Universul, iunie 1937 (Anul 54, nr. 148-162)

1937-06-01 / nr. 148

Anul al 54-lea FONDATORI LUIGI CAZZAVILLAN 8 Pagini EXEMPLARUL­­­ES.“!«’Iii 8 * * Pag^ Hi- 1 48 Marţ­­i Iunie Tax» poştală plătită in numerar conform aprobării dir. G­ I. P. T. T. No. 120.288/932 CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE Şl TELEFONICE REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 RECLAMAŢII­ MAGHIARE ÎMPOTRIVA româniei Printre numeroasele ches­tiuni înscrise la ordinea zilei a Societăţii Naţiunilor, e tre­cută şi o petiţie a minorităţii secueşti privitoare la „bunu­rile” din Ciuc, iar la secreta­riatul acestei societăţi, mai sunt 11 petiţii, dintre care 10 ale minorităţii maghiare şi una a minorităţii rutene, care inte­resează România. Pe lângă afacerea „bunuri­lor” din Ciuc, care a căpătat o soluţie pe cale legislativă, dar interesaţii în cauză caută să o exploateze, abuzând de drep­tul de petiţionare la Geneva, celelalte reclamaţii privesc chestiuni în legătură cu între­buinţarea limbii oficiale în administraţie şi în tribunale, cu măsurile privitoare la pro­tecţia muncii naţionale, cu re­gimul şcolar minoritar şi cu situaţia acelor elemente, care au pierdut naţionalitatea lor şi au devenit „apatrizi”. „Journal de Généve”, care se ocupă cu aceste reclamaţii, afirmă că în „aria dunăreană“, după statistici, sunt peste 200.000 de străini „apatrizi", cari sunt ameninţaţi să fie ex­pulzaţi şi să cadă în sarcina oficiului Nansen... Acelaş ziar afirmă că aceste reclamaţii ar trebui să fie luate în consideraţie de Socie­tatea Naţiunilor, dar face şi rezerve în ce priveşte cuprin­sul lor: acuzaţiile pot fi exa­gerate, sau neîntemeiate. Dacă se consultă arhivele se­cretariatului Societăţii Naţiu­nilor, se poate uşor constata, că din cele câteva sute de pe­tiţii ale minorităţii maghiare din România, aproape 98 la sută s-au dovedit lipsite de se­riozitate, cuprinzând date i­­nexacte şi fapte imaginare, ori acuzaţii exagerate, sau neîn­temeiate în drept. In asemenea condiţii, confra­tele nostru din Geneva, care a constatat cu surprindere că pe când petiţiile din statul, liber al Dantzigului, vin în fiecare sesiune în faţa consiliului So­cietăţii Naţiunilor, pe când în 17 ani minoritatea maghiară din România n’a fost ascultată decât de... două ori, poate pe viitor să nu-şi mai manifeste, nici surprinderea, nici intere­sul deosebit faţă de agitatorii chestiilor minoritare maghiare din România, ce urmăresc scopuri politice împotriva in­tereselor statului român. „Protecţia minorităţilor ma­ghiare“ din statele Micii înţe­legeri este pentru guvernul din Budapesta un pretext de agi­taţie, în strânsă legătură cu pretenţiile de revizuire a clau­zelor teritoriale ale tratatului de la Trianon. Aceasta reese clar din declaraţiile ce le-au făcut în timpul din urmă mi­niştrii maghiari şi contele Şte­fan Bethlen şi din campania ce o întreţine presa din Budapes­ta pe aceeaşi temă. Nu soarta pretinsă tragică a minorităţilor maghiare din România, Cehoslovacia şi Iu­goslavia, preocupă cercurile revizioniste din Budapesta, când ele cunosc bine situaţia lor, care e mai bună de­cât sub fostul regim al magnaţi­lor latifundiari, atât din punc­tul de vedere economic şi so­cial, cât şi din punctul de ve­dere cultural, ci nevoia de a întreţine mereu o propagandă în străinătate împotriva state­lor vecine, bazată pe falsuri şi calomnii. Aşa se explică pentru ce, de câtva timp, unele ziare străine, care nu cunosc situaţia din Europa centrală, decât prin co­municările agenţilor interesaţi maghiari, publică articole re­lative la protecţia minorităţi­lor maghiare, în care se vor­beşte de pretinse persecuţii şi de măsuri luate de guvernele din Bucureşti, Praga şi Bel­­grad, cu scopul de a lovi în drepturile cetăţenilor de ori­gină ungară, când în realitate, numai minorităţile din Ungaria sunt supuse unui regim odios de desnaţionalizare. _____ M. S. Regele şi-a luat reşedinţa de vară la Sinaia . ------— M. S. Regele a plecat Sâm­bătă dimineaţa, la oara 9, la Sinaia. Pe peronul gării Mogo­­şoaia Suveranul a fost salu­tat de membrii guvernului, în frunte cu d. Gh. Tătă­­răscu. • Sinaia, 29 Mai Azi dimineaţă, la ora 11.40, cu trenul regal, a sosit în gara Sinaia M. S. Regele Carol al 11-lea, însoţit de d-nii colonel Urdăreanu, mareşalul Curţii re­gale şi col. Filitti, adjutant re­gal.In gară, Suveranul a fost pri­mit de di gen. Bălănescu. Apoi, cu automobilul M. S. S’a dus la castelul Peleş, unde Şi-a luat reşedinţa de vară. A SOSIT ŞI MARELE VOEVOD MIHAI Seara, la ora 18.50, a sosit în Sinaia, venind de la Bucureşti, cu automobilul şi Marele Voe­­vod Mihai, însoţit de d. coman­dor Fundăţeanu. Răspunsul sovietelor relativ la incheerea unui armistiţiu in Spania Moscova, 29 (Rador). — Agen­ţia Tass anunţă că d. Potemkin, comisar al poporului la externe ad interim, a remis însărcinatu­lui cu afaceri al Marei Britanii, răspunsul guvernului sovietic la nota guvernului britanic din 17 Mai, prin care acesta propune încheierea unui armistiţiu în Spania, care să permită reche­marea voluntarilor străini. Nota sovietică declară că gu­vernul U. R. S. S. este gata să ia parte la un asemenea apel, „deşi se îndoeşte de oportunita­tea şi eficacitatea sa”. Potopul căzut asupra Capitalei Cartierele Cotroceni, Panduri şi Rahovei sub urgia puhoaielor şi grindinei Ghiaţa a atins in unele locuri o grosime de un sfert de metru De multă vreme bucureştenii­­ n’au mai avut priveliştea unui cer de vară atât de posomorit şi ameninţător ca acela de Sâmbătă după amiază. La ora 5 văzduhul era atât de întunecat spre apus, încât prin case au început să se a­­prindă luminile. Ploaia, o ploae neobişnuită, plutea în aer, venea cu paşi re­pezi, învăluind oraşul in atmos­fera aceia grea şi neliniştitoare, care precede orice deslănţuire a naturii. Oamenii mai mult alergau pe străzi, automobilele sunau e­­nervant, prin tramvai şi auto­buze nu se mai găsia un loc. Fiecare trecător se grăbea să ajungă acasă sau cel puţin la un adăpost mai sigur. Dar curând picăturile mari, rare vesteau prezenţa ploii. In câteva minute străzile erau goale de trecători şi pline de apă. Pe acoperişuri însă şi pe tro­tuare a început să sune grin­dina. Bobiţele albe se isbeau pu­ternic de terenul solid şi să­reau apoi sprintene încoace şi încolo, din ce în ce mai mari şi mai dese. Zăduful, înfierbântat până după amiază, s’a răcorit şi s’a împrospătat ca un aer de sta­ţiune balneară cuibărită între munţi. Ce e ciudat însă, e că ploaia cu grindină n’a trecut peste oraş cu aceiaş tărie pretutindeni. A ţinut poate vreo douăzeci de minute, a împărţit Capitala, alegându-şi numai o parte a ei, pe care a năpăstuit-o mai mult. Şoseaua Iancului, Oborul, Şte­fan cel Mare, Matei Basarab, au scăpat mai uşor, grindina de-abia atingându-le. In centru piatra a fost mică şi mai rară. ______ Dar în cartierele Raho­vei, Panduri şi Cotroceni, puhoaiele şi grindina au adus un adevărat potop. Apa nu s’a mai putut scurge pe canale din cau­za grindinei care se înfun­da, şi a inundat străzile joase, pătrunzând în ga­raje şi în subsoluri. Odată cu ea şi ghiaţa. In multe locuri ghiaţa a atins o grosime de un sfert de metru. In şos. Panduri şi pe străzile lăturalnice a tre­cut de înălţimea de 35 cm. In locuinţele inundate, apa a îngheţat din prici­na marei cantităţi de grindină căzută şi locui­torii au muncit până târ­ziu, spărgând-o cu topoa­­rele, ca s’o poată scoate afară. Pe calea Rahovei, la numărul 157, puhoiul a rupt pavajul stră­zii, răsturnând o căruţă cu si­­foane. Calul s’a înecat. Grădina Botanică dela Cotro­ceni a fost distrusă de grindină. Vijelia şi piatra au doborât o salcie şi un castan în str. Gra­­mont 31. Pe calea 13 Septembrie toţi pomii de pe stradă au crengile rupte, frunzele sfâşiate. Prin grădinile din cartierele bântuite mai aprig de prăpăd, n’a mai rămas o floare, o plantă tâ­nără în picioare. La multe case au fost sparte geamurile, găurite acoperişurile. Unele trotuare de pe calea Ra­hovei au rămas fără pojghiţa de asfalt, luată de puhoae. Pe strada Suter­apa a stat băltoacă până seara târziu, îm­piedecând circulaţia. STRĂZILE PUSTIITE DE FURTUNA Dintre străzile cari au avut mai mult de suferit — locuinţele joase, subsolurile, garajele şi chiar uliţele — sunt: Dr. Lister, Dr. Leonte, Costache Negri, Dr. Tomescu, Dr. Iatropol, Dr. He­­rescu, Dr. Manolescu, Dr. Ciru Iliescu, Dr. Obedenaru, Dr. Mi­­ronescu, b-dul Geniului toate în­ cartierul Cotroceni, apoi Raho­vei, Drumul Serei, Sebastian, U­­ranus, 13 Septembrie, 11 Iunie, Suter, Gramont, Panduri, fundă­tura IV Sebastian, str. 14 Martie, Isvoreanu, Bozianu, Nifon, E­­mancipată, Antim, Sf­ţii Apos­toli, Kalinderu. In toate acestea pompierii au dat numeroase ajutoare, muncind până noaptea târziu la spargerea gheţei şi la scoaterea apei. Când, după douăzeci de minu­te prăpădul a trecut şi cerul a început să zâmbească iarăşi lu­minos, oraşul avea, în cartierele năpăstuite, o înfăţişare jalnică. Curţile şi grădinile e­­rau albe, ca iarna, iar pe cerul care fusese atât de mânios puţin mai înainte, se profilau acum copacii dezgoliţi, întinzând în lă­turi braţe disperate, frân­te. Ploaia şi vijelia s-au îndepăr­tat mereu, iar în urmă, pe stră­zile potopite încă de apă şi de grindină, ştrengarii şi oltenii a­­runcau unul în altul cu bulgări de ghiaţă, rotunjită şi înmuiată în palme calde. O frântură de iarnă în miez de vară — capriciu al naturii. _________ ____VALMAR Prăpădul din partea de miazăzi Un automobil oprit din mers de apa şi grindina căzi­i pestr. Dr. Obedenaru 40 ore de sbor cu avion fără motor Berlin, 29 (Rador). — Aviato­rul Jachtmann a stabilit recor­dul mondial de durată pentru avioanele fără motor. Aviatorul a realizat un sbor de 40 ore și 55 minute. Deschiderea expoziţiei internaţionale de la Paris D. Lebrun (x), preşedintele Re­ptDificii trapceae, vizitând muze­ul de artă modernă Alt răspuns de I. AL. BRĂTESCU­-VOINEŞTI Fiindu-mi cu neputinţă să răspund personal acelor dela cari primesc zilnic atâtea şi atâtea scrisori, iată, o fac a­­cura, aici. Adresez călduroase mulţu­miri celor cari-mi exprimă a­­precieri elogioase: — regrete celor cari mă mustră că nu sunt destul de violent şi nu lovesc cu destulă asprime, iar celor câţiva cari-mi scriu in­sulte şi ameninţări le trimet un zâmbet de compătimire. Printre numeroasele scrisori primite până acum, e una so­sită din partea unui prieten, căreia i se cuvine să răspund neapărat, pentru că după trei pagini de elogii, ea cuprinde o învinuire pe care socoteam că o spulberasem definitiv. Re­produc întocmai pasagiul res­pectiv : „Totuşi, dă-mi voie să ex­prim mirarea ce-mi cauzează constatarea că autorul unor bucăţi literare pline de atâta duioşie a putut deveni semă­nător de vrăjmăşie şi de ură". Eram încredinţat că, după cele publicate de mine, nu mi se mai putea aduce această ne­dreaptă învinuire şi iată că-mi soseşte, din partea unui prie­ten. Câtăva Vreme m’am sim­ţit adânc tulburat. Mi-am re­găsit înseninarea după două ceasuri de visare pe o bancă din Cişmigiu, îmi părea rău cât prietenul meu nu era de faţă ca să-i vorbesc precum urmează : — Unde vezi dumneata, dra­gul meu, vre-o nepotrivire în­tre opera mea literară şi arti­colele mele publicate în „Uni­versul“? In bucăţile mele li­terare îmi exprim compătimi­rea pentru suferinţele celor umili, — mă silesc să trezesc din nepăsare pe cei de sus, să le aplec ochii asupra acelor dureri, — în articolele de ziar îmi exprim compătimirea pen­tru suferinţa neamului nostru, — mă silesc să trezesc din ne­păsare pe cârmuitori şi să-i fac să înţeleagă cât sunt de vinovaţi că îngăduesc, ba chiar colaborează la dăinuirea unei stări de lucruri atât de stân­jenitoare a năzuinţelor noas­tre de înălţare. Şi această ma­nifestare a celui mai firesc ins­tinct de apărare, această îm­potrivire la o încercare de completă şi revoltător de ne­dreaptă robire numeşti dum­neata semănare de vrăjmăşie şi de ură ? ! Am să încep să şi demonstru câtă dreptate e de partea mea şi cât de nedreaptă e învinui­rea dumitale, chiar de aici, din punctul în care ne găsim. Cişmigiu, grădină splendidă, cu alee şi cu pajişti perfect îngrijite, cu tufişuri şi casca­de de trandafiri îmbălsămaţi. (Continuare in pag. 2-a) Războiul continuă în Spania... şi la Geneva se discută... ■" XOX ...11 De zece luni, Spania sânge­rează prin toţi porii săi. Un război civil şi religios este mai crud de­cât un răz­boi de uzură şi de rezistenţă susţinut de o naţiune ce-şi a­­pără existenţa şi libertatea sa împotriva unui duşman din afară şi mai tragic de­cât un cataclism dezlănţuit de for­­ţele oarbe ale naturii. In cele zece luni de lupte fratricide, pământul Spaniei a înghiţit sângele propriilor săi fii, înduşmăniţi; tezaurele artistice strânse în cursul veacurilor de un popor latin, ce a ştiut să cultive artele şi să preţuiască frumosul, ca şi numeroase monumente istori­ce şi religioase, instituţii cul­turale şi de binefacere, au fost distruse. De atunci, oraşe, odinioară înfloritoare, au su­ferit şi suferă efectele bom­bardamentelor şi ale luptelor de stradă. S-au săvârşit şi acte de e­­roism, dar şi asasinate. Mii de ostatici şi de prizo­nieri zac în închisori,­­aştep­tând ora masacrului. Cine o va executa ? Poate propriii lor fii, sau fraţi... Căci s’a mai întâmplat a­­semenea scene, demne de In­­fernul lui Dante, în cele zece luni de război civil în Spa­nia ! Şi pe când o veche şi stră­lucită civilizaţie e ameninţată să piară, în condiţiuni atât de tragice, fără să se prevadă dacă va putea fi urmată de o renaştere, sau de o revenire la barbarie, ce fac marile puteri şi Societatea Naţiunilor într’o epocă în care se vorbeşte atât de mult de pacificare, de in­teresele superioare ale civili­zaţiei, de solidaritatea popoa­relor, de principiile ce sunt la temelia dreptului ginţilor? Acum câtva timp s’a pro­pus şi s’a acceptat principiul ne-intervenţiei în „afacerile“ spaniole şi după lungi discu­ţii, la Londra, s’a organizat în jurul coastelor Spaniei şi de-a lungul Pirineiilor, zone de supraveghere şi de control. Această ne­intervenţie a puterilor direct interesate, a­­vând ca scop încercuirea fo­carului primejdios şi interzi­cerea de a pătrunde pe teri­­torul Spaniei, a „voluntarilor“ din Rusia sovietică, Italia, Germania sau din alte ţări, n’a contribuit, nici la înceta­rea ostilităţilor, din cauza lip­sei „ajutoarelor” din afară, nici la stabilirea unui cordon impenetrabil. Ba acest cordon a dat naş­tere unui incident grav : un vas de război italian, care se află în zona de supraveghere şi co­ntrol italiană, a fost bombardat de avioanele gu­vernului comunist din Valen­cia. In asemenea condiţii, dacă forţele puterilor ne-interven­­ţioniste sunt expuse atacuri­lor în zonele ce sunt obligate să le supravegheze, s’ar putea extinde focul mai departe. Iată primejdia cea mare. S’a mai făcut apoi o propu­nere de mediaţiune în vede­rea încheerii unui armistiţiu între armatele beligerante din Spania, dar nu ca să se ajun­gă la pace, ci pentru evacua­rea voluntarilor străini­.­Să nu uităm că o parte din­tre puteri nu recunoaşte cali­tatea de beligerant. Spaniei naţionaliste şi nici titlul legal guvernului Franco, iar altă parte, recunoaşte legalitatea guvernului Franco şi calita­tea sa de beligerant. Atunci, cum se va putea fa­ce mediaţiunea, când nici pu­terile mediatoare nu sunt de acord măcar în chestiunea re­cunoaşterii beligeranţilor şi a guvernelor lor? Rămâne a­­poi de văzut dacă şi belige­ranţii sunt de acord să în­­chee între dânşii un armisti­ţiu şi să se dispenseze de con­cursul voluntarilor străini... Ce-a făcut însă Societatea Naţiunilor în asemenea îm­prejurări grave ? De când a izbucnit războiul civil în Spa­nia, ea s’a mărginit să urmă­rească desfăşurarea eveni­mentelor ca o simplă specta­toare: n’a luat nici o iniţia­tivă şi n’a încercat să între­prindă nici o acţiune în vede­rea încetării războiului civil din Spania. Şi Spania nu este doar A­­bisinia! Spania este în Euro­pa, membră a Soc. Naţiunilor. Apoi focarul din Peninsula i­­berică poate să se întindă şi în alte părţi. Totuşi, Geneva s’a menţi­nut într’o desăvârşită rezervă şi apatie, care nu-şi poate gă­si explicaţia decât într’o pa­ralizie progresivă a organis­mul­ui ce a fost creat de vizio­narul Wilson, cu scopul să a­­sigure şi să menţină pacea în lume, să aplaneze conflic­tele, să intervină prin toate mijloacele ce le are la dispo­ziţie, ori unde s’ar produce focare, spre a le stinge. De când s’a încins focarul in Spania, Societatea Naţiu­nilor n’a întreprins nici o ac­ţiune ca să-l înăbuşe. Nu nu­mai atât. —cele trecute, când într’una din şedinţele consiliului So­cietăţii Naţiunilor s’a adus în discuţie apelul disperat al po­porului spaniol, ce a provocat în toată lumea civilizată o a­­dâncă şi dureroasă impresie, reprezentanţii marilor puteri au tngăimat câteva cuvinte fără înţeles, căutând să scape dintr’o încurcătură şi trecând repede la altă chestiune se­cundară, ce era înscrisă în ordinea de zi. S’a dovedit şi In această mare tragedie, cât de puţini pătrunşi sunt de datoriile şi responsabilităţile lor, aceia, cari, la Geneva, se învârtesc în cercul viţios al formulelor pacifiste şi al compromisuri­lor, care nu oferă niciodată soluţii, ci surse de neînţele­geri şi conflicte. S’a mai produs însă un fapt la Geneva, după apelul im­presionant al spaniolilor a rămas fără ecou în sala consi­liului. Trimisul guvernului roşu din Valencia a fost lăsat să debiteze un mic rechizitor pătimaş împotriva celor ce consideră, pe drept cuvânt, bolşevismul o primejdie pen­tru întreaga lume civilizată. Fapt semnificativ, care scoate în evidenţă cât de mare este slăbiciunea acestui organism. Naţiunile conştiente au în­să o lecţiune de tras din aces­te fapte. Să nu-şi facă ilu­­ziuni asupra politicii inter­­venţioniste şi pacifiste a Ge­nevei, ci să caute să î şi apere interesele lor prin propriile lor mijloace, aşa cum vor pu­tea mai bine, urmând politica impusă de interesele naţio­nale şi ale civilizaţiei. R. SEIŞANU Cuvintele preşedintelui Ataturk „Frontierele statelor balca­nice aliate constitue o fron­tieră unică. Cei cari ar avea de gând să se atingă de acea­stă frontieră vor păţi ca flu­turii cari se apropie prea mult de flacăra lumânării. Ii sfătuesc să bage bine de seamă. Acesta este temeiul pe care se înalţă citadela tot mai puternică a înţelegerii Balcanice şi în aceasta stau scopurile ei umanitare şi ci­vilizatoare“. Cuvinte lapidare, pline de înţeles politic, sinteză a unui întreg program de activitate, avertisment fără reticenţe dar şi fără bravadă, avertisment de ostaş. — iată ce este mesajul de mai sus trimis de preşe­dintele Ataturc, cu prilejul pri­mirii călduroase ce s’a făcut la Atena primului ministru turc, d. Ismet Inonu. Nu este o ameninţare îm­potriva nimănui. înţelegerea Balcanică a fost înfiinţată toc­mai pentru apărarea păcii în regiunea balcanică şi ea a fost deschisă tuturor popoarelor balcanice, hotărîte să renunţe la orice spirit de agresiune şi să colaboreze la opera de pace şi de refacere economică. Dar dacă cuvintele preşedin­telui Republicii turceşti nu constituesc o ameninţare, ele însumează voinţa unanimă a popoarelor, care alcătuesc azi înţelegerea Balcanică, de a se apăra cu forţe unite împotri­va oricărei agresiuni. „Frontierele statelor balca­nice aliate constitue o fron­tieră unică“. Prin această for­mulă, preşedintele Ataturc a rostit tot înţelesul politic al înţelegerii Balcanice. Cu prilejul deschiderii con­ferinţei de presă a înţelegerii Balcanice, ţinută la Bucureşti la 11 iunie 1936, d. N. Titule­­scu, după ce a arătat primej­diile care ar putea tulbura pa­cea europeană, a adăugat ur­mătoarele: „Dar, în ciuda acestui exa­men descurajator, putem spu­ne cu mândrie, lumii : aci în Balcani, războiul nu va izbucni! Nu va izbucni fiind­că nimic nu ne divide. Şi dacă războiul ar veni din al­tă parte, se ştie că vom fi toţi uniţi spre a apăra fron­tierele noastre şi dreptul nostru“. Şi accentuând aceste idei, d. Titulescu a adăugat: „Noi ştim că pentru a men­ţine pacea, nu este mijloc mai sigur decât de a se pre­para pentru război şi de a spune, LA TIMP UTIL, că dacă e nevoe, nu ne temem să-l facem“. Această solidaritate şi acea­stă hotărîre au caracterizat de la înfiinţarea ei înţelegerea Balcanică. Preşedintele Ataturc le pro­clamă azi din nou, cu întreaga sa autoritate, aducând astfel o nouă dovadă de solidaritatea înţelegerii Balcanice. Dar este cu deosebire im­portantă afirmaţia preşedinte­lui Republicii turceşti, că fron­tierele statelor balcanice aliate constitue o frontieră unică. E în aceste cuvinte tot înţelesul formulei securităţii colective. Este înţelesul pe care l-a avut pactul de reorganizare al Micii înţelegeri, e înţelesul declara­ţiei britanice că frontiera An­gliei este la Rin, e înţelesul articolului 16 din pactul Socie­tăţii Naţiunilor­­— într’un cu­vânt, cuvintele preşedintelui Ataturc reprezintă temeiul po­liticii de solidaritate între toate statele pacifiste. Spuneam, într’un articol pu­blicat zilele trecute, că se sim­te în politica internaţională o adiere nouă de destindere şi că această adiere vine tocmai din acele părţi cari se menţi­neau în rezervă. Dacă, într’adevăr, spre bi­nele şi liniştea Europei, noua tendinţă se va accentua şi va lua forme precise, nu va tre­bui să se spună că „pacifis­mul cu orice preţ" a triumfat. Realitatea e că în cazul unei normalizări a raportu­rilor între popoare, acest re­zultat fericit va trebui să fie atribuit acelei politici pacifi­ste care, părăsind formulele platonice şi domeniul iluziilor şi adaptându-se realităţilor, a devenit pacifism activ şi hotărît, gata să spulbere fără şovăire — după cum a spus d. Titulescu la 11 iunie 1936 — orice iluzie că s’ar putea provoca războiul fără riscuri şi fără consecinţe pentru cel ce l-ar provoca. Statele pacifiste, faţă de provocătoarele înarmări ale celor ce nu-şi spuneau gân­dul întreg, au răspuns cu înarmarea lor, aşa că azi se ştie că ameninţărilor nu li se mai opune simple vorbe, ci autoritatea forţei, gata să apere libertatea popoarelor şi integritatea teritoriilor lor. Azi se ştie de toată lumea — şi a proclamat-o cu toată liniştea sufletească, dar cu hotărîre, preşedintele Ataturc — că : ^ „Cei cari ar avea de gând să se atingă de frontiera noastră vor pă­ți ca fluturii cari se apro­pie prea mult de flacăra lumânării“. -------xxxmxxx------­ Statele Unite reclamă plata datoriilor FINLANDA PLĂTEȘTE Washington, 29 (Rador). .. Guvernul finlandez a comuni­cat, fără ca să i se fi cerut a­­ceasta din partea departamen­tului de stat, că va efectua plata datoriei de război a Fin­landei, la scadența de la 15 iunie. • " - *

Next