Universul, iunie 1937 (Anul 54, nr. 148-162)
1937-06-01 / nr. 148
Anul al 54-lea FONDATORI LUIGI CAZZAVILLAN 8 Pagini EXEMPLARULES.“!«’Iii 8 * * Pag^ Hi- 1 48 Marţi Iunie Tax» poştală plătită in numerar conform aprobării dir. G I. P. T. T. No. 120.288/932 CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE Şl TELEFONICE REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 RECLAMAŢII MAGHIARE ÎMPOTRIVA româniei Printre numeroasele chestiuni înscrise la ordinea zilei a Societăţii Naţiunilor, e trecută şi o petiţie a minorităţii secueşti privitoare la „bunurile” din Ciuc, iar la secretariatul acestei societăţi, mai sunt 11 petiţii, dintre care 10 ale minorităţii maghiare şi una a minorităţii rutene, care interesează România. Pe lângă afacerea „bunurilor” din Ciuc, care a căpătat o soluţie pe cale legislativă, dar interesaţii în cauză caută să o exploateze, abuzând de dreptul de petiţionare la Geneva, celelalte reclamaţii privesc chestiuni în legătură cu întrebuinţarea limbii oficiale în administraţie şi în tribunale, cu măsurile privitoare la protecţia muncii naţionale, cu regimul şcolar minoritar şi cu situaţia acelor elemente, care au pierdut naţionalitatea lor şi au devenit „apatrizi”. „Journal de Généve”, care se ocupă cu aceste reclamaţii, afirmă că în „aria dunăreană“, după statistici, sunt peste 200.000 de străini „apatrizi", cari sunt ameninţaţi să fie expulzaţi şi să cadă în sarcina oficiului Nansen... Acelaş ziar afirmă că aceste reclamaţii ar trebui să fie luate în consideraţie de Societatea Naţiunilor, dar face şi rezerve în ce priveşte cuprinsul lor: acuzaţiile pot fi exagerate, sau neîntemeiate. Dacă se consultă arhivele secretariatului Societăţii Naţiunilor, se poate uşor constata, că din cele câteva sute de petiţii ale minorităţii maghiare din România, aproape 98 la sută s-au dovedit lipsite de seriozitate, cuprinzând date inexacte şi fapte imaginare, ori acuzaţii exagerate, sau neîntemeiate în drept. In asemenea condiţii, confratele nostru din Geneva, care a constatat cu surprindere că pe când petiţiile din statul, liber al Dantzigului, vin în fiecare sesiune în faţa consiliului Societăţii Naţiunilor, pe când în 17 ani minoritatea maghiară din România n’a fost ascultată decât de... două ori, poate pe viitor să nu-şi mai manifeste, nici surprinderea, nici interesul deosebit faţă de agitatorii chestiilor minoritare maghiare din România, ce urmăresc scopuri politice împotriva intereselor statului român. „Protecţia minorităţilor maghiare“ din statele Micii înţelegeri este pentru guvernul din Budapesta un pretext de agitaţie, în strânsă legătură cu pretenţiile de revizuire a clauzelor teritoriale ale tratatului de la Trianon. Aceasta reese clar din declaraţiile ce le-au făcut în timpul din urmă miniştrii maghiari şi contele Ştefan Bethlen şi din campania ce o întreţine presa din Budapesta pe aceeaşi temă. Nu soarta pretinsă tragică a minorităţilor maghiare din România, Cehoslovacia şi Iugoslavia, preocupă cercurile revizioniste din Budapesta, când ele cunosc bine situaţia lor, care e mai bună decât sub fostul regim al magnaţilor latifundiari, atât din punctul de vedere economic şi social, cât şi din punctul de vedere cultural, ci nevoia de a întreţine mereu o propagandă în străinătate împotriva statelor vecine, bazată pe falsuri şi calomnii. Aşa se explică pentru ce, de câtva timp, unele ziare străine, care nu cunosc situaţia din Europa centrală, decât prin comunicările agenţilor interesaţi maghiari, publică articole relative la protecţia minorităţilor maghiare, în care se vorbeşte de pretinse persecuţii şi de măsuri luate de guvernele din Bucureşti, Praga şi Belgrad, cu scopul de a lovi în drepturile cetăţenilor de origină ungară, când în realitate, numai minorităţile din Ungaria sunt supuse unui regim odios de desnaţionalizare. _____ M. S. Regele şi-a luat reşedinţa de vară la Sinaia . ------— M. S. Regele a plecat Sâmbătă dimineaţa, la oara 9, la Sinaia. Pe peronul gării Mogoşoaia Suveranul a fost salutat de membrii guvernului, în frunte cu d. Gh. Tătărăscu. • Sinaia, 29 Mai Azi dimineaţă, la ora 11.40, cu trenul regal, a sosit în gara Sinaia M. S. Regele Carol al 11-lea, însoţit de d-nii colonel Urdăreanu, mareşalul Curţii regale şi col. Filitti, adjutant regal.In gară, Suveranul a fost primit de di gen. Bălănescu. Apoi, cu automobilul M. S. S’a dus la castelul Peleş, unde Şi-a luat reşedinţa de vară. A SOSIT ŞI MARELE VOEVOD MIHAI Seara, la ora 18.50, a sosit în Sinaia, venind de la Bucureşti, cu automobilul şi Marele Voevod Mihai, însoţit de d. comandor Fundăţeanu. Răspunsul sovietelor relativ la incheerea unui armistiţiu in Spania Moscova, 29 (Rador). — Agenţia Tass anunţă că d. Potemkin, comisar al poporului la externe ad interim, a remis însărcinatului cu afaceri al Marei Britanii, răspunsul guvernului sovietic la nota guvernului britanic din 17 Mai, prin care acesta propune încheierea unui armistiţiu în Spania, care să permită rechemarea voluntarilor străini. Nota sovietică declară că guvernul U. R. S. S. este gata să ia parte la un asemenea apel, „deşi se îndoeşte de oportunitatea şi eficacitatea sa”. Potopul căzut asupra Capitalei Cartierele Cotroceni, Panduri şi Rahovei sub urgia puhoaielor şi grindinei Ghiaţa a atins in unele locuri o grosime de un sfert de metru De multă vreme bucureştenii n’au mai avut priveliştea unui cer de vară atât de posomorit şi ameninţător ca acela de Sâmbătă după amiază. La ora 5 văzduhul era atât de întunecat spre apus, încât prin case au început să se aprindă luminile. Ploaia, o ploae neobişnuită, plutea în aer, venea cu paşi repezi, învăluind oraşul in atmosfera aceia grea şi neliniştitoare, care precede orice deslănţuire a naturii. Oamenii mai mult alergau pe străzi, automobilele sunau enervant, prin tramvai şi autobuze nu se mai găsia un loc. Fiecare trecător se grăbea să ajungă acasă sau cel puţin la un adăpost mai sigur. Dar curând picăturile mari, rare vesteau prezenţa ploii. In câteva minute străzile erau goale de trecători şi pline de apă. Pe acoperişuri însă şi pe trotuare a început să sune grindina. Bobiţele albe se isbeau puternic de terenul solid şi săreau apoi sprintene încoace şi încolo, din ce în ce mai mari şi mai dese. Zăduful, înfierbântat până după amiază, s’a răcorit şi s’a împrospătat ca un aer de staţiune balneară cuibărită între munţi. Ce e ciudat însă, e că ploaia cu grindină n’a trecut peste oraş cu aceiaş tărie pretutindeni. A ţinut poate vreo douăzeci de minute, a împărţit Capitala, alegându-şi numai o parte a ei, pe care a năpăstuit-o mai mult. Şoseaua Iancului, Oborul, Ştefan cel Mare, Matei Basarab, au scăpat mai uşor, grindina de-abia atingându-le. In centru piatra a fost mică şi mai rară. ______ Dar în cartierele Rahovei, Panduri şi Cotroceni, puhoaiele şi grindina au adus un adevărat potop. Apa nu s’a mai putut scurge pe canale din cauza grindinei care se înfunda, şi a inundat străzile joase, pătrunzând în garaje şi în subsoluri. Odată cu ea şi ghiaţa. In multe locuri ghiaţa a atins o grosime de un sfert de metru. In şos. Panduri şi pe străzile lăturalnice a trecut de înălţimea de 35 cm. In locuinţele inundate, apa a îngheţat din pricina marei cantităţi de grindină căzută şi locuitorii au muncit până târziu, spărgând-o cu topoarele, ca s’o poată scoate afară. Pe calea Rahovei, la numărul 157, puhoiul a rupt pavajul străzii, răsturnând o căruţă cu sifoane. Calul s’a înecat. Grădina Botanică dela Cotroceni a fost distrusă de grindină. Vijelia şi piatra au doborât o salcie şi un castan în str. Gramont 31. Pe calea 13 Septembrie toţi pomii de pe stradă au crengile rupte, frunzele sfâşiate. Prin grădinile din cartierele bântuite mai aprig de prăpăd, n’a mai rămas o floare, o plantă tânără în picioare. La multe case au fost sparte geamurile, găurite acoperişurile. Unele trotuare de pe calea Rahovei au rămas fără pojghiţa de asfalt, luată de puhoae. Pe strada Suterapa a stat băltoacă până seara târziu, împiedecând circulaţia. STRĂZILE PUSTIITE DE FURTUNA Dintre străzile cari au avut mai mult de suferit — locuinţele joase, subsolurile, garajele şi chiar uliţele — sunt: Dr. Lister, Dr. Leonte, Costache Negri, Dr. Tomescu, Dr. Iatropol, Dr. Herescu, Dr. Manolescu, Dr. Ciru Iliescu, Dr. Obedenaru, Dr. Mironescu, b-dul Geniului toate în cartierul Cotroceni, apoi Rahovei, Drumul Serei, Sebastian, Uranus, 13 Septembrie, 11 Iunie, Suter, Gramont, Panduri, fundătura IV Sebastian, str. 14 Martie, Isvoreanu, Bozianu, Nifon, Emancipată, Antim, Sfţii Apostoli, Kalinderu. In toate acestea pompierii au dat numeroase ajutoare, muncind până noaptea târziu la spargerea gheţei şi la scoaterea apei. Când, după douăzeci de minute prăpădul a trecut şi cerul a început să zâmbească iarăşi luminos, oraşul avea, în cartierele năpăstuite, o înfăţişare jalnică. Curţile şi grădinile erau albe, ca iarna, iar pe cerul care fusese atât de mânios puţin mai înainte, se profilau acum copacii dezgoliţi, întinzând în lături braţe disperate, frânte. Ploaia şi vijelia s-au îndepărtat mereu, iar în urmă, pe străzile potopite încă de apă şi de grindină, ştrengarii şi oltenii aruncau unul în altul cu bulgări de ghiaţă, rotunjită şi înmuiată în palme calde. O frântură de iarnă în miez de vară — capriciu al naturii. _________ ____VALMAR Prăpădul din partea de miazăzi Un automobil oprit din mers de apa şi grindina căzii pestr. Dr. Obedenaru 40 ore de sbor cu avion fără motor Berlin, 29 (Rador). — Aviatorul Jachtmann a stabilit recordul mondial de durată pentru avioanele fără motor. Aviatorul a realizat un sbor de 40 ore și 55 minute. Deschiderea expoziţiei internaţionale de la Paris D. Lebrun (x), preşedintele ReptDificii trapceae, vizitând muzeul de artă modernă Alt răspuns de I. AL. BRĂTESCU-VOINEŞTI Fiindu-mi cu neputinţă să răspund personal acelor dela cari primesc zilnic atâtea şi atâtea scrisori, iată, o fac acura, aici. Adresez călduroase mulţumiri celor cari-mi exprimă aprecieri elogioase: — regrete celor cari mă mustră că nu sunt destul de violent şi nu lovesc cu destulă asprime, iar celor câţiva cari-mi scriu insulte şi ameninţări le trimet un zâmbet de compătimire. Printre numeroasele scrisori primite până acum, e una sosită din partea unui prieten, căreia i se cuvine să răspund neapărat, pentru că după trei pagini de elogii, ea cuprinde o învinuire pe care socoteam că o spulberasem definitiv. Reproduc întocmai pasagiul respectiv : „Totuşi, dă-mi voie să exprim mirarea ce-mi cauzează constatarea că autorul unor bucăţi literare pline de atâta duioşie a putut deveni semănător de vrăjmăşie şi de ură". Eram încredinţat că, după cele publicate de mine, nu mi se mai putea aduce această nedreaptă învinuire şi iată că-mi soseşte, din partea unui prieten. Câtăva Vreme m’am simţit adânc tulburat. Mi-am regăsit înseninarea după două ceasuri de visare pe o bancă din Cişmigiu, îmi părea rău cât prietenul meu nu era de faţă ca să-i vorbesc precum urmează : — Unde vezi dumneata, dragul meu, vre-o nepotrivire între opera mea literară şi articolele mele publicate în „Universul“? In bucăţile mele literare îmi exprim compătimirea pentru suferinţele celor umili, — mă silesc să trezesc din nepăsare pe cei de sus, să le aplec ochii asupra acelor dureri, — în articolele de ziar îmi exprim compătimirea pentru suferinţa neamului nostru, — mă silesc să trezesc din nepăsare pe cârmuitori şi să-i fac să înţeleagă cât sunt de vinovaţi că îngăduesc, ba chiar colaborează la dăinuirea unei stări de lucruri atât de stânjenitoare a năzuinţelor noastre de înălţare. Şi această manifestare a celui mai firesc instinct de apărare, această împotrivire la o încercare de completă şi revoltător de nedreaptă robire numeşti dumneata semănare de vrăjmăşie şi de ură ? ! Am să încep să şi demonstru câtă dreptate e de partea mea şi cât de nedreaptă e învinuirea dumitale, chiar de aici, din punctul în care ne găsim. Cişmigiu, grădină splendidă, cu alee şi cu pajişti perfect îngrijite, cu tufişuri şi cascade de trandafiri îmbălsămaţi. (Continuare in pag. 2-a) Războiul continuă în Spania... şi la Geneva se discută... ■" XOX ...11 De zece luni, Spania sângerează prin toţi porii săi. Un război civil şi religios este mai crud decât un război de uzură şi de rezistenţă susţinut de o naţiune ce-şi apără existenţa şi libertatea sa împotriva unui duşman din afară şi mai tragic decât un cataclism dezlănţuit de forţele oarbe ale naturii. In cele zece luni de lupte fratricide, pământul Spaniei a înghiţit sângele propriilor săi fii, înduşmăniţi; tezaurele artistice strânse în cursul veacurilor de un popor latin, ce a ştiut să cultive artele şi să preţuiască frumosul, ca şi numeroase monumente istorice şi religioase, instituţii culturale şi de binefacere, au fost distruse. De atunci, oraşe, odinioară înfloritoare, au suferit şi suferă efectele bombardamentelor şi ale luptelor de stradă. S-au săvârşit şi acte de eroism, dar şi asasinate. Mii de ostatici şi de prizonieri zac în închisori,aşteptând ora masacrului. Cine o va executa ? Poate propriii lor fii, sau fraţi... Căci s’a mai întâmplat asemenea scene, demne de Infernul lui Dante, în cele zece luni de război civil în Spania ! Şi pe când o veche şi strălucită civilizaţie e ameninţată să piară, în condiţiuni atât de tragice, fără să se prevadă dacă va putea fi urmată de o renaştere, sau de o revenire la barbarie, ce fac marile puteri şi Societatea Naţiunilor într’o epocă în care se vorbeşte atât de mult de pacificare, de interesele superioare ale civilizaţiei, de solidaritatea popoarelor, de principiile ce sunt la temelia dreptului ginţilor? Acum câtva timp s’a propus şi s’a acceptat principiul ne-intervenţiei în „afacerile“ spaniole şi după lungi discuţii, la Londra, s’a organizat în jurul coastelor Spaniei şi de-a lungul Pirineiilor, zone de supraveghere şi de control. Această neintervenţie a puterilor direct interesate, având ca scop încercuirea focarului primejdios şi interzicerea de a pătrunde pe teritorul Spaniei, a „voluntarilor“ din Rusia sovietică, Italia, Germania sau din alte ţări, n’a contribuit, nici la încetarea ostilităţilor, din cauza lipsei „ajutoarelor” din afară, nici la stabilirea unui cordon impenetrabil. Ba acest cordon a dat naştere unui incident grav : un vas de război italian, care se află în zona de supraveghere şi control italiană, a fost bombardat de avioanele guvernului comunist din Valencia. In asemenea condiţii, dacă forţele puterilor ne-intervenţioniste sunt expuse atacurilor în zonele ce sunt obligate să le supravegheze, s’ar putea extinde focul mai departe. Iată primejdia cea mare. S’a mai făcut apoi o propunere de mediaţiune în vederea încheerii unui armistiţiu între armatele beligerante din Spania, dar nu ca să se ajungă la pace, ci pentru evacuarea voluntarilor străini.Să nu uităm că o parte dintre puteri nu recunoaşte calitatea de beligerant. Spaniei naţionaliste şi nici titlul legal guvernului Franco, iar altă parte, recunoaşte legalitatea guvernului Franco şi calitatea sa de beligerant. Atunci, cum se va putea face mediaţiunea, când nici puterile mediatoare nu sunt de acord măcar în chestiunea recunoaşterii beligeranţilor şi a guvernelor lor? Rămâne apoi de văzut dacă şi beligeranţii sunt de acord să închee între dânşii un armistiţiu şi să se dispenseze de concursul voluntarilor străini... Ce-a făcut însă Societatea Naţiunilor în asemenea împrejurări grave ? De când a izbucnit războiul civil în Spania, ea s’a mărginit să urmărească desfăşurarea evenimentelor ca o simplă spectatoare: n’a luat nici o iniţiativă şi n’a încercat să întreprindă nici o acţiune în vederea încetării războiului civil din Spania. Şi Spania nu este doar Abisinia! Spania este în Europa, membră a Soc. Naţiunilor. Apoi focarul din Peninsula iberică poate să se întindă şi în alte părţi. Totuşi, Geneva s’a menţinut într’o desăvârşită rezervă şi apatie, care nu-şi poate găsi explicaţia decât într’o paralizie progresivă a organismului ce a fost creat de vizionarul Wilson, cu scopul să asigure şi să menţină pacea în lume, să aplaneze conflictele, să intervină prin toate mijloacele ce le are la dispoziţie, ori unde s’ar produce focare, spre a le stinge. De când s’a încins focarul in Spania, Societatea Naţiunilor n’a întreprins nici o acţiune ca să-l înăbuşe. Nu numai atât. —cele trecute, când într’una din şedinţele consiliului Societăţii Naţiunilor s’a adus în discuţie apelul disperat al poporului spaniol, ce a provocat în toată lumea civilizată o adâncă şi dureroasă impresie, reprezentanţii marilor puteri au tngăimat câteva cuvinte fără înţeles, căutând să scape dintr’o încurcătură şi trecând repede la altă chestiune secundară, ce era înscrisă în ordinea de zi. S’a dovedit şi In această mare tragedie, cât de puţini pătrunşi sunt de datoriile şi responsabilităţile lor, aceia, cari, la Geneva, se învârtesc în cercul viţios al formulelor pacifiste şi al compromisurilor, care nu oferă niciodată soluţii, ci surse de neînţelegeri şi conflicte. S’a mai produs însă un fapt la Geneva, după apelul impresionant al spaniolilor a rămas fără ecou în sala consiliului. Trimisul guvernului roşu din Valencia a fost lăsat să debiteze un mic rechizitor pătimaş împotriva celor ce consideră, pe drept cuvânt, bolşevismul o primejdie pentru întreaga lume civilizată. Fapt semnificativ, care scoate în evidenţă cât de mare este slăbiciunea acestui organism. Naţiunile conştiente au însă o lecţiune de tras din aceste fapte. Să nu-şi facă iluziuni asupra politicii intervenţioniste şi pacifiste a Genevei, ci să caute să î şi apere interesele lor prin propriile lor mijloace, aşa cum vor putea mai bine, urmând politica impusă de interesele naţionale şi ale civilizaţiei. R. SEIŞANU Cuvintele preşedintelui Ataturk „Frontierele statelor balcanice aliate constitue o frontieră unică. Cei cari ar avea de gând să se atingă de această frontieră vor păţi ca fluturii cari se apropie prea mult de flacăra lumânării. Ii sfătuesc să bage bine de seamă. Acesta este temeiul pe care se înalţă citadela tot mai puternică a înţelegerii Balcanice şi în aceasta stau scopurile ei umanitare şi civilizatoare“. Cuvinte lapidare, pline de înţeles politic, sinteză a unui întreg program de activitate, avertisment fără reticenţe dar şi fără bravadă, avertisment de ostaş. — iată ce este mesajul de mai sus trimis de preşedintele Ataturc, cu prilejul primirii călduroase ce s’a făcut la Atena primului ministru turc, d. Ismet Inonu. Nu este o ameninţare împotriva nimănui. înţelegerea Balcanică a fost înfiinţată tocmai pentru apărarea păcii în regiunea balcanică şi ea a fost deschisă tuturor popoarelor balcanice, hotărîte să renunţe la orice spirit de agresiune şi să colaboreze la opera de pace şi de refacere economică. Dar dacă cuvintele preşedintelui Republicii turceşti nu constituesc o ameninţare, ele însumează voinţa unanimă a popoarelor, care alcătuesc azi înţelegerea Balcanică, de a se apăra cu forţe unite împotriva oricărei agresiuni. „Frontierele statelor balcanice aliate constitue o frontieră unică“. Prin această formulă, preşedintele Ataturc a rostit tot înţelesul politic al înţelegerii Balcanice. Cu prilejul deschiderii conferinţei de presă a înţelegerii Balcanice, ţinută la Bucureşti la 11 iunie 1936, d. N. Titulescu, după ce a arătat primejdiile care ar putea tulbura pacea europeană, a adăugat următoarele: „Dar, în ciuda acestui examen descurajator, putem spune cu mândrie, lumii : aci în Balcani, războiul nu va izbucni! Nu va izbucni fiindcă nimic nu ne divide. Şi dacă războiul ar veni din altă parte, se ştie că vom fi toţi uniţi spre a apăra frontierele noastre şi dreptul nostru“. Şi accentuând aceste idei, d. Titulescu a adăugat: „Noi ştim că pentru a menţine pacea, nu este mijloc mai sigur decât de a se prepara pentru război şi de a spune, LA TIMP UTIL, că dacă e nevoe, nu ne temem să-l facem“. Această solidaritate şi această hotărîre au caracterizat de la înfiinţarea ei înţelegerea Balcanică. Preşedintele Ataturc le proclamă azi din nou, cu întreaga sa autoritate, aducând astfel o nouă dovadă de solidaritatea înţelegerii Balcanice. Dar este cu deosebire importantă afirmaţia preşedintelui Republicii turceşti, că frontierele statelor balcanice aliate constitue o frontieră unică. E în aceste cuvinte tot înţelesul formulei securităţii colective. Este înţelesul pe care l-a avut pactul de reorganizare al Micii înţelegeri, e înţelesul declaraţiei britanice că frontiera Angliei este la Rin, e înţelesul articolului 16 din pactul Societăţii Naţiunilor— într’un cuvânt, cuvintele preşedintelui Ataturc reprezintă temeiul politicii de solidaritate între toate statele pacifiste. Spuneam, într’un articol publicat zilele trecute, că se simte în politica internaţională o adiere nouă de destindere şi că această adiere vine tocmai din acele părţi cari se menţineau în rezervă. Dacă, într’adevăr, spre binele şi liniştea Europei, noua tendinţă se va accentua şi va lua forme precise, nu va trebui să se spună că „pacifismul cu orice preţ" a triumfat. Realitatea e că în cazul unei normalizări a raporturilor între popoare, acest rezultat fericit va trebui să fie atribuit acelei politici pacifiste care, părăsind formulele platonice şi domeniul iluziilor şi adaptându-se realităţilor, a devenit pacifism activ şi hotărît, gata să spulbere fără şovăire — după cum a spus d. Titulescu la 11 iunie 1936 — orice iluzie că s’ar putea provoca războiul fără riscuri şi fără consecinţe pentru cel ce l-ar provoca. Statele pacifiste, faţă de provocătoarele înarmări ale celor ce nu-şi spuneau gândul întreg, au răspuns cu înarmarea lor, aşa că azi se ştie că ameninţărilor nu li se mai opune simple vorbe, ci autoritatea forţei, gata să apere libertatea popoarelor şi integritatea teritoriilor lor. Azi se ştie de toată lumea — şi a proclamat-o cu toată liniştea sufletească, dar cu hotărîre, preşedintele Ataturc — că : ^ „Cei cari ar avea de gând să se atingă de frontiera noastră vor păți ca fluturii cari se apropie prea mult de flacăra lumânării“. -------xxxmxxx------ Statele Unite reclamă plata datoriilor FINLANDA PLĂTEȘTE Washington, 29 (Rador). .. Guvernul finlandez a comunicat, fără ca să i se fi cerut aceasta din partea departamentului de stat, că va efectua plata datoriei de război a Finlandei, la scadența de la 15 iunie. • " - *