Universul, ianuarie 1938 (Anul 55, nr. 1-14)

1938-01-01 / nr. 1

Anul al 55»l@a FONDATOR: LUIGI CAZZAVILLAN 18 Pagini ffVffilOT AfiTYY f 1* AcAInii? Vlâ i&AliMâ. LiAfcf­UJL . In străinătate; * ie*, Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G­I. I*. T. ,T. No. 120.588/032 18 Pagini CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE Sl REDACTIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 mummm STELIAN POPESCU Tot progresul, toată civili­zaţia de azi se datoresc a­­celei dorinii de mai bine cu care, de la creaţiune, a fost înzestrat omul. De aceea, în ziua convenţională a reînoi­­rii anului, nu este nimeni ca­­re să nu-şi dorească, lui şi prietenilor lui, un nou an, mai bun de­cât acel care a trecut. In clipa de faţă, când toată creştinătatea serbează Anul nou, fiecare cere un an mai bun, îndemnat nu numai fie dorinţa mai binelui, ci şi de instinctul de conser­vare care îi pune înainte în­grijorarea generală sub care trăeşte, că poate dintr’un moment într’altul să ia parte la un măcel cum n’a mai cu­noscut lumea. Când un om de talia d-lui J’andin, fost prim ministru în Franţa, spune în Parla­ment şi scrie în presă, aşa f&­­ca să fie auzit nu numai pe Franţa, dar de lumea întrea­gă: ,­,S’UNIR DU MOURIR“, UNIRE ORI MOARTE, în­­seamnă că anul începe sub perspective dintre cele mai negre. In aproape douăzeci de ani, câţi s’au scurs dela încetarea răsboiului, Franţa a făcut tot ceea ce i-a stat 'Aftă putere, a făcut­ toate concesiunile, a suferit chiar atingeri dăună­toare prestigiului său, dela ei prieteni şi aliaţi, nu­ca să menţină pacea. Da­­'­ă ea scoate azi strigătul de itTsimsii whîtu ea dar şi pentru alţii, ca să fie auzită de toţi amicii păcii, înseamnă că suntem prea a­­proape de prăpastie şi s’a dat alarma spre a fi au­zită mai ales de acei cari, dintr’un egoism rău înţeles, au pus piedică sforţărilor ei de a consolida pacea. Dacă privim înlăuntrul ho­tarelor noastre, vedem că nici aci Anul nou nu începe cu perspective îmbucurătoare. Dovadă frământările la care a fost supusă opinia pu­blică în zilele din urmă. Am făcut de nenumărate ori apel la cuminţenia oamenilor noştri politiei, mai ales a guvernanţilor, ca să nu piar­dă timpul în certuri inu­tile, să privească probleme­le naţionale SUB SPECIE AETERN­IT­ATI­S, să stârpeas­că abuzurile şi fărădelegile, şi­ pregătească temeinic a- i­pararea externă şi internă, să facă CEVA NOU spre bi­nele neamului întreg, nu nu­mai al partizanilor. Ţara curată doreşte din răsputeri CEVA NOU, CEVA BUN, însuşi CAPUL STATU­LUI, MAIESTATEA SA RE­GELE, convins de cele ce per­sonal a putut constata, ura, într’un mesaj de început de an, „Ceva nou“. Sfârşitul anului acesta in­dică zorile a CEVA NOU, a ■ două fapte noi, cari pot avea repercusiuni generale şi binefăcătoare. Primul fapt: O MANIFESTARE PUTER­NICA A CONŞTIINŢEI NA­ŢIONALE — la a cărei re­deşteptare se va recunoaşte într’o zi şi partea noastră de contribuţiune — şi pe care o fatalitate, născută dintr’o va­nitate rău făcătoare, încear­că s’o împiedice a fi pusă în valoare tocmai atunci când este mai mare nevoie de pu­ternicul ei sprijin. Al doilea fanţ, o anulare făcută de ÎN­SUŞI M. S. REGELE a unui DECRET-LEGE spre a repara o greşală capitală, care punea în pericol o instituţie de te­melie a Statului. Am voit în nenumărate rân­duri, — cu dorinţa care este caracteristica scrisului nostru, pentru ordine, pentru binele general, desbrăcaţi de orice patimă din momentul ce nu aparţinem nici unui partid sau clan politic — să atragem atenţia asupra greşelilor cu­prinse în unele dispoziţii gu­vernamentale sau decrete­­legi, din cauza abuzurilor cu­prinse în ele, dar vocea noas­­stră a fost înăbuşită fiindcă o greşită concepţie de guver­nare a dus la credinţa că acel care spune adevărul neprihă­nit poate fi împiedicat. A­­numite persoane erau tabu, de ele nimeni neputând să se ( ii). atingă, deşi fac parte dintre muritorii de rând ai acestui neam. In ţări ca Franţa, Anglia, Statele Unite, preocuparea permanentă de mai bine pune în discuţie publică, prin presă şi parlament, toate pro­blemele privind mersul insti­tuţiilor statului. Graţie piedicilor, concreti­zate într’o guvernare care n’a înţeles mersul vremii şi a trăit dintr’o voită eroare psi­hologică asupra oamenilor şi dintr’o greşită interpretare a faptelor ce i-au stat sub ochi, apărată de mijloace de care s’a abuzat, cum n’au abuzat nici tiraniile făţişe, începem azi Anul nou sub auspicii pe care tot cauzele de mai sus ne împiedică să le dăm în vi­leag. Acum criza s’a rezolvat şi un nou guvern s’a constituit. II aşteptăm la lucru. Pen­tru noi însă, ori ce guvern nou — afară de unul cu tendinţe bolşevice sau inter­naţionaliste inconştiente — este binevenit şi are tot con­cursul pentru înfăptuirile bune, dar şi critica sinceră, desinteresată, nepătată de patima politicianistă, pentru greşelile, abuzurile sau tole­rarea fărădelegilor şi nepe­­depsirea promptă a vinovaţi­lor. Vor spune mulţi din cei vinovaţi, citindu-mă, că sunt o Cassandră şi că nici mă­oV.,*- «1«, Atrnl «nil sau sunt lîi stare să încetez cu pesimis­mul ce arăt cu atâta persis­tenţă. Optimism am arătat cu toţii prea multă vreme şi nu ne-a folosit la mare lucru. Pesimismul meu n’a fost o u­­topie. El s’a întemeiat pe gre­şelile săvârşite de alţii, cu toate avertismentele ce au a­­vut şi timpul mi-a dat mie dreptate. Din această cauză, eu pre­fer să fiu socotit o Cassandră, dar măcar acum să fiu ascul­tat, pentru ca să nu se întâm­ple şi neamului românesc a­­ceea ce s’a întâmplat celor dela Troia, cari n’au ascul­tat de Cassandra lor. Suntem pe punctul de a spune, ca şi d. Flandin în Franţa, să unit cu moarir­e celor de un crez politic naţio­nal, ca să poată înlătura fac­torii abuzivi şi să pregă­tească neamul pentru ceasul cel mare, care bate la uşă şi în care se vor ciocni din nou toate popoarele. Anul în care intrăm este anul uneia din cele mai mari crize. Opinia publică este da­toare să înţeleagă, să reac­ţioneze şi să ajute ca guver­nul să fie acel care ne tre­cie pentru a putea învinge difi­cultăţile cari ne stau înainte, atât din punct de vedere ex­tern, cât şi intern. Acei cari au luat asupra lor sarcina guvernării, sunt şi ei datori, acum mai mult decât ori­când, să-şi des­chidă ochii, şi să înţelea­gă că au venit la guvern nu pentru a-şi satisface vanita­tea sau alte interese, fi­indcă atunci, în loc de acel CEVA NOU ŞI BUN pe care-l doreşte tot omul de Anul nou ca şi la ocaziunea schimbări­lor de guvern, va veni CEVA, dar va fi o frământare cum nu s’a mai văzut, de care să ne păzească Dumnezeu. Istoria popoarelor se com­pune mai ales din evenimen­te cari s’au produs fiindcă nimeni nu se credea, căci erau socotite imposibile. MITUL, departe de a fi o invenţie, este o realitate, da­torită dorinţei de mai bine a oamenilor, cari în însetări de dreptate şi de o soartă mai bună se agaţă de orice iluzie.­­ Să ţinem in seamă deci şi MI­TUL, dar să căutăm a înfăp­tui cât mai mult binele şi a­­ trăi în realitate, spre a nu­­ trece prin deziluzia pe care o­­ produce la sfârșit ori­ce MIT. " Dixî et salvavi animam ! meam.H . i COMPOZIȚIE DE IOANA GIO­­AN A.l­M O HI An nou!.. Speranţe noi şi roze vise Necunoscut neant fermecător, Tu eşti zăpada paginei nescrise Şi semnul de ’ntrebare viitor... Ca ’n saturnalii vechi şi bacanale, Cu amfore şi cu nectar divin, Inghirlandaţi noi îţi ieşim în cale Ciocnind sonore cupele cu vin!... Bine-ai venit pe româneşti ogoare, Zeu tânăr, răsărit din largi genuni, Să ne preschimbi viaţa ’n sărbătoare Şi să ne mântui brazda de­ furtuni. Vrem să uităm trecutul ce ne-apasă, Cu ’ntreg monumentalu-i ţintirim: Cu cât minciuna e mai dureroasă Cu-atâta mai vârtos nădăjduim!... Vrem să ne-aprinzi podgorii noi, pe dealuri De galben chihlibar şi de rubin, Şi oameni noi cu mândre idealuri Vrem să-şi înalţe fruntea spre senin... Vrem holdele de aur să răsară In lanuri clătinate de belşug; Iubirea de moşie şi de ţară Să cânte ’n ritmul rodnicului plug... Vrem, pe pământul nostru milenar, Să înflorească dragostea frăţească Şi-un singur vis, de la hotar pân’ la hotar, Să lumineze Ţara Românească... Bine-ai venit cu sfintele-ţi lumini, An nou, ce zâmbitor răsări din ceaţă, Ca pe străvechi şi putrede ruini Să reclădim din nou, o nouă viaţă! MIRCEA DEM. RADULESCU Anul internaţional 1937 de R. SEIŞANU Acţiunea diplomatică şi rezultatele sale. — Criza­­şi reforma Societăţii Naţiunilor. — Pretenţiile Germaniei. — Frontul anticomunist. — Războiul din Spania şi din Extremul Orient Politica internaţională în cursul anului ce s’a sfârşit, a avut de scop să înlăture a­­gravarea neînţelegerilor şi a rivalităţilor dintre state, care ar putea să creeze conflicte armate. In faţa spectrului războiu­lui, mai toate statele, fie mari, fie mici, au căutat să practi­ce o politică prudentă, din care au înlăturat elementele ce ar fi putut să agraveze si­tuaţia internaţională. De astă dată nu s’a mai făcut apel la Geneva, din cauza crizei prin care trece Societatea Naţiu­nilor, ci la mijloacele de care dispune diplomaţia: întreve­deri dese între miniştrii afa­cerilor străine, sau între per­sonalităţile politice autorizate de guverne, ca să trateze anumite probleme, comitetul de neintervenţie în afacerile spaniole, călătorii de infor­maţii şi pentru schimburi de vederi, — cum a fost călăto­ria d-lui Delbos, ministrul a­­facerilor străine al Franţei, în capitalele Angliei, Poloniei, României, Iugoslaviei şi Ce­hoslovaciei în cursul lunei Decembrie , precum şi obici­nuitele conferinţe ale Micei înţelegeri şi înţelegerii Bal­canice în cadrul intereselor regionale. Comitetul de neintervenţie de la Londra, în afacerile spaniole, a adus servicii pă­­cei, în sensul că a reuşit să localizeze războiul din Spa­nia. Societatea Naţiunilor n’a avut niciun rol în această gravă problemă. CRIZA ŞI REFORMA SOCIE­­TATEI NAŢIUNILOR Criza Societăţea Naţiunilor s’a agravat prin retragerea­­ Italiei. Dacă ţinem seama de nu­mărul statelor ce s’au retras, sau, care nu fac parte din So­cietatea Naţiunilor, consta­tăm absenţa de la Geneva a majorităţii marilor puteri mondiale : Statele­ Unite ale Americei de Nord, Brazilia, Germania, Italia, Japonia. In asemenea condiţii S. N. a perdut caracterul universa­lităţii. Ea nu cuprinde nici totalitatea statelor europene. Dar, Societatea Naţiunilor a suferit şi alte grave încer­cări, care i-au slăbit organis­mul şi i-au redus mult din au­toritatea sa. Cea mai gravă încercare a fost aplicarea pactului, atât în ce priveşte limitarea armamentelor, cât şi în ce priveşte înlăturarea războaelor şi aplicarea sanc­ţiunilor împotriva agresorilor. (Continuare în pag. 2-a) xox 1 * Mss. 1 Sambata 1 ianuarie 1938 DIRECTORI ­ORI NOUI de EM. HAGI MOSCO Athropos, cea mai nemi­loasă dintre cele trei Parce, a curmat firul vieţii anului care, îngândurat, istovit, s’a dus să-şi ia locul în nesfâr­şita veşnicie, lângă bunii sau răii lui semeni. Vrând să-i închei bilanţul te împiedici de neputinţa de a-l desvălui, guvernările găsind de cuviin­ţă să-şi acopere faptele, după cum societăţile socotesc cu cale să ascundă beneficiile, spre împlinirea spuselor din Cartea Eclesiastului: „ce este strâmb nu se­­poate îndrepta, iar cusururile nu se pot so­coti“. Anul, această măsură a timpului scurs, este datorită Egiptenilor. Calendarul a fost născocit de ei şi este u­­nul dintre cele mai preţioase daruri făcute omenirii. Intru­cât Nilul este însăşi fiinţa Egiptului, anul era In legătură cu chiar viaţa flu­viului şi era împărţit în 3 a­­notimpuri, cuprinzând pri­mul : creşterea, revărsarea şi scăderea apelor ; al doilea : perioada însemânţărilor şi al treilea: aceea a adunării re­coltelor. Fiecare anotimp a­­vea 4 luni, a câte 30 de zile, iar la sfârşitul lunii a 12-a se adăugau cinci zile, pentru ca anul să coincidă cu înce­putul creşterii apelor Nilului şi cu mersul soarelui. Prima zi a anului era aceea când apele fluviului erau mai ridi­cate și când steaua Sirius răsăria în acelaș timp cu soarele,. Ctm,o faurul socotit astfel nu a BBiecat !-Soa de zile îrn loc de 365V4- Pe de altă par­te, această răsărire a lui Si­rius făcăndu-se cu o întârzi­ere de o zi la 4 ani, calenda­rul egipţian avea şi el o în­târziere de şase ore pe an faţă de mersul aştrilor. Această eroare, păstrată de­ Egipteni, a fost îndreptată, deabia în anul 46 înainte de­ Christos, din porunca lui Iu­­liu Cesar, de astronomii, greci din Alexandria, prin a­­dăugirea unei zile la fiecare­ patru ani scurşi. Acesta est calendarul „Iulian“. Altă In-4 dreptate a fost făcută de papa Gregoriu al XlII-lea, în 1582, prin ştergerea aces­tei zile suplimentare (29 Fe-­­vruarie) In anii seculari şi ne-i divizibili prin 400. Acesta es­te calendarul „Gregoriani*­ primit şi de noi şi cât mai a­­propiat de anul sideral. Cât priveşte vechimea ca­lendarului ea este aşezată la anul 4241 înainte de Chris­tos. Exactitatea acestei date se Întemeiază pe următorul­ fapt. Intru­cât răsărirea lui­ Sirius se Întâmpla, după pa-, tru ani, cu o zi mai târziul decât era prevăzută în calen-] darul egipţian, după o per rioadă de 1460 de ani, eroa-­ rea ajungea să însumeze 365 de zile. La împlinirea a­­cestui ciclu calendarul ofi­cial şi cel ceresc corespun-] deau din nou intre ele. Pe de altă parte fiind cunoscută coincidenţa din anul 136 du­pă Christos, prin deducţie se ajunge la celelalte coinci­ (O/alitiu^re ăi pâj*. f'2-u) ■■■■■——raca Sem­ne noui de criză? Anul 1937, după ce debuta­se, în câmpul activităţilor economice, cu continuarea reprizei, care, de pe la mijlo­cul lui 1936, luase un ritm oarecum frenetic, ne-a re­zervat, odată cu încheierea primului trimestru, dusul unor emoţii, în multe pri­­vinţi asemănătoare celor prin care a trecut omenirea, acum 8 ani, când s’a deslănţuit criza mondială. Ca şi atunci, în economia marilor ţări capitaliste se ob­servă de câtva timp oscila­­ţiuni cu tendinţe regresive, care au determinat pe unii ecoonmişti să anunţe deschi­derea unei noui perioade de criză. Ca și în Octombrie 1929, depresiunea s’a manifestat întâi în compartimentul, totdeauna sensibil, al valori­lor bursiere, care, asemenea seismografului în înregistra­rea tulburărilor subtelurice, surprinde linia de mișcare a fenomenelor economice, chiar în forma lor latentă sau in­cipientă. întremarea cursurilor­, însă, pe piaţa Londoneză, surveni­tă a doua zi după izbuc­nirea semnelor depresive, pă­rea să infirme proorocirile pesimiştilor, şi să prezinte fe­nomenul depresiv drept is­prava unei speculaţiuni te­merare de bursă. Scăderea preţurilor la ma­teriile prime şi articolele ali­mentare care a dăinuit şi s’a accentuat în toată ju­mătatea a doua a anului 1937, a condus totuşi la sta­bilirea unui paralelism intre curba cursurilor în bursă şi curba regresivă a preţurilor, ceea ce înlătura dela sine lo­calizarea cauzei la simplul joc al speculaţiei. E adevărat că şi aci au intervenit noui explicaţiuni, care, plecând de la constatarea că scobori­­rea preţurilor a luat forme mai accentuate la­ materiile prime în legătură cu pregă­tirile de război, au dus la concluzia că pliarea preţuri­lor în această direcţiune este un proces natural de resta­bilire a nivelului lor normal, deplasat în chip nefiresc din cauza cererii prea mari — explosive — de materii pri­me, ce venea, la un mo­ment dat, din toate păr­ţile şi care a săltat pre­ţurile dincolo de orice raţiu­ne economică. De îndată ce necesităţile au fost acoperite şi cererea n’a mai fost atât de stăruitoare, era firesc ca preţurile să piardă tot sur­plusul dobândit în condiţiuni de excepţie. Dar ilaită că slăbiciunea preţurilor la materiile prime s’a transmis şi în comparti­mentul celorlalte produse, in­fluenţând simţitor indicii ge­nerali ai preţurilor şi desvă­­luind astfel o tendinţă netă de regres în mersul econo­miilor. Astfel, în Anglia, indicele general­­al preţurilor de gros prezintă o scădere de 11,6%­ faţă de punctul maxim atins în 1937. In Statele­ Unite scăderea indicelui preţurilor de gros ajunge la 10%, iar în Franţa, indicele general al preţurilor înregistrează deasemeni scă­deri, cam de pe la mijlocul, lunii octombrie, indicele scă­­pătând azi de la 139,9 la 133.3. Slăbiciunea preţurilor, de­păşind deci sfera unui com­partiment izolat şi manifes­­tându-se pe toată suprafaţa, nu mai are înfăţişarea unui simptom singuratic şi trecă­tor de depresiune, ci a unuia general, care, dacă persistă şi se adânceşte, face legitimă orice îngrijorare. Poate că a­­cest simpL­u aduce, în de­finitiv, obosi. e­conomiei de război, sub secu­l căreea au mers popoarele­­. Itimii doi ani, economie, cai, ca orice artificiu, s’a dovedit neîndes­­tulătoare prin ea Însăşi, de­ a întreţine activitatea produc­tivă normală a unei ţări. Poate că el traduce însăşi o­­boseala şi carenţa economiei autarhice de a răspunde ne­voilor şi problemelor actua­le ale statelor, economie, care închizând activităţile productive ale ţărilor în hotarele strâmte ale pro­priilor lor teritorii, au desf­­iinţat circulaţia liberă a produselor şi valorilor, au su­grumat libertatea de respira­ţie şi de comunicaţie intre iraţiuni, adică tocmai ele­mentele care au asigurat până acum vitalitatea şi prosperitatea economiilor na­ţionale şi ale celei internaţio­nale. In acest caz, încotro ră­mâne să căutăm echilibrul? Răspundem : IN DIRECŢIA IN CARE L-AM PIERDUT, DIN MOMENTUL CÂND AM FĂRÂMIŢAT SI DESFIIN­ŢAT COMUNITATEA INTER­NAŢIONALA DE INTERESE SI AFACERI PRIN RIDICA­REA DE BARIERE ARTIFI­CIALE INTRE ECONOMIILE NAŢIONALE. HARALAMB IONESCU !

Next