Universul, mai 1937 (Anul 54, nr. 132-147)

1937-05-16 / nr. 132

Industrii in centrele rurale Un important capitol în mereu actuala problemă a­­grară din România îl for­mează, desigur, nevoia de a împuţina numărul zilelor nelucrătoare ale plugărimii noastre, din cursul unui an, şi, mai ales, din perioada ce se scurge de la strângerea re­coltelor — toamna — şi până la începutul muncilor de pri­măvară, perioadă care echi­valează cu un şomaj parţial din cele mai păgubitoare a­­tât pentru plugarul român cât şi pentru economia naţio­nală. După calculele specialişti­lor, din totalul de 2 miliarde şi un sfert de zile bune de lucru, cât ar urma să fie fo­losite în chip normal de populaţia noastră agricolă în stare de a munci, nu sunt, în realitate, întrebuinţate decât jumătate, restul de peste un miliard zile fiind com­plet pierdute pentru gospo­darul nostru rural, cât şi pentru economia ţării. Cu alte cuvinte, dintr-un an întreg, care, transformat în zile calendaristice, ar re­prezenta — raportate la to­talul populaţiei noastre ru­rale de 15 milioane ţărani — un număr de 5.475 milioane zile de consum, nu rămân de­cât circa un miliard şi ceva de zile lucrătoare, ceea ce în­seamnă că o zi de lucru tre­bue să producă cele necesare ţăranului nostru pentru mai mult de 4 zile de trai. Dacă la acest procent e­­norm de zile nelucrătoare şi deci neproductive, adăugăm şi proastele condiţii de mun­că şi de cultură din perioada lucrătoare, putem măsura u­­şor cât de scăzut este randa­mentul profesiunii agricole pentru ţăranul român una­ din cauzele organice care-l menţin în stare endemică de strâmtorare materială şi de mizerie fiziologică. Folosirea timpului liber al ţăranului român prin creia­­rea de ocupaţii noui şi de o­­cazii de muncă productivă formează una din cele mai arzătoare probleme ale mo­mentului de faţă, fără de re­­zolvirea căreia nu vom ajun­ge niciodată să închidem eterna şi iritanta chestiune agrară din România. Problema a fost pusă re­cent, deosebit de interesant şi de d. G. Mantu :­­„Agri­cultura ţărănească în criza economică şi industria la sa­te“), mai ales sub latura ne­cesităţii de a desvolta indus­tria la sate, ca principal mij­loc de absorbire a braţelor rurale dovedite prisoselnice, cum şi a celor întrebuinţate în agricultură dar rămase neutilizate după încheierea sezonului muncilor agricole. In studiul menţionat se e­­xaminează posibilităţile de întrebuinţare a disponibilu­lui de muncă ţărănească în industrii sub diferite forme : industria casnică, industria populară, salariatul la domi­ciliu, fabrica la sate. Ţara moţilor, judeţele Gorj şi Buzău, Avrigul, etc. ne ofe­ră interesante exemple în ce priveşte lucratul obiectelor în lemn, după cum Bucovina, Bistriţa - Năsăud, Muscelul sunt cunoscute pentru tăbă­­cărie, lucratul şi înfloratul pieilor (cojoace, cisme, că­ciuli) , Odorheiul, Bihorul, Caraş-Severin pentru olărie, iar altele pentru ţesături şi cusături ţărăneşti. Sugestive sunt rezultatele realizate în ţări ca Elveţia, Franţa, Belgia, Germania, în angajarea muncii la domici­liu, în industria ceasoarnice­­lor, a bricelor (Solingen, She­­field), a panglicelor şi ţesă­turilor de mătase (Băle, Saint Etienne), a dantelelor (Vallenciennes, Puy de Do­me), a mănuşilor (Grenoble), a instrumentelor muzicale (Voigtland), a jucăriilor (Saxa Meiningen), a armelor (Liege), in Italia (industria broderiei şi a paiului), etc. Şi la noi a început să găsească oarecare aplicare sistemul angajării de către marile magazine şi ateliere a muncii ţărăneşti la domi­ciliu, în ce priveşte covoarele, ţesăturile şi tot lucrul de ar­tă ţărănească, înfiinţarea de fabrici şi a­­teliere la ţară ar fi însă mij­locul cel mai direct de­ a ab­sorbi prisosul de braţe agri­cole, cum şi de a utiliza bra­ţele ţărăneşti în perioada când nu sunt ocupate cu muncile agricole. In această privinţă, după datele ce ne prezintă d. Mantu, marele industriaş Ford a realizat adevărate minuni, utilizând azi 5200 centre rurale pentru industria lui şi năzuind să a­­jungă la 50.000. Pentru nevoile agriculturii se dau lucrătorilor concedii­le necesare, aşa că muncile câmpului nu suferă, consta­­tându-se pe de altă parte că muncitorul agricol dă un randament mai mare decât cel orăşenesc, în muncile ne­calificate, uniforme şi mo­notone, cerute de maşinismul modern. De aci și nevoia unor încu­rajări speciale industriilor ce se stabilesc în centrele rura­le, utilizând braţele locale după sistemul de mai sus. S’au ciocnit două avioane în aer, deasupra Zagrebului Umil a căsat in flăcări peste o vilă Zagreb, 13 (Radio-Central).— Două avioane de vânătoare s’au ciocnit la o înălţime de 2000 metri, deasupra părţii de Vest a oraşului. Pilotul unui avion a reuşit să ateriseze pe o livadă. Cellalt a­vion s’a prăbușit peste o vilă, care a fost aprinsă de benzina scursă din rezervorul spart. Un student care se afla în vilă s’a salvat, sărind prin fereastră. Pilotul a fost ucis. Ziarist american mort la datorie Bombay, 13 (Rador). — Ziaris­tul american F. J. Hearn, dela „American Express Company“, a căzut ieri dela etajul al doilea al unei clădiri, unde se urcase­­ grav, spre a lua fotografii dela ilu­minaţie. Odată cu el a radul său Hide, căzut şi cama­­care s’a rănit Grav conflict In apele spaniole Un distrugător englez torpilat de un vas de război naţionalist Londra, 13 (flador).— Amiralitatea a publicat astăseară un comunicat —— reprodus de agenţia „Reuter“ — în care se anunţă că pe bordul dis­trugătorului britanic „Hunter“ s’a produs o explozie azi la ora 15:15, la cinci mile în largul por­tului Almeria, în sudul coastelor Spaniei. Explozia s-a produs la babord, la înălţimea lini­ei de plutire. Se afirmă că sunt trei morţi şi 12 răniţi. Cauzele exploziei nu se cunosc. După informaţii primi­te la ambasada Angliei din Hendaye, explozia pare să se datorească u­­nor cauze exterioare. Imediat după produce­rea exploziei, distrugă­­toarele engleze „Hardy“ şi „Hyperion“ s-au dus la faţa locului. „Hunter“ a fost re­morcat până la Almeria de cuirasatul guverna­­mental „Don Jaime I“ şi de distrugătorul guver­namental „Lazaga“. Se mai anunţă că o fi­Madrid, 13 (Rador). — A­­genţia „Havas“ transmite : Postul de radio guverna­mental din Madrid afirmă că distrugătorul britanic „Hun­ter“ a fost torpilat de un vas de război naţionalist, in lar­gul portului Almeria. Comunicatul adaugă că „Hunter“ are stricăciuni se­rioase. * Madrid, 13 (Radar). — A­­genţia „Havas“ transmite : Un comunicat publicat la ţerii de pe „Don Jaime I“ au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a da a­­jutoare echipajului de pe „Hunter“. Distrugătorul „Hunter“ a fost lansat deabia în 1936 şi făcea parte din seria distrugătoarelor de 1.400 tone. ora 20,40 de statul major al armatei guvernamentale de centru confirmă că explozia de pe distrugătorul „Hunter“ se datoreşte torpilării acestui vapor de către un vas de răz­boi naţionalist. Comunicatul adaugă că crucişetorul guvernamental „Don Jaime I“ a plecat, ime­diat ce a aflat despre torpi­lare, în ajutorul vasului bri­tanic, luând pe răniţi pe bord şi remorcând apoi vasul a­­variat până la Almeria. V­aporul a fost torpilat Ofertele Ungariei şi Mica înţelegere Ministerul afacerilor străi­ne ungar — anunţă ziarele engleze — a făcut zilele tre­cute o ofertă oficioasă, dar precisă, guvernului din Bel­grad, în care s’a stipulat că, Ungaria este dispusă să res­pecte frontierele actuale ale Iugoslaviei în schimbul unui acord special încheiat între cele două state vecine cu pri­vire la minoritatea maghia­ră din Iugoslavia. In acest acord, ministerul afacerilor străine ungar a pretins să se prevadă condiţii, care să asigure şi să garante­ze minorităţii maghiare anu­mite drepturi şi chiar privile­gii pentru dezvoltarea sa în domeniul şcolar, religios şi e­­conomic. A doua iniţiativă diploma­tică este tot a Ungariei,­­sub forma unei declaraţii ofici­oase, că ea nu-i dispusă să rămână singura ţară din Eu­ropa centrală supusă clauze­lor militare ale tratatului de la Trianon şi, în consecinţă, intr’un viitor apropiat , gu­vernul său va anunţa rein­trarea în rândurile puterilor cu drepturi egale în materie de înarmări. In condiţiile a­­cestea, — se spune la Buda­pesta, — Ungaria înţelege să nu pună pe vecinii săi în faţa unui fapt îndeplinit — cum a procedat Austria — şi de aceea a făcut mai dinainte cunoscut proectul său. Ziarele englezeşti adaugă următoarele observaţiuni şi informaţiuni: Cele două propuneri ofi­cioase şi în­deosebi cea din­tâi înseamnă că Ungaria este dispusă să renunţe la pretenţiile sale teritoriale contra Iugoslaviei, dar men­ţinând pretenţiile sale terito­riale faţă de celelalte două state din Mica înţelegere : România şi Cehoslovacia. Intenţiile de a disolva Mica înţelegere, prin asemenea propuneri, sunt prea eviden­te. D. Stoiadinovici, primul ministru şi ministrul de ex­terne al Iugoslaviei, ar fi re­plicat, că garanţia oferită de Ungaria cu privire la respec­tarea actualelor frontiere iu­goslave este de prisos, din moment ce tratatele şi pactul de la Geneva obligă Ungaria să le respecte , iar în chestia acordului special propus, re­lativ la minoritatea maghia­ră, el nu poate fi acceptat, de­oarece această minoritate se bucură de un tratament civi­lizat și guvernul din Belgrad nu este dispus să încheg ase­menea acorduri într-o afacere ce interesează numai politica internă a statului iugoslav. Propuneri asemăn­ă­toar­e au fost făcute şi României şi Ce­hoslovaciei. In asemenea condiţii, ofer­tele Ungariei — după cum era şi logic — au fost respin­se. Fireşte, că pretenţiile gu­vernului Daranyi, de a se eri­ja în protectorul minorităţi­lor din statele Micii înţele­geri şi de a stabili condiţii, fie în legătură cu respecta­rea parţială a frontierelor, fie cu înarmarea sa, împotri­va clauzelor militare ale tra­tatului de la Trianon, nu pot fi luate în seamă de nimeni,­­ ele având caracterul unor manevre diplomatice lipsite de abilitate şi cu scopul vădit de intrigă şi de dezbinare. Sare în ochii tuturor ma­nevra împotriva Micii înţele­geri. De altminteri, contele Şte­fan Bethlen, care a deschis cel dintâi discuţia pe tema unei oferte făcută României, a lăsat destul de limpede să se întrevadă ce se urmăreşte, în realitate, prin acest gen de propuneri născute moarte. Nu mai departe decât acum câteva zile, cu prilejul dezba­terilor din Camera maghiară, a bugetului, fostul preşedinte al consiliului a propus inten­sificarea înarmărilor ţării sale , a considerat Mica în­ţelegere ca cea mai primej­dioasă pentru Ungaria şi, ocu­­pându-se de ofertele făcute vecinilor cu privire la mino­rităţile maghiare, a declarat: „A sosit ceasul din urmă pentru luarea unei hotărâri se­rioase în interesul ungurilor ce trăesc în statele succesora­le. Ar trebui să se încerce realizarea unui acord, în aceas­tă chestiune, cu statele vecine şi în deosebi cu România. Da­că, totuşi, o astfel de încercare ar rămâne fără rezultat, atunci Ungaria­ va trebui să înceapă cu toată energia o acţiune in­ternaţionala pentru salvarea minorităţilor ungare ce sunt pe cale să piară..”. Acest discurs al contelui Bethlen dovedeşte cât de de­parte este Ungaria de politi­ca bazată pe o destindere a raporturilor cu statele vecine, bazată pe respectarea trata­telor şi a obligaţiilor sale in­ternaţionale, — fără de care nu se poate concepe nici un fel de înţelegere tocmai în chestiunile ce interesează menţinerea bunelor raporturi între statele din Europa cen­trală şi pacea. Zadarnic încearcă guver­nul Daranyi să creeze, prin ofertele sale, o atmosferă prielnică manevrelor dirijate de duşmanii cunoscuţi ai Micii înţelegeri. El este lipsit de psihologie şi de simţul realităţilor. Mica înţelegere este un bloc şi dacă, după cum o spun con­tele Bethlen în Parlamentul din Budapesta, ea este „pri­mejdioasă” pentru Ungaria, ce-a înţeles d-sa prin aceas­ta, dacă nu solidaritatea membrilor săi, impusă de in­teresele lor comune de a a­­păra pacea şi integritatea te­ritoriilor statelor respective împotriva amatorilor de re­vizuiri ? R. SEISANU H La încoronarea Regelui Angliei Mulţimea aşteptând, străzile Londrei, trecerea cortegiului, încoronării repetiţia generală OBÂRŞIA ROMÂNILOR de EMANOIL HAG! MOSCO O veche zicală — plină de adevăr ca toate zicalele scoa­se din cuminţenia poporului — vorbeşte de ulciorul care, tot mergând la fântână, la o vreme se sparge. La muzeul Luvru din Paris, o gingaşe şi odihnitoare înfăţişare pe pânză a unei fete tinere ca­re, cu ochii mari deschişi, a­­vând braţul petrecut în toar­ta unui ulcior de lut spart priveşte mirată înaintea ei, simbolizează în spiritul uşor şi plăcut al veacului XVIII- lea, vechea poveste a cuvin­telor amăgitoare. Astăzi, — mutatis mutan­dis — ulciorul ar fi politicia­nismul d-rului Lupu, iar fe­tiţa de pe pânza lui Greuze, tineretul naţional - ţărănist păcălit. Când un potrivnic îţi adu­ce învinuiri chiar adevărate, este uneori uşor să le oco­leşti prin tălmăciri meşteşu­gite. Dacă însă, eşti lipsit de obraz prin faptul că fiind roşu din naştere — cum măr­turiseşte acelaş doctor Lupu — şi ca atare ,nu mai poţi roşi, învinuirile adevărate sunt de prisos şi spărtura ul­ciorului rămâne. Din chiar sânul partidului numit naţional-ţărănist, de acolo unde­ se plămădeşte viitorul lui, de la sufletul ti­neretului desamăgit de sal­turile demagogului stacojiu a ieşit un rechizitoriu dobo­­rîtor. Manifestul d-lui Mariu Do­­bridor, şeful tineretului na­ţional - ţărănist, destăinuie fapte împovărătoare care vor desmetici chiar şi pe semenii apărători, sprijinitori şi co­laboratori ai politicianismu­­­lui d-rului Lupu. Sărmanii nu ştiu nimic despre sfoara muiată în sânge întinsă între Barcelona şi Moscova, pe ca­re doctorul fără voe joacă, — pentru aceiaşi „doi poli“ tre­cuţi pe la nunta de la Cana din Galilea, — liniştea unei ţări. Speculator, parazit, comu­nist, doritor al restaurării gu­vernului spaniol din Valen­cia, făgăduitor al eliberării puşcăriaşilor din Doftana, i­­conolatru al Annei Pauker, voit în casa partidului, iată câteva mărgăritare din şira­gul de gingăşii care sunt cu­prinse în pomenita chemare la luptă a tineretului ţără­nist împotriva d-rului Lupu. Negreşit că fiecare îşi cau­(Continuuare in pag. 2-a) SERBAREA ZILEI DE 10 MAI PESTE HOTARE Un gru­p de aromânce din Salonic în frumosul costum naţional la serbarea zilei de 10 Mai TURBURARI SÂNGEROASE INTR’UN ORAŞ DIN POLONIA Un poliţist ucis de un măcelar evreu. » Populaţia creştină a devastat magazinele şi locuinţele evreeşti Varşovia, 13 (Radio Central).— In localitatea Brzesc pe Bug, s’au întâmplat ori turburări sânge­roase, care au degenerat, la un moment dat, intr’un adevărat pogrom. Mai mulţi poliţişti, făcând o inspecţie în prăvălia măcelaru­lui evreu Szeczerbowski, au gă­sit 10 viţei, cari fuseseră tăiaţi contrariu prevederilor regula­mentare şi au hotărât confiscarea lor. In momentul când poliţiştii voiau să ducă viţeii din prăvă­lie, s’au adunat numeroşi evrei, spre a-i împiedica. Şeful grupului de poliţişti a somat atunci mulţimea să se îm­prăştie, dar aceasta refuzând, s'a produs o încăerare. In momentul acesta, fiul mă­celarului s’a repezit la coman­dantul poliţiştilor şi i-a împlân­tat un cuţit de măcelărie în cea­fă, rănindu-l grav. Poliţistul a fost dus la spital, unde a murit după câtva timp. Populaţia oraşului, aflând de moartea poliţistului, s-a adunat în grupuri mari şi a pornit spre cartierul evreesc al oraşului, unde a atacat pe trecătorii evrei de pe stradă şi prăvăliile şi ca­sele evreeşti. In piaţă, mulţimea a tăbărât asupra tuturor prăvăliilor evre­eşti, pe care le-a distrus şi a luat marfa, împărţind-o populaţiei să­race a oraşului. Evreii, cuprinşi de spaimă, au fugit spre gară, cu gândul să părăsească oraşul, dar au fost împiedecaţi şi bătuţi. Mulţimea a continuat să cu­­treere oraşul, atacând pe evrei şi distrugând locuinţele şi prăvălii­le acestora. Poliţia oraşului, neputând face faţă furiei populaţiei, a cerut ajutoare din localităţile înveci­nate, astfel că liniştea a putut fi restabilită abia seara când au sosit însemnate forţe militare şi poliţieneşti. In cursul nopţii, s’a stabilit că de pe urna turburărilor sunt 2 morţi şi peste 60 răniţi. Din cauza pericolului ca tur­­burările să nu se repete s’a ho­­tărît închiderea şcolilor pe ziua de mâine. Sindicatul comercianţilor creş­tini din localitate a hotărit în­chiderea prăvăliilor în ziua în­mormântării poliţistului ucis. ❖ Varşovia, 13 (Rador). — Un incident care a avut urmări s’a înregistrat azi în oraşul Brzesc. Un funcţionar de poliţie care inspecta o măcelărie a hotărit confiscarea unei can­tităţi de carne provenind dintr’un abator clandestin. Măcelarul, un evreu numit Aizic Szeczerboski, a lovit pe funcţionarul poliţienesc cu un cuţit. Grav rănit, acesta a scos revolverul şi a tras câteva focuri, rănind uşor pe agresor. Fiind transportat la spital, poliţistul a încetat din viaţă. Evenimentul a provocat manifestaţii antisemite în oraş. Mai multe prăvălii e­­vreeşti şi vitrine au fost de­vastate şi sparte, iar câţiva evrei au fost bătuţi. Poliţia a restabilit repede ordinea. POLITICA $i AGRICULTURA de A. CURTEANU La prima vedere, s’ar părea că nu există nici o legătură între politică şi agricultură. Cercetând însă lucrurile mai de aproape, vedem numai­de­cât, că agricultura, cel puţin la noi în ţară, a ajuns în starea în care este şi stă cum se a­­flă astăzi, numai din cauza politicei. Exproprierea moşii­lor mari era o necesitate so­cială şi deci naţională. Asu­pra acestui punct toată lumea e de acord: împărţirea pămân­tului la ţărani, aşa cum s’a fă­cut, şi părăsirea în care a fost lăsată grija pentru cultura ra­ţională a pământului, n’au is­­vorât din nici o necesitate le­gitimă, ci au fost produsul con­damnabil al goanei după vo­turi. Dispoziţiunile din legea agrară privitoare la organiza­rea exploatării pe loturile ţă­răneşti, au fost timide, şi chiar aşa timide, nu le-a aplicat ni­meni, de frica alegerilor. Laşi­tatea pe care votul universal o impune lumii noastre politi­ce, este adevărata cauză a stă­rii de plâns în care se află a­­gricultura ţării, lăsată la pri­ceperea şi la mijloacele ţăra­nilor. , Nu este drept să învinuim pe ţărani de paguba naţiona­lă pe care o suferim în fiecare an prin felul cum este culti­vat pământul ţării. Sânt interese superioare de stat pe care un guvern, ori­cât de slab ar fi, nu le poate lăsa la aprecierea particula­rilor. Menţinerea avuţiei a­­gricole a ţării,­­ la înălţimea la care ne obligă şi condiţiile na­turale, şi situaţia statului nos­tru, este o datorie publică în­tocmai ca şi menţinerea hota­relor ţării. Ce s’ar alege de armata noastră şi în ce stare ar fi siguranţa internă şi ex­ternă a statului nostru dacă, în loc de serviciul militar o­­bligator, am lăsa grija pen­tru apărarea ţării la aprecie­rea părinţilor de familie şi a copiilor ajunşi la vârsta de a servi ţara ? Cine crede că nu poate fi stabilită asemănare de­plină între armată şi agricul­tură se înşală. Agricultura este cel dintâi şi cel mai important mijloc de apărare a ţării. O armată bună nu pot da decât popoarele bine hrănite. Agri­cultura noastră trebue să ser­vească în primul rând la hrana populaţiei noastre rurale, care trebue deprinsă să mănânce, pe lângă mămăligă, şi carne, şi pâne de grâu, şi grăsimi. A­­gricultura trebue să ne dea a­­poi marfa cu care să plătim în străinătate datoriile statu­lui şi tot ce importăm de pes­te graniţă. Cine îşi dă seamă de importanţa rolului agricul­turii pentru viitorul neamului nostru şi pentru siguranţa de astăzi şi cea de mâine a sta­tului nostru, rămâne îngrozit la vederea jalnicelor noastre gospodării ţărăneşti şi a felu­lui cum sunt lucrate ogoarele şi cum sânt ţinute vitele. Când vedem,—trecând prin sate, — gardurile şi casele mâsgălite cu semnele electorale ale par­(Continuare in pag. 2-a) Ce a rămas din dirijabilul „Hindenburg“

Next