Universul, aprilie 1937 (Anul 54, nr. 90-104)

1937-04-01 / nr. 90

Aissl al 54-lea FONDATOR: 14 EXEMPLARUL­­ "“Î.’N­­ * *a8‘nl Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării elfr. CMI T. T. T. ffp. 120.288­ 932 VJIGI CAZZAVILLAN CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE Sl TELEFONICE REDACTIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 Un imperativ naţional România va avea un pavi- Itm la expoziţia din Par­is. Este elementar că ceea ce trebue să domine conduce­­na Statului nostru în acea­stă împrejurare, este ches­­tiunea naţională. Este un prilej de prea ex­cepţională importanţă, ca. Ura românească să nu se fol­osească de el spre a-şi afir­­m drepturile imprescripti­bile şi a demasca toate fal­surile istorice ale acelora c­ri le contestă. Este sigur că în frămân­tările internaţionale perma­­nente, conducerile succesive ale Statului român au fost în deficit pe frontul antire­­■ţizionismului faţă de sforţă­rile, de sacrificiile, de seduc­­ţunile exercitate de revizio­­nişti. Nu s’ar putea găsi un mij­loc mai direct, mai convin­gător, mai impresionant, spre a se pune sub ochii lu­­nei întregi, într’un centru dintre cele mai însemnate sie ei, adevărul istoric. Nu este vorba de o propa­gandă subiectivă, a cărei o­­portunitate ar putea să fie discutabilă pentru factorii de organizare ai expoziţiei din capitala Franţei. Este vorba de o afirmare obiectivă a identificării stă­rii de fapt cu starea de drept a României întregite prin li­berarea milioanelor de fraţi oprimaţi, prin imensa jertfă de sânge. Cel mai important loc din casa românească de acolo trebue să fie consacrat stu­diilor şi documentelor, do­vezilor istorice, foarte mul­te emanate chiar din lumea revizioniştilor, tuturor ace­lor argumente fără replică, al căror adevăr este autenti­ficat de vremuri şi de eve­nimente trecute cu autori­tate de axiomă în istorie. Organizatorilor expoziţiei noastre din Paris nu li se cere de­cât bunăvoinţă şi su­flet, ca să realizeze acest im­perativ naţional. Materialul există. N’au de­cât să-l soli­cite şi să-l expună opiniei publice universale. Nu încape nicio îndoială că maghiarismul va da cea mai mare amploare arsenalului său de documente false, de interpretări de rea credinţă, de statistici mistificate, pen­tru posedarea şi specularea cărora a făcut şi face sfor­ţări, jertfe şi captări pe cât de sonore pe atât de desgus­­tătoare. Dar masele de vizitatori de toate naţionalităţile nu vor putea să cadă în cursa aces­tor mistificări, dacă vor găsi în acel­aş timp armatura an­­tirevizionismului român, în­zestrat şi cu recunoaşterile maghiare ale drepturilor na­­ţiunei române, realizate pen­tru vecie. Timpul trece. Se apropie deschiderea expoziţiei. Noi prevenim. Orice inac­ţiune şi orice omisiune în a­­ceastă chestiune de interes capital pentru ţara noastră ar determina răspunderi pentru care nu ar exista sanc­ţiuni destul de grave. Impresionantă sinucidere la Cluj O femee se aruncă in stradă de la etajul al IlI-lea ! Cluj, 29 Martie Ani dimineaţă, la ora 11, s’a întâmplat, la Cluj, o sinucide­re, care a impresionat mult pe trecătorii, cari se găseau în mare număr, pe strada unde s’a întâmplat nenorocirea. Iulîana Gross, de 53 ani, s’a iruncat în stradă dela etajul trei al clădirii cu nr. 7 din pia­ţa Unirii. Lovindu-se puternic de asfalt, femeia s’ar ales cu numeroase fracturi grave, încetând din viaţă după câteva clipe. S’a stabilit că sinucigaşa su­ferea de mai mulţi ani de nervi şi că în ultimul timp era foarte abătută. Boala agravăndu-se din si în şi, femeia a hotârît să-şi pună capăt silelor. Ea a lăsat o scris°are, prin ca­re cere iertare soţului şi co­piilor pentru durerea pe care le-o pricinueşte, arătând că a recurs la acest gest disperat, fiindcă nu mai putea suporta lnaia, de care suferea. Porunca Regelui de CONST. GAROFLID Parlamentul votului univer­sal s’a caracterizat la noi prin­­tr’o tendinţă intensă de legife­rare. In deosebi oamenii politici noui au avut o predilecţie pen­tru această activitate. Toate problemele României Mari, sociale, economice, administra­tive au fost puse în discuţie şi soluţionate prin legi volumi­noase. Adevărate tratate. De abia se termina o lege şi alta îi lua locul la tribuna parla­mentului. Nici nu se aplica bine şi în anul următor se re­făcea din nou. In cinci ani, s’au votat trei legi pentru apărarea viticulturii şi suprafaţa plan­tată cu viţă sălbatecă creşte mereu. Toată această agitaţie poli­tică se petrece în abstract. Le­gile se votau dar nu se apli­cau, căci lipseau mijloacele. Mi-aduc aminte, atunci când s-a­ votat legea „complectă“ a sănătăţii publice, s-a făcut so­coteala că trebuie şapte mili­arde pentru a o aplica. Această activitate stearpă are şi vina de a fi încurcat şi puţina aplicare a legilor vechi. Legile schimbate, primenite, lungite nu au mai fost recu­noscute de slujbaşi. Trebuiau să le înveţe din nou. Cu toate legile schimbate, ţara a rămas însă aceiaşi, cu agravarea că opreliştele erau acum conside­rabil înmulţite şi cu fiecare lege votată cetăţeanul­ vedea sporind mereu vămile prin care trebuie să treacă. In acest haos politic, legisla­tiv moral, a răsnit porunca Regelui: gospodărie. Desigur, această activitate nouă, pe care Regele o cere acum guvernelor, nu e tot atât de strălucitoare. Ea trebuie făcută fără dis­cursuri și desbateri parlamen­tare, care agită presa și ama­(Continuare in pag. 2-a) Contele Ciano (stânga) ministrul de externe al Italiei și d.­i­ciadinovici (dreapta) prim ministru și ministru de externe al —­­ Iugo ___ Pagini Pe marginea acordului italo-iugoslav Vizita contelui Ciano, mi­nistrul afacerilor străine al Italiei, la Belgrad şi înţele­gerea semnată zilele acestea între Italia şi Iugoslavia vor avea desigur urmări, cari, deocamdată, nu se pot pre­vedea. Ceea ce s’a petrecut cu aproape trei ani în urmă, când câţiva iugoslavi au dă­­rm­at faimoşii lei de la Trau, un vestigiu al artei şi în a­­celaş timp al gloriei şi stăpâ­nirii romane prin acele locuri, ura ce a isbucnit a­­tunci în Italia contra iugosla­vilor din pricina acestui fapt necugetat, precum şi enerva­rea fără pereche care exista între cele două ţări vecine în ajunul războiului abisinian, — ură şi enervare de care am avut prilejul să-mi dau seama personal, — ar fi în­dreptăţit pe oricine să soco­tească cu totul neserios, pe cel care ar fi încercat să pre­vadă evenimentul important petrecut acum la Belgrad. Totuşi, el s’a dovedit posi­bil. Aceasta va face poate să înţeleagă şi pe acei cari nu pot sau nu vor să înţeleagă, că în politică şi în diplomaţie nimic nu este imposibil şi se poate orice întâmpla pen­tru cine ştie să tragă sforile şi nu este hotărît să-şi res­pecte angajamentele luate. Deocamdată, marele şi sur­prinzătorul eveniment pune capăt fricţiunilor acute din­tre două popoare şi aduce pace într’un sector al Euro­pei, de unde, cu doi ani mai înainte, se credea că va is­­bucni flacăra unui nou mare război. Popoarele interesate la păs­trarea păcii şi convinse că progresul omenesc şi civili­zaţia numai în nas,­ se pot des­volta, nu au decât să se bucure de acest eveniment. Mă bucur şi eu şi aş spune chiar că mă simt fericit, pen­tru că fără preget, am conti­nuat să propovăduesc a­­ceastă înţelegere, ori de câte ori am avut ocazia şi poate uneori în deplină conştiinţă că ar fi fost de preferat să fie ţinute în seamă în primul loc interesele neamului meu. Am socotit însă, ca şi aproa­pe unanimitatea factorilor de răspundere ai ţării, că o­­nestitatea în politică şi în diplomaţie este o valoare mo­rală care nu trebue pierdută din vedere. Ziarul „Universul“ şi cu mine, tot timpul, din mo­mentul apariţiei d-lui Musso­lini pe scena politică a lumii, am fost admiratorii lui, şi am crezut în cuminţenia şi spiritul lui de ordine. Fără cuminţenie şi fără spirit de ordine, pacea lumii şi civili­zaţia omenească vor fi tot­­deuna ameninţate. însufleţit de sentimentele acestea, am avut prilejul să văd în câteva rânduri pe conducătorul Italiei, Ducele Mussolini, şi să stau de vorbă cu el. I-am arătat cât de mult noi românii, şi cu noi întreaga Mică înţelegere, do­rim o înţelegere cât mai cor­dială şi cu Italia, după cum avem şi cu Franţa. Ducele m’a ascultat cu multă bună voinţă şi mi-a arătat şi unele din părerile sale. Altă dată voi avea poate ocazia să spun mai mult în această privinţă. Nu am pretenţia să cred că fericita înţelegere de zi­lele trecute, s’ar datora ati­tudinii sau vorbelor mele, dar oamenii mari, ori cât de geniali ar fi ei, sunt supuşi şi ei greşelilor şi dacă li se a­­trage atenţiunea din diferte părţi asupra celor ce vor să facă, cine ar putea spune precis, care a fost acela care a influenţat hotărîrea lor de­finitivă ? S’ar putea deci, ca in cumpăna înţelegerii sta­bilite să fi căzut şi vre-unul din argumentele m­ele, iată de ce, eu însu­mi, cu a­­ceastă iluzie, mă simt fericit de înţelegerea intervenită în­tre Italia şi Iugoslavia şi aş dori din nou ca o înţelegere să fie făcută cu toată Mica înţelegere şi cu Franţa. Ştiu, că azi, mai ales cu Franţa, sunt unele piedici impon­derabile, dar aceasta nu mă împiedică să arăt de cât fo­los ar fi pentru pacea lumii, o astfel de înţelegere. Ea de­pinde numai de Duce şi eu cred în cuminţenia lui. Dar dacă alături de noi şi cu noi aproape unanimitatea presei străine doritoare de menţinerea păcii, se bucură de evenimentul petrecut la Belgrad, nu putem să nu a­­tragem din nou atenţiunea că nimic nu este etern în vre­mea noastră, cu mentalita­tea care domneşte azi în lume ! De aceea am spus zilele trecute, oamenilor noş­tri politici,­­ ai căror ochi trebue să fie deschişi, spre a credea cele ce se petrec azi,— să caute să înţelagă rostul tratatelor, posibilităţile ca şi siguranţa pe care ele ni le oferă pentru viitoor. Este oare o greşală — aşa cum vor unii să vadă in arti­colele mele de zilele trecute — să spui că, atunci când alţii îşi iau garanţii din toate părţile şi când se dovedeşte că sinceritatea nu mai are valoarea de odinioară, trebue­­ ca şi noi românii să fim mai atenţi şi să nu ne lăsăm sur­prinşi de evenimente, aştep­tând cu braţele încrucişate desăvârşirea lor ? Dacă Ducele Mussolini, cu marea sa pricepere a realităţilor, a putut să facă o înţelegere cu iugoslavii, in ciuda resentimentelor şi în ciuda celor ce s’au petre­cut, ar fi oare greu să ne în­ţeleagă el şi pe noi românii şi rostul nostru în această parte a lumii ? Oare n’ar pricepe el, că pacea lumii, de care şi el şi ţara lui au nevoe, ar fi în totul asigurată, dacă o în­ţelegere între Anglia, Fran­ţa, Italia. Mica înţelegere şi înţelegerea Balcanică ar fi cât mai curând încheiată? STELIAN POPESCU RĂZBOIUL INTERNATIONAL DIN SPANIA... aşa numeşte ziarul parizian „Le Jour“ răsboiul civil din Spania, publicând clişeul de mai sus, care reprezintă un tanc rusesc pe o stradă din Madrid. -------xoy.Qxox-------­ Moartea unui compozitor polon Lausanne, 29 (Rador). — Cu­noscutul compozitor polon Ko­sef Szymanowski a încetat din viaţă într’o clinică din acest o­­raş. Rămăşiţele pământeşti ale lui Szymanowski vor fi transpor­tate la Varşovia, unde se vor face ilustrului defunct funeralii naţionale. --------xoxOxox-------­ Zăpadă în nordul Italiei Milano, 29 (Radio-Cen­tral). — Un viscol Puternic bântue în Italia de Nord. Un val de ger puternic s’a lăsat dinspre munţi spre câmpie. In munţii Carso, până la Triest, a căzut zăpa­dă abundentă. Pe şoseaua spre Postumia, circulaţia este întreruptă, iar zăpada are o înălţime de un metru. In regiunea Obrova, în a­­propiere de Fiume, s-au înză­pezit 50 automobile cu tu­rişti străini. Alte numeroase automobile şi autobuze cu excursionişti străini nu pot­ să părăsească, din cauza ză­pezii, localitatea Postumia. Foc de la foc. Sondajul din Morera Un mort. — Pagube de câteva milioane Moreni, 29 Martie Duminică noaptea, la ora 10, a izbucnit un foc puternic la staţia de compresoare a socie­tăţii „Sondajul“, din schela Pis­­curi-Moreni. Ducându-se la locul incendiu­lui, şeful postului de jandarmi Moreni şi reprezentanţii socie­tăţii au stabilit din primele cer­cetări, că focul s-a produs în urma unei explozii. Un motor din staţia de compresoare de­­fectându-se, motoristul de ser­viciu, Ion Burilă, a încercat să-l pună în stare de funcţionare, înainte să sosească mecanicul de la ateliere. Odată cu defectarea regulato­rului dela carburatorul motoru­lui, s’au împrăştiat gaze în in­teriorul staţiei. Când motoristul a învârtit manivela şi s’a produs o scântee, gazele au luat foc, producând o puternică explozie, în urma căreia s’a aprins în­treaga staţie. Cu mai mare repeziciune, focul s’a întins la staţiile de lu­mină şi ventile, tot ale societăţii „Sondajul“. Autorităţile au luat măsuri pentru stingerea focului, însă toate încercările au rămas fără rezultat. Focul de la staţia de lumină ameninţând instalaţiile din a­­propiere, s’a anunţat societatea „Electrica“. Societatea a trimis la faţa locului pe electricianul Alexandru Cociodeică. Acesta s’a suit pe un stâlp să taie firul electric ca să întrerupă curen­tul şi astfel să se evite even­tuale pagube. După ce a tăiat firul, stâlpul care era bine an­corat de fir, s’a rupt dela ju­mătate, prăbuşindu-se la pă­mânt peste electrician. In stare de comă, Alexandru Cociodeică a fost transportat la dispensarul casei de asigurări din localitate, unde a încetat din viaţă. Azi, la ora 11 dim., au sosit în localitate, d. procuror Ghiţeanu şi d. medic legist Vasiliu, care, împreună cu d. dr. Ion G. Po­­pescu, medicul circ. Moreni, au făcut autopsia cadavrului. Pagubele stabilite de anche­tatori sunt evaluate la trei mi­lioane lei. Motoarele şi instalaţiile dis­truse de incendiu nu au fost asi­gurate. A născut patru copii Londra, 29 (Radio-Central). — In localitatea Stok­e Newing­ton, o femee a născut patru copii: trei fete şi un băiat. O fetiţă a murit imediat după naştere, iar băiatul după 12 ore. Celelalte două fetiţe şi mama sunt sănătoase.­­xfixQxox­ Mmm condamnaţi pentru trădare Tokio, 29 (Rador). — Consi­liul de război din Karbin a dat azi sentinţa în procesul in­tentat unui grup de peste două sute de cetăţeni manciurieni, printre cari se află numeroşi funcţionari superiori, profesori, şi comercianţi, acuzaţi de înaltă trădare. Prin sentinţă aproape două sute de acuzaţi au fost condam­naţi la moarte sau la pedepse cu închisoarea variind de la pa­tru ani la 20 de ani. Un caz misterios la Praga Trei membri ai unei familii au murit in aceeaş zi de o boală necunoscută Praga, 29 (Radio-Central) întreaga populaţie a oraşului Praga comentează pe larg moartea misterioasă a membri­lor familiei dentistului Wenzel Fleischmann. Acum câteva zile, au murit în aceeaşi zi, de o boală miste­rioasă, fratele, cumnata şi so­crul dentistului. Alţi patru membri ai familiei sunt grav­­ bolnavi. Medicii afirmă că este vorba de pneumonie, dar nu pot explica cum se face că s-au îm­bolnăvit de aceeaş boală aproa­pe toţi membrii familiei. Se presupune că ar fi vorba de o gripă, care atacă plămânii şi ar fi foarte molipsitoare. Cazul a devenit insă şi mai­­misterios în urma faptului că poliţia a primit o scrisoare a­­nonimă, în care autorul scri­sorii afirmă că el a otrăvit pe cei trei membri decedaţi ai fa­miliei şi că va omorî şi pe cei­lalţi, dacă dentistul nu va de­pune într’un anumit loc suma de 200 mii coroane cehe. Poliţia a sfătuit pe dentist să depună în locul indcat un pa­chet, care să semene cu unul de bancnote. Poliţia a înconjurat locul şi a aşteptat să se prezinte cineva să ridice pachetul. N’a venit însă nimeni. Acum nu se știe dacă într’adevăr autorul scrisorii anonime este un cri­minal sau scrisoarea n’a fost decât o glumă de prost gust. Nr. 90 Joi 1 Aprilie 1917 P 1111 DIRECTORI STELIAN POPESCI1 Valul de apă şi noroi şi prăbuşirea de teren din satul Serrieres Paris, 29 (Rador).— Din cau­za timpului rău care persistă, torentul din apropiere de satul Serrieres en Chautagne conti­nuă să crească, ameninţând tot mai mult satul. Digul construit în grabă de soldaţi, pentru stăvilirea valu­lui de apă şi noroi, s-a rupt a­­seară. Şoseaua naţională este înămolită pe o mare întindere. Nivelul noroiului este de peste 2 metri. Conductele electrice de mare tensiune au fost rupte. Mai multe case au fost eva­cuate, deoarece domnea teama că în cursul nopţii valurile de apă şi nămol ar putea creşte şi mai mult. In cursul nopţii s’a anunţat că în apropiere de Serrieres en Chautagne s’a produs o mare prăbuşire de terenuri. Mai multe mii de metri cubi de pământ s’ar fi scufundat. Lipsesc deocamdată amănun­tele, aşa că nu se ştie întinde­rea pagubelor, nici dacă sunt sau nu victime omenești Aspectul uneia din străzile satului Serrieres en Chautagne O TICĂLOŞIE de I. AL BRATESCU-VOINEŞTI Pe la începutul lunei Martie, m’am pomenit că vine la mine d. Blazian, (Herş Isdrailovici, N. R.), care, după un moment de codire, mi-a vorbit astfel: — Maestre, cunoscând bună­tatea sufletului dv. şi spiritul de dreptate de care sunteţi a­­nimat, am venit să vă cer spri­jinul pentru împiedicarea con­­tinuărei unei infamii ce se co­mite împotriva colegului dv. de academie şi prietenului dv. Sa­­doveanu. Fără ştirea lui am re­dactat un protest pe care-l vor semna mai mulţi academicieni şi pe care vă rog să-l semnaţi şi dv. Iată-l: Şi d. Blazian îmi prezintă o foaie scrisă la maşină în care citesc: „De câtva timp se încearcă a­­sasinarea morală a celui mai re­prezentativ şi mai autentic scrii­tor român contemporan, Mihail Sadoveanu. Pentru părerile sale politice este terfelit, anatemizat şi aruncat pradă mulţimii care nu judecă, ci numai execută. E te­rorizat omul şi scriitorul cu o ură, care nu cunoaşte nici cru­ţare şi nici margini. Sub influ­enţa avalanşelor de denigrare, s’au găsit naivi care — crezând că săvârşesc o faptă românească — au ars cărţile lui Sadoveanu, cele mai româneşti, ca suflet şi preocupări, ca mentalitate şi ex­presie, din câte a produs litera­tura noastră. Când s’a ajuns până aici, lu­crurile nu mai pot fi privite cu nepăsarea obişnuită. Ne aflăm în faţa unei grave primejdii pentru literatura şi cultura românească. Dacă Mihail Sadoveanu poate fi ostracizat cu atâta uşurinţă, fără a se ţine seama măcar de opera care rămâne o mândrie a litera­turii româneşti, înseamnă că bu­nurile culturale şi-au pierdut ori­ce valoare şi că fanatismul poli­tic copleşeşte manifestările spiri­tuale cele mai curate şi mai pre­ţioase pentru însăşi fiinţa speci­fică a neamului nostru. Dacă un mare scriitor poate fi pus la stâl­pul infamiei pentru părerile sale politice, înseamnă sfărâmarea oricărei ierarhii a valorilor şi bolşevizarea tuturor criteriilor de judecată. Faţă de asemenea intoleranţă, ne credem datori să ne ridicăm cu toată energia. Poporul româ­nesc nu-şi poate permite luxul de a fi barbar înainte de a fi atins culmile civilizaţiei. Nu putem în­dura în tăcere distrugerea valori­lor culturale româneşti şi ucide­rea morală a creatorilor lor, sub pretexte de duşmănie politică. Fără a ne însuşi credinţele-i politice, cerem pentru marele scriitor Mihail Sadoveanu liber­tatea de a-şi exprima părerile pe care i le dictează conştiinţa sa românească, libertate asigurată de altfel oricărui cetăţean român în cadrul legilor şi sentimentelor naţionale româneşti. Reclamând acest drept elementar pe­­ seama lui Mihail Sadoveanu, apărăm totodată drepturile de a gândi şi libertatea conştiinţei pentru toţi scriitorii şi oamenii de cultură români, făuritorii progresului şi exponenţii specificului românesc în toate domeniile. Păstrând dom­nului Mihail Sadoveanu preţui­rea şi cinstirea noastră întreagă, credem că accentuăm primatul spiritualităţii în viaţa româneas­că de azi şi­ de mâine“.. După ce am terminat de ce­tit, am răspuns d-lui Blazian după cum urmează: — Domnule Blazian, dum­neata nu ştii că, înainte de a se oferi lui Sadoveanu di­recţiunea politică a „Dimi­neţii“ şi a „Adevărului“, mi s’a oferit mie împreună cu un preţ care reprezenta de câteva ori atât cât câştig din leafa mea. Am refuzat, PENTRU CA MI-AM DAT SEAMA CA PRIMIND, MI-AŞI FI ÎNSTRĂINAT SIMPATIA DE CARE MA BUCUR IN OCHII CETITO­RILOR, ŞI AŞ FI STÂRNIT O JUSTIFICATA DEZAPRO­BARE ŞI DUŞMĂNIE A CO­NAŢIONALILOR MEI. Şi a­­cum dumneata vii să -mi ceri ca luând apărarea lui Sado­veanu, să-mi atrag gratuit un oprobiu, pe care nu l-am primit în schimbul unui preţ foarte ademenitor. Ori­cât de strânsă ar fi priete­nia ce mă leagă de Sadovea­nu, o asemenea jertfă nu-i pot aduce. Pot însă să-i dau o declaraţiune în alţi ter­meni. — Mă rog făcu domnul Blazian, în orice formă ar veni, dezapro­barea dv. vă fi bine venită. Am pus mâna pe condei și am scris : Niciodată nu mi-a trecut prin minte să tăgăduiesc unui scriitor şi cu atât mai puţin unui scriitor mare ca Sadovea­nu, dreptul de a-şi exprima pă­rerile în toate chestiunile în care se socoteşte competente. Sunt însă încredinţat că el şi-a dat seama ce riscă, îndrumân­­du-se în direcţia aceasta. Cât despre arderea scrierilor sale în pieţe publice, eu în locul lui n’aşi fi deloc neliniştit, — pen­­trucă, sau ele au o reală va­loare care nu poate fi mistuită prin ardere, sau n’au şi atunci nu această ardere va fi prici­nuit uitarea lor. Am întins această declaraţie semnată d-lui Blazian, care a strâns-o, a băgat-o în buzunar, mi-a mulţumit călduros şi a plecat. Şi iată că astăzi mă întâl­nesc cu un coleg de academie, care-mi spune: — Dragă, m’ai pus în mare încurcătură. Am primit o scri­soare prin care mi se cere sem­narea unui protest contra acţi­­unei ce se duce de unele ziare împotriva lui Sadoveanu. Nu l-aşi semna, dar cum pot refuza când văd că-l semnezi şi dum­neata. • Şi-mi întinde scris la maşină protestul pe care refuzasem să-l iscălesc, purtând între al­tele şi semnătura mea. E o ticăloşie fără sea­măn, un fals neruşinat. Continui să cred că e săvârşit fără ştirea d-lui Sadoveanu,­­ precum cred că, luând cunoş­tinţă de această infamie, îşi va da seama de câtă rea credinţă este însu­fleţită şi călăuzită activi­tatea, adăpostită sub pa­vilionul numelui său, a li­nera din colaboratorii ce singur şi-a ales. Londra, Martie Vizita la Londra a Maiestăţii Sale Leopold III al Belgiei este însemnată, deoarece ea este în­ceputul unei mari negocieri di­plomatice, cu scopul de a clari­fica poziţia Belgiei în Europa. Leopold al 111-lea este un Suve­ran tânăr care participă activ la politica ţării sale. Noi, cei din Londra, socotim că o con­versaţie a sa cu miniştrii noş­tri va trece dincolo de un sim­plu schimb de politeţe. Dealt­fel, acea­stă vizită regală este rezultatul unei sugestii din par­tea Angliei. Din fericire, — pentru că tot ceea ce confirmă soliditatea în­ţelegerii anglo-franceze este de fericit augur pentru o negociere internaţională, — schimbul de vederi între Paris şi S­pudra a permis stabilirea exactă a unei înţelegeri perfecte între politi­cile celor două guverne. Liberat de floricelele sale, punctul de vedere anglo-francez poate fi rezumat astfel: dacă belgienii doresc să-şi reia independenţa, e treaba lor. Dar dacă ei doresc ca independenţa să le fie garan­tată de noi, belgienii trebue, înainte de toate, să se garan­teze ei însăşi. Cu alte cuvinte, Belgia poate avea toate garan­ţiile pe care le doreşte, cu con­diţia de a fi în stare să se ape­re puternic. De­oarece Regele Leopold este cunoscut ca un partizan hotărît al unei Belgii puternic înarmată, spre a-și a-Continuare in pag. 2-a ______________________ SCRISORI DIN LONDRA Vizita regelui Belgiei de AUGUR

Next