Universul, august 1937 (Anul 54, nr. 209-223)

1937-08-16 / nr. 224

I Anul al 54"3ea FONDATOR: LUIGI CAZZAVILLAN CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 b­ Pagini EXEMPLARUL I ******** if PagStti BASirariiAim­­i­­­taLgtrilft&totciAM Taxi postali plltUtla attmmreoa forara problii­aift­­Wr^*r.*refT«fc 0KBTO& 224 Luni 16 August 1927 P 1111 DIRECTOR: STELIAN POPISCU F K9 „BAZACONII DE VARĂ“ Timp de aproape o lună, adică tocmai atât cât a lipsit M. S. Regele din ţară, au a­­părut în diferite ziare din Capitală, — mai serioase şi mai puţin serioase, dar toate inspirate din acelaş izvor gu­vernamental, — precizări a­­supra schimbării guvernului. Se afirma chiar că eveni­mentul se va petrece a doua zi după înapoerea Suveranu­lui, când primul ministru va solicita audienţa protocolară pentru a prezenta M. Sale demisiunea guvernului. Mai mult de­cât atât, se şoptea din acelaş izvor, ca un mare secret, că Suveranul, în con­vorbirile ce le-a avut în străinătate cu diferite perso­nalităţi politice, le-ar fi co­municat hotărîrea ca la îna­­poere în ţară să schimbe gu­vernul al cărui mandat a ex­pirat. Toate aceste ştiri au circu­lat şi au fost înregistrate de ziare. Nimeni n’a intervenit să le desmintă­m nici cen­zura, nici primul ministru. „Universul“, singurul, a atras atenţia cititorilor săi, să nu acorde crezare acestor ştiri. Aceasta se petrecea tot în cursul acestei veri, tot pe călduri tropicale. Ce l-a determinat oare pe d. Tătărăscu, ca deodată, şi exact 24 de ore după înapoe­rea M. Sale, să intervie şi să declare — urbi et orbi — cu grijă ca declaraţia sa să trea­că şi graniţa, că tot ce s’a scris săptămâni dearândul n’au fost de cât „bazaconii de vară”. Eu cred că nu există de cât o singură explicaţie. Guvernul actual, care de patru ani de zile a impus ţării o guvernare cu baioneta stării de asediu şi cu foarfe­cele cenzurii, o guvernare la adăpost de orice control şi de orice posibilitate de critică, simţindu-şi apropiat ceasul sfârşitului, a voit să-şi pre­pare circumstanţe noui pen­tru a pretinde continuarea guvernării. Aceste circum­stanţe nu puteau fi pregă­tite de­cât cu concursul unei opoziţii cât mai dezbinate şi cât mai preocupate de lupte intre partidele care o for­mează. Dacă Suveranul la înapoerea sa ar fi găsit o opo­ziţie puternică, hotărîtă şi conştientă de datoria ei, gata să-şi ia răspunderea situa­ţiei şi să şi-o îndeplinească spre mulţumirea tuturor, de sigur că n’ar fi fost posibilă prelungirea unei guvernări care, numai în ziua când pre­sa va fi iar liberă — dacă Dumnezeu ne va mai hărăzi asemenea zile ! — va putea fi judecată, la lumina fapte­lor şi a adevărului întreg. Era deci interesul guvernu­lui să arunce în rândurile o­poziţiei mărul discordiei. Şi ce putea provoca mai repede­­ discordia ca anunţarea unei apropiate crize de guvern ? ! Din clipa in care căderea gu-­­­vernului era sigură, nu mai­­ avea nici un rost lupta îm­potriva lui, luptă care putea duce la unirea forţelor în­tre partidele serioase din opo­ziţie. Ea trecea pe alt plan : cine va fi acela căruia i se va încredinţa puterea ? Şi­­ astfel s’au înteţit atacurile între diferitele grupări din opoziţie, fiecare făgăduind celeilalte dreptul şi putinţa de a guverna şi uitând obiec­tul principal: interesul ţării. Iar d. Tătărăscu, din um­bră, jubila că, — regisor ma­estru, — a putut, înlesnind, prin diferite organe ale sale şi sub protecţia cenzurii, răs­pândirea „bazaconiilor de va­ră“, să distragă atenţiunea de­­ la actele guvernului şi s’o în­drepte spre preocupări mă-­­­runte şi străine de interesele­­ ţării. Şi acum, odată cu înapoe­rea Suveranului, în faţa a­­cestei situaţii, primul minis­tru apare în public şi aruncă bomba: „Bazaconii de vară!“ Dar mai sunt în ţara a­­ceasta şi oameni de bine, cari se gândesc şi la interesele ţării şi cari îşi dau seama că nu se mai poate continua cu „bazaconii“. Nu trece zi să nu avem de înfruntat teroarea cenzurii care ne împiedică de a arăta pentru ce opinia publică so­coteşte că nu e posibil să se guverneze fără control şi fără răspundere sau cu răspunde­re limitată. Fiindcă răspund­e­rea oricărui guvern constitu­ţional—şi România este încă o ţară constituţională — este nu numai faţă de Suveran , dar şi faţă de ţară, iar drep- , tul la control Îl are pe dean-­­ tregul ţara. Să ridice guvernul starea de asediu, să desfiinţeze cenzu­ra şi să vie în faţa ţării la judecata actelor sale. Să lase libertate cuvântului acelora cari au ceva de spus, să lase libertate scrisului acelora cari au de arătat greşelile şi abuzurile făptuite şi dacă, cu toate acestea, se va dovedi că ţara e şi ea de părere că tot ce s’a spus despre schim­barea guvernului n’au fost de­cât „bazaconii de vară“, fiindcă mai bun guvern ca cel de azi nu poate fi, atunci n’a­­re de cât d. Tătărăscu să-şi continue opera până la ca­păt. Altfel, o guvernare, care de patru ani se doseşte sub sta­re de asediu şi cenzură şi care vrea să continue tot astfel, devine ea însăşi, domnule Tătărăscu, o „bazaconie de vară". STELIAN POPESCU Barcă surprinsă de furtună pe Marea Neagră Şase persoane înecate Constanţa, 10 August O patrulă de grăniceri a găsit, la malul mării, în apro­piere de comuna Limanul, cadavrul unui tânăr, între 25-30 ani. Grănicerii au recunoscut pe local, Vântu Mihail, din corpul grănicerilor, care ple­case, împreună cu alţi cinci prieteni, cu o barcă, dealun­­gul litoralului. Prinsă de furtună, barca s’a răsturnat, iar toţi ocu­panţii au pierit în valuri. BRICUL MIRCEA PE FURTUNĂ K­UBEY Macheta nouii nave școală „Mircea“ 15 August: Ziua marinei Ţara întreagă este în sârbă-­ toare. Nu numai la Constanţa ci şi în toate porturile, în oraşe şi orăşele, în sate şi cătune odată cu Sfânta Maria se săr­bătoreşte şi Marina Borfănă, care şi-a ales pe Maica Domnu­­lui ca ocrotitoare. V . Astăzi sărbătorim­ Marea­, şi Dunărea noastră, dar mai ales pe vitejii lor cutreetori, pe marinarii , noştri dragi­­ cari, vrednici urmaşi ai spânzarilor lui Ştefan cel Mare şi ai lui Mircea cel Bătrân, şi-au arătat iscusinţa şi voinicia atâ pe Dunăre, cât şi în largul mărilor şi oceanelor. In adevăr, Marinarii noştri în războiul Independenţii au scufundat monitoare turceşti şi au bom­bardat Vidinul. Marinarii noştri în războiul Balcanic din 1913 au făcut şi apărat podul de­­ peste Dunăre. Marinarii noştri in războiul de întregire au­ luptat cot la cot cu camarazii, de la uscat, începând cu Turtucaia, conti­nuând în retragerea dealungul Dunării şi mergând până la gurile ei, unde au, stat de veghe­­spre a apăra­ spatele frontului depe Siret. Pentru aceste fapte de război monitoarele noastre au fost decorate. Marinarii, noştri într’un cu­vânt, deşi cu mijloace nu toc­mai moderne, deşi porniţi ^dela munte ori dela şes, au dovedit tării că,meritâ dragosteafce,li s’a arătat, în toate împrejură­rile, dar mai ales in ziua de 15 August. In această zi, la Constanţa în special, M. S. Regele ţine să fie prezent la serb­ărî, ca prin pilduitoare, înălţătoare şi pline de tâlc cuvinte să arate între­gii, ţări netăgăduita atenţiune ce trebue să­­se dea celor doua marine, — 'de război , şi de co­­■nterţ: :■ Astfel în 1193? ,M. Sa a dăruit 100.000 lei­ pentru a da putinţă navei-bază „Constanţa” să facă o călătorie im Mediterana cu elevii şcoalei navale, ameninţaţi a face practica la uscat din lipsă de fonduri. In 1934 M. Sa a ţinut să-şi­ manifesteze admiraţia pentru „marile eforturi, iraţionale chiar” ale marinarilor „faţă de­­mijloacele ce li se, pun la dis­poziţie”. ..Alături de­ voi în­­ orice clipă pentru întărirea şi perfecţionarea marinei noastre, fac cel mai căl­duros apel acelora cari au astăzi răspunderea în ţară, ca din mij­loacele cari se găsesc să pună la dispoziţie ceea ce se poate ca ma­rina noastră să înceapă să se desvolte aşa cum trebue, căci Marina nu este un lux, ci o ne­cesitate“. In 1933, M. Sa mulţumeşte guvernului pentru sprijinul dat „acestei arme importante a ţă­rii, făcând să licărească la ori­zont această dorinţă, a Mea, care ştiu că este a tuturor ma­rinarilor, ca în loc să facem marină pe uscat, să o facem pe mare, pentru ca acel Spirit Mir­­cea să dăinuiască iarăşi şi­­să­ trăiască necontenit in ’ marina noastră”.­­ In­ 1936 M. Sa a spus :­ „Eu ţin ca marina noastră să fie o marină puternică, în care marinarii să fie adevăraţi mari­nari cu o singură pasiune: va-­ sul lor. „Spiritul Mircea“ a fost acela care a creiat pe primii noş­tri marinari. Pentru perpetuarea lui am hotărît ca şcoala navală să se numească pe viitor şcoala navală a Majestării Sale „Mir­cea“, pentru ca tinerii cari vin in marina noastră să cunoască de la început că sunt pe un vas care întruchipează acest spirit­­. Această înaltă dorinţă a fost­­ pentru Liga Navală Română o poruncă. Mircea , nu mai este, dar fiindcă tinerii cari vin in marină să simtă că sunt pe un vas, — un nou Mircea trebue cât de curând să dea posibili­tatea­ acelui „Sunt”. Pentru a realiza acest măreţ scop, cu lozinca Cât de puţin, iar de la ■toţi, Liga a lansat cunoscutul apel către, toţi fii ţării, ca din obolul tuturora, căt de mic, să se grăbească construirea noului Mircea. ■­. .­ Iată, cum a apreciat M. Sa, preşedintele activ al Ligii Na­vale Romăne, ■această iniţiativă in­­numărul festiv al revistei ev de propaganda „Marea noas­tră”:­­ „ • „Nimeni mai mult ca Mine nu s’a bucurat când a primit vestea, acestei iniţiative. M’am bucurat, căci firea Mea mă îndeamnă în­spre tot ce are a face cu marea şi marina. Opera, cea mai naţională ce tre­bue îndeplinită de Liga Navală­­Română începe de azi înainte. E o operă la care nu trebue să se înhame numai un comitet re-­ strâns de oameni de bunăvoinţă, ci massa cea mare a populaţiei româneşti. Iubirea de mare şi spiritul de marinar este un factor de căpe­tenie în educaţia unei naţiuni şi aşi avea o nespusă mulţumire dacă Liga Navală va reuşi pe deplin să propage în mulţime a­­ceastă dragoste şi acest spirit. La noi­ acest spirit al mării şi al marinei a fost cristalizat în bricul Mircea şi de aceea salut ca un fapt fericit iniţiativa Li­­gei de a face propagandă pentru înzestrarea Marinei Mele cu un nou vas-şcoală care purtând nu­mele celui vechi, va deştepta în generaţiile de mâine acel avânt, acea disciplină, acel spirit al datoriei care trebue să fie sub­stratul sufletesc al oricărui ma­rinar. Aceste vorbe Ie îndrept către Liga Navală Română cu toate I felicitările pentru cei 10 ani de I activitate şi cu calda urare ca I viitorul să fie cât mai rodnic şi­­ activ”.­­ La aceste cuvinte ce am mai putea adăuga de­cât să dăm dovada, azi de Ziua marinei, cât de mult o iubim şi să răs­pundem cu mic cu mare la ape­lul Ligei navale romăne. Trăiască marina regală ro­mână! Comandor A. NEGULESCU --------0X0 • 0X0-------- e­n 1 AUTOBUZ CÂZUT IN PRĂPASTIE Roma, 13 (Rador). — Un au­­­­tobuz in care se aflau 11 călă­­­­tori s’a prăbuşit într’o prăpas­tie în apro­piere de Belluna.­­ Patru călători au fost ucişi şi şapte grav răniţi.­ „ . Î^CACENTA^S ­I »* iSOCIAV^IH s iB\1 LONDRA SUB APĂ Londra, 13 (Rador). — O furtună de o violenţă extra­ordinară a izbucnit azi di­mineaţă, fiind însoţită de un adevărat potop. In câteva ore, ploaia a transformat străzile din car­tierele joase în adevărate to­rente. Pe marile artere cu pavaj de lemn, solul a cedat în numeroase puncte din cau­za presiunii apei ce se scurgea prin canaluri, for­mând puternice fântâni ar­teziene din care apa ţâşnea cu violenţă, transformând străzile în lacuri şi făcând imposibilă circulaţia pe ele. Câtva timp ambasada Franţei a fost izolată com­plet. Peste 100 case sunt inun­date. Apa a pătruns în piv­nițe și la partere. Intre români—şi ei! Topiţ românii, din toate colţ­urile ţării, indignaţi de ndrăsnediia Blumenfelzilor •■i Braunsteinilor sărindă­­■sni cari continuă,— ei ve­­leticii veniţi de ieri din Ga­­iţia maternă — să dea ţării ospitaliere lecţii şi înc­ri­­nări, toţi românii repetă a­­tenţilor Anei Pauker soma­­ţiunea de a nu se mai ames­teca în­­problemele cari priv­iese exclusiv familia româ­­nească, exclusiv naţiunea dominantă. Voevozii cincumcişi ai Sărindarului, ori sărmanele lor paravane închiriate cu v­irginţii Iudei, ocolesc pro­blema atât de clară şi bâr­­fite mereu „dreaptă-stân­­ja, democrație-reacţiune”, ca şi cum ar fi vorba de ample disensiuni în sânul neamului românesc. Nu vor cu nici un chip Blumenfelzii să înţeleagă, ori se fac că nu înţeleg, că problema este pusă neted şi clar : între noi românii şi ei. Deosebirile noastre de vederi, diversitatea n­u­­anţelor în expunerea so­luţiilor tuturor probleme­lor, divergenţele chiar, sunt chestiuni de familie cari ne privesc pe noi, numai pe noi, şi o decen­ţă elementară ar trebui să impună mosafirilor ne­poftiţi să înceteze teme­rarul lor sistem de a se in­stala în posturile de dascăli ai îndrumători ai unui popor bun şi mân­dru care nu a făcut de­cât greşala de a ospăta veneticii cu o regretabi­lă generozitate. Aceasta este proble­ma : între români şi ei ! Minoritatea evreiască nu vrea să se desolidarizeze de cei cari vorbesc când în nu­mele ei, când în numele nostru. Evreii din România, cetă­ţenii pacinici cari vor să-şi câştige în linişte existenţa, trebue să-şi dea seama că tot acest permanent şi insolent, amestec al coreligionarilor lor în problemele noastre, ale familiei româneşti, pro­voacă reacţiunea firească dictată de o legitimă apă­rare. Chiar unul de ai lor, Ber­­despre antisemitism, scria: (Continuare in pag. 2­ a) „Dacă această ostilitate, acest desgust chiar, nu s’ar fi exercitat faţă de evrei de­cât un timp şi doar într’o ţară, ar fi fost uşor să gă­seşti cauzele restrânse ale a­­cestei uri, dar această rasă a fost din contra expusă u­­rei tuturor popoarelor în mijlocul cărora s’a stabilit. Trebue deci pentru că duş­manii evreilor aparţin celor mai diferite rase, şi că tră­­esc în ţări depărtate unele de altele, conduse de legi diferite, guvernate de prin­cipii opuse, cari nu aveau nici aceleaşi moravuri, nici aceleaşi tradiţii, trebue deci CA PRICINA, CAUZA GE­NERALA A ANTISEMITIS­MULUI SA FI PORNIT, SA FI EXISTAT IN ISRAEL INSUSI SI NU ÎN CEI CARI L-AU COMBĂTUT“ Cei cari provoacă reac­­ţiunea de legitimă apărare a neamului românesc sunt deci cei cari, streini de nea­mul nostru, proaspăt pripă­şiţi de aiurea, îşi arogă cu îndrăsneală rolul de condu­cători şi îndrumători ai o­­piniei publice! Poate avea cineva cu­rajul să susţină că este nard Bazare, în cartea sa excesivă pretenţia unei naţiuni conştiente ca via­ţa sufletească, spiritua­lă, culturală, economică ori politică să fie con­dusă de fii ei, după tra­diţiile noastre creştineşti şi monarhice ? Vrem să ne păstrăm structura noastră sufle­tească, vrem să ne păs­trăm fiinţa noastră etni­că şi alarma aceasta prevăzătoare ne-o dau exemplele triste din alte ţări ! In prefaţa unei lucrări recente, scriitorul francez Leon de Poncins scrie: „Printre oamenii cari au condus timp de zece ani des­tinele bolşevismului era­u o i­­mensă majoritate de evrei şi aceşti oameni au pus în practică o doctrină elabora­tă de Karl Marx şi Lassalle, cei doi profeţi roşii: doi e­­vrei. „Sumbra măcelărire impe­rială de la Iekaterinburg ” Sosirea Voevodului in Capitală Măria Sa Voevodul Mihai a sosit Vineri seara in Capitala, venind de la Florenţa. Pe­ peronul gării Mogoşoaia,­­ Marele Voevod a fost salutat de­­ d-nii I. Inculeţ, vice-preşedin­­­­tele consiliului de miniştri; R. , I Franasovici, ministrul com­uni- I caţiilor; Vaier Pop, ministrul­­ industriei; general Gabriel Ma­­rinescu, subsecretar de stat la interne; de la palatul regal, co­­latului; generali Balif şi Con­­deescu; colonel F­­­l­i­m­o­n, ministru C. Flonidor; maior Sidorovici; apoi d. general Pa­­pazoglu, comandantul pieţei; Sergiu Dim­itriu, director gene­ral O. N. T.; chestor George Botez, inspector Eugen Clonţa, etc. D­ela gara Mogoşoaia, Marele Voevod Mihai s’a dus cu­­ auto­mobilul la palatul regal. Mihai LEÜÉLÉSÜ Trimisul marinei franceze la serbările marinei noastre Contratorpilorul francez „Vauban uban“ sosit Vineri dimineață la Corujtarjjta partîcipa la serbările marinei ngastrg*

Next