Universul, iunie 1937 (Anul 54, nr. 163-177)

1937-06-16 / nr. 163

■ Din viaţa Jeane! Marlow Jean Harlow, care a murit de­­unazi în urma unei congestii ce­rebrale, a debutat în „îngerii in­fernului“ şi după cinci ani a de­venit cea mai frumoasă fată din Hollywood. Producătorii au ştiut să folosească fizicul ei şi fru­moasa vedetă a pus în curând în umbră pe cele mai celebre femei fatale ale ecranului. Copilăria artistei a fost su­pravegheată de foarte aproape de bunicul ei, care a răsfățat-o mult. Nimeni n’ar fi crezut vreodată că Jean Harlow va îm­brăţişa cariera artistică. Părinții ei erau oameni sim­pli, cari n’ar fi voit în ruptul capului fiica lor să devină artistă. Mama viitoarei vedete se căsătorise cu d-rul Carpen­ter,­­ de care divorţă însă în curând. La naşterea ei, Jean Harlow primise numele de Har­­lean Carpenter, dar după divor­ţul mamei sale a adoptat pe a­­cela de Harlow. Intimii artistei spun că Jean Harlow a moştenit calităţile bunicului ei: sinceritate, dra­goste de muncă, dorinţa de a reuşi, afecţiune. La vârsta de 10 ani, Jean a fost martoră la divorţul părin­ţilor ei. Mama şi fiica au plecat la Hollywood unde au rămas trei ani. Jean Harlow avea 13 ani când mama ei s-a remăritat cu un tânăr italian foarte chipeş, Marino Bello. La 16 ani, Jean Harlow a fă­cut cunoştinţă cu un tânăr Char­les Freemont Mc­ Grew, iar pes­te câteva luni, la 27 Septembrie 1927, cei doi tineri sau căsăto­rit. Părinţii tânărului erau oameni cu stare. Cei doi soţi s’au insta­lat la Beverley Hills. Intr’o zi, Jean a însoţit pe una din prie­tenele ei, Lucille Lee, la stu­diourile „Fox“. Cineva i-a propus un angajament. Jean a primit insă abia după ce a cerut con­simţământul părinţilor. După di­vorţ, soţul ei a afirmat că ne­înţelegerea lor se născuse din do­rinţa Jeanei de a îmbrăţişa ca­riera cinematografică. Publicul ignorează de asemenea că artista îşi datoreşte debutul în „îngerii infernului“ lui Ben Lyon, soţul artistei Bébé Da­niels şi lui James Hali. Aceşti doi cineaşti au influenţat pe re­gisorul Howard Hugues, care a promis Jeanei să-i încredinţeze rolul femeii fatale. Cel de-al doi­lea soţ al vedetei, Paul Bern, a a­­jutat-o mult cu sfaturile. German de origină, Paul Bern şi-a părăsit ţara la 10 ani, ca să se stabilească în America. La New-York, Bern a îndeplinit funcţia de regizor şi de impre­sar, iar la Hollywood a devenit în curând scenarist şi regizor. Jean Harlow s’a căsătorit cu el la 2 iulie 1932, în Cea mai stric­tă intimitate. Paul Bern spunea despre soţia lui că e cu totul alta în intimitate decât pe ecran. Peste două luni, Bern s’a si­nucis. Nimeni nu cunoaşte cauza acestei morţi. Ziarele de șantaj au publicat, firește, diferite co­­mentarii, răuvoitoare la adresa Jeanei. Cariera ei era compromisă, dar publicul a luat apărarea blondei stele. După ce moartea lui Paul Bern a fost uitată, Jean Harlow a căutat să se mai distreze. A fost văzută frecventând barurile, ca­baretele, dancingurile şi concer­tele. Imediat s’a răspândit svo­­nul că artista căuta un nou bărbat. In ciuda publicităţii calom­nioase, eroina „Dineului de la ora 8“ era foarte populară; re­ţetele dovedesc simpatia pe care ş­i-o arăta publicul. Jean Harlow moare în vârstă de 26­ de ani, iar ultimul ei film prezentat pe ecranele noastre a fost „Frontul invizibil“. JEAN HARLOW Bing Crosby Nu e un necunoscut pentru publicul nostru. L-aţi văzut în „Marea duce­să şi chelnerul“ şi în alte câ­teva filme în care predomina elementul „muzică“. Nu se bucură însă la noi nici pe departe de popularitatea pe care o are în America. Bing Crosby e cea mai mare vedetă a microfonului ameri­can. Şi microfonul american numai sărac în vedete nu se poate numi. Când cântă Bing I Crosby la radio, i se face recla­mă în ziare cu o săptămână înainte. Cele douăzeci de mi­nute, e­l stă în faţa microfo­nului, sunt scump plătite. De fiecare data când cântă, lansează melodii noui, cari, a doua zi sunt fredonate dealun­­gul și dealatul Statelor Unite. Compozitorii îi oferă produc­ţiile spre lansare. Un cântec e­­xecutat de Bing Crosby devine totdeauna popular. Multă vreme Bing Crosby n’a vrut să audă de cinematograf. Când a acceptat în sfârşit să joace la „Paramount“, i s’au o­­ferit condiţiuni strălucite. In America, filmele sale sunt primite cu mult entuziasm. Ul­tima sa producţie, „Waikiki Wedding“, este elogiată de în­treaga presă. Leo Robin, Ralph Rainger, Don Hartman şi Hary Oxvens, au compus muzica originală a aceluu­i film. „In a little Hula Heaven", „Blue Haway“, „Okloehao“ și „Sweet Leilani“ sunt melodii cu motive hawaiene de o rară fru­musețe, cari ne vor încânta au­zul în „Waikiki Wedding“, cel mai bun film al lui Bing Crosby. BING CROSBY Fernand Gravey și Joan Blondei], într-o scenă din filmul „A­­VENTURA LA PARIS", o producție „Warner Bros“, realizată fie Mexwyn IB fig® M Shirley Temple a terminat un nou film Pe ecranele franceze s-a dat de curând premiera nou­lui film al micei Shirley Temple . ..Toin-Toin". Filmul a fost prezentat pe ecranul cinematografului „Balzac“ rulând vreme de câteva săptămâni cu un suc­ces strălucit. Față de niciu­­nul din filmele micei Shirley, cronicarii cinematografici francezi nu erau manifestat atât de entuziaşti ca faţă de acesta, căruia i-au închinat elogii neprecupeţite. Shirley Temple îşi între­buinţează şi aci gama va­riatelor ei resurse, interpre­tând cu drăgălăşenia proprie ei câteva admirabile dansuri și melodii chinezești. —■ xoxQxox " ■■ Cele mai elegante vedete Desenatorii de costume al studiourilor din Hollywood au publicat de curând lista celor mai elegante artiste din lume. Iată această listă : 1. Carole Lombard. 2. Kay Francis 3. Marlene Dietrich. 4. Norma Shearer. 5. Claudet­te Colbert. 6. Constance Ben­nett. 7. Dolores del Rio. 8. Joan Crawford. 9. Vera Teas­­dale, soţia lui Adolphe Men­­jou. 10. Gloria Swanson. 11. Madeleine Caroll. 12. Myrna Loy. 13. Joan Bennet. --------xoxoxox. Errol Flynn şi Kay Francis, parteneri Errol Flynn, popularul ac­tor american şi interpretul filmului „Misiunea Brigăzii 41“, a terminat recent, ,,A­­nother Dawn“, un nou film care se anunţă a fi unul din marile succese ale viitoarei stagiuni. In această produc­ţie, Errol Flynn trece din nou la genul filmelor eroice, cari i-au adus, intr’un timp relativ scurt, consacrarea de mare star al ecranului. In „Another Dawn“, Errol Flynn va apare alături de Kay Francis, una dintre cele mai frumoase și apreciate vedete. „Another Dawn“ e un epi­sod dramatic din luptele dintre Arabi şi armata colo­nială engleză din Irac şi a­­duce un strălucit omagiu e­­roismului armatei engleze din Asia. „Motion Pictures“, marea revistă americană de cine­matograf, publică un articol despre acest film, din care reproducem. Din toate dramele deşertu­lui câte s’au realiziait până azi, „Another Dawn” este cea mai bună. Acţiunea dinami­că, plină de scene de războiu, ne aminteşte, Intr’o oarecare măsură „Misiunea Brigă­zii 41”, Errol Flynn şi Kay Fran­cis, interpreţii acestui film, au încă odată prilejul să-şi arate marile lor talente. Ştiri din studiouri . Scenariul filmului „Artişti , şi modele“ a fost scris spe­cial pentru Dorothy Lamour,­­ frumoasa malaeză din „Regi­na junglei“.­­ Două filme mari cu piraţi ne va prezenta „Paramount­“ în cursul actualei stagiuni. Unul e ,,Souls at Sea", cu Gary Cooper. Altul e „Bucca­neer“ cu Fredric March. Două filme excepţionale şi doi actori mari. De asemenea doi regizori populari: Henry Hathaway şi Cecil de Mille. * Tot Ernst Lubitsch va regi­­sa şi „A opta femee a lui Bar­bă- Albastră“, cu Claudette Colbert, în rolul principal. ❖ Aflăm că Dorothy Lamour a fost distribuită de James Hogan și în „Ultimul tren din Madrid“, un film în care ne vor fi zugrăvite atrocitățile războiului civil din Peninsula Iberică. * Emanuel Cohen e regizorul filmului „What Ho“ al cărui interpret principal e Garry Cooper. — x xcx • xcx---— A UNIVERSUL Cu Ernst Lubitsch despre ultimul film al Marlenei Francine Trent, o ziaristă americană, a luat de curând un interview lui Ernst Lu­bitsch, cunoscutul regizor al companiei „Paramount“ şi realizatorul filmului (pe ter­minate, n. r.) „îngerul“ cu Marlene Dietrich şi Herbert Marshall. La întrebarea pusă de zia­ristă asupra activităţii reduse pe tărâm regisoral, Ernst Lu­bitsch a răspuns: — Chiar dacă aş vrea să lu­crez mai mult in sensul in care îmi puneţi întrebarea, şi n’aş putea. După cum ştiţi, compania „Paramount“ mi-a încredinţat încă de anul tre­cut direcţiunea producţiei şi în această calitate muncesc foarte mult. — Oricum, dar girul nume­lui dvs. pe o peliculă, ştiţi că înseamnă totdeauna succes. — E just că spectatorii sunt extrem de binevoitori cu fil­mele mele. De aceea, mă stră­­duesc să nu-i deziluzionez şi fiecare film nou, vreau să fie o etapă mai departe spre ceea ce înţeleg eu că este evoluţia artei cinegrafice. — ,,îngerul“ este o aseme­nea etapă? — „îngerul“ e tot ce-am realizat mai bun — o spun fă­ră falsă modestie — până a­cum. Am şi lucrat mult la fil­mul acesta. A ieşit însă, o ca­­pod­operă. — Se spune că aţi forţat-o pe interpreta dvs. să joace un tip şi un gen nou. — Nu e un totul adevărat. Nu ascund că Marlene Die­trich a fost de astă dată cea mai ascultătoare dintre ac­triţe şi a urmat pas cu pas instrucţiunile mele. Dar de aci şi până la a pretinde că am schimbat Marlenei „per­sonalitatea“ e o distanţă mare. — Cu care din precedentele filme ale vedetei aţi putea compara „îngerul“? — Cu niciunud. ,,îngerul“ are meritul de a fi în întregi­me original. Original ca su­biect, original ca montare, o­­riginal jucat. — Dar Herbert Marshall, ce personaj joacă? — Aveţi puţină răbdare şi veţi vedea filmul în premieră. Punăndu-mă pe mine să vor­besc, mă găsesc în situaţia de a exagera, poate, calităţi pe cari le văd numai eu. Ernst Lubitsch n’a fost nici­­niciodată un regisor dornic de reclamă. Tot ce spune pro­mite. Cu „îngerul“ nu va fi o ex­cepţie. MARLENE DIETRICH Bette Davis, înconjurată de Isabel Jewell, Mayo Methot, Rosa­­lint de Marquis şi Lola Lane, într-o scenă din filmul MARKED WOMAN (Femei de noapte), o producţie „Warner Bros“ Casa visurilor“ 99 „Casa visurilor*", filmul pe care ni-l va prezenta cine­matograful „Scala“ şi în care debutează tânăra vede­tă Anne Shirley, este trans­punerea cinematografică a unuia din cele mai bune ro­mane ale literaturii ameri­cane: Anne of Green Gables. Este cartea care a făcut reputaţia scriitorului L. M. Montgomery şi este, pe de altă parte, un roman tot atât de citit în ţările anglo­­saxone ca de pildă „Micul Lord*" al lui Francis Burnett. Montgomery povesteşte în o­­pera sa un conflict asemă­nător aceluia din „Romeo şi Julietta“, fără a accentua însă asupra părţii tragice — aşa cum a făcut in piesa sa nemuritorul Will. E vorba de vrajba dintre două familii ai căror copii se iubesc. Eroi­na, care se numeşte Anne Shirley (nume pe care prin­cipala interpretă şi l-a adop­tat ca pseudonim) are, de altfel, multe trăsături comu­ne cu Julietta lui Shakes­peare. E ca şi ea o visătoare, se înflăcărează repede, iu­beşte cu pasiune, are gân­duri de sinucidere, dar, fiind­că e americană şi nu itali­ancă, are şi simţul umorului ceea ce o opreşte de la ges­turi funeste în momentele tragice. Astfel, când Anne Shirley încearcă să se sinucidă, dar se răzgândeşte când îşi dă seama că s’a cam întrecut cu gluma, e una din cele mai frumoase scene realizate până azi în film. Anne Shirley este cu totul remarcabilă în acest rol des­tul de dificil şi izbuteşte să fie, rând pe rând, comică, e­­moţionantă, duioasă, ginga­şă, seducătoare și chiar vio­lentă. Partenerul ei Tom Brown e un actor tânăr de mari re­surse dramatice. l O mare revistă cinematografică Casa „Warner Bros“ va pre­zenta în curând ultimul său film-revistă ,,America Melo­dy 1937“, care va fi, desigur, cel mai fastuos spectacol ci­nematografic. In adevăr, pen­tru realizarea lui, s’a­u chel­tuit sume apreciabile. Cele mai reușite spectacole de balet, cu cele mai frumoa­se dansatoare ale Americii vor apare aci. Muzica filmu­lui este opera cunoscuţilor compozitori Harry Warren şi Al. Dubin, cari au scris pen­tru ,­America Melody 1937“ cele mai inspirate melodii. Distribuţia este şi ea la înălţime, căci a fost încre­dinţată unor vedete de seamă, dintre cari se cuvine să cităm în primul rând pe Dick Po­­wel şi Joan Blondell. Nu mai vorbim de intriga filmului, care este de cea mai bună calitate. Cât priveşte regia, ea este semnată de cu­noscutul regizor american Lloyd Bacon. -------xoxOxox-------­ FILMUL... „Drumul spre glorie” — re­centa realizare a lui Karl Hartl — care e semnalat de cronicarii străini ca una dintre cele mai bune producţii ale studiourilor europene va fi prezentat în cursul actualei stagiuni pe ecranele cinemato­grafelor „Capitol” şi „Roxy”. Cu acest prilej, reamintim că „Drumul spre glorie” e in­terpretat de Willy Birgel — cunoscut spectatorilor din ma­rea lui creaţie din „Simfonia IX-a” — Ursula Grabley, Hansi Knoteck şi Victor Staal, un nou şi talentat actor. WILLY BIRGEL ­sox Oxox- Mania unor colecţionare La Lille s’a observat că de pe placatele cari sunt expuse în faţa cinematografelor dispar deseori fotografiile artiştilor de cinematograf. Deoarece cazurile se înmul­ţeau, aceste placate au fost puse sub supraveghere. Astfel, a fost arestată o fetiţă de cincispre­zece ani, care se pregătea să taie cu un briceag portretul lui Gary Cooper. La poliţie, fetiţa a declarat că de mai multă vre­me îşi procura în felul acesta, fotografia favoriţilor publicului spectator. Dealtfel, nu era sin­gura care avea această îndelet­,­nicire. încă 23 de fete erau cu­prinse de această manie de a colecţiona fotografii. Ele au în­fiinţat un club unde se întru­neau desemn spre a schimba şi lipi un album fotografiile fu­rate. Un film trăit Se ştie că nemărginitul uşor unduitor al unei mări azurii e adesea liniştitor pentru nervii surescitaţi ai unui om cu sufle­tul frământat de pasiuni, dar tot aşa marea răscolită de fur­tună tulbură adânc, trezeşte gânduri de revoltă şi abisurile ei exercită în clipele acestea o ciudată atracţie asupra spiritu­lui omenesc. Ele îmbie uneori la sinucideri, alteori la crimă. Doi oameni de pildă, cari se urăsc, se găsesc într’o noapte furtunoasă pe bordul unui vas în largul mării. Poate, pân’a­­tunci, gândul crimei n’a încol­ţit în nici unul din ei, dar în­­întunerecul din jur, prăpastia aceea deschisă sub picioarele lor, siguranţa că nimeni nu poate vedea, că nimeni „nu va şti“... hotărăşte pe cel mai în­­drăsneţ să facă gestul hotărî­­tor şi să îmbrâncească pe ad­versarul său peste bord. Un strigăt, înăbuşit de vânt, un plescăit de apă şi atâta tot. In astfel de Împrejurări dis­­pare intr’o noapte de pe bordul vasului pe care-1 comandă, că­pitanul Werner. Cine l’a omorit? Pentru­­ce ? Iată cele două întrebări ce re­vin neîncetat dealungul fil­mului, care ţine încordată tot timpul atenţia spectatorilor. Ar fi zadarnic să intrăm in amănunte; scenele emoţionan­te se succed, fără să se aseme­ne: în fiecare dată e ceva nou, o nouă lovitură de teatru, o nouă surpriză. Intriga se desvâluie, treptat,­­în faţa spectatorilor, cari sunt din ce în ce mai intrigaţi. Des­­legarea nu vine decât în ultima clipă şi e un adevăr senzaţio­nală. E aşa cum puţini ar fi bănuit-o, dar cum mulţi ar fi dorit-o. O asemenea acţiune cerea să fie redată de artişti, cari, ştiu să-şi trăiască rolurile. „O crimă în largul mării“ a avut norocul să aibă parte de astfel de interpreţi. Astfel, Su­zanne Dantès, Annie Ducaux, Tomy Bourdelle, Auguste Rove­­ria, Jacques Dumesnil și Roger Karl își interpretează rolurile cu o admirabilă expresivitate dra­matică. „...gospxens. —— Irene Dunne turnează din nou pentru „Paramount“. O vom vedea în „High Wide and Handsom­e“ împreună cu Dorothy Lamour .* La „Scala“: CRONICA FILMULUI Farmecul unui vals” 99 Desigur că „Farmecul unui vals” face parte din tot ce s’a realizat mai bun în genul operetei cinematografice. A­­tâta voie bună, atâta umor, a­­tâta melodie, iată lucruri rare, chiar în operete. Şi apoi, „Farmecul Unui vals“ are acţiune şi autorii au avut inspiraţie când au ima­ginat scenariul. Personagiile pe care le evocă sunt figuri istori­ce; unul e Johann Strauss, cel­lalt e Joseph Lanner, Cei doi regi ai valsului, rivali şi pe ur­mă colaboratori... Altă figură istorică, suivă şi fermecătoare, este aceea a tinerei regine Victoria, la curtea căreia ajung Johann Strauss şi valsul. O înscenare perfectă,­­ cu grijă de amănunte şi de nuan­ţe, cu ample desfăşurări de fi­guraţie şi cu mult fast asigură acestei splendide operete un­ cadru somptuos de rară stră­lucire. Şi interpretarea este de pri­mul ordin. Fernand Gravey, comedia­nul subtil şi volubil, ale cărui apariţii sunt, din păcate, atât de rare, e, ca de obicei plin de vervă şi fantezie. Plin de haz, comicul Dranem. Fru­moasă, simpatică, sensibilă, este Jeannine Crispin. Ferme­cătoare şi graţioasă, Madeleine Ozeray, în rolul reginei Victo­ria. Excelenţi toţi ceilalţi in­terpreţi ai rolurilor secun­dare. „Farmecul unui vals” Cons­­titue, indiscutabil, un spec­tacol de copios amuzament, de muzică şi fantezie, un specta­col, reuşit din toate punctele de vedere. La „Trianon“: 99 Secretul Doctorului F.” Doctorul Felgentren a a­­juns medic pe baza unor hârtii false pe care le-a obţinut de la­ , varuil sail, un student care şi-a ratat studiile şi a plecat in America.­­ . . ‘ Fiind foarte capabil şi stu­dios, Felgentren ajunge în scutit timp chirurg într’un mare spital. Ceeace îl preocupă însă cu deosebire este descoperirea unui ser înpotriva septicemiei. Intr’o noapte, Felgentren fiind de serviciu, operează pe o tânără Elisabeta Ol­den­iig. Aceasta a fost victima unui accident de automobil pe când­ se întorcea de la un bal cu logodnicul ei, Verner, fiul unui mare fabricant. Doctorul şi pacienta se în­drăgostesc, Elisabeta vrea să rupă logodna­­ cu Verner, dar află de la tatăl lui că fabrica e în pragul falimentului. In a­ceastă situaţie, Elisabeta nu mai are curajul să-i spună adevărul. Ştiind că doctorul Felgentren a reuşit după înde­lungate cercetări, să descopere serul împotriva septicemei, se gândeşte să salveze fabrica î­n­­credinţându-i exclusivitatea a­­cestui ser. In felul acesta, va putea, să se mărite cu Felgentren. Doctorul acceptă propunerea Eliisabetei, înainte însă de, a putea da publicităţii descope­rirea sa mai trebuia să-i­ pro-, beze eficacitatea. ............. • Până acum, făcuse experien­țe numai cu animale.­­ • Intr’o noapte, doctorul își provoacă singur o gravă septi­cemie, pe care colegul său Weistefeld o tratează cu­ noul ser. In­­ timp ce Felgentren se zbate­ între viaţă şi moarte, vă­rul său, întors din America, sărac şi bolnav, se sinucide, nu însă fără a îi încredinţat ISIL­sabetei taina medicului. " „ ^ O soră de caritate geloasă pe Elisabeta, face un denunţ în­­potriva lui Felgentren spunând ca şi Lar fi u­cis vărul. imn răstimpterul îşi dovede­şte eficacitatea şi Felgentren irestabilirii, sie Inif­fişează jude­căţii, unde îşi dovedeşte nevi­novăţia. In schimb, spre a-şi redobândi liniştea sufletească mărturiseşte secretul actelor false pe baza cărora a intrat în facultatea de medicină. Tribunalul consideră însă că nu e cazul să fie condamnat. * A Shönhals, Gerda Maurus, Hans Siöhnker și Karin Hardt jocă în chip desăvârșit această dramă impresionantă. O vedetă franceză la Hollywood Filmul francez a dat puţine vedete în ultimii ani. Talente fără înclinări spre celebritate, mai toate elementele lansate de studiourile parisiene s’au pier­dut în negura obscurităţii, ne­­făcând decât să, înrădăcineze credinţa că francezii n’au ve­dete.­­Situaţia, aceasta ar fi durat poate şi azi, dacă drăgă­laşa Simone Simon nu­ s’ar fi relevat la tim­p. Micuţă, gin­­gaşă şi mai ales înzestrată cu mult talent, noua vedetă s’a afirmat numaidecât. Publicul, marele judecător al cinemato­grafului, cucerit de apariţia ei, a proclamat-o vedeta anului 1935. Cum a izbutit Simone Simon să cunoască această glorie ? Creiând un personaj, unul sin­gur, în vreme ce alte compa­trioate încercaseră de zece ori ■aceiaş­ lucru In adevăr, „Mica șocolatieră”, film de Marc Alle­­gret, a fost primul și hotărito­­rul succes al Simonei Simon. Născută la Marsilia, ea îşi pe­trecu tinereţea in Madagascar. După câtva timp, plecă la Pa­ris, unde studia sculptura şi pictura. Avea vocaţie pentru a­­cestea, dar un instinct mult mai puternic o îndemnă spre alt ideal: teatrul, întâmplarea făcu să-l întâlnească pe regi­­strul Turjanski. Ascultând po­­vaţa acestuia, jucă un rol mai mult de mâna a doua în „Cân­tăreţul necunoscut”, alături de celebrul cântăreţ Muratore. Dar, „Mica şocolatieră” cel de al doilea film al ei îi aduse con­sacrarea. Apariţia filmului „Lac aux dames” o impuse şi aten­ţiei americanilor. Chemată la Hollywood i s’au încredinţat rolurile, principale în „Dormitorul fetelor”, ,Fe­mei îndrăgosftit­e” şi în sfârşit in filmul „Al şaptelea cer”, ne reprezentat incă la noi. ­HSHDBBHHHEaDBnBH Charles Vanel și Line Noro, într-o scenă din filmul „Bastar­dul“, care va fi pr­ezentat în curând pe ecranele cinematogr­af - - o­felor „Capitol­ui „Roxy“ " “

Next