Universul, mai 1937 (Anul 54, nr. 132-147)
1937-05-16 / nr. 132
Industrii in centrele rurale Un important capitol în mereu actuala problemă agrară din România îl formează, desigur, nevoia de a împuţina numărul zilelor nelucrătoare ale plugărimii noastre, din cursul unui an, şi, mai ales, din perioada ce se scurge de la strângerea recoltelor — toamna — şi până la începutul muncilor de primăvară, perioadă care echivalează cu un şomaj parţial din cele mai păgubitoare atât pentru plugarul român cât şi pentru economia naţională. După calculele specialiştilor, din totalul de 2 miliarde şi un sfert de zile bune de lucru, cât ar urma să fie folosite în chip normal de populaţia noastră agricolă în stare de a munci, nu sunt, în realitate, întrebuinţate decât jumătate, restul de peste un miliard zile fiind complet pierdute pentru gospodarul nostru rural, cât şi pentru economia ţării. Cu alte cuvinte, dintr-un an întreg, care, transformat în zile calendaristice, ar reprezenta — raportate la totalul populaţiei noastre rurale de 15 milioane ţărani — un număr de 5.475 milioane zile de consum, nu rămân decât circa un miliard şi ceva de zile lucrătoare, ceea ce înseamnă că o zi de lucru trebue să producă cele necesare ţăranului nostru pentru mai mult de 4 zile de trai. Dacă la acest procent enorm de zile nelucrătoare şi deci neproductive, adăugăm şi proastele condiţii de muncă şi de cultură din perioada lucrătoare, putem măsura uşor cât de scăzut este randamentul profesiunii agricole pentru ţăranul român una din cauzele organice care-l menţin în stare endemică de strâmtorare materială şi de mizerie fiziologică. Folosirea timpului liber al ţăranului român prin creiarea de ocupaţii noui şi de ocazii de muncă productivă formează una din cele mai arzătoare probleme ale momentului de faţă, fără de rezolvirea căreia nu vom ajunge niciodată să închidem eterna şi iritanta chestiune agrară din România. Problema a fost pusă recent, deosebit de interesant şi de d. G. Mantu :„Agricultura ţărănească în criza economică şi industria la sate“), mai ales sub latura necesităţii de a desvolta industria la sate, ca principal mijloc de absorbire a braţelor rurale dovedite prisoselnice, cum şi a celor întrebuinţate în agricultură dar rămase neutilizate după încheierea sezonului muncilor agricole. In studiul menţionat se examinează posibilităţile de întrebuinţare a disponibilului de muncă ţărănească în industrii sub diferite forme : industria casnică, industria populară, salariatul la domiciliu, fabrica la sate. Ţara moţilor, judeţele Gorj şi Buzău, Avrigul, etc. ne oferă interesante exemple în ce priveşte lucratul obiectelor în lemn, după cum Bucovina, Bistriţa - Năsăud, Muscelul sunt cunoscute pentru tăbăcărie, lucratul şi înfloratul pieilor (cojoace, cisme, căciuli) , Odorheiul, Bihorul, Caraş-Severin pentru olărie, iar altele pentru ţesături şi cusături ţărăneşti. Sugestive sunt rezultatele realizate în ţări ca Elveţia, Franţa, Belgia, Germania, în angajarea muncii la domiciliu, în industria ceasoarnicelor, a bricelor (Solingen, Shefield), a panglicelor şi ţesăturilor de mătase (Băle, Saint Etienne), a dantelelor (Vallenciennes, Puy de Dome), a mănuşilor (Grenoble), a instrumentelor muzicale (Voigtland), a jucăriilor (Saxa Meiningen), a armelor (Liege), in Italia (industria broderiei şi a paiului), etc. Şi la noi a început să găsească oarecare aplicare sistemul angajării de către marile magazine şi ateliere a muncii ţărăneşti la domiciliu, în ce priveşte covoarele, ţesăturile şi tot lucrul de artă ţărănească, înfiinţarea de fabrici şi ateliere la ţară ar fi însă mijlocul cel mai direct de a absorbi prisosul de braţe agricole, cum şi de a utiliza braţele ţărăneşti în perioada când nu sunt ocupate cu muncile agricole. In această privinţă, după datele ce ne prezintă d. Mantu, marele industriaş Ford a realizat adevărate minuni, utilizând azi 5200 centre rurale pentru industria lui şi năzuind să ajungă la 50.000. Pentru nevoile agriculturii se dau lucrătorilor concediile necesare, aşa că muncile câmpului nu suferă, constatându-se pe de altă parte că muncitorul agricol dă un randament mai mare decât cel orăşenesc, în muncile necalificate, uniforme şi monotone, cerute de maşinismul modern. De aci și nevoia unor încurajări speciale industriilor ce se stabilesc în centrele rurale, utilizând braţele locale după sistemul de mai sus. S’au ciocnit două avioane în aer, deasupra Zagrebului Umil a căsat in flăcări peste o vilă Zagreb, 13 (Radio-Central).— Două avioane de vânătoare s’au ciocnit la o înălţime de 2000 metri, deasupra părţii de Vest a oraşului. Pilotul unui avion a reuşit să ateriseze pe o livadă. Cellalt avion s’a prăbușit peste o vilă, care a fost aprinsă de benzina scursă din rezervorul spart. Un student care se afla în vilă s’a salvat, sărind prin fereastră. Pilotul a fost ucis. Ziarist american mort la datorie Bombay, 13 (Rador). — Ziaristul american F. J. Hearn, dela „American Express Company“, a căzut ieri dela etajul al doilea al unei clădiri, unde se urcase grav, spre a lua fotografii dela iluminaţie. Odată cu el a radul său Hide, căzut şi camacare s’a rănit Grav conflict In apele spaniole Un distrugător englez torpilat de un vas de război naţionalist Londra, 13 (flador).— Amiralitatea a publicat astăseară un comunicat —— reprodus de agenţia „Reuter“ — în care se anunţă că pe bordul distrugătorului britanic „Hunter“ s’a produs o explozie azi la ora 15:15, la cinci mile în largul portului Almeria, în sudul coastelor Spaniei. Explozia s-a produs la babord, la înălţimea liniei de plutire. Se afirmă că sunt trei morţi şi 12 răniţi. Cauzele exploziei nu se cunosc. După informaţii primite la ambasada Angliei din Hendaye, explozia pare să se datorească unor cauze exterioare. Imediat după producerea exploziei, distrugătoarele engleze „Hardy“ şi „Hyperion“ s-au dus la faţa locului. „Hunter“ a fost remorcat până la Almeria de cuirasatul guvernamental „Don Jaime I“ şi de distrugătorul guvernamental „Lazaga“. Se mai anunţă că o fiMadrid, 13 (Rador). — Agenţia „Havas“ transmite : Postul de radio guvernamental din Madrid afirmă că distrugătorul britanic „Hunter“ a fost torpilat de un vas de război naţionalist, in largul portului Almeria. Comunicatul adaugă că „Hunter“ are stricăciuni serioase. * Madrid, 13 (Radar). — Agenţia „Havas“ transmite : Un comunicat publicat la ţerii de pe „Don Jaime I“ au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a da ajutoare echipajului de pe „Hunter“. Distrugătorul „Hunter“ a fost lansat deabia în 1936 şi făcea parte din seria distrugătoarelor de 1.400 tone. ora 20,40 de statul major al armatei guvernamentale de centru confirmă că explozia de pe distrugătorul „Hunter“ se datoreşte torpilării acestui vapor de către un vas de război naţionalist. Comunicatul adaugă că crucişetorul guvernamental „Don Jaime I“ a plecat, imediat ce a aflat despre torpilare, în ajutorul vasului britanic, luând pe răniţi pe bord şi remorcând apoi vasul avariat până la Almeria. Vaporul a fost torpilat Ofertele Ungariei şi Mica înţelegere Ministerul afacerilor străine ungar — anunţă ziarele engleze — a făcut zilele trecute o ofertă oficioasă, dar precisă, guvernului din Belgrad, în care s’a stipulat că, Ungaria este dispusă să respecte frontierele actuale ale Iugoslaviei în schimbul unui acord special încheiat între cele două state vecine cu privire la minoritatea maghiară din Iugoslavia. In acest acord, ministerul afacerilor străine ungar a pretins să se prevadă condiţii, care să asigure şi să garanteze minorităţii maghiare anumite drepturi şi chiar privilegii pentru dezvoltarea sa în domeniul şcolar, religios şi economic. A doua iniţiativă diplomatică este tot a Ungariei,sub forma unei declaraţii oficioase, că ea nu-i dispusă să rămână singura ţară din Europa centrală supusă clauzelor militare ale tratatului de la Trianon şi, în consecinţă, intr’un viitor apropiat , guvernul său va anunţa reintrarea în rândurile puterilor cu drepturi egale în materie de înarmări. In condiţiile acestea, — se spune la Budapesta, — Ungaria înţelege să nu pună pe vecinii săi în faţa unui fapt îndeplinit — cum a procedat Austria — şi de aceea a făcut mai dinainte cunoscut proectul său. Ziarele englezeşti adaugă următoarele observaţiuni şi informaţiuni: Cele două propuneri oficioase şi îndeosebi cea dintâi înseamnă că Ungaria este dispusă să renunţe la pretenţiile sale teritoriale contra Iugoslaviei, dar menţinând pretenţiile sale teritoriale faţă de celelalte două state din Mica înţelegere : România şi Cehoslovacia. Intenţiile de a disolva Mica înţelegere, prin asemenea propuneri, sunt prea evidente. D. Stoiadinovici, primul ministru şi ministrul de externe al Iugoslaviei, ar fi replicat, că garanţia oferită de Ungaria cu privire la respectarea actualelor frontiere iugoslave este de prisos, din moment ce tratatele şi pactul de la Geneva obligă Ungaria să le respecte , iar în chestia acordului special propus, relativ la minoritatea maghiară, el nu poate fi acceptat, deoarece această minoritate se bucură de un tratament civilizat și guvernul din Belgrad nu este dispus să încheg asemenea acorduri într-o afacere ce interesează numai politica internă a statului iugoslav. Propuneri asemănătoare au fost făcute şi României şi Cehoslovaciei. In asemenea condiţii, ofertele Ungariei — după cum era şi logic — au fost respinse. Fireşte, că pretenţiile guvernului Daranyi, de a se erija în protectorul minorităţilor din statele Micii înţelegeri şi de a stabili condiţii, fie în legătură cu respectarea parţială a frontierelor, fie cu înarmarea sa, împotriva clauzelor militare ale tratatului de la Trianon, nu pot fi luate în seamă de nimeni, ele având caracterul unor manevre diplomatice lipsite de abilitate şi cu scopul vădit de intrigă şi de dezbinare. Sare în ochii tuturor manevra împotriva Micii înţelegeri. De altminteri, contele Ştefan Bethlen, care a deschis cel dintâi discuţia pe tema unei oferte făcută României, a lăsat destul de limpede să se întrevadă ce se urmăreşte, în realitate, prin acest gen de propuneri născute moarte. Nu mai departe decât acum câteva zile, cu prilejul dezbaterilor din Camera maghiară, a bugetului, fostul preşedinte al consiliului a propus intensificarea înarmărilor ţării sale , a considerat Mica înţelegere ca cea mai primejdioasă pentru Ungaria şi, ocupându-se de ofertele făcute vecinilor cu privire la minorităţile maghiare, a declarat: „A sosit ceasul din urmă pentru luarea unei hotărâri serioase în interesul ungurilor ce trăesc în statele succesorale. Ar trebui să se încerce realizarea unui acord, în această chestiune, cu statele vecine şi în deosebi cu România. Dacă, totuşi, o astfel de încercare ar rămâne fără rezultat, atunci Ungaria va trebui să înceapă cu toată energia o acţiune internaţionala pentru salvarea minorităţilor ungare ce sunt pe cale să piară..”. Acest discurs al contelui Bethlen dovedeşte cât de departe este Ungaria de politica bazată pe o destindere a raporturilor cu statele vecine, bazată pe respectarea tratatelor şi a obligaţiilor sale internaţionale, — fără de care nu se poate concepe nici un fel de înţelegere tocmai în chestiunile ce interesează menţinerea bunelor raporturi între statele din Europa centrală şi pacea. Zadarnic încearcă guvernul Daranyi să creeze, prin ofertele sale, o atmosferă prielnică manevrelor dirijate de duşmanii cunoscuţi ai Micii înţelegeri. El este lipsit de psihologie şi de simţul realităţilor. Mica înţelegere este un bloc şi dacă, după cum o spun contele Bethlen în Parlamentul din Budapesta, ea este „primejdioasă” pentru Ungaria, ce-a înţeles d-sa prin aceasta, dacă nu solidaritatea membrilor săi, impusă de interesele lor comune de a apăra pacea şi integritatea teritoriilor statelor respective împotriva amatorilor de revizuiri ? R. SEISANU H La încoronarea Regelui Angliei Mulţimea aşteptând, străzile Londrei, trecerea cortegiului, încoronării repetiţia generală OBÂRŞIA ROMÂNILOR de EMANOIL HAG! MOSCO O veche zicală — plină de adevăr ca toate zicalele scoase din cuminţenia poporului — vorbeşte de ulciorul care, tot mergând la fântână, la o vreme se sparge. La muzeul Luvru din Paris, o gingaşe şi odihnitoare înfăţişare pe pânză a unei fete tinere care, cu ochii mari deschişi, având braţul petrecut în toarta unui ulcior de lut spart priveşte mirată înaintea ei, simbolizează în spiritul uşor şi plăcut al veacului XVIII- lea, vechea poveste a cuvintelor amăgitoare. Astăzi, — mutatis mutandis — ulciorul ar fi politicianismul d-rului Lupu, iar fetiţa de pe pânza lui Greuze, tineretul naţional - ţărănist păcălit. Când un potrivnic îţi aduce învinuiri chiar adevărate, este uneori uşor să le ocoleşti prin tălmăciri meşteşugite. Dacă însă, eşti lipsit de obraz prin faptul că fiind roşu din naştere — cum mărturiseşte acelaş doctor Lupu — şi ca atare ,nu mai poţi roşi, învinuirile adevărate sunt de prisos şi spărtura ulciorului rămâne. Din chiar sânul partidului numit naţional-ţărănist, de acolo unde se plămădeşte viitorul lui, de la sufletul tineretului desamăgit de salturile demagogului stacojiu a ieşit un rechizitoriu doborîtor. Manifestul d-lui Mariu Dobridor, şeful tineretului naţional - ţărănist, destăinuie fapte împovărătoare care vor desmetici chiar şi pe semenii apărători, sprijinitori şi colaboratori ai politicianismului d-rului Lupu. Sărmanii nu ştiu nimic despre sfoara muiată în sânge întinsă între Barcelona şi Moscova, pe care doctorul fără voe joacă, — pentru aceiaşi „doi poli“ trecuţi pe la nunta de la Cana din Galilea, — liniştea unei ţări. Speculator, parazit, comunist, doritor al restaurării guvernului spaniol din Valencia, făgăduitor al eliberării puşcăriaşilor din Doftana, iconolatru al Annei Pauker, voit în casa partidului, iată câteva mărgăritare din şiragul de gingăşii care sunt cuprinse în pomenita chemare la luptă a tineretului ţărănist împotriva d-rului Lupu. Negreşit că fiecare îşi cau(Continuuare in pag. 2-a) SERBAREA ZILEI DE 10 MAI PESTE HOTARE Un grup de aromânce din Salonic în frumosul costum naţional la serbarea zilei de 10 Mai TURBURARI SÂNGEROASE INTR’UN ORAŞ DIN POLONIA Un poliţist ucis de un măcelar evreu. » Populaţia creştină a devastat magazinele şi locuinţele evreeşti Varşovia, 13 (Radio Central).— In localitatea Brzesc pe Bug, s’au întâmplat ori turburări sângeroase, care au degenerat, la un moment dat, intr’un adevărat pogrom. Mai mulţi poliţişti, făcând o inspecţie în prăvălia măcelarului evreu Szeczerbowski, au găsit 10 viţei, cari fuseseră tăiaţi contrariu prevederilor regulamentare şi au hotărât confiscarea lor. In momentul când poliţiştii voiau să ducă viţeii din prăvălie, s’au adunat numeroşi evrei, spre a-i împiedica. Şeful grupului de poliţişti a somat atunci mulţimea să se împrăştie, dar aceasta refuzând, s'a produs o încăerare. In momentul acesta, fiul măcelarului s’a repezit la comandantul poliţiştilor şi i-a împlântat un cuţit de măcelărie în ceafă, rănindu-l grav. Poliţistul a fost dus la spital, unde a murit după câtva timp. Populaţia oraşului, aflând de moartea poliţistului, s-a adunat în grupuri mari şi a pornit spre cartierul evreesc al oraşului, unde a atacat pe trecătorii evrei de pe stradă şi prăvăliile şi casele evreeşti. In piaţă, mulţimea a tăbărât asupra tuturor prăvăliilor evreeşti, pe care le-a distrus şi a luat marfa, împărţind-o populaţiei sărace a oraşului. Evreii, cuprinşi de spaimă, au fugit spre gară, cu gândul să părăsească oraşul, dar au fost împiedecaţi şi bătuţi. Mulţimea a continuat să cutreere oraşul, atacând pe evrei şi distrugând locuinţele şi prăvăliile acestora. Poliţia oraşului, neputând face faţă furiei populaţiei, a cerut ajutoare din localităţile învecinate, astfel că liniştea a putut fi restabilită abia seara când au sosit însemnate forţe militare şi poliţieneşti. In cursul nopţii, s’a stabilit că de pe urna turburărilor sunt 2 morţi şi peste 60 răniţi. Din cauza pericolului ca turburările să nu se repete s’a hotărît închiderea şcolilor pe ziua de mâine. Sindicatul comercianţilor creştini din localitate a hotărit închiderea prăvăliilor în ziua înmormântării poliţistului ucis. ❖ Varşovia, 13 (Rador). — Un incident care a avut urmări s’a înregistrat azi în oraşul Brzesc. Un funcţionar de poliţie care inspecta o măcelărie a hotărit confiscarea unei cantităţi de carne provenind dintr’un abator clandestin. Măcelarul, un evreu numit Aizic Szeczerboski, a lovit pe funcţionarul poliţienesc cu un cuţit. Grav rănit, acesta a scos revolverul şi a tras câteva focuri, rănind uşor pe agresor. Fiind transportat la spital, poliţistul a încetat din viaţă. Evenimentul a provocat manifestaţii antisemite în oraş. Mai multe prăvălii evreeşti şi vitrine au fost devastate şi sparte, iar câţiva evrei au fost bătuţi. Poliţia a restabilit repede ordinea. POLITICA $i AGRICULTURA de A. CURTEANU La prima vedere, s’ar părea că nu există nici o legătură între politică şi agricultură. Cercetând însă lucrurile mai de aproape, vedem numaidecât, că agricultura, cel puţin la noi în ţară, a ajuns în starea în care este şi stă cum se află astăzi, numai din cauza politicei. Exproprierea moşiilor mari era o necesitate socială şi deci naţională. Asupra acestui punct toată lumea e de acord: împărţirea pământului la ţărani, aşa cum s’a făcut, şi părăsirea în care a fost lăsată grija pentru cultura raţională a pământului, n’au isvorât din nici o necesitate legitimă, ci au fost produsul condamnabil al goanei după voturi. Dispoziţiunile din legea agrară privitoare la organizarea exploatării pe loturile ţărăneşti, au fost timide, şi chiar aşa timide, nu le-a aplicat nimeni, de frica alegerilor. Laşitatea pe care votul universal o impune lumii noastre politice, este adevărata cauză a stării de plâns în care se află agricultura ţării, lăsată la priceperea şi la mijloacele ţăranilor. , Nu este drept să învinuim pe ţărani de paguba naţională pe care o suferim în fiecare an prin felul cum este cultivat pământul ţării. Sânt interese superioare de stat pe care un guvern, oricât de slab ar fi, nu le poate lăsa la aprecierea particularilor. Menţinerea avuţiei agricole a ţării, la înălţimea la care ne obligă şi condiţiile naturale, şi situaţia statului nostru, este o datorie publică întocmai ca şi menţinerea hotarelor ţării. Ce s’ar alege de armata noastră şi în ce stare ar fi siguranţa internă şi externă a statului nostru dacă, în loc de serviciul militar obligator, am lăsa grija pentru apărarea ţării la aprecierea părinţilor de familie şi a copiilor ajunşi la vârsta de a servi ţara ? Cine crede că nu poate fi stabilită asemănare deplină între armată şi agricultură se înşală. Agricultura este cel dintâi şi cel mai important mijloc de apărare a ţării. O armată bună nu pot da decât popoarele bine hrănite. Agricultura noastră trebue să servească în primul rând la hrana populaţiei noastre rurale, care trebue deprinsă să mănânce, pe lângă mămăligă, şi carne, şi pâne de grâu, şi grăsimi. Agricultura trebue să ne dea apoi marfa cu care să plătim în străinătate datoriile statului şi tot ce importăm de peste graniţă. Cine îşi dă seamă de importanţa rolului agriculturii pentru viitorul neamului nostru şi pentru siguranţa de astăzi şi cea de mâine a statului nostru, rămâne îngrozit la vederea jalnicelor noastre gospodării ţărăneşti şi a felului cum sunt lucrate ogoarele şi cum sânt ţinute vitele. Când vedem,—trecând prin sate, — gardurile şi casele mâsgălite cu semnele electorale ale par(Continuare in pag. 2-a) Ce a rămas din dirijabilul „Hindenburg“