alexandru Cociodeică a fost transportat la dispensarul casei de asigurări din localitate, unde a încetat din viaţă. Azi, la ora 11 dim., au sosit în localitate, d. procuror Ghiţeanu şi d. medic legist Vasiliu, care, împreună cu d. dr. Ion G. Popescu, medicul circ. Moreni, au făcut autopsia cadavrului. Pagubele stabilite de anchetatori sunt evaluate la trei milioane lei. Motoarele şi instalaţiile distruse de incendiu nu au fost asigurate. A născut patru copii Londra, 29 (Radio-Central). — In localitatea Stoke Newington, o femee a născut patru copii: trei fete şi un băiat. O fetiţă a murit imediat după naştere, iar băiatul după 12 ore. Celelalte două fetiţe şi mama sunt sănătoase.xfixQxox Mmm condamnaţi pentru trădare Tokio, 29 (Rador). — Consiliul de război din Karbin a dat azi sentinţa în procesul intentat unui grup de peste două sute de cetăţeni manciurieni, printre cari se află numeroşi funcţionari superiori, profesori, şi comercianţi, acuzaţi de înaltă trădare. Prin sentinţă aproape două sute de acuzaţi au fost condamnaţi la moarte sau la pedepse cu închisoarea variind de la patru ani la 20 de ani. Un caz misterios la Praga Trei membri ai unei familii au murit in aceeaş zi de o boală necunoscută Praga, 29 (Radio-Central) întreaga populaţie a oraşului Praga comentează pe larg moartea misterioasă a membrilor familiei dentistului Wenzel Fleischmann. Acum câteva zile, au murit în aceeaşi zi, de o boală misterioasă, fratele, cumnata şi socrul dentistului. Alţi patru membri ai familiei sunt grav bolnavi. Medicii afirmă că este vorba de pneumonie, dar nu pot explica cum se face că s-au îmbolnăvit de aceeaş boală aproape toţi membrii familiei. Se presupune că ar fi vorba de o gripă, care atacă plămânii şi ar fi foarte molipsitoare. Cazul a devenit insă şi maimisterios în urma faptului că poliţia a primit o scrisoare anonimă, în care autorul scrisorii afirmă că el a otrăvit pe cei trei membri decedaţi ai familiei şi că va omorî şi pe ceilalţi, dacă dentistul nu va depune într’un anumit loc suma de 200 mii coroane cehe. Poliţia a sfătuit pe dentist să depună în locul indcat un pachet, care să semene cu unul de bancnote. Poliţia a înconjurat locul şi a aşteptat să se prezinte cineva să ridice pachetul. N’a venit însă nimeni. Acum nu se știe dacă într’adevăr autorul scrisorii anonime este un criminal sau scrisoarea n’a fost decât o glumă de prost gust. Nr. 90 Joi 1 Aprilie 1917 P 1111 DIRECTORI STELIAN POPESCI1 Valul de apă şi noroi şi prăbuşirea de teren din satul Serrieres Paris, 29 (Rador).— Din cauza timpului rău care persistă, torentul din apropiere de satul Serrieres en Chautagne continuă să crească, ameninţând tot mai mult satul. Digul construit în grabă de soldaţi, pentru stăvilirea valului de apă şi noroi, s-a rupt aseară. Şoseaua naţională este înămolită pe o mare întindere. Nivelul noroiului este de peste 2 metri. Conductele electrice de mare tensiune au fost rupte. Mai multe case au fost evacuate, deoarece domnea teama că în cursul nopţii valurile de apă şi nămol ar putea creşte şi mai mult. In cursul nopţii s’a anunţat că în apropiere de Serrieres en Chautagne s’a produs o mare prăbuşire de terenuri. Mai multe mii de metri cubi de pământ s’ar fi scufundat. Lipsesc deocamdată amănuntele, aşa că nu se ştie întinderea pagubelor, nici dacă sunt sau nu victime omenești Aspectul uneia din străzile satului Serrieres en Chautagne O TICĂLOŞIE de I. AL BRATESCU-VOINEŞTI Pe la începutul lunei Martie, m’am pomenit că vine la mine d. Blazian, (Herş Isdrailovici, N. R.), care, după un moment de codire, mi-a vorbit astfel: — Maestre, cunoscând bunătatea sufletului dv. şi spiritul de dreptate de care sunteţi animat, am venit să vă cer sprijinul pentru împiedicarea continuărei unei infamii ce se comite împotriva colegului dv. de academie şi prietenului dv. Sadoveanu. Fără ştirea lui am redactat un protest pe care-l vor semna mai mulţi academicieni şi pe care vă rog să-l semnaţi şi dv. Iată-l: Şi d. Blazian îmi prezintă o foaie scrisă la maşină în care citesc: „De câtva timp se încearcă asasinarea morală a celui mai reprezentativ şi mai autentic scriitor român contemporan, Mihail Sadoveanu. Pentru părerile sale politice este terfelit, anatemizat şi aruncat pradă mulţimii care nu judecă, ci numai execută. E terorizat omul şi scriitorul cu o ură, care nu cunoaşte nici cruţare şi nici margini. Sub influenţa avalanşelor de denigrare, s’au găsit naivi care — crezând că săvârşesc o faptă românească — au ars cărţile lui Sadoveanu, cele mai româneşti, ca suflet şi preocupări, ca mentalitate şi expresie, din câte a produs literatura noastră. Când s’a ajuns până aici, lucrurile nu mai pot fi privite cu nepăsarea obişnuită. Ne aflăm în faţa unei grave primejdii pentru literatura şi cultura românească. Dacă Mihail Sadoveanu poate fi ostracizat cu atâta uşurinţă, fără a se ţine seama măcar de opera care rămâne o mândrie a literaturii româneşti, înseamnă că bunurile culturale şi-au pierdut orice valoare şi că fanatismul politic copleşeşte manifestările spirituale cele mai curate şi mai preţioase pentru însăşi fiinţa specifică a neamului nostru. Dacă un mare scriitor poate fi pus la stâlpul infamiei pentru părerile sale politice, înseamnă sfărâmarea oricărei ierarhii a valorilor şi bolşevizarea tuturor criteriilor de judecată. Faţă de asemenea intoleranţă, ne credem datori să ne ridicăm cu toată energia. Poporul românesc nu-şi poate permite luxul de a fi barbar înainte de a fi atins culmile civilizaţiei. Nu putem îndura în tăcere distrugerea valorilor culturale româneşti şi uciderea morală a creatorilor lor, sub pretexte de duşmănie politică. Fără a ne însuşi credinţele-i politice, cerem pentru marele scriitor Mihail Sadoveanu libertatea de a-şi exprima părerile pe care i le dictează conştiinţa sa românească, libertate asigurată de altfel oricărui cetăţean român în cadrul legilor şi sentimentelor naţionale româneşti. Reclamând acest drept elementar pe seama lui Mihail Sadoveanu, apărăm totodată drepturile de a gândi şi libertatea conştiinţei pentru toţi scriitorii şi oamenii de cultură români, făuritorii progresului şi exponenţii specificului românesc în toate domeniile. Păstrând domnului Mihail Sadoveanu preţuirea şi cinstirea noastră întreagă, credem că accentuăm primatul spiritualităţii în viaţa românească de azi şi de mâine“.. După ce am terminat de cetit, am răspuns d-lui Blazian după cum urmează: — Domnule Blazian, dumneata nu ştii că, înainte de a se oferi lui Sadoveanu direcţiunea politică a „Dimineţii“ şi a „Adevărului“, mi s’a oferit mie împreună cu un preţ care reprezenta de câteva ori atât cât câştig din leafa mea. Am refuzat, PENTRU CA MI-AM DAT SEAMA CA PRIMIND, MI-AŞI FI ÎNSTRĂINAT SIMPATIA DE CARE MA BUCUR IN OCHII CETITORILOR, ŞI AŞ FI STÂRNIT O JUSTIFICATA DEZAPROBARE ŞI DUŞMĂNIE A CONAŢIONALILOR MEI. Şi acum dumneata vii să -mi ceri ca luând apărarea lui Sadoveanu, să-mi atrag gratuit un oprobiu, pe care nu l-am primit în schimbul unui preţ foarte ademenitor. Oricât de strânsă ar fi prietenia ce mă leagă de Sadoveanu, o asemenea jertfă nu-i pot aduce. Pot însă să-i dau o declaraţiune în alţi termeni. — Mă rog făcu domnul Blazian, în orice formă ar veni, dezaprobarea dv. vă fi bine venită. Am pus mâna pe condei și am scris : Niciodată nu mi-a trecut prin minte să tăgăduiesc unui scriitor şi cu atât mai puţin unui scriitor mare ca Sadoveanu, dreptul de a-şi exprima părerile în toate chestiunile în care se socoteşte competente. Sunt însă încredinţat că el şi-a dat seama ce riscă, îndrumându-se în direcţia aceasta. Cât despre arderea scrierilor sale în pieţe publice, eu în locul lui n’aşi fi deloc neliniştit, — pentrucă, sau ele au o reală valoare care nu poate fi mistuită prin ardere, sau n’au şi atunci nu această ardere va fi pricinuit uitarea lor. Am întins această declaraţie semnată d-lui Blazian, care a strâns-o, a băgat-o în buzunar, mi-a mulţumit călduros şi a plecat. Şi iată că astăzi mă întâlnesc cu un coleg de academie, care-mi spune: — Dragă, m’ai pus în mare încurcătură. Am primit o scrisoare prin care mi se cere semnarea unui protest contra acţiunei ce se duce de unele ziare împotriva lui Sadoveanu. Nu l-aşi semna, dar cum pot refuza când văd că-l semnezi şi dumneata. • Şi-mi întinde scris la maşină protestul pe care refuzasem să-l iscălesc, purtând între altele şi semnătura mea. E o ticăloşie fără seamăn, un fals neruşinat. Continui să cred că e săvârşit fără ştirea d-lui Sadoveanu, precum cred că, luând cunoştinţă de această infamie, îşi va da seama de câtă rea credinţă este însufleţită şi călăuzită activitatea, adăpostită sub pavilionul numelui său, a linera din colaboratorii ce singur şi-a ales. Londra, Martie Vizita la Londra a Maiestăţii Sale Leopold III al Belgiei este însemnată, deoarece ea este începutul unei mari negocieri diplomatice, cu scopul de a clarifica poziţia Belgiei în Europa. Leopold al 111-lea este un Suveran tânăr care participă activ la politica ţării sale. Noi, cei din Londra, socotim că o conversaţie a sa cu miniştrii noştri va trece dincolo de un simplu schimb de politeţe. Dealtfel, această vizită regală este rezultatul unei sugestii din partea Angliei. Din fericire, — pentru că tot ceea ce confirmă soliditatea înţelegerii anglo-franceze este de fericit augur pentru o negociere internaţională, — schimbul de vederi între Paris şi Spudra a permis stabilirea exactă a unei înţelegeri perfecte între politicile celor două guverne. Liberat de floricelele sale, punctul de vedere anglo-francez poate fi rezumat astfel: dacă belgienii doresc să-şi reia independenţa, e treaba lor. Dar dacă ei doresc ca independenţa să le fie garantată de noi, belgienii trebue, înainte de toate, să se garanteze ei însăşi. Cu alte cuvinte, Belgia poate avea toate garanţiile pe care le doreşte, cu condiţia de a fi în stare să se apere puternic. Deoarece Regele Leopold este cunoscut ca un partizan hotărît al unei Belgii puternic înarmată, spre a-și a-Continuare in pag. 2-a ______________________ SCRISORI DIN LONDRA Vizita regelui Belgiei de AUGUR