Universul, iunie 1937 (Anul 54, nr. 163-177)

1937-06-16 / nr. 163

Anul al 54-lea FON LUIGI CAZZAVILLAN Mr. 165 Miercuri 16 Iunie 1958 P 1111 DIRECTORI STELIAN POPESCU 16 Pagini EXEMPLARUL­­ gRafianISI 1 Tel' \ străinătate: 6 lei Taxa poştală plătită in numerar conform aprobariiăfft .1­ 1? P. P. T. No. 120.287/932 16 Pagini URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 0 SITUATE PARADOXALĂ Toate ţările industriale au suferit şi suferă consecinţele „şomajului“. Criza economică în aceste ţări s’a agravat din cauza „braţelor încrucişate“. Aşa cum se întinde o epi­demie, ca un flagel pentru omenire, aşa s’a întins şi şo­majul. Mai întâi a fost atinsă An­glia, care la sfârşitul anului 1930 dispunea de aproape 4 milioane de şomeri; apoi, rând pe rând, Germania, Franţa, Italia, Statele­ Unite. După statisticele publicate de Biuroul internaţional al muncii din Geneva — care are o comisie specială pen­tru şomaj — numărul lucră­torilor fără ocupaţiune, cei mai mulţi întreţinuţi de stat, sau de asociaţiuni parti­culare, s’a ridicat acum câţiva ani la 20 de milioa­ne. De-atunci, şomajul mon­dial a scăzut puţin în ţările din Europa centrală — Ger­mania şi Italia — dar a spo­rit mereu în celelalte şi mai cu seamă în Statele­ Unite ale Americei de Nord. Atât creşterea şi întinde­rea şomajului în industriile mondiale, cât şi consecin­ţele lor în ordinea economi­că, socială şi chiar politică, au provocat numeroase stu­dii. S-a stăruit în deosebi a­­supra cauzelor acestui feno­men considerat „natural“ şi cu o evoluţie ciclică : supra­producţia şi sub-consumaţia. S-a dat ca exemplu sporul de producţie al industriilor americane în raport cu pie­ţele de desfacere. Industria automobilistică din America de Nord e echi­pată pentru o producţie maximă de 8 milioane auto­mobile anual, pe când pie­ţele de desfacere mondiale nu absorb decât 6 milioane de automobile anual. Surplusul de 2 milioane a provocat şomajul în industria respectivă. In industria încălţămintei, fabricile americane sunt uti­late să scoată 900 milioane perechi de ghete anual, pe când consumul intern e nu­mai de 300 milioane, iar cel extern e satisfăcut de in­dustriile naţionale. Surplusul de 600 milioane perechi de ghete, nevândut, a provocat şi el şomajul în industria respectivă. In celelalte ramuri indus­triale, s-a înregistrat aceeaş lipsă de echilibru între pro­ducţie şi consumaţie. Tocmai în această perioa­dă, când criza economică s’a agravat din cauza şomaju­lui, au luat desvoltare diver­se combinaţiuni arbitrare, sub forma de sindicate, trus­turi, carteluri naţionale şi internaţionale, monopoluri de fapt, sau de drept, sub pre­textul apărării industriilor dar, în realitate, pentru men­ţinerea, sau chiar sporirea preţurilor de vânzare, fără să se ţină seama de situaţia consumatorilor, adică de po­sibilităţile lor de plată. Din pricina acestor com­binaţii arbitrare, încurajate, sau tolerate de stat, viaţa s-a scumpit, atât în ţările in­dustriale, cât şi în cele agri­cole. Valul de scumpete ne-a atins şi pe noi. Dacă în ţările industriale din apus — cum este Fran­ţa — se combate... şomajul, micşorându-se numărul ore­lor de lucru şi introducân­­du-se două zile de repaos în cursul săptămânii, — Sâm­băta şi Duminica —, iar în ţările agricole, mai puţin a­­tinse de şomaj, guvernele n’au curajul să distrugă car­telurile şi industriile parazi­tare şi nici să combată spe­cula ilicită, fireşte că vom a­­vea o altă fază a crizei eco­nomice, agravată prin scum­­petea crescândă a vieţii. La noi s’a dovedit că măsurile luate până acum, în vederea echilibrării preţurilor arti­colelor de primă necesitate pentru massa consumatori­lor nevoiaşi, sau cu veni­turi fixe, n’au dat rezulta­tele aşteptate. Când acestea sunt rezulta­tele, înseamnă că problema n’a fost studiată şi măsurile ce s’au propus să fie aplica­te, nu corespund scopului ur­mărit. Ne găsim într’o situaţie paradoxală. Faţă de alte ţări, şomajul în România e redus la mini­mum şi viaţa e mai eftină , dar naţionalii sunt cei ex­cluşi din întreprinderile in­dustriale şi comerciale şi pentru cei cu veniturile mo­deste, viaţa e prea scumpă. De aceea, se impun alte măsuri eroice ca să eşim din această situaţie paradoxală. Londra, Iunie Acum o lună am publicat un articol despre Internaţioanala Li­beră (a 4-a) şi am reluat această temă în National Review, (n­ rul din Iunie). Cititorii noştri vor a­­fla cu interes că spusele noastre au fost confirmate de Trotzki. Ceea ce am spus e că, în Euro­pa, se observă de câteva timp forma unei noui organizări — In­ternaţionala a patra, sau aşa cum preferăm să-i spunem, Interna­ţionala liberă. Şefii mişcării re­voluţionare din Europa nu mai vor să accepte legea Internaţio­nalei a treia, înfiinţată de Lenin şi care a devenit azi o simplă unealtă a politicii sovietice. Sta­lin şi toţi aceia, cari ţin la regi­mul lui autoritar, care se apro­pie tot mai multe de idealul Ru­siei ţariste de dinainte de război, socotesc această nouă organizaţie independentă de voinţa lor, ca o ameninţare pentru ei. O numesc „trotzkistă“ şi printr’o serie de procese răsunătoare, caută să-i distrugă influenţa asupra parti­dului comunist din Rusia. Am adăugat că Trotzki nu e decât un purtător de cuvânt pen­tru şefii adevăraţi ai nouei miş­cări subversive. Acum am aflat că acest locotenent al lui Lenin, refugiat în Mexic ca să scape de persecuţia poliţiei lui Stalin, a permis presei americane să-i pu­blice declaraţiile, care, cu excep­ţia unui singur punct, confirmă în totul ceea ce am spus despre origina şi situaţia prezentă a In­ternaţionalei a patra. Nici vârsta, nici boala şi nici persecuţia foştilor săi prieteni, n’au putut distruge energia fostu­lui potentat al Rusiei bolşevice. Tonul său e de luptă. Astfel, el a declarat ziariştilor americani că Internaţionala 4-a posedă de pe acum zeci de mii de partizani. Scopul ei e de a înlocui Interna­(Continuare in peg. 2-a) SCRISORI DIN LONDRA Trot­ki şi internaţionala a 4-a de AUGUR Vizita d-lui Milan Hodza .0X0. Conferinţa d de pe Dunăre D. Milan Hodza, primul mi­nistru cehoslovac, soseşte aicii dimineaţă în Capitală. Prezenţa d-sale va fi un prilej binevenit pentru a se afirma din nou prietenia ro­­mâno-cehoslovacă, prietenie care, în ciuda încercărilor di­verse, a rămas neatinsă. Preşedintele de consiliu al Cehoslovaciei este un vechiu şi bun prieten al poporului român. Exponent al politicii pacifiste urmată de Mica în­ţelegere, d. Milan Hodza ac­tivează cu convingere pen­tru consolidarea păcii în re­giunea Europei centrale şi danubiene pe calea organi­zării unei colaborări econo­mice. Străduinţele d-sale n’au dat încă rezultatul do­rit, dar aceasta n’a descura­jat pe d. Hodza. Dacă din punctul de vedere al relaţiilor directe între Ce­hoslovacia şi România, vizita d-lui Hodza va contribui la consolidarea lor, din punct de vedere politic general şi în­deosebi din acela al atitudi­nii statelor Micii înţelegeri faţă de diferitele probleme internaţionale, această vizită va fi prilejul unor verificări şi lămuriri devenite necesare în urma interpretărilor ce s’au dat unor anumite mani­­festaţiuni cu caracter inter­naţional, întrevederea care va fi pe vaporul „Regele Carol“ Intre d-nii Hodza, Tătărăscu, Sto­­iadinovici şi Antonescu, ca­pătă astfel o deosebită im­portanţă şi rezultatul ei este aşteptat cu mult interes. Această conferinţă a preşe­dinţilor de consiliu ai Micii înţelegeri, venită după vizita d-lui Neurath la Belgrad, va trebui să pună capăt prin de­­claraţiuni categorice şi lămu­rite, atât atmosferei de sus­piciune ce s’a creiat in unele cercuri prietene Micii înţele­geri cât şi intrigilor şi inter­pretărilor tendenţioase ale duşmanilor Micii înţelegeri. S’a împlinit acum câteva zile un an de când şefii celor trei state ale Micii înţelegeri s’au întrunit la Bucureşti şi au afirmat solemn hotărîrea lor de a menţine cât mai strânsă unitatea Micii înţe­legeri, de a face împreună o politică unitară şi solidară faţă de toate problemele eu­ropene în raport cu propriile interese ale celor trei state. Nu trebue lăsat să se ex­ploateze împotriva acestei hotărîri dela 8 iunie 1936 co­incidenţa că tocmai un an după aceea Belgradul a pri­mit vizita ministrului de ex­terne al Germaniei. Această coincidenţă — ca şi oricare alta privitoare tot la ra­porturi intre statele Micii înţelegeri şi terţe puteri — nu poate fi decât întâm­plătoare şi întrevederea de pe vaporul „Regele Carol” va da desigur celor ce cred, fiindcă o doresc, să fie alt­fel, o categorică dezminţire. Totuş, în interesul unităţii politicii Micii înţelegeri care este în rele :::­ păcii şi deci al fiecăruia din cele trei sta­te, este necesar ca manifes­tările separate cu caracter in­ternaţional ale fiecăruia din­tre cele trei state să nu mai aibă caracterul de surpriză şi să nu fie făcute fără o con­sultare prealabilă între cei trei aliaţi. O simplă informa­re cu 24 sau 48 de ore înainte de a se produce evenimentul nu este nici conformă cu u­­zanţele diplomatice între a­­liaţi şi prieteni, nici nu asi­gură acestui eveniment auto­ritatea morală a unui acord anticipat între aliaţi, lăsând astfel deschisă calea pentru toate intrigile, toate insinuă­rile şi toate bănuelile. Iată pentru ce conferinţa ce se va ţine joi 17 iunie în­tre reprezentanţii autorizaţi ai statelor Mieii înţelegeri, are o deosebită importanţă şi va trebui să fie prilejul unei reafirmări sincere şi catego­rice a solidarităţii între sta­tele Micii înţelegeri pe care nimic n’o poate zdruncina, ea fiind întemeiată pe inte­resele reale şi permanente ale celor trei ţări. D. MILAN HODZA prim ministrul Cehoslovaciei Străpungerea liniei de apărare la Biao Oraşul e gata să se predea Vitoria, 13­­Rador Agenţia Havas anunţă: Străpungerea „centu­­rei de fer” a fost primită pe tot frontul de la Bis­caya şi în satele şi ora­şele din dosul frontului cu cel mai mare entu­ziasm. Cartierul general naţio­nalist din Salamanca a tipărit o ediţie specială a comunicatului oficial, pentru a anunţa victoria. Comunicatul a fost i­­mediat răspândit în rân­durile legionarilor. DISTRUGEREA PRIMEI LINII DE APARARE Bilbao, 13 (Rador). — Co­respondentul agenţiei Reuter transmite: Concentrând toate sforţă­rile lor într’un singur pomct, trupele naţionaliste au reu­şit să distrugă prima linie a centurii de fier, care apăra Bilbao. Situaţia guvernamentalilor este critică dar nu se poate spune că ei nu mai au nici o şansă. LUPTELE CONTINUA Bilbao, 13 (Rador). — Co­respondentul agenţiei Havas transmite : Pe frontul Santander, tru­pele republicane au dat mai multe atacuri în cursul dimi­neţii, înaintând cu patru ki­lometri. Ele au cucerit satele Uguelas, Eyamendo şi Las Pueblas. Pe frontul basc republica­nii s-au retras ori pe liniile secunde ale centurii de fier. In cursul nopţii guverna­mentalii au contraatacat în mai multe rânduri. Luptele continuă. ÎNAINTAREA NAŢIONA­LIŞTILOR Salamanca, 13 (Rador).— Corespondentul agenţiei Ha­vas transmite următorul co­municat emis de postul de radio Salamanca: Trupele naţionaliste con­tinuă înaintarea pe frontul Biscaia, înlăturând orice obstacol şi sfărâmând orice rezistenţă.­­ Ele au ocupat localitatea Larrabezua, şi cota 430 de lângă St. Maria, făcând peste 500 prizonieri şi pu­nând stăpânire pe o imensă cantitate de material de războiu. Pe frontul Estramadura legionarii naţionalişti au ocupat noui poziţii. Pe celelalte fronturi nu s’au dat lupte. POPULAŢIA CERE PREDA­REA ORAŞULUI St. Jean de Luz, 13 (Rador). — Corespon­dentul agenţiei „Havas” transmite: „Diario Vasco” află din Frantz, din sursă naţio­nalistă, că pe clădirile din Bilbao au fost văzu­te arborate steaguri albe Un prizonier făcut a­­seară pe frontul Bilbao a declarat că populaţia oraşului s-a revoltat con­tra guvernului basc, vo­ind să-l silească să pre­dea oraşul.­ ­OXO­ —inwhuiuchi—tm—i Sala de consiliu a profesorilor de la universitatea din Cluj Guvernul a fugit la Santander Salamanca, 13 (Ha­­dor). — Corespondentul agent, Havas transmite: Postul de radio Sala­manca a anunţat, astă­­seară, că guvernul basc s-a retras de la Bilbao la Santander şi că la ora 16 trupele naţionaliste se găseau la 3 km. de Bil­bao. Atentat contra inspectorului general al poliţiei din Ierusalim Ierusalim 13. (Rador). — D. Roy Spicer, inspectorul general al poliţiei din Ierusalim, a fost atacat cu cinci focuri de armă pe când trecea cu automobilul său prin unul din cartierele periferice ale oraşului.. ----­D. Roy Spincer nu a fost a­­tins, dar gloanţele au lovit pe şofer la braţ şi pe un agent al poliţiei britanice la umărul­­ drept. Se crede că atentatul a fost­­ comis de trei ţărani arabi ur-­­ i măriţi de poliţie Solemnităţile de la Cluj M. Sa Regele în robă, cu senatul universitar (Citiţi darea de seamă în pagina 3-a) ORI-ORI.. 1) de Ioan Al. Brijescu-Voineşti Scriam mai deunăzi că ni­mic­ nu-mi pricinueşte o mai neplăcută surprindere, nimic nu-mi pare mai pricinuitor de babilonie decât uşurinţa, nepăsarea cu care oameni so­cotiţi inteligenţi permit să le convieţuiască în minte idei diametral opuse — şi îngă­duinţa ce se acordă oamenilor, cari au în acelaş timp atitu­dini care se bat cap în cap. Unor asemenea oameni le a­­dresează sărmanul om simplu şi de bună credinţă, de atâtea ori păcălit, rugăciunea: „ori vorbeşte cum ţi-e portul, ori te poartă cum ţi-e vorba". Eu, când văd la un om atitudini diametral opuse, nu mai stau la îndoială şi-mi zic : domnul­e sau un nerod, sau un peh­­livan. Bunăoară. Iată un domn pe care-l ştiu bine că e franc­mason şi-l văd ridicându-se vijelios şi fulgerând contra cenzurei şi contra intenţiunii de a se limita abuzurile pre­sei. îmi vine să-l iau de piept şi să-i strig : — Ascultă, stimabile, cum se potriveşte calitatea dumi­­tale de francmason, cu acest lătrat contra cenzurei ? Te rog să-mi explici. Eu ştiu că argumentele pe baza cărora se reclamă libertatea presei sunt acestea . Aducerea la cu­noştinţa publică a activităţii indivizilor şi mai ales a insti­­tuţiunilor, supunerea lor opi­­niunii şi criticei unui cât mai mare număr de cetăţeni im­pune conducătorilor institu­ţiei o linie de conduită folo­sitoare tuturor şi îi împiedică de la săvârşirea unor acte con­trarii intereselor publice. Spo­rirea numărului celor cari­ ar putea să-şi exprime părerea asupra unor acţiuni, risipeşte atmosfera de toleranţă reci­procă ce se stabileşte în mod fatal într’un cerc redus. In adevăr teama pe care o inspiră judecata publică e o frână care poate avea înrâu­rire de ameliorare asupra purtării noastre. Am dat eu însumi odată un exemplu pentru ilustrarea acestui a­­devăr. Ziceam :­­ sunt localuri în care în fiecare noapte se petrec lucruri, care nu s’ar putea petrece în public : oa­meni în vârstă, cu familie, cu situaţie socială, prea bine dis­puşi şi din pricina acestui pri­sos de dispoziţie, luând atitu­dini, aruncând apostrofe şi 1) Acest articol nu face par­te din seria „Huliganism“ , săvârşind acte să zicem numai prea îndrăzneţe. Nimeni nu protestează, nimeni nu găse­şte ceva de obiectat. De ce ? Pentru că s’a creeat un acel cerc restrâns, o atmosferă de toleranţă reciprocă. Ia închi­­puiţi-vă că aţi putea ridica zidurile localului şi aţi expune pe cei de acolo văzului unui public numeros. Cum s’ar grăbi să-şi schimbe atitudi­nea ! Cum s’ar simţi de ru­şinaţi. Dece ? Numai pentru că s’a risipit atmosfera de to­leranţă reciprocă. Da, judeca­ta publică este utilă şi apăra­rea libertăţii presei este jus­tificată. E adevărat,­­ totuşi, dân­­du-mi seama cu câtă uşurin­ţă se poate abuza de această libertate, cum se abuzează de orice libertate, şi in ce mod vătămător o poate întrebuin­ţa un pehlivan de talent, pe mine nu mă tulbură, dimpo­trivă mă mulţumeşte intenţi­­unea de a se reglementa exer­citarea profesiei de ziarist. Dumneata însă tuni şi ful­geri împotriva acestei inten­­ţiuni, dumneata urli împotri­va „ştirbirii sfântului princi­piu al libertăţii de exprima­re a ideilor, câştigată cu atâ­tea jertfe“. Orice năzuinţă de regle­mentare a exercitării acestui drept ţi se pare o crimă, o blestemată uneltire a extre­miştilor de dreapta. Mă rog, cum se potriveşte această atitudine, cu situaţia dumitale de francmason, cu situaţia de membru al unei societăţi secrete, care nu pu­blică nici numele membrilor din cari se compune, nici dări de seamă de discuţiile ce se urmează şi de rezoluţiile ce se iau în întrunirile ce se ţin,— societate secretă, în care pen­tru a putea fi admis trebue să depui jurămâmt că nu vei sufla un cuvânt despre cele ce se petrec într’ânsa, că nu vei divulga numele nici unuia din membrii ei, că­ nici nu vei mărturisi măcar că faci parte din ea, — societate secretă in canoanele căreia sunt înscrise pedepse aspre împotriva ce­lor cari se vor abate dela da­toria păstrării acestor taine. Aşa­dar, pe de o parte pu­blicitate cât mai largă a ac­tivităţii conducătorilor tutu­­ror instituţiilor pentru a le supune judecăţii câtor mai mulţi,­­ pe de­ altă parte tai­nă de mormânt asupra acti­vităţii unei instituţii din care faci parte. Stimabile domn, ca să nu zic mai rău, până nu-mi vei explica cum se potrivesc ace­ste două atitudini, sunt în­dreptăţit să cred că eşti ori mărginit, ori de rea credinţă. M. S. Regele Carol II despre alianţa româno-polonă Varşovia, 13 (Rador). — M. S. Regele Carol II a acordat un in­terview unui reprezentant al zi­arului „Ilustrowany Kurier Cod­­zienny” din Cracovia, în care îşi exprimă deosebita Sa satis­facţie pentru întărirea alianţei româno-polone în urma vizitei la Bucureşti a preşedintelui Mos­­cicki. Suveranul României se decla­ră deosebit de fericit că poate vizita, curând, Polonia, ţară a­­mică şi aliată. România şi Polo­nia, precizează Majestatea Sa, urmăresc acelaşi scop: menţine­rea păcii. Val de căldură urmat de furtună in regiunea Galaţilor Galaţi, 13 Iunie . De două zile s’au abătut căl­duri tropicale asupra regiunii Galaţilor. .. Dimineaţa, la ora 11, termo­metrul a notat 24 gr. la umbră, iar după amiază la ora 2 ju­mătate, au fost 52 grade la soa­re şi 36 grade la umbră. Căldura tropicală a uscat să­mănăturile de pe câmp ce sunt compromise. Pe lângă această nenorocire a mai venit şi o furtună puterni­că în toată regiunea Ulmiului, care a făcut imense pagube la vii şi grădini. Numeroşi pomi fructiferi au fost smulşi cu rădăcină cu tot, iar viţele de vie rupte. M. S. Regele eşind din gara Cluj

Next