Universul, august 1937 (Anul 54, nr. 209-223)
1937-08-16 / nr. 224
I Anul al 54"3ea FONDATOR: LUIGI CAZZAVILLAN CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 b Pagini EXEMPLARUL I ******** if PagStti BASirariiAimitaLgtrilft&totciAM Taxi postali plltUtla attmmreoa forara probliiaiftWr^*r.*refT«fc 0KBTO& 224 Luni 16 August 1927 P 1111 DIRECTOR: STELIAN POPISCU F K9 „BAZACONII DE VARĂ“ Timp de aproape o lună, adică tocmai atât cât a lipsit M. S. Regele din ţară, au apărut în diferite ziare din Capitală, — mai serioase şi mai puţin serioase, dar toate inspirate din acelaş izvor guvernamental, — precizări asupra schimbării guvernului. Se afirma chiar că evenimentul se va petrece a doua zi după înapoerea Suveranului, când primul ministru va solicita audienţa protocolară pentru a prezenta M. Sale demisiunea guvernului. Mai mult decât atât, se şoptea din acelaş izvor, ca un mare secret, că Suveranul, în convorbirile ce le-a avut în străinătate cu diferite personalităţi politice, le-ar fi comunicat hotărîrea ca la înapoere în ţară să schimbe guvernul al cărui mandat a expirat. Toate aceste ştiri au circulat şi au fost înregistrate de ziare. Nimeni n’a intervenit să le desmintăm nici cenzura, nici primul ministru. „Universul“, singurul, a atras atenţia cititorilor săi, să nu acorde crezare acestor ştiri. Aceasta se petrecea tot în cursul acestei veri, tot pe călduri tropicale. Ce l-a determinat oare pe d. Tătărăscu, ca deodată, şi exact 24 de ore după înapoerea M. Sale, să intervie şi să declare — urbi et orbi — cu grijă ca declaraţia sa să treacă şi graniţa, că tot ce s’a scris săptămâni dearândul n’au fost de cât „bazaconii de vară”. Eu cred că nu există de cât o singură explicaţie. Guvernul actual, care de patru ani de zile a impus ţării o guvernare cu baioneta stării de asediu şi cu foarfecele cenzurii, o guvernare la adăpost de orice control şi de orice posibilitate de critică, simţindu-şi apropiat ceasul sfârşitului, a voit să-şi prepare circumstanţe noui pentru a pretinde continuarea guvernării. Aceste circumstanţe nu puteau fi pregătite decât cu concursul unei opoziţii cât mai dezbinate şi cât mai preocupate de lupte intre partidele care o formează. Dacă Suveranul la înapoerea sa ar fi găsit o opoziţie puternică, hotărîtă şi conştientă de datoria ei, gata să-şi ia răspunderea situaţiei şi să şi-o îndeplinească spre mulţumirea tuturor, de sigur că n’ar fi fost posibilă prelungirea unei guvernări care, numai în ziua când presa va fi iar liberă — dacă Dumnezeu ne va mai hărăzi asemenea zile ! — va putea fi judecată, la lumina faptelor şi a adevărului întreg. Era deci interesul guvernului să arunce în rândurile opoziţiei mărul discordiei. Şi ce putea provoca mai repede discordia ca anunţarea unei apropiate crize de guvern ? ! Din clipa in care căderea gu-vernului era sigură, nu mai avea nici un rost lupta împotriva lui, luptă care putea duce la unirea forţelor între partidele serioase din opoziţie. Ea trecea pe alt plan : cine va fi acela căruia i se va încredinţa puterea ? Şi astfel s’au înteţit atacurile între diferitele grupări din opoziţie, fiecare făgăduind celeilalte dreptul şi putinţa de a guverna şi uitând obiectul principal: interesul ţării. Iar d. Tătărăscu, din umbră, jubila că, — regisor maestru, — a putut, înlesnind, prin diferite organe ale sale şi sub protecţia cenzurii, răspândirea „bazaconiilor de vară“, să distragă atenţiunea de la actele guvernului şi s’o îndrepte spre preocupări mă-runte şi străine de interesele ţării. Şi acum, odată cu înapoerea Suveranului, în faţa acestei situaţii, primul ministru apare în public şi aruncă bomba: „Bazaconii de vară!“ Dar mai sunt în ţara aceasta şi oameni de bine, cari se gândesc şi la interesele ţării şi cari îşi dau seama că nu se mai poate continua cu „bazaconii“. Nu trece zi să nu avem de înfruntat teroarea cenzurii care ne împiedică de a arăta pentru ce opinia publică socoteşte că nu e posibil să se guverneze fără control şi fără răspundere sau cu răspundere limitată. Fiindcă răspunderea oricărui guvern constituţional—şi România este încă o ţară constituţională — este nu numai faţă de Suveran , dar şi faţă de ţară, iar drep- , tul la control Îl are pe dean- tregul ţara. Să ridice guvernul starea de asediu, să desfiinţeze cenzura şi să vie în faţa ţării la judecata actelor sale. Să lase libertate cuvântului acelora cari au ceva de spus, să lase libertate scrisului acelora cari au de arătat greşelile şi abuzurile făptuite şi dacă, cu toate acestea, se va dovedi că ţara e şi ea de părere că tot ce s’a spus despre schimbarea guvernului n’au fost decât „bazaconii de vară“, fiindcă mai bun guvern ca cel de azi nu poate fi, atunci n’are de cât d. Tătărăscu să-şi continue opera până la capăt. Altfel, o guvernare, care de patru ani se doseşte sub stare de asediu şi cenzură şi care vrea să continue tot astfel, devine ea însăşi, domnule Tătărăscu, o „bazaconie de vară". STELIAN POPESCU Barcă surprinsă de furtună pe Marea Neagră Şase persoane înecate Constanţa, 10 August O patrulă de grăniceri a găsit, la malul mării, în apropiere de comuna Limanul, cadavrul unui tânăr, între 25-30 ani. Grănicerii au recunoscut pe local, Vântu Mihail, din corpul grănicerilor, care plecase, împreună cu alţi cinci prieteni, cu o barcă, dealungul litoralului. Prinsă de furtună, barca s’a răsturnat, iar toţi ocupanţii au pierit în valuri. BRICUL MIRCEA PE FURTUNĂ KUBEY Macheta nouii nave școală „Mircea“ 15 August: Ziua marinei Ţara întreagă este în sârbă- toare. Nu numai la Constanţa ci şi în toate porturile, în oraşe şi orăşele, în sate şi cătune odată cu Sfânta Maria se sărbătoreşte şi Marina Borfănă, care şi-a ales pe Maica Domnului ca ocrotitoare. V . Astăzi sărbătorim Marea, şi Dunărea noastră, dar mai ales pe vitejii lor cutreetori, pe marinarii , noştri dragi cari, vrednici urmaşi ai spânzarilor lui Ştefan cel Mare şi ai lui Mircea cel Bătrân, şi-au arătat iscusinţa şi voinicia atâ pe Dunăre, cât şi în largul mărilor şi oceanelor. In adevăr, Marinarii noştri în războiul Independenţii au scufundat monitoare turceşti şi au bombardat Vidinul. Marinarii noştri în războiul Balcanic din 1913 au făcut şi apărat podul de peste Dunăre. Marinarii noştri in războiul de întregire au luptat cot la cot cu camarazii, de la uscat, începând cu Turtucaia, continuând în retragerea dealungul Dunării şi mergând până la gurile ei, unde au, stat de veghespre a apăra spatele frontului depe Siret. Pentru aceste fapte de război monitoarele noastre au fost decorate. Marinarii, noştri într’un cuvânt, deşi cu mijloace nu tocmai moderne, deşi porniţi ^dela munte ori dela şes, au dovedit tării că,meritâ dragosteafce,li s’a arătat, în toate împrejurările, dar mai ales in ziua de 15 August. In această zi, la Constanţa în special, M. S. Regele ţine să fie prezent la serbărî, ca prin pilduitoare, înălţătoare şi pline de tâlc cuvinte să arate întregii, ţări netăgăduita atenţiune ce trebue săse dea celor doua marine, — 'de război , şi de co■nterţ: :■ Astfel în 1193? ,M. Sa a dăruit 100.000 lei pentru a da putinţă navei-bază „Constanţa” să facă o călătorie im Mediterana cu elevii şcoalei navale, ameninţaţi a face practica la uscat din lipsă de fonduri. In 1934 M. Sa a ţinut să-şi manifesteze admiraţia pentru „marile eforturi, iraţionale chiar” ale marinarilor „faţă demijloacele ce li se, pun la dispoziţie”. ..Alături de voi în orice clipă pentru întărirea şi perfecţionarea marinei noastre, fac cel mai călduros apel acelora cari au astăzi răspunderea în ţară, ca din mijloacele cari se găsesc să pună la dispoziţie ceea ce se poate ca marina noastră să înceapă să se desvolte aşa cum trebue, căci Marina nu este un lux, ci o necesitate“. In 1933, M. Sa mulţumeşte guvernului pentru sprijinul dat „acestei arme importante a ţării, făcând să licărească la orizont această dorinţă, a Mea, care ştiu că este a tuturor marinarilor, ca în loc să facem marină pe uscat, să o facem pe mare, pentru ca acel Spirit Mircea să dăinuiască iarăşi şisă trăiască necontenit in ’ marina noastră”. In 1936 M. Sa a spus : „Eu ţin ca marina noastră să fie o marină puternică, în care marinarii să fie adevăraţi marinari cu o singură pasiune: va- sul lor. „Spiritul Mircea“ a fost acela care a creiat pe primii noştri marinari. Pentru perpetuarea lui am hotărît ca şcoala navală să se numească pe viitor şcoala navală a Majestării Sale „Mircea“, pentru ca tinerii cari vin in marina noastră să cunoască de la început că sunt pe un vas care întruchipează acest spirit. Această înaltă dorinţă a fost pentru Liga Navală Română o poruncă. Mircea , nu mai este, dar fiindcă tinerii cari vin in marină să simtă că sunt pe un vas, — un nou Mircea trebue cât de curând să dea posibilitatea acelui „Sunt”. Pentru a realiza acest măreţ scop, cu lozinca Cât de puţin, iar de la ■toţi, Liga a lansat cunoscutul apel către, toţi fii ţării, ca din obolul tuturora, căt de mic, să se grăbească construirea noului Mircea. ■. . Iată, cum a apreciat M. Sa, preşedintele activ al Ligii Navale Romăne, ■această iniţiativă innumărul festiv al revistei ev de propaganda „Marea noastră”: „ • „Nimeni mai mult ca Mine nu s’a bucurat când a primit vestea, acestei iniţiative. M’am bucurat, căci firea Mea mă îndeamnă înspre tot ce are a face cu marea şi marina. Opera, cea mai naţională ce trebue îndeplinită de Liga NavalăRomână începe de azi înainte. E o operă la care nu trebue să se înhame numai un comitet re- strâns de oameni de bunăvoinţă, ci massa cea mare a populaţiei româneşti. Iubirea de mare şi spiritul de marinar este un factor de căpetenie în educaţia unei naţiuni şi aşi avea o nespusă mulţumire dacă Liga Navală va reuşi pe deplin să propage în mulţime această dragoste şi acest spirit. La noi acest spirit al mării şi al marinei a fost cristalizat în bricul Mircea şi de aceea salut ca un fapt fericit iniţiativa Ligei de a face propagandă pentru înzestrarea Marinei Mele cu un nou vas-şcoală care purtând numele celui vechi, va deştepta în generaţiile de mâine acel avânt, acea disciplină, acel spirit al datoriei care trebue să fie substratul sufletesc al oricărui marinar. Aceste vorbe Ie îndrept către Liga Navală Română cu toate I felicitările pentru cei 10 ani de I activitate şi cu calda urare ca I viitorul să fie cât mai rodnic şi activ”. La aceste cuvinte ce am mai putea adăuga decât să dăm dovada, azi de Ziua marinei, cât de mult o iubim şi să răspundem cu mic cu mare la apelul Ligei navale romăne. Trăiască marina regală română! Comandor A. NEGULESCU --------0X0 • 0X0-------- en 1 AUTOBUZ CÂZUT IN PRĂPASTIE Roma, 13 (Rador). — Un autobuz in care se aflau 11 călători s’a prăbuşit într’o prăpastie în apropiere de Belluna. Patru călători au fost ucişi şi şapte grav răniţi. „ . Î^CACENTA^S I »* iSOCIAV^IH s iB\1 LONDRA SUB APĂ Londra, 13 (Rador). — O furtună de o violenţă extraordinară a izbucnit azi dimineaţă, fiind însoţită de un adevărat potop. In câteva ore, ploaia a transformat străzile din cartierele joase în adevărate torente. Pe marile artere cu pavaj de lemn, solul a cedat în numeroase puncte din cauza presiunii apei ce se scurgea prin canaluri, formând puternice fântâni arteziene din care apa ţâşnea cu violenţă, transformând străzile în lacuri şi făcând imposibilă circulaţia pe ele. Câtva timp ambasada Franţei a fost izolată complet. Peste 100 case sunt inundate. Apa a pătruns în pivnițe și la partere. Intre români—şi ei! Topiţ românii, din toate colţurile ţării, indignaţi de ndrăsnediia Blumenfelzilor •■i Braunsteinilor sărindă■sni cari continuă,— ei veleticii veniţi de ieri din Gaiţia maternă — să dea ţării ospitaliere lecţii şi încrinări, toţi românii repetă atenţilor Anei Pauker somaţiunea de a nu se mai amesteca înproblemele cari priviese exclusiv familia românească, exclusiv naţiunea dominantă. Voevozii cincumcişi ai Sărindarului, ori sărmanele lor paravane închiriate cu virginţii Iudei, ocolesc problema atât de clară şi bârfite mereu „dreaptă-stânja, democrație-reacţiune”, ca şi cum ar fi vorba de ample disensiuni în sânul neamului românesc. Nu vor cu nici un chip Blumenfelzii să înţeleagă, ori se fac că nu înţeleg, că problema este pusă neted şi clar : între noi românii şi ei. Deosebirile noastre de vederi, diversitatea nuanţelor în expunerea soluţiilor tuturor problemelor, divergenţele chiar, sunt chestiuni de familie cari ne privesc pe noi, numai pe noi, şi o decenţă elementară ar trebui să impună mosafirilor nepoftiţi să înceteze temerarul lor sistem de a se instala în posturile de dascăli ai îndrumători ai unui popor bun şi mândru care nu a făcut decât greşala de a ospăta veneticii cu o regretabilă generozitate. Aceasta este problema : între români şi ei ! Minoritatea evreiască nu vrea să se desolidarizeze de cei cari vorbesc când în numele ei, când în numele nostru. Evreii din România, cetăţenii pacinici cari vor să-şi câştige în linişte existenţa, trebue să-şi dea seama că tot acest permanent şi insolent, amestec al coreligionarilor lor în problemele noastre, ale familiei româneşti, provoacă reacţiunea firească dictată de o legitimă apărare. Chiar unul de ai lor, Berdespre antisemitism, scria: (Continuare in pag. 2 a) „Dacă această ostilitate, acest desgust chiar, nu s’ar fi exercitat faţă de evrei decât un timp şi doar într’o ţară, ar fi fost uşor să găseşti cauzele restrânse ale acestei uri, dar această rasă a fost din contra expusă urei tuturor popoarelor în mijlocul cărora s’a stabilit. Trebue deci pentru că duşmanii evreilor aparţin celor mai diferite rase, şi că trăesc în ţări depărtate unele de altele, conduse de legi diferite, guvernate de principii opuse, cari nu aveau nici aceleaşi moravuri, nici aceleaşi tradiţii, trebue deci CA PRICINA, CAUZA GENERALA A ANTISEMITISMULUI SA FI PORNIT, SA FI EXISTAT IN ISRAEL INSUSI SI NU ÎN CEI CARI L-AU COMBĂTUT“ Cei cari provoacă reacţiunea de legitimă apărare a neamului românesc sunt deci cei cari, streini de neamul nostru, proaspăt pripăşiţi de aiurea, îşi arogă cu îndrăsneală rolul de conducători şi îndrumători ai opiniei publice! Poate avea cineva curajul să susţină că este nard Bazare, în cartea sa excesivă pretenţia unei naţiuni conştiente ca viaţa sufletească, spirituală, culturală, economică ori politică să fie condusă de fii ei, după tradiţiile noastre creştineşti şi monarhice ? Vrem să ne păstrăm structura noastră sufletească, vrem să ne păstrăm fiinţa noastră etnică şi alarma aceasta prevăzătoare ne-o dau exemplele triste din alte ţări ! In prefaţa unei lucrări recente, scriitorul francez Leon de Poncins scrie: „Printre oamenii cari au condus timp de zece ani destinele bolşevismului erau o imensă majoritate de evrei şi aceşti oameni au pus în practică o doctrină elaborată de Karl Marx şi Lassalle, cei doi profeţi roşii: doi evrei. „Sumbra măcelărire imperială de la Iekaterinburg ” Sosirea Voevodului in Capitală Măria Sa Voevodul Mihai a sosit Vineri seara in Capitala, venind de la Florenţa. Pe peronul gării Mogoşoaia, Marele Voevod a fost salutat de d-nii I. Inculeţ, vice-preşedintele consiliului de miniştri; R. , I Franasovici, ministrul comuni- I caţiilor; Vaier Pop, ministrul industriei; general Gabriel Marinescu, subsecretar de stat la interne; de la palatul regal, colatului; generali Balif şi Condeescu; colonel Flimon, ministru C. Flonidor; maior Sidorovici; apoi d. general Papazoglu, comandantul pieţei; Sergiu Dimitriu, director general O. N. T.; chestor George Botez, inspector Eugen Clonţa, etc. Dela gara Mogoşoaia, Marele Voevod Mihai s’a dus cu automobilul la palatul regal. Mihai LEÜÉLÉSÜ Trimisul marinei franceze la serbările marinei noastre Contratorpilorul francez „Vauban uban“ sosit Vineri dimineață la Corujtarjjta partîcipa la serbările marinei ngastrg*