Universul, ianuarie 1938 (Anul 55, nr. 1-14)
1938-01-01 / nr. 1
X&ctI&z^dchr^ VINERI, 31 DECEMBRIE Ortodox: Cuvioasa Maică Melania Romana (410). Catolic : Sf. Silvestru. Protestant : Silvestru. Evreesc : 26 Teveth 5698. Mahomedan : 27 Seval 1356. Giuma. * Răsăritul soarelui 7,56; Apusul 16,44. SAMBATA, 1 IANUARIE 1938 -c~ Ortodox: T Tăierea Împrejur şi Sf. Vasile Cel Mare Arhiepiscopul Cezariei Capadociei. Catolic: Tăierea împrejur şi Anul Nou. Protestant : Anul Nou. Evreesc : 28 Teveth 5698. Sabath. Mahomedan : 28 Seval 1356. « Răsăritul soarelui 7.54 ; apusul Soarelui 16.45. VINERI, 31 DECEMBRIE RADIO-BUCUREŞTI 823 kHz. 364,5 m. 12 kw. RADIO-ROMANIA 160 kHz. 1875 m. 150 kw. 6 30: Deschiderea emisiunii. Gimnastică ritmică. Radio-jurnal. Concert de dimineaţă (discuri): Roseta de Rimbau şi Sardana de Sore. Să ne bucurăm de viaţă ! de Joh. Strauss, Sfaturi gospodăreşti şi medicale. 7.30: închiderea emisiunii. 13 : Ora. Culturale ; Cota apei lunarii. 13.10: Concert de prânz; Orchestra Radio dirij de Ion Ghiga: guiţă lirică de Grieg; Invitaţia la vals de Weber; Scenă de balet de Ch. de Bérlcot (vioară: D. Teodou); Dans ţărănesc de Const. Dmitrescu; Uvertura „Chal romano“ de Ketelbey. 14.10: Ora. Mersul vremii. Radiojurnal. 14.20: Continuarea concertului de prânz (discuri): Omule, ai fost tare cupat de Lane; Cântec din „Consa Marita“ de Kaiman şi Cântec lin ,,Farmecul unui vals“ de Oscar Branss (voce: Peter Anders) ; Fox si Slowfox din filmul ,,Austria” de fender; Mândro din Poiană de ndrino şi Căsuţa noastră de Pascu-Pepu (voce: Petre Stamate). 15: Actualităţi străine; Radiofonice. 18: Ora Mersul vremii. 18.02: Concert de după amiază, orchestra Ionel Giurgea: Cărăruie are duci la Bucureşti, romanţă . (zona lui Ionel Giurgea; Adio clipe licite, romanţă şi două hore de la Urziceni; E ultima seară, tango de lorologos şi Zicea lumea că’s netiun, cântec de Dendrino; Ce bine lângă tine, tango de Halm; Bostonul şi rumba din filmul „Maritela“; De ce m’aţi dus de lângă Foi, romanţă; Cine a pus cârciuma in drum şi Trei învârtite de la Făgăraş; Bucăţi vesele din Bucureşti. 19: Actualităţi artistice. 19 15: Continuarea concertului : Violete vals de Waldteufel; Fă-ţi un nod la batistă, tango de Villnov îşi Rio.Rino, rumba de Dendrino; Fri.yalţ ne-am întâlnit, de Dendrino; Colcoşel cu două creste; Safta şi Bordei bordei; Ce-o să zică lumea, tango de Vasilescu şi Sârba lui Ciutu; Romanţe şi Arii naţionale. 20: Amintiri luminoase, de Niculae Petraşcu. 20.20: Doine vesele din Ardeal — Adrian Cirţiu (canto) : Eu te joc pe tinerele ,de Brediceanu; Mândroliţo de demult de Dima; Prevetasa popii noşt. de Monţia; Brediceanu: 1) La bădiţ’al meu la poartă; 2) Dragu mi-i mândro de tine; 3) Mulţumesc măicuţei mele; 4) Mândro, când te-ai măritat; 5) Cucul; 6) Voinicel cu părul creţ; Fă-mă doamne ce mi-i face de Morţia. 20.50: Muzică variată (discuri); Uvertură la „Preciosa“ de Weber (arch. simf. din Berlin, dirij. de Weissmann); Draga mea, vals de Waldteufel (arch. Marek Weber); Selecţiuni din operetele lui Lehar (voce: Kauta Waara şi Peter Anders) ; Fantezie din „Chemarea munţilor“ de d’Albert (arch. Operii din Berlin, dirij. de Viebig); Balet rus de Luigini (orch. Covent Garden, dirij. de John Barbirolli). 21.40: Orchestra de banjo ,,Guslear”: Mater Dolorosa uvertură de Scassola; Adio dar. romanţă de Ferme; Mi-e dor de ochii tăi albaştri, tango de Paida; Intr’o tavernă de pe chei, blues de Sapiroff; Mi-e drumu ’nzăpezit, romanţă de Solerov; simt o studentă, fox de Paida; Volga, potpuriu rusesc de Lindeman. 22.30: Radio-jurnal: Sport. 22.45: Muzică de dans, Orchestra de dans Radio, dirij. de Const. Bobescu; Natașa, fox de Maxon, cântecul valsului de Prybarg; O fată merge pe stradă, fox de Klein; Pe Dunăre, vals de Grothe; Slowfox de Breuer și Robinger; Plăcerea lumii, vals de Hallebrock; Clar de lună pe lacul Como de Maczetti; Fox lent de Rampoldi; Vals spaniol de Lincke; Iubita cu părul blond, fox de Jim Cowler; Espana, vals de Waldteufel; Africana de Rampoîdi; Aur şi Argint, de Lehar; Marşul Picadorilor de Josef Pécsi. 24. Urarea tradiţională de Anul Nou 0.00—2.00: Muzică de dans, din filme şi operete (discuri). Paris, 1648 m. 182 kHz. 80 kw. — 20.30. Conf. 21. Bucăţi pentru vioară. 21.15. Melodii variate. 21,45. Conf. 22. Cronică. 22,15. Recital de pian 22 30. Teatru radiofonic. 0,30. Plăci. 0 45. Inf. 1. Surprize pentru Anul Nou. 1. Muzică de dans. 2.30. Concert de orchestră. Deutschlandsender, 1571 m. 191 kHz 60 kw. — 20.20 Muzică ușoară. 21. Concert de orchestră. 22. Concert de muzică distractivă pentru Anul Nou. Varșovia. 1339 m. 224 kHz 120 kw. — 21.’ Concert de mandolină. 21,45. Radiojurnal. 22. Concert simfonic. Budapesta. 549 m. 546 kHz. 120 kw. — 20 ’Concert de orchestră. 21. Int. 21,20. Teatru radiofonic. 24. Scene vesele. 0,50. Recitări. 1,18. Orchestră de țigani. Viena, 507 m. 592 kHz, 150 kw. — 18,40. Concert vocal. 19,10. Inf. Meteor. 20,10. Seară veselă. 22,10. „Frumoasa Galatea”, operă de Suppé. 23,30. Concert de muzică distractivă pentru Anul Nou. 2. Muzică de dans. Praga, 470 m., 638 kHz, 120 kw. — 21,35. Cântece vesele. 21,50. Concert de orchestră 22,05. Rapsodia cehă. 22,30. Ora veselă. 22,45. Concert de orchestră. 23. Plăci. 23,15. Muzică de operetă. 23,40. Concert coral. 23,50. Plăci. 0,25. Concert de soliști. 0,59. Ceasul Catedralei. 1. Fanfara și toast pentru anul nou. 108. Muzică de dans. 1,28. Brno. Belgrad 137 m. 686 kHz. 2.5 kw. 1 20,30. Ora naţiunii. 20,59. Reportaj 21. Varietăţi. Roma, 713 kHz. 420.8 m. — 20,30. Muzică variată. 21. Ora, Inf., Radio-jurnal 21,20. Cronică. 21,30. Muzică variată. 22. Teatru radiofonia 23 30. Varietăţi muzicale. 24. Radiojurnal. 0,15. Muzică de dans. SAMBATA 1 IANUARIE 1938 RADIO-BUCURESTI 823 kHz. 364,5 m. 12 kw. RADIO-ROMANIA 160 kHz. 1875 m. 150 kw. 13. Ora. — Culturale. — Cota Dunării. 13. Concert de prânz. — Orchestra Costică Tandin. (voce : Mia Braia şi Petre Alexandru). România, potpuriu naţional; Maria neichii Marie, cântec popular; Fă Mărie, cotec din Ardeal ; Frunză şi Ciobănaşul; Ţigăneasca; Ca la Sf. Vasile, Hora din Oltenia , cu strigături de Petre Alexandru (vioară Costică Tandin); M’a urăt Gheorghiţă al meu, de Mia Braia; Culegeri din popor: 1) Căpitane de judeţ; 2) Foaie verde de viţel; 3) Şapte văi şi o vale adâncă; 4) Noaptea scârţâie fântâna; 5) Crăiţele. 14.10 : Ora. — Mersul vremii. 14.15 : Continuarea concertului: Ţine caii Nicollae, cântec popular de Vilmov; Crâşmăriţă din Buzău, cântec popular de Popescu-Poppu; Fă leliţă sprâncenată, cântec popular de Mia Braia; Trenure maşină mică, cântec popular; De eşti supărată şi Hora de la Tunari (ţambal): Mielu Vişan); Arii naţionale: 1) Hora de la Leu ; 2) Sârba după Amărăzii. 14.45 : ORA VESELA: ION MANU. 18. Ora. — Mersul vremii. 18.02: Muzică de dans. — Jazzul Ghindă. (voce: Jean Moscopol) : Dacă vreţi să dansaţi, foxtrot de Fiorito; Nu pot scăpa de tine, slowfox de Whitting; Tortură, tango aranjat de Ghindă; Vino iubito cu mine’, rumba de Constantinescu şi Moscopol; Visuri de dragoste de Wallberg; Doamna in albastru, vals de Coots; Valparaiso, rumba de Wayne; Şterge-ţi ochişorii păpuşice, tango de Vasilescu; Tango argentinian de Blanquet (aranjat de Ghindă); Nu mai merge aşa, slowfox de Powell; Cântând printre sărutări, slowfox de Friend; Pleci... blues de Waxman şi Moscopol. 19. : Bilanţul anului trecut. 19.15: Continuarea muzicii de dans a jazzului Ghindă: Căsuţa dragostei, foxtrot de Warren; Tango de Fresedo (aranjat de Ghindă) ; Hai să-ţi arăt Bucureştiul noaptea, slowfox de Vasilescu; Nu mă uita, foxtrot de Warren; Ruga cubană, rumba de Norman; Când visele se ’ntorc, sloxfox de Friend; Eşti drăguţă, slowfox de Baer; Linişte, tango aranjat de Ghindă; Duello Griollo, tango aranjat de Ghindă; Eu m’aş însura, slowfox de Dendrino; Ritm de vânzare, foxtrot de Calm; întristare, tango aranjat de Ghindă; Dă-mi adresa dumitale, tango de Dendrino; In ritm de jazz, foxtrot de Warren. 20,20: Urări de anul nou în antichitate, de Const. Gerota. 20,35: SEARA DE OPERA: „Don Pasquaîe“, operă bufă în 3 acte de Donizetti (discuri). Distribuţia: Don Pasquaîe, Ernesto Badini, Dr. Malatesta, Afro Poli, Ernesto, Tito Schipa; Nicona, Adelaida Saraceni, Corul şi orchestra Operei Scala, dirij. de Carlo Sabario. In pauza II-a (21,55-22,05): Rezultatele sportive de Radu Vasilescu. 22,50: Concert de noapte (discuri): Selecţiuni de foxtroturi; Luna albastră, vals de Mendozaa şi Vals de Halley; Când inima spune da, de Sylviano (voce: Charles Richard; Fox de Malneck şi Fox de Schwartz; Tu Şi_eu! potpuriu de cântece de drajHk (voce: Rauta Waara şi Pete^Hhers); Selecţuni din valsurile (^■hopin (preh. Operei de Stat din^rarlin); Ai grije de Amélie de Cuvillier (voce: Albert Caurat); In vals ne-am întâlnit şi Rio Rina, rumba de Dendrino (voce: Ion Luican); Vals de Bixio şi La lumina lunii de Joumans (voce: Pilar Arcos); Foxtrot de Landschultz şi Paso doble de Wingier; Tango de Lafctes şi Valis din filmul „Parada franceză“ de Jurmann (voce: Tino Rossi); Hora de la vie și Sârba lăutărească (nai: Fănică Luca). Deutschlandsender, 1571 m. 191 kHz. 60 kw. — 17: Concert de după amiază. 20: Inf., Meteor. 20,10: Muzică distractivă. 20,40: Sport. 21: Concert Beethoven. 23: Meteor, Inf., Sport. 23,30: Concert nocturn. 23,45: Inf. 24: Berlin. Muzică de dans. Varșovia, 1339 m. 224 m. 224 kHz. 120 kw. — 16,33: Muzică de dans. 18: Emisie variată. 19: Muzică engleză. 20: Pentru polonezii din străinătate. 20,45: Concert popular. 23: Muzică de dans. Budapesta, 549 m. 546 kHz. 120 kw. — 19: Jazz. 20,15: Conf. 20,40: Piesă radiofonică. 22,10: Inf. 22,35 Concert de orchestră. 24: Orchestră de țigani. 1.05: Inf. Viena, 507 m. 592 kHz. 120 kw.— 20,30: „Der Sterngucker“ operetă de Löhner. 22,45: Plăci. 23,10: Inf. Programul pentru mâine. 10,30: Muzică de dans. 23,,55: Inf. 24: Continuarea muzicii de dans. Praga, 470 m., 638 kHz. 120 kw. — 20,10: Cântece populare. 20,40: Pentru anul nou. 20,55: Plăci. 21: Concert simfonic 22,55: Inf. 23: Conf. 2®,15: Plăci. 23,30: Orchestră şi jazz. Belgrad, 437 m. 686 kHz. 2,5 kw. — 20,30: Ora naţiunii. 21: Concert de orchestră. 22: Melodii populare. 23: Inf. 23,15: Concert de saxofon. 23,45: Muzică de dans. Roma, 713 kHz. 420,8 m. — 20,30 Muzică variată. 21: Ora, Inf., Radiojurnal. 21,30: Muzică variată. 22: Concert simfonic. 24: Radiojurnal. 0,15: Muzică de dans. ■-------XXX- XXX------- Chef cu bătae si devastare Constanţa, 29 Decembrie In com. Straja, din judeţul nostru, s’a întâmplat următorul caz: Sătenii Radu, Florea şi Marin Cârjaliu, Grigore şi Stancu Burcea, Petre Gruia, Gheorghe Bolboacă, Sandu Şocărel şi Nicolae Sârbu, toţi din acea comună, fiind cu chef, au Intrat in cafeneaua lui Tudor Topală, pe care, după ce l-au înjurat, l-au luat la bătae, umplându-l de sânge. De aci, ceata de bătăuşi a plecat la cârciuma din sat, unde, după ce numiţii au mai băut, au spart lampa şi au luat la bătae pe consătenii lor Marin Ghiţă, Velicu Nicolae şi Chiriţă al Tudorei, pe cari deasemenea, i-au umplut de sânge. După aceasta, au tăbărât asupra săteanului Ion Neacşu din corn. Cumpăna, care se afla în 1e cârciumă, bătându-l grav şi lăsându-l în nesimţire. Scandalagiii au distrus apoi întregul local, spărgând geamurile, paharele, sticlele şi dând drumul unui butoi cu vin. După aceasta au luat 2500 lei din tijghea şi au intrat apoi în casa locuitorului Florea Nae, pe care l-au bătut. Postul de jandarmi face cercetări. Dintre bătăuşi numai doi au fost prinşi, ceilalţi fiind dispăruţi. — UNIVERSUL" r Anul al 55-lea Nr. 1 Sâmbătă 1 Ianuarie 1938 Anul internaţional 1037 Pactul Societăţei prin art. 8 prevede o limitare a armamentelor. Ce scop s’a urmărit prin această limitare? O sporire a elementului de siguranţă colectivă, căci din moment ce statele nu mai practică o politică de înarmări sub presiunea ameninţării perderii independenţei lor şi a teritoriului lor, pacea se va putea menţine. Aşa s’a interpretat art. 8 din pactul Societăţei Naţiunilor. Ce s’a întâmplat însă în ultimul timp ? Germania a invocat principiul egalităţei în materie de înarmări, în favoarea sa şi l-a pus în practică înlăturând clauzele militare, navale şi aeriene ale tratatului de la Versailles. Austria a invocat în favoarea sa acelaş principiu. Ungaria, de asemenea, a cerut, după exemplul ce l-au dat Germania şi Austria, să i se recunoască acelaş drept, sub pretext că şi statele vecine „se înarmează până în dinţi“. In asemenea condiţii s’au încurajat reinarmările învinşilor din 1918-1919 şi s’a slăbit principiul respectării obligaţiunilor prevăzute în tratate. Nu numai atât. Cursa înarmărilor a reînceput. La această cursă participă toate statele. In concluzie, art. 8 din pactul Societăţei Naţiunilor relativ la politica limitării armamentelor, a căzut. Nimeni nu-l mai pomeneşte. Mica înţelegere insă trebue să fie foarte prudentă faţă de pretenţiile Ungariei in materie de înarmări, deoarece recunoaşterea principiului egalităţei în această materie, înseamnă şi o recunoaştere a principiului revizuirii tratatelor. Ungaria nu poate să se considere ameninţată de înarmările statelor vecine din Mica înţelegere, când acestea urmăresc o politică pacifică şi sunt ferm hotărâte să apere statutul teritorial al Europei dunărene aşa cum este fixat prin tratate. Trecând apoi la celelalte dispoziţii ale pactului Societăţei Naţiunilor, cuprinse in art. 11, care prevede acţiunea preventivă, art. 15, care fixează procedura când un diferend este adus in faţa areo- pagului de la Geneva şi în art. 16, care stabileşte măsurile ce urmează să fie luate împotriva statului recunoscut agresor, toate încercările ce le-a făcut Societatea Naţiunilor de a le pune in practică, în litera şi spiritul lor, au dovedit slăbiciunea sa. Dar, slăbiciunea S. N. nu s’a manifestat numai in chestiunile de ordin politic, ci şi în celelalte chestiuni. Un specialist in materie, d. Georges Scelle, scria in „L’Esprit International“ încă din 1934 aceste rânduri: „Societatea Naţiunilor trece printr’o perioadă de criză acută. Această criză se manifestă, exterior, prin defecţiunile răsunătoare ale Japoniei şi Germaniei şi prin înfrângeri îngrijorătoare: neputinţa de fapt în afacerea chino-japoneză, sau în conflictele sud-americane, avortarea conferinţei dezarmărei; in sfârşit — şi acest simptom pare mai grav decât înfrângerile politice, prin slăbirea progresivă a vitalităţei interne a instituţiei. Adunarea tinde să ajungă o cameră de expediţie a afacerilor curente, dublată de o academie de elocinţă; consiliul, un organ de înmormântare a deciziilor luate de marile puteri; organismele technice, piese ce lucrează in gol. Dela conferinţa economică generală din 1927, regresiunea este flagrantă în materie comercială şi vamală; organismul comunicaţiilor şi al tranzitului, n’a mai produs un singur text de convenţie; conferinţa muncei, ea însăşi, vede randementul său micşorat. In domeniul acesta, unde circulă viaţa adâncă a societăţei popoarelor, reglementarea care s’a elaborat normal, pare aproape secată“. Aceste constatări au fost notate şi în raportul secretarului general al conferinţei a XXXIII-a interparlamentară, ce s’a ţinut la Paris, în Iulie 1937. In acest raport se citează declaraţia făcută de d. van Zeeland, la Geneva, cu privire la „unul din defileurile cele mai întunecate şi strâmte, pe care le-a întâlnit în drumul său S. N. şi prin care a reuşit să treacă“(?) şi se trage următoarea concluzie: „Din nenorocire n’a fost aşa. Societatea Naţiunilor n’a eşit din acest întunecat defileu. Ea n’a îndeplinit încă această operă de punere la punct a pactului, pe care l-a pus în programul său. Societatea Naţiunilor trebuea să-şi facă un examen de conştiinţă şi o critică severă a metodelor sale de acţiune, spre a putea îndeplini mai bine în viitor, misiunea ce i-a fost încredinţată“... Am avut apoi o declaraţie, pe cât de categorică, pe atât de autorizată: aceea a d-lui Neville Chamberlain, primul ministru al Marii Britanii, a doua zi după anunţarea retragerei Italiei din Societatea Naţiunilor: „In starea actuală, Liga (englezii întrebuinţează termenul acesta în loc de „Societate“) e incapabilă să îndeplinească unele din funcţiile pentru care ea a fost in primul rând creată“. Constatarea aceasta este cu atât mai gravă, cu cât ea a fost făcută de un bărbat de stat britanic, care, prin responsabilităţile ce le are, in calitate de şef al guvernului, n’are obiceiul să formuleze declaraţii decât atunci când adevărurile sunt necesare să fie cunoscute. D. Neville Chamberlain, ca şi majoritatea oamenilor politici britanici, n’a perdut încrederea în Societatea Naţiunilor, dar d-sa e de părere, că ea are nevoe „de o reformă“ spre a putea juca rolul său în lume. Nu vom cerceta, dacă Societatea Naţiunilor şi-a făcut un examen de conştiinţă, sau o critică severă a metodelor sale de acţiune, ci ne vom mărgini să înregistrăm, ca simpli cronicari, ce s’a propus in vederea eşirei Societăţei Naţiunilor din situaţia critică în care se găseşte şi dacă s’a încercat să se aplice unele din remediile propuse. REFORMA PACTULUI ŞI MNICA ÎNŢELEGERE Să începem cu propunerile de remedii. Cum cei mai mulţi din partizanii adunării de la Geneva au considerat absenţa universalităţii, ca viţiul capital al S. N., ei au propus stabilirea universalităţii. Alţii au propus reforma pactului prin modificarea articolelor boclucaşe: 11, 15, şi mai cu seamă, 16 şi 19, — fie prin întărirea dispoziţiilor unora, fie prin slăbirea dispoziţiilor altora. Cum se va putea realiza, universalitatea Societăţii Naţiunilor, când Statele Unite ale Americei, vor să-şi păstreze libertatea de acţiune , când celelalte mari puteri din Europa şi din Asia, — cum sunt Germania, Italia şi Japonia, — nu vor să coopereze alături de U. R. S. S. şi când U. R. S. S. se opune universalităţei, ca să nu se reformeze pactul in favoarea Germaniei, Italiei sau Japoniei? Teza universalităţii S. N. a fost combătută de Litvinoff, delegatul sovietelor la Geneva şi comisarul afacerilor străine al U. R. S. S. Iată ce a declarat Litvinoff: „Mă voi opune încă mai cu putere ca această universalitate a Societăţei să se realizeze prin suprimarea din pact a tot ceea ce face dintr’însul un instrument de pace şi o ameninţare pentru agresor. Trebue să avem mai bine o Societate fără universalitate, decât universalitatea fără principiile păcei“. Pe de altă parte, cum se va putea admite o reformă a Pactului prin introducerea procedurii uşuratece de revizuire a tratatelor, fără consimţimântul tuturor părţilor, fără unanimitatea prevăzută azi şi care ar conduce la un nou război generalizat? Mai multe propuneri şi opiniuni relative la reforma pactului sunt în opoziţie. Unii propun o întărire a siguranţei colective, prin obligativitatea universală a sancţiunilor economice, financiare, militare şi individuale. Alţii, consideră periculoasă şi imposibilă în practică, această obligativitate. Unii, propun renunţarea la statu quo teritorial şi deci la o modificare a clauzelor teritoriale ale tratatelor, printr-o procedură mai uşoară. Alţii se opun categoric acestei propuneri, pe baza principiului intangibilităţei tratatelor şi a dreptului naţiunilor de a-şi păstra intact patrimoniul lor şi consideră orice tentativă de revizuire teritorială, ca o provocaţiune la război. Acest din urmă punct de vedere a fost susţinut cu tărie, la Geneva, de Mica înţelegere. Se înţelege de la sine, că Mica înţelegere şi înţelegerea balcanică conştiente de pericolele ce le-ar prezintă o modificare a art. 19 din pactul Societăţii Naţiunilor, în sensul favorizării unei revizuiri teritoriale, sunt partizanele principiului intangibilităţii tratateor. Odată acest principiu nesocotit, pacea va fi zdruncinată, nu numai In Europa centrală, dar şi în Europa întreagă. ACŢIUNEA DIPLOMATICA A GERMANIEI Diplomaţia germană a fost foarte activă. In ziua de 11 Februarie 1937, d. de Ribbentrop, ambasadorul Germaniei de la Londra, a avut o întrevedere cu lordul Halifax, în care s-a discutat, între alte chestiuni ce interesează politica internaţională şi in special raporturile anglo-germane, chestiunea coloniilor. Lordul Halifax a fost apoi la Berlin unde a continuat conversaţiile începute la Londra. Germania se consideră nedreptăţită pentru că fiind o mare putere, cu suprapopulaţie şi având nevoe de materii prime pentru industria sa de pace şi de război, i s’au luat coloniile. Ea n’a precizat insă punctul său de vedere, ci s’a mărginit să formuleze o cerere pe temeiul principiului nou al necesităţei marilor puteri de a poseda colonii in alte continente. Anglia, care nu e dispusă să retrocedeze coloniile ce au aparţinut Germaniei, ar fi dispusă să examineze cu celelalte puteri interesate, ansamblul problemei coloniale, a mandatelor şi a repartiţiei materiilor prime. Polonia a formulat şi ea cereri in legătură cu problema colonială. Germania, a continuat să strângă raporturile cu Italia. Nu numai in afacerile spaniole, dar şi in cele din Mediterană, ca şi faţă de pericolul comunist, cele două mari puteri au stabilit o colaborare pe baza unor acorduri. Nici una, nici alta, nu îngădue amestecul şi influenţa sovietelor, in Spania, in Europa centrală şi în China. In ce priveşte occidentul, Hitler a declarat: „Noi n’avem revendicări teritoriale faţă de Franţa“. „Guvernul german a asigurat Belgia şi Olanda, că el e gata să recunoască şi să garanteze totdeauna acestor state, neutralitatea teritoriilor lor“. Hitler a respins însă orice organizare a siguranţei continentale, în care Rusia sovietică ar fi una dintre părţi. Ca să paralizeze orice acţiune a sovietelor, prin Internaţionala a IlI-a, în Europa centrală şi in Extremul Orient, Germania, Italia şi Japonia au încheiat o înţelegere anticomunistă. RĂZBOIUL DIN SPANIA Războiul din Spania a continuat. Operaţiunile militare ce s’au desfăşurat, au dovedit superioritatea naţionaliştilor de sub comanda generalului Franco. Cucerirea oraşului Malaga de către trupele generalului Queipo de Llano, la începutul lunei Martie, a fost un mare succes pentru naţionaliştii spanioli, atât din punctul de vedere militar, cât şi politic, din punct de vedere militar, deoarece Malaga, port important, este o bază excelentă de operaţii pentru un marş in direcţia Valenciei şi uşurează comunicaţiile cu Marocul (spaniol), iar din punctul de vedere politic, comuniştii au perdut unul din centrele lor de seamă. Alt succes al naţionaliştilor a fost cucerirea localităţilor de la Nord. Largo Caballero, care încarnă frontul popular şi a fost animatorul războiului revoluţionar contra naţionaliştilor lui Franco, a demisionat din postul său de prim ministru. El a fost înlocuit cu Nyrin, un socialist moderat. Naţionaliştii sunt stăpâni pe trei sferturi din teritoriul Spaniei. Un alt succes al lor a fost de ordin diplomatic: Anglia a trimis, la Burgos, agenţii săi diplomatici, ceea ce echivalează cu o recunoaştere a guvernului generalului Franco. Anul 1938 va înregistra, desigur, triumful naţionaliştilor şi liberarea definitivă a Spaniei, care va avea nevoe de o adâncă refacere pentru consolidarea sa socială, politică, economică şi morală. IN EXTREMUL ORIENT Războiul chino-japonez se poate complica din cauza intereselor marilor puteri în Pacific şi în China — Marea Britanie, Statele Unite, Franţa şi U. R. S. S. Armatele japoneze, printr-o acţiune energică, au ocupat o mare parte din teritoriile Chinei de Nord, oraşele Shangai, Nankin şi Hangceu. Cu toate ajutoarele date de soviete, armatele chineze au suferit grave înfrângeri şi sunt în retragere spre vest. Nici Statele Unite, nici Marea Britanie şi nici Rusia sovietică, nu sunt Insă dispuse să se angajeze in conflictul din Extremid-Orient. Marea Britanie, dacă ar interveni cu o parte din forţele sale navale în apele Pacificului, ar slăbi forţele sale navale din Mediterana. Rusia sovietică, dacă ar interveni în Extremul Orient, împotriva Japoniei, ar slăbi poziţia sa din occidentul european. Marea Republică americană trece şi ea printr-o criză internă economică şi financiară. Să nu uităm însă că şi chinezii nu doresc dominaţia puterilor străine în Pacific şi in teritoriile lor. POLITICA MAREI BRITANII Marea Britanie are interese mai mari în Mediterana, Marea Roşie şi Oceanul indian, pe unde trece marele drum maritim spre Indii şi care este considerat axa sa orizontală. O slăbire a acestei axe, ar influenţa considerabil asupra întregului domeniu colonial al imperiului britanic. Faptul că Italia dispune de o flotă şi o aviaţie puternică in Mediterana şi de un imperiu colonial african, iar pregătirile militare ale Marei Britanii sunt în curs de executare, explică politica prudentă şi prevăzătoare a guvernului englez, atât în afacerile europene, cât şi în cele extra-continentale. „Imperiul — a declarat fostul prim-ministru Baldwin— este organizat pentru pace şi misiunea sa este pacifică, dar in faţa pericolului ce l-ar ameninţa, el trebue să fie tare“. Australia şi Noua Zeelanda au şi ele teamă de pericolul japonez şi cer un pact regional pentru Pacific. Ele se înarmează şi cer întărirea bazei dela Singapore. Modul insă cum s’a rezolvat criza dinastică, provocată de abdicarea fostului rege Eduard VIII de către guvernul Baldwin şi încoronarea noului rege George VI, care a avut o mare semnificaţie politică, au întărit încrederea poporului englez în propriile sale forţe. Pentru întâia oară, cu prilejul încoronării, a fost sacrat un rege al Marii Britanii, ca rege al Australiei, al Nouii Zelande, al Capului şi al Canadei. POLITICA SOVIETELOR ŞI SITUAŢIA INTERNA DIN U. R. S. S. Politica exterioară a U. R. S. S. a suferit câteva înfrângeri. Intervenţia comuniştilor în războiul din Spania, cu scopul de a stabili o republică sovietică, s’a izbit de rezistenţa eroică a naţionaliştilor conduşi de generalul Franco, care au fost ajutaţi de voluntarii italieni şi germani. La Geneva, Litvinoi, n’a putut să obţină din partea adunărei Societăţii Naţiunilor, aprobarea cererilor sale, în afacerile spaniole, care ar fi pus în primejdie pacea europeană. D. Litvinci, comisarul sovietic de la externe, a declarat că în Spania... republicană „n’a fost şi nu este comunism, fiindcă, după cum ştiu, poporul spaniol luptă pentru conservarea regimului său republican-democrat împotriva reacţiunei şi dictaturei militare“. Cine sunt duşmanii „poporului spaniol“? După d. Litvinci, aceştia sunt „rebelii spanioli“ — termenii obicinuiţi întrebuinţaţi de întreaga presă iudeo-comunistă din lume pentru a caracteriza şi califica reacţiunea poporului spaniol, sub conducerea generalului Franco, în contra odiosului regim comunist din Valencia cu scopul de a apăra patrimoniul său naţional şi cultural şi statul unitar şi creştin! Mai departe, el a atribuit anticomuniştilor de pretutindeni, adică celor ce apără existenţa lor naţională, independenţa statului lor, biserica creştină, cultura şi civilizaţia omenirei şi pacea bazată pe respectul dreptului, următoarele intenţii şi scopuri: „E timpul, de asemenea să se spue că ei (anticomuniştii), care practică ura furioasă contra umanităţii, că ei, care au înviat cele mai sălbatice şi perimate teorii din timpurile păgânismului şi ale evului mediu, n’au dreptul să vorbească în numele Europei contemporane; că ei, care au ars operile cele mai de seamă ale spiritualităţii umane, care au persecutat pe cei mai străluciţi reprezentanţi ai ştiinţelor, artelor şi literaturii; că ei, dispreţuiţi de toată lumea culturală, se fac ridicoli când vorbesc de salvarea civilizaţiei şi apelează, in numele ei, la organizarea cruciadelor împotriva altor popoare“. Un asemenea rechizitor, absurd şi ridicol, este adresat anticomuniştilor, de reprezentantul calificat al unui regim, care a practicat şi practică el asemenea metode condamnate de toate naţiunile civilizate. Constituţia sovietică promulgată la 12 Iunie 1936 şi ratificată de Congresul general, ţinut la Moscova in cursul lunei Noembrie acelaş an, cu oarecari modificări, precedată de „declaraţia drepturilor poporului muncitoresc şi exploatat“, redactată de Lenin, aşa cum a fost aplicată, n’a adus nici o schimbare cu privire la regimul dictatorial. U. R. S. S. a rămas şi în 1937, sub noua constituţie, statul cel mai despotic din epoca contimporană, căci toate puterile sunt concentrate în mâinele unui singur om, Stalin, care le exercită fără nici o limită şi fără nici o răspundere. Ţarii de odinioară fac figură de preşedinţi de republică pe lângă despotul sovietic. însuşi Stalin a recunoscut că „regimul nu s’a schimbat“, prin aplicarea nouii constituţii. Din punctul de vedere administrativ au intervenit unele modificări în structura U. R. S. S. Numărul republicilor ce intră în compoziţia U. R. S. S. a sporit de la 7 la 11, prin transformarea federaţiei republicelor transcauziene (Georgia, Azerbaigian şi Armenia) în trei republici autonome şi a celor două republici, căzăceşti şi kirighize, într’o republică federativă. Alegerile ce s’au efectuat în cursul lunei Decembrie 1937 în vederea convocării celui dintâi parlament sovietic, au avut caracterul unei parodii. Existenţa partidelor nu este îngăduită, iar cetăţenii, care principial şi după textul constituţiei dispun de libertatea întrunirilor, a presei, etc., sunt siliţi să execute ordinele şi instrucţiile agenţilor militari şi administrativi ai regimului dictatorial. Numeroşi fruntaşi comunişti, care au ocupat demnităţi în stat şi au contribuit la triumful revoluţiei, au fost judecaţi, condamnaţi la moarte şi executaţi, precum şi un număr considerabil de persoane acuzate de spionaj şi sabotaj, de înţelegere cu agenţii Germaniei şi ai Japoniei, in vederea unui război anti-sovietic. MICA ÎNŢELEGERE ŞI ÎNŢELEGEREA BALCANICA Politica Micei înţelegeri şi a înţelegerii balcanice a continuat să se afirme în cadrul principiilor şi intereselor ce garantează pacea şi asigură statu quo teritorial în Europa centrală şi sud-orientalâ. Mica Înţelegere s’a arătat dispusă să stabilească raporturi mai bune cu Ungaria, pe baza aceloraşi principii şi interese. Legăturile de prietenie şi alianţă ale statelor din aceste grupuri s’au întărit, după cum s’au îmbunătăţit şi raporturile lor cu Italia. Iugoslavia a accentuat amiciţia sa faţă de Italia. România, de asemenea urmăreşte o politică bazată pe raporturi cât mai amicale de marea ţară latină. Să nădăjduim că anul nou, 1938 va menţine pacea între naţiuni spre binele lor, al civilizaţiei şi al progresului. R. SEIȘANU (Urmare din pagina 1-a) 1 \ ZORINOUI — Urmare din pag. I-a denţe întâmplate la intervale de 1460 de ani, adică:in 1321, în 2781 şi 4241 înainte de Christos. Aceste cifre se deduc din menţiunile despre calendar găsite pe piramide din timpul dinastiei a IV-a. Fără îndoială că fiecare timp îşi are măririle şi scăderile lui şi oamenii lui. Nu ne dăm seamă de micimea noastră în faţa acestor timpuri străvechi şi cât de puţin socoteşte insul faţă de vecinicie. Scurtul timp petrecut in vâltoarea vieţii pământeşti s’ar părea că nu ni-ajunge pentru a-1 întrebuinţa altfel decum s’ar cuveni. Natura însăşi este întocmită din nenumărate elemente şi se împotriveşte îndrăznelilor unilaterale. Orice viaţă este întemeiată pe îngăduinţă, pe împăciuire, simţiminte înţelese de Goethe, în al cărui suflet sălăşluia revărsarea naturii. Viaţa ca şi omul, pentru a-şi putea păstră echilibrul, are nevoie de oarecari îngăduinţe, legăminte, înţelegeri. Insul care socoteşte că poate să nu se plece acestor îngăduinţe lumeşti şi care crede că prin violenţă poate fugi de legăturile şi convenţiile ţesute de veacuri, se află, fără voia lui şi în chip nefiresc, în împotrivire primejdioasă cu societatea şi natura. Nu poţi impune vieţii o singură lege, a ta, sau să mulţumeşti o singură pasiune, a ta. Poţi rămânea singur şi singurătatea poate fi pieirea. Luptele se înteţesc între popoare, între oamenii, el dar de acelaş neam. Anii trec, alţii le iau locul, mai îndureraţi, mai grei de primejdii. Când oare patimile se vor potoli, când urile se vor stinge, când neînţelegerile se vor curma? In fiecare început de an, odată cu zorii unor zile noui, se ridică şi nădejdi noui, din nenorocire nici când împlinite. Am văzut tot ce s’a petrecut înapoia noastră, câ va aduce viitorul pentru ţară.... Poetul i-a hărăzit viitor aur! Să ni-l dorim, nu nu în adâncul sufletului, ci să-l şi înfăptuim. Mi-aminstesc cuvintele dullu episcopului Dionisie al Buzăului, cel răposat in 1873: „Doamne, Doamne, nu pedepsi România pentru păcatele fiilor ei“. EM. HAGI MOSCO * * ig Moartea profesorului C. Miculescu Miercuri, ora 8 dim., a încetat din viaţă, la locuinţa sa din strada Spătarului 3, prof. universitar Constantin Miculescu, fostul decan al facultăţii de ştiinţe din Bucureşti. Născut în 1863, a absolvit liceul „Matei Basarab” din Capitală, apoi şi-a continuat studiile în Franţa luându-şi licenţa şi doctoratul la facultatea de ştiinţe din Paris, ca elev al celebrului fizician Gabriel Lippman, inventatorul fotografiei în culori. La vârsta de 28 an, înapoiat din Paris, C. Miculescu a fost numit profesor suplinitor la catedra de acustică şi optică a profesorului Bacaloglu, iar în anul 1894 a fost numit titular. De atunci şi până in 1935 — adică timp de 41 de ani în şir — a deţiniut catedra de la facultatea de ştiinţe din Bucureşti, fiind ales decan între anii 1923 — 1927. C. Miculescu, a fost şi profesor la facultatea de medicină între anii 1895—1916 unde a deţinut catedra de fizică medicală. Sub supravegherea şi imboldul său, s-a terminat noul local şi laboratoarele facultăţii de ştiinţe din Bucureşti. Dată fiind bogata sa activitate pe tărâmul cultural şi ştiinţific, profesorul Miculescu a fost ales vice-preşedinte al Ateneului Român unde, prin conferinţele şi prin sugestiile date, a contribuit, deasemeni, la realizarea unor frumoase opere de cultură. C. Miculescu a fost membru al societăţii de ştiinţe din Bucureşti şi al societăţii franceze de fizică din Paris, înmormântarea fostului decan al facultăţii de ştiinţe din Bucureşti va fi Vineri 31 crt., ora 3, d. a., la cimitirul Bellu. * Cu profesorul Miculescu dispare unul dintre cei mai distinşi dintre fizicienii noştri. In viaţă, la catedră, în cercetările sale, profesorul Miculescu a adus totdeauna un spirit de distincţie care impunea şi cucerea în acelaş timp. După studii strălucite la Paris, după stabilirea printr’o metodă proprie — astăzi clasică — a echivalentului mecanic al caloriei, fizicianul Miculescu s’a înapoiat în ţară. Dacă lipsa de laboratoare şi de mijloace de lucru l-a împiedicat să dea tot ce ar fi putut da ca experimentator, catedra universitară a căpătat în schimb un profesor în cel mai bun înţeles al cuvântului. Zeci de ani, profesorul Miculescu a ţinut cursuri pentru mii de studenţi, totdeauna punctual, totdeauna clar, totdeauna urmărit cu atenţie. Elevii profesorului Miculescu vor păstra mereu în sufletele lor icoana acestui desăvârşit maestru. CADOURILE oferite de Soc. „FRANCO-ROMÂNĂ” DE SFINTELE SĂRBĂTORI abonaţilor şi cititorilor „UNIVERSULUI” Trimiţând acum direct acestei Societăţi — B Bucureşti, Calea Griviţei 23, — lei 160, pentru două asigurări noi de câte 20.000 lei, veţi primi: 1) O poliţă de asigurare de 20.000 lei, cu 9 numere pentru tragerile lunare de lei 20.000, lei 4.000, lei 2.000 şi lei 500. La această poliţă se acordă chiar de la prima rată : Un FRUMOS PORTOFEL-POTCOAVA (Mociorniţa) iar la achitarea ratei a 12-a lunare: O CASETA DE BANI „FICHET“. 2) O poliţă de asigurare de lei 20.000, cu 9 numere pentru tragerile lunare de 20.000 lei, 4.000 lei şi 2.000 lei. La această poliţă se acordă la achitarea ratei a 4-a lunare: ŞASE LINGURIŢE DE CAFEA AURITE CIZELATE, într’o frumoasă cassetă căptuşită cu mătase, iar la achitarea ratei a 12-a lunare: UN SERVICIU DE 6 PĂHĂRUŢE DE METAL FIN CIZELAT, Intr’o frumoasă cassetă căptuşită cu mătase. N. B. 1) Pentru lunile următoare veţi trimite numai lei 152 pentru ambele poliţe. 2) Cine doreşte numai asigurarea cu portofel şi casseta de bani va trimite numai lei 84 în luna la şi lei 76 în lunile următoare 3) Cine doreşte numai asigurararea cu casseta cu linguriţe şi casseta cu păhăruţe va trimite numai lei 76. 4) CINE DOREŞTE SA PRIMEASCĂ DE SĂRBĂTORI CASSETA CU 6 LINGURIŢE VA PUTEA TRIMITE DEODATA CELIBRATE LUNARE, IN TOTAL LEI 304.