Universul, noiembrie 1937 (Anul 54, nr. 316-330)

1937-11-16 / nr. 316

jkmA al 51"îe^ 101 Pagini EXEMPLARUL { ggEg», 10 Pagini jP - c h V­­­­ .iV" raxa jiostalâ plâtîtiîîn­ tmmmt*T!OTifonr»"aprobantaTn Cr­!9 SrT. Tiîftb ttO.mim FONDATOR: LUIGI CAZZAVILLAN CELE URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NO. 23-25 Organizarea apărării pasive Problema­­apărării terito­­riu­lui naţional şi a populaţiei sale, împotriva pericolului aerian, impune soluţii pe cale legislativă. Se întrebuinţează însă pen­tru acelaş scop doi termeni, care sunt în opoziţie: apă­rarea pasivă şi apărarea ac­tivă, înţelegându-se, prin cel dintâi măsurile luate in ve­derea protecţiei populaţiunii împotriva pericolului aerian şi prin cel de-al doilea apă­rarea frontierelor şi a terito­riului împotriva aceluiaş pe­ricol. Admiţându-­se acea­stă ter­minologie, ar urma ca apă­rarea pasivă să fie organiza­tă de autorităţile civile (mi­nisterul de interne prin or­ganele sale), iar cel activă, de autorităţile militare. S’a observat însă lipsa de logică a împărţirii apărării aeriene în pasivă şi activă. Generalul francez Duchene, într’un studiu publicat în „Revue des Deux Mondes“, scrie : „Acest termen (apărarea pasivă), adese­ori criticat, nu-i admis oficial şi n’are sens decât în opoziţie cu ace­la de apărare activă. Apărarea aeriană totală este, în adevăr, realizată, fie prin mijloace active (avioa­ne, tunuri, mitraliere), fie prin mijloace pasive (adăpos­turi, măşti)“. Evident că nu se pot con­cepe, în cazul unui peri­col aerian, decât măsuri de apărare prin toate mijloace­le posibile,­­ fie „active”, fie „pasive“. Cum ar putea fi a­­sigurată protecţia populaţiu­nii civile, când se va produ­ce un atac bruscat aerian, numai cu ajutorul adăpostu­rilor şi al măştilor? De aceea apărarea pasivă nu trebue să fie organizată independent de cea activă, ci în strânsă legătură una cu alta. Această problemă prezintă o deosebită importanţă de­oarece, aviaţia, prin progre­sele ce le-a făcut de la înche­­erea păcii până azi, prin for­ţa şi viteza de care dispune, are posibilitatea, chiar îna­inte de începerea ostilităţilor şi fără o declarare de război din partea statului agresor, — căci în epoca noastră a­­gresorii nu au obiceiul să mai comunice declaraţiile lor de război — să intre în acţiune, efectuând incursiuni masive, împotriva oraşelor principa­le, a centrelor industriale, a stabilimentelor militare, a bazelor de aviaţie, a centra­lelor telefonice, a nodurilor de căi ferate ş. a., cu scopul de a obţine efecte materiale — prin distrugeri —­ şi efecte morale, — prin surpriza ata­curilor şi panica populaţiunii civile. Faţă de acest pericol ge­neral ce ar ameninţa terito­riul şi populaţia, apărarea ac­tivă şi pasivă trebue să dis­pună de toate mijloacele po­sibile spre a respinge, sau distruge forţele aeriene ina­mice şi a asigura protecţia populaţiunii civile. Cum nu se poate improviza această apărare combinată în timp de război, ea urmea­ză să fie organizată din timp de pace. In ce priveşte apăra­rea zisă pasivă, majoritatea statelor au luat dispoziţii pe cale legislativă. Zilele trecu­te Sir Samuel Hoare, minis­trul de interne al Marei Bri­tanii, a publicat dispoziţiile pe care se bazează proectul său de lege relativ la apăra­rea pasivă (Air Rates Bill). Iată care sunt punctele esenţiale ale acestui proeet de lege: Statul va lua în sarcina sa cea mai mare parte din chel­­tue­liile necesare organizării protecţiei populaţiei, — o su­mă de 32 milioane de livre st., în patru ani — iar auto­rităţile locale vor plăti din taxele municipale majorate, 0 sumă de aproximativ un milion de livre st. In cazul când autorităţile locale din districtele sărace nu vor pu­tea plăti partea lor, atunci statul va acoperi cheltuelile. Reprezentanţii autorităţi­lor locale, întruniţi la Lon­dra, au propus ca statul să-şi asume toate cheltuelile în vederea apărării antiaeriene, dar guvernul menţine punc­tul său de vedere, conside­rând necesară organizarea serviciilor impuse de apăra­rea pasivă şi prin contribu­ţia municipalităţilor. In acel­­aş proees britanic sunt pre­văzute şi celelalte dispoziţii ce interesează protecţia popu­laţiunii şi a oraşelor. Iată pentru ce şi noi trebue să luăm măsurile din timp de pace şi pe cale legislativă, pentru organizarea apărării pasive. Incendiu puternic la un strand din America New-York, 13 (Radio-Central). La Rockway Beach, pe insula­­ Long Island, strandul preferat al locuitorilor din New-York a izbucnit un incendiu care a dis­trus în scurt timp peste 200 ca­bine de baie și numeroase ma­gazine. Flăcările s-au răspândit ver­tiginos din cauza furtunii ce bântuia. De-abia după câteva ore de muncă, pompierii au pu­tut să localizeze incendiul. Cauzele incendiului nu se cu­nosc. Pagubele sunt foarte mari. in I I ii nnn—mu um in I ii ni iii ii in H 9S 9 H Ninge la munte Buşteni, 13 Noembrie După ploaia caldă de aseară, care a fost însoţită de fulgere şi tunete, temperatura a scăzut în timpul nopţii, iar azi dimi­neaţă vârfurile Bucegilor erau acoperite cu zăpad­ă. Temperatura a continuat să scadă şi spre seară au apărut primii fulgi de zăpadă în loca­litate. * Predeal, 13 Noembrie Azi dimineaţă, după o ploae rece, a început să ningă în loca­litate şi împrejurimi. Ninsoarea a continuat toată ziua. Ciobanii coborîţi din munţi cu oile spun că acolo zăpada s’a aş­ternut într’un strat gros de 20— 30 centimetri. Temperatura a scăzut brusc la minus 4 grade. * Brașov, 13 Noembrie Pe m­unţii din jurul Braşo­vului ninge. Către seară a început să ful­guiască și în oraș. La Poiana, zăpada a atins grosimea de 15 centimetri. AVIATIA JAPONEZA IN REPAUS Intre două zboruri, echipagiile unei pocadrile japoneze se întremează­, — IT D. Gh. Tătărăscu a pus la dispoziţia Suveranului demisia guvernului Ziua de Sâmbătă a adus fapte precise: anunţarea demisiei guvernului; con­firmarea ştirei noastre că guvernul adoptă inter­pretarea că mandatul Parlamentului nu expiră la 15 Noembrie a. c. ci în Februarie 1938; însărci­narea dată d-lui Ion IV Mi­­halache de a constitui guvernul împreună cu d. Al. Vaida. Iată faptele în ordinea lor cronologică: D. Gh. Tătărăscu, preşe­dintele consiliului de mi­niştri, a avut în cursul dimi­neţii o întrevedere cu d. Dinu Brătianu, preşedintele parti­dului liberal. După această întrevede­re, d. Tătărăscu s-a prezentat la ora 12 juni. în audienţă la M. S. Regele. Primul ministru a fost re­ţinut la dejun de­ Suveran. * La ora 3, d. prim-mini­stru Tătărăscu a ieşit dela Palat. La locuinţa d-sale a făcut următoarele declaraţii ziari­ştilor : „Am avut o audienţă de lucru la M. S. Regele, cu prilejul căreia l-am supus, spre semnare, câ­teva decrete administra­tive. Am fost reţinut apoi la dejun de Suveran. Altceva nu mai am să vă declar“, probabil că d. Ion Miha­­lache va depune manda­tul, sugerând factorului constituţional formula u­­nui guvern numai cu na­­ţional-ţărănişti. D. prim-jugnnitru eşind dela palat după ce a prezentat M. . Regelui demisia guvernului Audienţa d-lui Mihalache La ora 3.45 d. I. Mihal a­ însărcinat să formeze c­e a fost primit în audi­enţă de Suveran, guvernul cu condiţia să realizeze colaborarea cu d. Vaida Voevod. Guvernul liberal nu a demisionat până acum ca să nu se producă un gol . La eşirea de la palat, d. I. Mih­alache a decla­rat ziariştilor că a fost D. Tătărăscu a prezen­tat demisia guvernului La orele 5.10 d. a., d. Tă­tărăscu a fost primit din nou în audienţă de M. S. Regele. Audienţa a ţinut până la orele 6 fără 25 minute. * După audienţă, d. G. Tătărăscu a dat presei, prin preşedinţia de con­siliu, următoarele decla­­raţiuni anunţând demi­­siunea guvernului : „Parlamentul actual a­­tinge limita constituţio­nală la Februarie 1938. Acest timp scurt de func­ţionare face imposibile atât orice activitate le­gislativă cât şi luarea în considerare a bugetului. Pentru aceste motive am crezut util a ruga res­pectuos pe M. S. Regele să examineze cu un ceas mai curând situaţia gene­rală politică, ţinând la dispoziţia M. Sale demi­sia cabinetului“. 4. Din cele de mai sus re­zultă că Parlamentul nu va fi dizolvat decât după rezolvarea crizei. Parlamentul nu va ţine şedinţe deoarece regula­mentul cere prezenţa membrilor guvernului pe banca ministerială. Totuşi dacă, nu s-ar a­­junge la altă soluţie, con­tinuarea guvernării libe­rale sub forma de până acum sau sub o altă for­maţie se impune şi im­plicit vor continua să lu­creze şi Corpurile legiui­toare efectuând poate şi strigările pentru Consti­tuantă despre care s’a scris în dese rânduri. Formatia Mihalache-Vaida imposibil de realizat? In aducerea la îndepli­nire a mandatului cu care a fost însărcinat de Su­veran, d. Ion Mihalache a consultat imediat forurile statutare ale partidului naţional-ţărănesc. Biuroul politic al parti­dului s’a declarat gata să accepte condiţiile în care d. Ion Mihalache ar fi de­terminat să formeze gu­vernul, fie în ce priveşte persoanele ce urmează a fi desemnate pentru înal­tele demnităţi, fie în ce priveşte listele de candi­daturi pentru Parlament. Biuroul socoteşte însă că ar fi extrem de grea, dacă nu imposibilă, pers­pectiva unei colaborări cu „Frontul Românesc“ al d-lui Al. Vaida. Nu atât diferenţele pro­gramatice, cât adâncile adversităţi personale în­tre foştii tovarăşi de par­tid, creiază această „im­posibilitate“, cum o nu­mesc membrii biuroului politic. In consecinţă, biuroul politic şi delegaţia per­manentă a partidului na­ţional-ţărănesc au găsit că nu ar fi cazul să încea­pă negocierile referitoa­re la colaborarea la gu­vern cu vaidiştii. VAIDIŞTII CER APLICA­REA PROGRAMULUI LOR Schimburi de vederi neoficiale au fost însă în­tre unii naţional-ţărănişti şi unii vaidişti. Din cercurile „Frontu­lui Românesc“ se ştie însă că d. Al. Vaida pune o condiţie principială: a­­doptarea programului său referitor la protecţia muncii naţionale şi la proporţionalitate. Din pricinile enumera­te mai sus, perspectivele unei înţelegeri sunt deci minime. In cazul când nu se găsește calea unui aran­jament, e mai mult ca DELEGAŢIA PERMANENTĂ ŞI BIROUL PARTIDULUI NAŢIO­NAL-ŢĂRĂNESC După audienţa d-lui Ion Mihalache, membrii delega­ţiei permanente şi ai birou­lui aflători în Capitală s-au întrunit la locuinţa şefu­lui partidului naţional-ţă­rănesc. Au participat d-nii Mihai Popomei, N. Costăchescu, dr. Lupu, V. Madgearu, Vaier Moldovanu, Pan Halipa, Po­­târcă, Armand Căline­scu, Petre Andrei, C. Pop, M. Ghelmegeanu, Dinu Simion, C. Măcărăscu, Gafencu, Io­nel Pop, M. Ralea, Victor Moldovan, etc. D. Mihalache a adus la cunoştinţa delegaţiei per­manente mandatul pe care l-a primit din partea Suve­ranului de a forma guvernul în colaborare cu d. Al. Vaida Voevod, preşedintele „Fron­tului românesc“. Membrii delegaţiei fiind consultaţi de d. L Mihala­che asupra acestei formule de guvernare s-au pronun­ţat în unanimitate împotri­va unei colaborări cu d. Vaida. Fruntaşii naţional-ţără­nişti din Ardeal, au susţinut că registrele sunt deschise pentru cei cari vor să se în­scrie în partidul'' naţional ţărănesc. Membrii delegaţiei au constatat că nu este posibi­lă o colaborare între parti­dul naţional-ţărănesc şi vaidişti, pe de o parte din cauza ideologiei programe­lor, iar pe de altă parte din cauza fricţiunilor ce există între organizaţiunile celor două partide. D. Mihalache cunoscând punctul de vedere al membri­lor delegaţiei, aceştia s’au re­tras, rămânând­­să­­discute­­ mai departe biroul partidului I format din d-nii Ion Miha- I lache, Mihai Popovici, N. Cos­tăchescu, dr. Lupu, V. Mad­­­­gearu, Vaier Moldovanu şi­­­oan Halipa. Biroul a răm­as la ace- I­­aş hotărâre ca şi delegaţia permanentă, că o colabora­re cu d. Vaida este o im­posibilitate. In consecinţă, d. Miha­lache urmează să depună mandatul primit din partea Suveranului. O DECLARAŢIE A D-LUI GH. BRATIANU D. Gh. Brătianu a avut eri o consfătuire, la club, cu frunta­şii partidului şi şefii organiza­ţiilor din provincie. Preşedintele partidului naţio­nal liberal a declarat: „Vă pot spune, că astăzi este încă în curs formula Mihalache. Dacă nu se va putea ajunge la un rezultat, nu ştiu încă la ce se va recurge. Chestiunea reîntregirii o exa­minez cu toată atenţia, întrucât am constatat că majoritatea şefilor de organizaţii o doresc,­­ dar voi şti să apăr interesele legitime ale partidului“. PARLAMENTUL IA VACANTA Preşedinţii Camerei şi Se­natului vor deschide în mod normal corpurile legiuitoa­re, azi 15 Noembrie. Vor constata că membrii guver­nului nu sunt prezenţi pe banca ministerială şi vor a­­mâna şedinţele pentru 20 Noembrie­­. CONSFĂTUIREA MINISTERIALA DELA D. DINU BRATIANU Du­pă audienţa pe care pri­mul ministru a avut-o după a­­miază, la locuinţa d-lui Dinu Brătianu s’a ţinut o importan­tă consfătuire ministerială, la care au participat numai titu­larii departamentelor şi preşe­­d­inţii corpurilor legiuitoare. Astfel, d-nii: Gh. Tătărăscu, preşedintele consiliului de mi­niştri, I. Inculeţ, vicepreşedin­tele consiliului, prof. dr. C. An­­gelescu, ministrul educaţiei na­ţionale, dr. I. Costinescu, mini­strul sănătăţii publice, Victor Antonescu, ministrul afacerilor străine, V. P. Sassu, ministrul justiţiei şi ad-interim la agri­cultură, Mircea Cancicov, mi­nistrul finanţelor, I. Nistor, mi­nistrul muncii, V. Pop, minis­trul industriei şi comerţului, Mihail Negură, ministrul coo­peraţiei. De asemenea, d-nii: N. N. Săveanu, preşedintele Came­­rii, Al. Lapedatu, preşedintele Senatului, precum şi d. Bobe Brătianu, secretarul general al partidului liberal- A lipsit doar d. Richard Franasovici, minis­trul lucrărilor publice şi al co­municaţiilor, care — după cum se ştie — este suferind. In această consfătuire s’a discutat problema reîntregirii forţelor naţional-liberale. D-nii Dinu Brătianu şi Gh.Tătărăscu, cari au avut con­vorbiri cu d. George Brătianu, au arătat cum au decurs discu­­ţiunile cari vor trebui să ducă la unificarea partidului. Se pare că aceste discuţiuni s’au desfăşurat în condiţiuni fa­vorabile şi că reîntregirea li­berală are perspective de rea­lizare. In consfătuirea de Sâmbătă s’a discutat apoi chestiunea even­tualelor alegeri generale, exa­­minându-se situaţianea din fie­care organizaţie şi modul cum vor trebui aplanate toate dife­rendele, pentru ca partidul să se prezinte în faţa alegătorilor cât mai pregătit­­ CONSFĂTUIREA RESTRÂNSĂ DE LA PRIMUL MINISTRU Consfătuirea de la d. Dinu Brătianu a durat trei ore. După aceasta, la ora 9, pri­mul ministru a avut convorbiri, la d-sa acasă, cu d-nii miniştri prof. dr. C. Angelescu, Victor Antonescu, I. Inculeţ şi Vaier Pop. Cu această ocazie s’a exami­nat situaţiunea în urma însăr­cinării ce s’a dat d-lui Ion Mi­­halache şi a discuţiunilor cari s’au dus între membrii mar­canţi ai partidului naţional-ţă­rănesc. . .. ! Nr. 316 Marţi 16 Noembrie 1938 P 11 DIRECTORI STELIAN POPESCU CUM RENUNŢĂM ANUAL LA MILIARDE de Ing. NICOLAE CARANFffi IV (sfârşit) In precedentele articole, am­­ încercat să dovedesc necesi- | tatea neapărată a întocmi­rii unui mare plan de lucrări publice. Ceea ce se petrece în jurul ţării noastre nu mai în­găduie nici-o amânare fără consecinţe grave. De altfel, este îmbucurător că, de cu­rând, guvernul a atacat câ­teva puncte reduse dintr-un asemenea program prin lu­crările de şosele, căi ferate, pod peste Dunăre, sporirea parcului de vase maritime şi fluviale, iar în regiunea de gaz natural se încearcă o dis­tribuire mai depărtată. Planul, ce s’ar întocmi de organismele competinte ale Sisaitului, ar trebui să serbeze lucrările după importanţa în­râuririi existenţei lor, asupra ec­onom­iei naţionale, după materialele, maşinile şi felul mâner de lucru ce ar nece­sita şi după sumele ce ar tre­bui exportate la procurarea instalaţiilor. Unele lucrări ar putea in­tra curând în execuţie, însă în general va fi nevoie de un interval în care să se proce­deze la: — studii pe teren şi sta­bilirea proectelor; aducerea utilajului şi asi­gurarea procurării materia­lelor în regiunea fiecărei mari lucrări (deschideri de carie­re, drumuri de acces, even­tuale înfiinţări de fabrici de ciment, surse de energie, etc.) — formarea personalului de excuţie printr’un plan de mai mulţi ani, în care timp, plecând de la ucenici de vâr­sta de 16—17 ani, să se scoa­tă miile de lucrători califi­caţi ce ne lipsesc. Rezultate practice nu se vor obţine prin şcoli de ucenici, ci prin formarea directă la antre­prizele şi fabricile existente, după un plan ce s’ar putea inspira din acela ce se află în al doilea an de aplicare în Germania; — în fine, crearea unui organism financiar, care să studieze posibilităţile finan­ciare, să urmărească stricta cadenţă a executării lucrări­lor conform planului finan­ciar şi care să po­ată asigura din avantagiile rezultate din lucrările terminate, noui mijloace pentru continuarea celorlalte. MIJLOACE FINANCIARE Sursele posibile pentru mijloacele financiare de executare ar putea fi: 1) prin cote din bugetele anuale ale Statului. Această soluţie nu este posibilă din cauza micului buget ce avem şi al lungului timp ce ar ne­cesita acoperirea cheltuelilor cu cote foarte mici. Până a­­cum s’a procedat astfel şi da aceea, cu toată dorinţa da progres a tuturor guvernelor, s’a realizat atât de puţin pa planul marilor lucruri pu­blice; 2) prin împrumuturi ex­terne directe (în interior nici nu se pune cazul la sume mari) de lungă durată. Ase­menea operaţiuni nu sunt posibile azi. Se poate obţine însă maşini, materiale şi in­stalaţii pe credite de durată redusă de 5 la 8 ani; 3) prin creerea unui cre­dit intern, care să poată fi a­­coperit de înseşi veniturile suplimentare, ce vor rezulta direct şi indirect din execu­tarea lucrărilor. Asupra acestui din urmă mijloc voi insista pentru a­­ducerea la cunoştinţa citi­torilor a mijloacelor utilizate în Germania şi Statele Unite cu scopul urmărit de noi. Specialiştii cunosc, din nu­meroasele lucrări publicate, toată tehnica întrebuinţată în aceste ţări prin crearea unui credit pe termen mijlo­ciu. Voi da numai câteva lă­muriri. In tot cea ce urmează, înţe­legem să vorbim numai de e­­xecutarea acelor lucrări pu­blice cari sunt productive, a­­dică acelea cari după execu­tarea lor aduc un spor sigur de venituri importante direct şi indirect. Toată lumea cunoaşte rolul poliţelor cari având o contra­valoare în mărfuri pot fi scontate la B. N. R. pe un termen scurt de 3 luni. Pen­tru cambiile agricole, prin modificarea statutelor B. N. R., s’au admis scadenţe până la 9 luni, dar s’a limitat scon­tul die asemenea poliţe la maximum 40% din portofo­liul Băncii. Pentru a înlătura neajun­surile unei inflaţiuni ascun­se, totalul scontului este limi­tat la un anumit plafon şi trebue păstrat un echilibru între cantitatea de mărfuri în circulaţie şi emisiunea fă­. (Continuare în pag. 2­ a) Paris, Noembrie Căderea ministerului Chau­­temps trebue socotită tot mai mult ca o apropiata eventua­litate. In această privinţă, con­versaţiile ce se aud pe sălile Camerei şi Senatului sunt sem­nificative. E mai puţin vorba de d. Chautemps decât de ur­maşul lui. Totuşi, se obiectează, nu există nici un motiv aparent ca ministerul să fie răsturnat. Congresul radical de la Lille s-a rostit pentru menţinerea Frontului popular şi Consiliul naţional al partidului socialist a luat o hotărâre asemănătoare. Fără îndoială... am prevăzut, de altminteri, că radicalii nu vor lua iniţiativa unei rup­turi violente. Dar dacă textele votate de unii şi de alţii pot lă­sa să se creadă că uniunea stă­­rue între partidele de stânga, discursurile pe care le ţin re­prezentanţii acestor partide, fac ca despărţirea lor să pară defi­nitivă. La Lille, radicalii au aplau­dat opera d-lui Georges Bonnet. La Paris, dimpotrivă, socia­liştii şi comuniştii, fac zile gre­le ministrului de finanţe. Afa­ră de aceasta, d. Léon Blum, în faţa consiliului naţional al par­tidului său, a rostit un discurs care e socotit a fi discursul unui om care se pregăteşte să intre în rândurile opoziţiei. Im­presia aceasta este confirmată de faptul că d. Léon Blum n’a asistat la consiliul de miniştri atât de important ce s’a ţinut la 9 Noembrie. O gripă foarte oportună l-a reţinut în casă în ziua aceea. Pe scurt, criza ministerială e în aer. Ce soluţii se pot prevedea ? Deşi măsura aceasta n’a fost luată niciodată, cu excepţia preşedintelui Mac-Mahon, în­­tr-o ocazie memorabilă, dizol­varea Camerei deputaţilor pare că se impune. Noul alegeri legis­lative ar înfăţişa, desigur, câ­teva inconveniente în gravele împrejurări externe de azi. Dar ar avea avantagiul de a clari­fica situaţia internă şi, poate, de a permite formarea unui gu­vern stabil. Numeroşi bărbaţi politici sunt azi partizanii acestei soluţii, însuşi d. Chautemps ar primi şi el bucuros această soluţie. Totuşi, anumite spirite preve­­nite socotesc că nu trebue îm­pinse lucrurile la extrem şi cred că o soluţie parlamentară nu e cu neputinţă. Semnalez, de altminteri, că ideea unui minister de concen­trare republicană se impune tot mai mult, pe zi ce trece. Oame­nii din centru, ca d-nii Plan­­din şi Paul Reynaud, par dis­puşi să-şi acorde concursul ra­dicalilor : apropierea se face cu oarecare încetineală ,dar se fa­ce sigur. In aceste condiţiuni, d. Albert Lebrun ar putea privi cu mai multă seninătate viitorul ime­diat al ţării... şi ultimele luni de preşidenţie. Fără îndoială, că e cam de vreme, spre a prevedea desfăşu­rarea apropiatelor evenimente politice. Totuş, ţinând seamă de dife­ritele informaţiuni sau destăi­nuiri, pot spune că, dacă d. Chautemps va demisiona, îşi va succeda lui însuşi. Va forma atunci un guvern pur radical. Acest minister radical nu va avea decât o foarte scurtă exis­tenţă. In curând ar veni fai­mosul minister de concentrare republicană, a cărui preziden­ţie ar­­ fi încredinţată d-lui Georges Bonnet — în caz de pe­ricol financiar grabnic, — sau d-lui Edouard Herriet. Se mai spune că d. Léon Blum ar fi dispus să prezideze şi d-sa un minister de concen­trare și că ar fi început chiar demersuri pe lângă anumite personalități. Dar ipoteza acea­­sta nu paare a fi tocmai seri­­oasă. ^ SCRISORI DIN PARIS IPOTEZE de RENE SAIVE

Next