Universul, ianuarie 1938 (Anul 55, nr. 1-14)

1938-01-01 / nr. 1

X&ctI&z^d­chr^ VINERI, 31 DECEMBRIE Ortodox: Cuvioasa Maică Mela­nia Romana (410). Catolic : Sf. Silvestru. Protestant : Silvestru. Evreesc : 26 Teveth 5698. Mahomedan : 27 Seval 1356. Giuma. * Răsăritul soarelui 7,56; Apusul 16,44. SAMBATA, 1 IANUARIE 1938 -c~ Ortodox: T Tăierea Împrejur şi Sf. Vasile Cel Mare Arhiepiscopul Cezariei Capadociei. Catolic:­­ Tăierea împrejur şi Anul Nou. Protestant : Anul Nou. Evreesc : 28 Teveth 5698. Sabath. Mahomedan : 28 Seval 1356. « Răsăritul soarelui 7.54 ; apusul Soarelui 16.45. VINERI, 31 DECEMBRIE RADIO-BUCUREŞTI 823 kHz. 364,5 m. 12 kw. RADIO-ROMANIA 160 kHz. 1875 m. 150 kw. 6 30: Deschiderea emisiunii. Gim­nastică ritmică. Radio-jurnal. Con­cert de dimineaţă (discuri): Roseta de Rimbau şi Sardana de Sore. Să ne bucurăm de viaţă ! de Joh. Strauss, Sfaturi gospodăreşti şi medicale. 7.30: închiderea emisiunii. 13 : Ora. Culturale ; Cota apei lunarii. 13.10: Concert de prânz; Orches­tra Radio dirij de Ion Ghiga: guiţă lirică de Grieg; Invitaţia la vals de Weber; Scenă de balet de Ch. de Bérlcot (vioară: D. Teodo­­u); Dans ţărănesc de Const. Dm­­­itrescu; Uvertura „Chal romano“ de Ketelbey. 14.10: Ora. Mersul vremii. Radio­jurnal. 14.20: Continuarea concertului de prânz (discuri): Omule, ai fost tare cupat de Lane; Cântec din „Con­­sa Marita“ de Kaiman şi Cântec lin ,,Farmecul unui vals“ de Oscar B­ran­ss (voce: Peter Anders) ; Fox si Slowfox din filmul ,,Au­stria” de f­ender; Mândro din Poiană de ndrino şi Căsuţa noastră de Pa­­scu-Pepu (voce: Petre Stamate). 15: Actualităţi străine; Radiofo­nice. 18: Ora Mersul vremii. 18.02: Concert de după amiază, orchestra Ionel Giurgea: Cărăruie are duci la Bucureşti, romanţă . (zona lui Ionel Giurgea; Adio clipe licite, romanţă şi două hore de la Urziceni; E ultima seară, tango de lorologos şi Zicea lumea că’s ne­­tiun, cântec de Dendrino; Ce bine lângă tine, tango de Halm; Bos­tonul şi rumba din filmul „Mari­­tela“; De ce m’aţi dus de lângă Foi, romanţă; Cine a pus cârciuma in drum şi Trei învârtite de la Fă­găraş; Bucăţi vesele din Bucureşti. 19: Actualităţi artistice. 19 15: Continuarea concertului : Violete vals de Waldteufel; Fă-ţi un nod la batistă, tango de Villnov îşi Rio.­Rino, rumba de Dendrino; Fri.­yalţ ne-am întâlnit, de Dendri­no; Colcoşel cu două creste; Safta­­ şi Bordei bordei; Ce-o să zică lu­mea, tango de Vasilescu şi Sârba lui Ciutu; Romanţe şi Arii naţio­nale. 20: Amintiri luminoase, de Nicu­lae Petraşcu. 20.20: Doine vesele din Ardeal — Adrian Cirţiu (canto) : Eu te joc pe tine­rele ,de Bredicean­u; Mân­­droliţo de demult de Dima; Prev­­etasa popii noşt. de Monţia; Bre­­diceanu: 1) La bădiţ’al meu la poartă; 2) Dragu mi-i mândro de tine; 3) Mulţumesc măicuţei mele; 4) Mândro, când te-ai măritat; 5) Cucul; 6) Voinicel cu părul creţ; Fă-mă doamne ce mi-i face de Mor­ţia. 20.50: Muzică variată (discuri); Uvertură la „Preciosa“ de Weber (arch. simf. din Berlin, dirij. de Weissmann); Draga mea, vals de Waldteufel (arch. Marek Weber); Selecţiuni din operetele lui Lehar (voce: Kauta Waara şi Peter An­ders) ; Fantezie din „Chemarea munţilor“ de d’Albert (arch. Operii din Berlin, dirij. de Viebig); Balet rus de Luigini (orch. Covent Gar­den, dirij. de John Barbirolli). 21.40: Orchestra de banjo ,,Gus­­lear”: Mater Dolorosa uvertură de Scassola; Adio dar. romanţă de Ferm­e; Mi-e dor de ochii tăi al­baştri, tango de Paida; Intr’o ta­vernă de pe chei, blues de Sapiroff; Mi-e drumu ’nzăpezit, romanţă de Solerov; simt o studentă, fox de Paida; Volga, potpuriu rusesc de Lindeman. 22.30: Radio-jurnal: Sport. 22.45: Muzică de dans, Orchestra de dans Radio, dirij. de Const. Bo­­bescu; Natașa, fox de Maxon, cân­tecul valsului de Prybarg; O fată merge pe stradă, fox de Klein; Pe Dunăre, vals de Grot­he; Slowfox de Breuer și Robinger; Plăcerea lumii, vals de Hallebrock; Clar de lună pe lacul Como de Maczetti; Fox lent de Rampoldi; Vals spa­niol de Lincke; Iubita cu părul blond, fox de Jim Cowler; Espana, vals de Waldteufel; Africana de Rampoîdi; Aur şi Argint, de Lehar; Marşul Picadorilor de Josef Pécsi. 24. Urarea tradiţională de Anul Nou 0.00—2.00: Muzică de dans, din filme şi operete (discuri). Paris, 1648 m. 182 kHz. 80 kw. — 20.30. Conf. 21. Bucăţi pentru vioară. 21.15. Melodii variate. 21,45. Conf. 22. Cronică. 22,15. Recital de pian 22 30. Teatru radiofonic. 0,30. Plăci. 0 45. Inf. 1. Surprize pentru Anul Nou. 1. Muzică de dans. 2.30. Concert de orchestră. Deutschlandsender, 1571 m. 191 kHz 60 kw. — 20.20 Muzică u­șoar­ă. 21. Concert de orchestră. 22. Concert de muzică distractivă pen­tru Anul Nou. Varșovia. 1339 m. 224 kHz 120 kw. — 21.’ Concert de mandolină. 21,45. Radiojurnal. 22. Concert sim­fonic. Budapesta. 549 m. 546 kHz. 120 kw. — 20 ’Concert­ de orchestră. 21. Int. 21,20. Teatru radiofonic. 24. Scene vesele. 0,50. Recitări. 1,18. Orchestră de țigani. Viena, 507 m. 592 kHz, 150 kw. — 18,40. Concert vocal. 19,10. Inf. Meteor. 20,10. Seară veselă. 22,10. „Frumoasa Galatea”, operă de Suppé. 23,30. Concert de muzică distractivă pentru Anul Nou. 2. Muzică de dans. Praga, 470 m., 638 kHz, 120 kw. — 21,35. Cântece vesele. 21,50. Con­cert de orchestră 22,05. Rapsodia cehă. 22,30. Ora veselă. 22,45. Con­cert de orchestră. 23. Plăci. 23,15. Muzică de operetă. 23,40. Concert coral. 23,50. Plăci. 0,25. Concert de soliști. 0,59. Ceasul Catedralei. 1. Fanfara și toast pentru anul nou. 108. Muzică de dans. 1,28. Brno. Belgrad 137 m. 686 kHz. 2.5 kw. 1 20,30. Ora naţiunii. 20,59. Re­porta­j 21. Varietăţi. Roma, 713 kHz. 420.8 m. — 20,30. Muzică variată. 21. Ora, Inf., Ra­­dio-jurnal 21,20. Cronică. 21,30. Muzică variată. 22. Teatru radiofo­nia 23 30. Varietăţi muzicale. 24. Radiojurnal. 0,15. Muzică de dans. SAMBATA 1 IANUARIE 1938 RADIO-BUCURESTI 823 kHz. 364,5 m. 12 kw. RADIO-ROMANIA 160 kHz. 1875 m. 150 kw. 13. Ora. — Culturale. — Cota Dunării. 13. Concert de prânz. — Orches­tra Costică Tandin. (voce : Mia Braia şi Petre Alexandru). Româ­nia, potpuriu naţional; Maria nei­­chii Marie, cântec popular; Fă Mărie, cotec din Ardeal ; Frunză şi Ciobănaşul; Ţigăneasca; Ca la Sf. Vasile, Hora din Oltenia , cu strigături de Petre Alexandru (vioară Costică Tandin); M’a urăt Gheorghiţă al meu, de Mia Braia; Culegeri din popor: 1) Căpitane de judeţ; 2) Foaie verde de viţel; 3) Şapte văi şi o vale adâncă; 4) Noaptea scârţâie fântâna; 5) Crăiţele. 14.10 : Ora. — Mersul vremii. 14.15 : Continuarea concertului: Ţine caii Nicollae, cântec popular de Vilm­ov; Crâşmăriţă din Buzău, cântec popular de Popescu-Poppu; Fă leliţă sprâncenată, cântec popular de Mia Braia; Trenure maşină mică, cântec popular; De eşti supărată şi Hora de la Tunari (ţambal): Mielu Vişan); Arii na­ţionale: 1) Hora de l­a Leu ; 2) Sârba după Amărăzii. 14.45 : ORA VESELA: ION MANU. 18.­­ Ora. — Mersul vremii. 18.02: Muzică de dans. — Jazzul Ghindă. (voce: Jean Moscopol) : Dacă vreţi să dansaţi, foxtrot de Fiorito; Nu pot scăpa de tine, slowfox de Whitting; Tortură, tango aranjat de Ghindă; Vino iu­bito cu mine’, rumba de Constan­­tinescu şi Moscopol; Visuri de dra­goste de Wallberg; Doamna in al­bastru, vals de Coots; Valparaiso, rumba de Wayne; Şterge-ţi ochi­şorii păpuşice, tango de Vasilescu; Tango argentinian de Blanquet (a­­ranjat de Ghindă); Nu mai merge aşa, slowfox de Powell; Cântând printre sărutări, slowfox de Friend; Pleci... blues de Waxman şi Mos­copol. 19. : Bilanţul anului trecut. 19.15: Continuarea muzicii de dans a jazzului Ghindă: Căsuţa dragostei, foxtrot de Warren; Tan­go de Fresedo (aranjat de Ghin­dă) ; Hai să-ţi arăt Bucureştiul noaptea, slowfox de Vasilescu; Nu mă uita, foxtrot de Warren; Ruga cubană, rumba de Norman; Când visele se ’ntorc, sloxfox de Friend; Eşti drăguţă, slowfox de Baer; Linişte, tango aranjat de Ghindă; Duello Griollo, tango aranjat de Ghindă; Eu m’aş însura, slowfox de Dendrino; Ritm de vânzare, foxtrot de Calm; întristare, tango aranjat de Ghindă; Dă-mi adresa dumit­ale, tango de Dendrino; In ritm de jazz, foxtrot de Warren. 20,20: Urări de anul nou în an­tichitate, de Const. Gerota. 20,35: SEARA DE OPERA: „Don Pasquaîe“, operă bufă în 3 acte de Donizetti (discuri). Distribuţia: Don Pasquaîe, Ernesto Badini, Dr. Malatesta, Afro Poli, Ernesto, Tito Schipa; Nicona, Adelaida Sara­­ceni, Corul şi orchestra Operei Scala, dirij. de Carlo Sabario. In pauza II-a (21,55-22,05): Rezultatele sportive de Radu Va­silescu. 22,50: Concert de noapte (di­scuri): Selecţiuni de foxtroturi; Luna albastră, vals de Mendozaa şi Vals de Halley; Când inima spune da, de Sylviano (voce: Char­les Richard; Fox de Malneck şi Fox de Schwartz; Tu Şi_eu! pot­puriu de cântece­ de drajHk (vo­ce: Rauta Waara şi Pete^Hhers); Selecţuni din valsurile (^■hopin (preh. Operei de Stat din^rarlin); Ai gri­je de Amélie de Cuvillier (voce: Albert Caurat); In vals ne-am întâlnit şi Rio Rina, rumba de Dendrino (voce: Ion Luican); Vals de Bixio şi La lumina lunii de Joumans (voce: Pilar Arcos); Foxtrot de Landschultz şi Paso doble de Wingier; Tango de Lafctes şi Valis din filmul „Parada france­ză“ de Jurmann (voce: Tino Ros­si); Hora de la vie și Sârba lăută­rească (nai: Fănică Luca). Deutschlandsender, 1571 m. 191 kHz. 60 kw. — 17: Concert de du­pă amiază. 20: Inf., Meteor. 20,10: Muzică distractivă. 20,40: Sport. 21: Concert Beethoven. 23: Meteor, Inf., Sport. 23,30: Concert noc­turn. 23,45: Inf. 24: Berlin. Mu­zică de dans. Varșovia, 1339 m. 224 m. 224 kHz. 120 kw. — 16,33: Muzică de dans. 18: Emisie variată. 19: Muzică en­gleză. 20: Pentru polonezii din străinătate. 20,45: Concert popu­lar. 23: Muzică de dans. Budapesta, 549 m. 546 kHz. 120 kw. — 19: Jazz. 20,15: Conf. 20,40: Piesă radiofonică. 22,10: Inf. 22,35 Concert de orchestră. 24: Orches­tră de țigani. 1.05: Inf. Viena, 507 m. 592 kHz. 120 kw.— 20,30: „Der Sterngucker“ operetă de Löhner. 22,45: Plăci. 23,10: Inf. Programul pentru mâine. 10,30: Muzică de dans. 23,,55: Inf. 24: Continuarea muzicii de dans. Praga, 470 m., 638 kHz. 120 kw. — 20,10: Cântece populare. 20,40: Pentru anul nou. 20,55: Plăci. 21: Concert simfonic 22,55: Inf. 23: Conf. 2®,15: Plăci. 23,30: Orches­tră şi jazz. Belgrad, 437 m. 686 kHz. 2,5 kw. — 20,30: Ora naţiunii. 21: Concert de orchestră. 22: Melodii populare. 23: Inf. 23,15: Concert de saxofon. 23,45: Muzică de dans. Roma, 713 kHz. 420,8 m. — 20,30 Muzică variată. 21: Ora, Inf., Ra­diojurnal. 21,30: Muzică variată. 22: Concert simfonic. 24: Radio­jurnal. 0,15: Muzică de dans. ■-------XXX- XXX-------­ Chef cu bătae si devastare Constanţa, 29 Decembrie In com. Straja, din judeţul nostru, s’a întâmplat următorul caz: Sătenii Radu, Florea şi Marin Cârjaliu, Grigore şi Stancu Burcea, Petre Gruia, Gheorghe Bolboacă, Sandu Şocărel şi Ni­­colae Sârbu, toţi din acea co­mună, fiind cu chef, au Intrat in cafeneaua lui Tudor Topală, pe care, după ce l-au înjurat, l-au luat la bătae, umplându-l de sânge. De aci, ceata de bătăuşi a ple­cat la cârciuma din sat, unde, după ce numiţii au mai băut, au spart lampa şi au luat la bătae pe consătenii lor Marin Ghiţă, Velicu Nicolae şi Chiriţă al Tu­dorei, pe cari deasemenea, i-au umplut de sânge. După aceasta, au tăbărât asu­pra săteanului Ion Neacşu din corn. Cumpăna, care se afla în 1e cârciumă, bătându-l grav şi lăsându-l în nesimţire. Scandalagiii au distrus apoi întregul local, spărgând geamu­rile, paharele, sticlele şi dând drumul unui butoi cu vin. După aceasta au luat 2500 lei din tij­­­ghea şi au intrat apoi în casa locuitorului Florea Nae, pe care l-au bătut. Postul de jandarmi face cer­cetări. Dintre bătăuşi numai doi au fost prinşi, ceilalţi fiind dispă­ruţi. — UNIVERSUL" r Anul al 55-lea Nr. 1 Sâmbătă 1 Ianuarie 1938 A­nul internaţional 1037 Pactul Societăţei prin art. 8 prevede o limitare a arma­mentelor. Ce scop s’a urmărit prin această limitare? O spo­rire a elementului de sigu­ranţă colectivă, căci din mo­ment ce statele nu mai prac­tică o politică de înarmări sub presiunea ameninţării perde­­rii independenţei lor şi a te­ritoriului lor, pacea se va putea menţine. Aşa s’a interpretat art. 8 din pactul Societăţei Naţiuni­lor. Ce s’a întâmplat însă în ul­timul timp ? Germania a invocat princi­piul egalităţei în materie de înarmări, în favoarea sa şi l-a pus în practică înlăturând clauzele militare, navale şi aeriene ale tratatului de la Versailles. Austria a invocat în favoarea sa acelaş princi­piu. Ungaria, de asemenea, a ce­rut, după exemplul ce l-au dat Germania şi Austria, să i se recunoască acelaş drept, sub pretext că şi statele veci­ne „se înarmează până în dinţi“. In asemenea condiţii s’au încurajat reinarmările învin­şilor din 1918-1919 şi s’a slă­bit principiul respectării obli­gaţiunilor prevăzute în tra­tate. Nu numai atât. Cursa înarmărilor a reîn­ceput. La această cursă par­ticipă toate statele. In concluzie, art. 8 din pac­tul Societăţei Naţiunilor re­lativ la politica limitării ar­mamentelor, a căzut. Nimeni­­ nu-l mai pomeneşte. Mica înţelegere insă trebue să fie foarte prudentă faţă de pretenţiile Ungariei in mate­rie de înarmări, de­oarece re­cunoaşterea principiului ega­lităţei în această materie, în­seamnă şi o recunoaştere a principiului revizuirii tratate­lor. Ungaria nu poate să se con­sidere ameninţată de înar­mările statelor vecine din Mica înţelegere, când acestea urmăresc o politică pacifică şi sunt ferm hotărâte să apere statutul teritorial al Europei dunărene aşa cum este fixat prin tratate. Trecând apoi la celelalte dispoziţii ale pactului Socie­tăţei Naţiunilor, cuprinse in art. 11, care prevede acţiunea preventivă, art. 15, care fi­xează procedura când un di­ferend este adus in faţa areo-­ pagului de la Geneva şi în art. 16, care stabileşte măsurile ce urmează să fie luate împotri­va statului recunoscut agre­sor, toate încercările ce le-a făcut Societatea Naţiunilor de a le pune in practică, în litera şi spiritul lor, au dovedit slă­biciunea sa. Dar, slăbiciunea S. N. nu s’a manifestat numai in ches­tiunile de ordin politic, ci şi în celelalte chestiuni. Un specialist in materie, d. Georges Scelle, scria in „L’E­­sprit International“ încă din 1934 aceste rânduri: „Societatea Naţiunilor trece printr’o perioadă de criză a­­cută. Această criză se mani­festă, exterior, prin defecţiu­nile răsunătoare ale Japoniei şi Germaniei şi prin înfrân­geri îngrijorătoare: neputinţa de fapt în afacerea chino-ja­­poneză, sau în conflictele sud-americane, avortarea con­ferinţei dezarmărei; in sfâr­şit — şi acest simptom pare mai grav de­cât înfrângerile politice,­­ prin slăbirea pro­gresivă a vitalităţei interne a instituţiei. Adunarea tinde să ajungă o cameră de expediţie a aface­rilor curente, dublată de o a­­cademie de elocinţă; consi­liul, un organ de înmormân­tare a deciziilor luate de ma­rile puteri; organismele tech­­nice, piese ce lucrează in gol. Dela conferinţa economică generală din 1927, regresiu­nea este flagrantă în materie comercială şi vamală; orga­nismul comunicaţiilor şi al tranzitului, n’a mai produs un singur text de convenţie; conferinţa muncei, ea însăşi, vede randementul său micşo­rat. In domeniul acesta, unde circulă viaţa adâncă a socie­tăţei popoarelor, reglementa­rea care s’a elaborat normal, pare aproape secată“. Aceste constatări au fost notate şi în raportul secreta­rului general al conferinţei a XXXIII-a interparlamentară, ce s’a ţinut la Paris, în Iulie 1937. In acest raport se citea­ză declaraţia făcută de d. van Zeeland, la Geneva, cu privi­re la „unul din defileurile cele mai întunecate şi strâm­te, pe care le-a întâlnit în drumul său S. N. şi prin care a reuşit să treacă“(?) şi se trage următoarea concluzie: „Din nenorocire n’a fost aşa. Societatea Naţiunilor n’a eşit din acest întunecat de­fileu. Ea n’a îndeplinit încă această operă de punere la punct a pactului, pe care l-a pus în programul său. Societatea Naţiunilor tre­­buea să-şi facă un examen de conştiinţă şi o critică severă a metodelor sale de acţiune, spre a putea îndeplini mai bine în viitor, misiunea ce i-a fost încredinţată“... Am avut apoi o declaraţie, pe cât de categorică, pe atât de autorizată: aceea a d-lui Neville Chamberlain, primul ministru al Marii Britanii, a doua zi după anunţarea re­­tragerei Italiei din Societatea Naţiunilor: „In starea actuală, Liga (englezii întrebuinţează ter­menul acesta în loc de „Socie­tate“) e incapabilă să înde­plinească unele din funcţiile pentru care ea a fost in pri­mul rând creată“. Constatarea aceasta este cu atât mai gravă, cu cât ea a fost făcută de un bărbat de stat britanic, care, prin res­ponsabilităţile ce le are, in calitate de şef al guvernului, n’are obiceiul să formuleze declaraţii decât atunci când adevărurile sunt necesare să fie cunoscute. D. Neville Chamberlain, ca şi majoritatea oamenilor po­litici britanici, n’a perdut în­crederea în Societatea Naţiu­nilor, dar d-sa e de părere, că ea are nevoe „de o reformă“ spre a putea juca rolul său în lume. Nu vom cerceta, dacă So­cietatea Naţiunilor şi-a făcut un examen de conştiinţă, sau o critică severă a metodelor sale de acţiune, ci ne vom mărgini să înregistrăm, ca simpli cronicari, ce s’a propus in vederea eşirei Societăţei Naţiunilor din situaţia critică în care se găseşte şi dacă s’a încercat să se aplice unele din remediile propuse. REFORMA PACTULUI ŞI MNICA ÎNŢELEGERE Să începem cu propunerile de remedii. Cum cei mai mulţi din par­tizanii adunării de la Geneva au considerat absenţa uni­versalităţii, ca viţiul capital al S. N., ei au propus stabili­rea universalităţii. Alţii au propus reforma pactului prin modificarea ar­ticolelor boclucaşe: 11, 15, şi mai cu seamă, 16 şi 19, — fie prin întărirea dispoziţiilor unora, fie prin slăbirea dis­poziţiilor altora. Cum se va putea realiza, universalitatea Societăţii Na­ţiunilor, când Statele­ Unite ale Americei, vor să-şi păs­treze libertatea de acţiune , când celelalte mari puteri din Europa şi din Asia, — cum sunt Germania, Italia şi Ja­ponia, — nu vor să coopereze alături de U. R. S. S. şi când U. R. S. S. se opune universa­­lităţei, ca să nu se reformeze pactul in favoarea Germaniei, Italiei sau Japoniei? Teza universalităţii S. N. a fost combătută de Litvinoff, delegatul sovietelor la Gene­va şi comisarul afacerilor străine al U. R. S. S. Iată ce a declarat Litvinoff: „Mă voi opune încă mai cu putere ca această universali­tate a Societăţei să se reali­zeze prin suprimarea din pact a tot ceea ce face dintr’însul un instrument de pace şi o ameninţare pentru agresor. Trebue să avem mai bine o Societate fără universalitate, de­cât universalitatea fără principiile păcei“. Pe de altă parte, cum se va putea admite o reformă a Pactului prin introducerea procedurii uşuratece de revi­zuire a tratatelor, fără con­­simţimântul tuturor părţilor, fără unanimitatea prevăzută azi şi care ar conduce la un nou război generalizat? Mai multe propuneri şi opi­­niuni relative la reforma pactului sunt în opoziţie. Unii propun o întărire a si­guranţei colective, prin obli­gativitatea universală a sanc­ţiunilor economice, financia­re, militare şi individuale. Alţii, consideră periculoasă şi imposibilă în practică, a­­ceastă obligativitate. Unii, propun renunţarea la statu quo teritorial şi deci la o modificare a clauzelor teri­toriale ale tratatelor, printr-o procedură mai uşoară. Alţii se opun categoric a­­cestei propuneri, pe baza prin­cipiului intangibilităţei tra­tatelor şi a dreptului naţiu­nilor de a-şi păstra intact pa­trimoniul lor şi consideră ori­ce tentativă de revizuire te­ritorială, ca o provocaţiune la război. Acest din urmă punct de vedere a fost susţinut cu tă­rie, la Geneva, de Mica înţe­legere. Se înţelege de la sine, că Mica înţelegere şi înţelegerea balcanică conştiente de peri­colele ce le-ar prezintă o mo­dificare a art. 19 din pactul Societăţii Naţiunilor, în sen­­sul favorizării unei revizuiri teritoriale, sunt partizanele principiului intangibilităţii tratateor. Odată acest principiu neso­cotit, pacea va fi zdruncinată, nu numai In Europa centrală, dar şi în Europa întreagă. ACŢIUNEA DIPLOMATICA A GERMANIEI Diplomaţia germană a fost foarte activă. In ziua de 11 Februarie 1937, d. de Ribben­­trop, ambasadorul Germaniei de la Londra, a avut o între­vedere cu lordul Halifax, în care s-a discutat, între alte chestiuni ce interesează poli­tica internaţională şi in spe­cial raporturile anglo-germa­­ne, chestiunea coloniilor. Lor­­dul Halifax a fost apoi la Berlin unde a continuat con­versaţiile începute la Londra. Germania se consideră ne­dreptăţită pentru că fiind o mare putere, cu suprapopu­­laţie şi având nevoe de ma­terii prime pentru industria sa de pace şi de război, i s’au luat coloniile. Ea n’a precizat insă punctul său de vedere, ci s’a mărginit să formuleze o cerere pe temeiul principiului nou al necesităţei marilor pu­teri de a poseda colonii in alte continente. Anglia, care nu e dispusă să retrocedeze coloniile ce au aparţinut Ger­maniei, ar fi dispusă să exami­neze cu celelalte puteri inte­resate, ansamblul problemei coloniale, a mandatelor şi a repartiţiei materiilor prime. Polonia a formulat şi ea ce­reri in legătură cu problema colonială. Germania, a continuat să strângă raporturile cu Italia. Nu numai in afacerile spa­niole, dar şi in cele din Medi­­terană, ca şi faţă de perico­lul comunist, cele două mari puteri au stabilit o colaborare pe baza unor acorduri. Nici una, nici alta, nu îngădue a­­mestecul şi influenţa soviete­lor, in Spania, in Europa centrală şi în China. In ce priveşte occidentul, Hitler a declarat: „Noi n’avem revendicări te­ritoriale faţă de Franţa“. „Guvernul german a asigu­rat Belgia şi Olanda, că el e gata să recunoască şi să ga­ranteze totdeauna acestor state, neutralitatea terito­riilor lor“. Hitler a respins însă orice organizare a siguranţei conti­nentale, în care Rusia sovie­tică ar fi una dintre părţi. Ca să paralizeze orice ac­ţiune a sovietelor, prin Inter­naţionala a IlI-a, în Europa centrală şi in Extremul O­­rient, Germania, Italia şi Ja­ponia au încheiat o înţelegere anticomunistă. RĂZBOIUL DIN SPANIA Războiul din Spania a con­tinuat. Operaţiunile militare ce s’au desfăşurat, au dovedit superioritatea naţionaliştilor de sub comanda generalului Franco. Cucerirea oraşului Malaga de către trupele generalului Queipo de Llano, la începutul lunei Martie, a fost un mare succes pentru naţionaliştii spanioli, atât din punctul de vedere militar, cât şi politic,­­ din punct de vedere mili­tar, deoarece Malaga, port important, este o bază exce­lentă de operaţii pentru un marş in direcţia Valenciei şi uşurează comunicaţiile cu Marocul (spaniol), iar din punctul de vedere politic, co­muniştii au perdut unul din centrele lor de seamă. Alt succes al naţionaliştilor a fost cucerirea localităţilor de la Nord. Largo Caballero, care încar­­nă frontul popular şi a fost animatorul războiului revolu­ţionar contra naţionaliştilor lui Franco, a demisionat din postul său de prim ministru. El a fost înlocuit cu Ny­­rin, un socialist moderat. Na­ţionaliştii sunt stăpâni pe trei sferturi din teritoriul Spaniei. Un alt succes al lor a fost de ordin diplomatic: Anglia a trimis, la Burgos, agenţii săi diplomatici, ceea ce echiva­lează cu o recunoaştere a gu­vernului generalului Franco. Anul 1938 va înregistra, de­sigur, triumful naţionalişti­lor şi liberarea definitivă a Spaniei, care va avea nevoe de o adâncă refacere pentru consolidarea sa socială, poli­tică, economică şi morală. IN EXTREMUL ORIENT Războiul chino-japonez se poate complica din cauza in­tereselor marilor puteri în Pacific şi în China — Marea Britanie, Statele­ Unite, Fran­ţa şi U. R. S. S. Armatele japoneze, prin­tr-o acţiune energică, au ocu­pat o mare parte din terito­riile Chinei de Nord, oraşele Shangai, Nankin şi Hangceu. Cu toate ajutoarele date de soviete, armatele chineze au suferit grave înfrângeri şi sunt în retragere spre vest. Nici Statele­ Unite, nici Ma­rea Britanie şi nici Rusia so­vietică, nu sunt Insă dispuse să se angajeze in conflictul din Extremid-Orient. Marea Britanie, dacă ar interveni cu o parte din forţele sale nava­le în apele Pacificului, ar slăbi forţele sale navale din Mediterana. Rusia sovietică, dacă ar interveni în Extre­­mul­ Orient, împotriva Japo­niei, ar slăbi poziţia sa din occidentul european. Marea Republică americană trece şi ea printr-o criză internă eco­nomică şi financiară. Să nu uităm însă că şi chinezii nu doresc dominaţia puterilor străine în Pacific şi in terito­riile lor. POLITICA MAREI BRITANII Marea Britanie are interese mai mari în Mediterana, Ma­rea Roşie şi Oceanul indian, pe unde trece marele drum maritim spre Indii şi care este considerat axa sa orizon­tală. O slăbire a acestei axe, ar influenţa considerabil a­­supra întregului domeniu co­lonial al imperiului britanic. Faptul că Italia dispune de o flotă şi o aviaţie puternică in Mediterana şi de un im­periu colonial african, iar pregătirile militare ale Ma­rei Britanii sunt în curs de executare, explică politica prudentă şi prevăzătoare a guvernului englez, atât în afa­­cerile europene, cât şi în cele extra-continentale. „Imperiul — a declarat fos­tul prim-ministru Baldwin— este organizat pentru pace şi misiunea sa este pacifică, dar in faţa pericolului ce l-ar a­­meninţa, el trebue să fie tare“. Australia şi Noua Zeelanda au şi ele teamă de pericolul japonez şi cer un pact regio­nal pentru Pacific. Ele se înarmează şi cer întărirea ba­zei dela Singapore. Modul insă cum s’a rezol­vat criza dinastică, provoca­tă de abdicarea fostului rege Eduard VIII de către guver­nul Baldwin şi încoronarea noului rege George VI, care a avut o mare semnificaţie po­litică, au întărit încrederea poporului englez în propriile sale forţe. Pentru întâia oară, cu pri­lejul încoronării, a fost sa­­crat un rege al Marii Brita­nii, ca rege al Australiei, al Nouii Zelande, al Capului şi al Canadei. POLITICA SOVIETELOR ŞI SITUAŢIA INTERNA DIN U. R. S. S. Politica exterioară a U. R. S. S. a suferit câteva înfrân­geri. Intervenţia comuniştilor în războiul din Spania, cu sco­pul de a stabili o republică sovietică, s’a izbit de rezis­tenţa eroică a naţionaliştilor conduşi de generalul Franco, care au fost ajutaţi de volun­tarii italieni şi germani. La Geneva, Litvinoi, n’a putut să obţină din p­artea a­­dunărei Societăţii Naţiunilor, aprobarea cererilor sale, în afacerile spaniole, care ar fi pus în primejdie pacea euro­peană. D. Litvinci, comisarul so­vietic de la externe, a decla­rat că în Spania... republica­nă „n’a fost şi nu este comu­nism, fiindcă, după cum ştiu, poporul spaniol luptă pentru conservarea regimului său republican-democrat împotri­va reacţiunei şi dictaturei militare“. Cine sunt duşmanii „popo­rului spaniol“? După d. Litvi­nci, aceştia sunt „rebelii spa­nioli“ — termenii obicinuiţi întrebuinţaţi de întreaga pre­să iudeo-comunistă din lume pentru a caracteriza şi cali­fica reacţiunea poporului spaniol, sub conducerea ge­neralului Franco, în contra odiosului regim comunist din Valencia cu scopul de a apă­ra patrimoniul său naţional şi cultural şi statul unitar şi creştin! Mai departe, el a atribuit anticomuniştilor de pretutin­deni, adică celor ce apără e­­xistenţa lor naţională, inde­pendenţa statului lor, biseri­ca creştină, cultura şi civiliza­ţia omenirei şi pacea bazată pe respectul dreptului, ur­mătoarele intenţii şi scopuri: „E timpul, de asemenea să se spue că ei (anticomuniştii), care practică ura furioasă contra umanităţii, că ei, care au înviat cele mai sălbatice şi perimate teorii din timpu­rile păgânismului şi ale evu­lui mediu, n’au dreptul să vorbească în numele Europei contemporane; că ei, care au ars operile cele mai de sea­mă ale spiritualităţii umane, care au persecutat pe cei mai străluciţi reprezentanţi ai ştiinţelor, artelor şi literatu­rii; că ei, dispreţuiţi de toată lumea culturală, se fac ridi­coli când vorbesc de salvarea civilizaţiei şi apelează, in nu­mele ei, la organizarea cru­ciadelor împotriva altor po­poare“. Un asemenea rechizitor, absurd şi ridicol, este adre­sat anticomuniştilor, de re­prezentantul calificat al unui regim, care a practicat şi practică el asemenea metode condamnate de toate naţiu­nile civilizate. Constituţia sovietică pro­mulgată la 12 Iunie 1936 şi ratificată de Congresul ge­neral, ţinut la Moscova in cursul lunei Noembrie acelaş an, cu oarecari modificări, precedată de „declaraţia drepturilor poporului munci­toresc şi exploatat“, redacta­tă de Lenin, aşa cum a fost aplicată, n’a adus nici o schimbare cu privire la regi­mul dictatorial. U. R. S. S. a rămas şi în 1937, sub noua constituţie, statul cel mai despotic din epoca contimpo­rană, căci toate puterile sunt concentrate în mâinele unui singur om, Stalin, care le exercită fără nici o limită şi fără nici o răspundere. Ţarii de odinioară fac figură de preşedinţi de republică pe lângă despotul sovietic. în­suşi Stalin a recunoscut că „regimul nu s’a schimbat“, prin aplicarea nouii constitu­ţii. Din punctul de vedere ad­ministrativ au intervenit unele modificări în structura U. R. S. S. Numărul republicilor ce intră în compoziţia U. R. S. S. a sporit de la 7 la 11, prin transformarea federaţiei republicelor transcauziene (Georgia, Azerbaigian şi Ar­menia) în trei republici auto­nome şi a celor două repu­blici, căzăceşti şi kirighize, într’o republică federativă. Alegerile ce s’au efectuat în cursul lunei Decembrie 1937 în vederea convocării celui dintâi parlament sovie­tic, au avut caracterul unei parodii. Existenţa partidelor nu este îngăduită, iar cetă­ţenii, care principial şi după textul constituţiei dispun de libertatea întrunirilor, a pre­sei, etc., sunt siliţi să execute ordinele şi instrucţiile agen­­ţilor militari şi administra­tivi ai regimului dictatorial. Numeroşi fruntaşi comu­nişti, care au ocupat demni­tăţi în stat şi au contribuit la triumful revoluţiei, au fost judecaţi, condamnaţi la moar­­te şi executaţi, precum şi un număr considerabil de per­soane acuzate de spionaj şi sabotaj, de înţelegere cu a­­genţii Germaniei şi ai Japo­niei, in vederea unui război anti-sovietic. MICA ÎNŢELEGERE ŞI ÎN­ŢELEGEREA BALCANICA Politica Micei înţelegeri şi a înţelegerii balcanice a con­tinuat să se afirme în cadrul principiilor şi intereselor ce garantează pacea şi asigură statu quo teritorial în Euro­pa centrală şi sud-orientalâ. Mica Înţelegere s’a arătat dispusă să stabilească rapor­turi mai bune cu Ungaria, pe baza aceloraşi principii şi in­terese. Legăturile de prietenie şi alianţă ale statelor din aces­te grupuri s’au întărit, după cum s’au îmbunătăţit şi ra­porturile lor cu Italia. Iugoslavia a accentuat a­­miciţia sa faţă de Italia. Ro­mânia, de asemenea urmăre­şte o politică bazată pe ra­porturi cât mai amicale d­e marea ţară latină. Să nădăjduim că anul nou, 1938 va menţine pacea între naţiuni spre binele lor, al ci­vilizaţiei şi al progresului. R. SEIȘANU (Urmare din pagina 1-a) 1 \ ZORINOUI — Urmare din pag. I-a­­­ denţe întâmplate la interva­le de 1460 de ani, adică:­in 1321, în 2781 şi 4241 înainte de Christos. Aceste cifre se deduc din menţiunile des­pre calendar găsite pe pira­mide din timpul dinastiei a IV-a. Fără îndoială că fiecare timp îşi are măririle şi scăde­rile lui şi oamenii lui. Nu ne dăm seamă de micimea noastră în faţa acestor tim­puri străvechi şi cât de pu­ţin socoteşte insul faţă de vecinicie. Scurtul timp pe­trecut in vâltoarea vieţii pă­mânteşti s’ar părea că nu ni-ajunge pentru a-1 între­buinţa altfel decum s’ar cu­veni. Natura însăşi este întocmi­tă din nenumărate elemen­te şi se împotriveşte îndrăz­nelilor unilaterale. Orice via­ţă este întemeiată pe îngă­duinţă, pe împăciuire, simţi­­minte înţelese de Goethe, în al cărui suflet sălăşluia re­vărsarea naturii. Viaţa ca şi omul, pentru a-şi putea păs­tră echilibrul, are nevoie de oarecari îngăduinţe, legă­­minte, înţelegeri. Insul care socoteşte că poate să nu se plece acestor îngăduinţe lu­meşti şi care crede că prin violenţă poate fugi de legă­turile şi convenţiile ţesute de veacuri, se află, fără voia lui şi în chip nefiresc, în împo­trivire primejdioasă cu soci­etatea şi natura. Nu poţi im­pune vieţii o singură lege, a ta, sau să mulţumeşti o sin­gură pasiune, a ta. Poţi ră­mânea singur şi singurăta­tea poate fi pieirea. Luptele se înteţesc între popoare, între oamenii, el dar de acelaş neam. Anii trec, alţii le iau locul, mai îndure­raţi, mai grei de primejdii. Când oare patimile se vor potoli, când urile se vor stin­ge, când neînţelegerile se vor curma? In fiecare înce­put de an, odată cu zorii u­­nor zile noui, se ridică şi nă­dejdi noui, din nenorocire nici când împlinite. Am văzut tot ce s’a petre­­cut înapoia noastră, câ va aduce viitorul pentru ţară.... Poetul i-a hărăzit viitor aur! Să ni-l dorim, nu nu în adâncul sufletului, ci să-l şi înfăptuim. Mi-amin­s­tesc cuvintele du­l­­l­u episcopului Dionisie al Bu­zăului, cel răposat in 1873: „Doamne, Doamne, nu pedep­si România pentru păcatele fiilor ei“. EM. HAGI MOSCO * * ig Moartea profesorului C. Miculescu Miercuri, ora 8 dim., a în­cetat din viaţă, la locuinţa sa din strada Spătarului 3, prof. universitar Constantin Micu­­lescu, fostul decan al facultăţii de ştiinţe din Bucureşti. Născut în 1863, a absolvit li­ceul „Matei Basarab” din Capi­tală, apoi şi-a continuat studii­le în Franţa luându-şi licenţa şi doctoratul la facultatea de ştiinţe din Paris, ca elev al cele­brului fizician Gabriel Lippman, inventatorul fotografiei în cu­lori. La vârsta de 28 an, înapoiat din Paris, C. Miculescu a fost numit profesor suplinitor la ca­tedra de acustică şi optică a profesorului Bacaloglu, iar în anul 1894 a fost numit titular. De atunci şi până in 1935 — a­­dică timp de 41 de ani în şir — a deţiniut catedra de la faculta­tea de ştiinţe din Bucureşti, fiind ales decan între anii 1923 — 1927. C. Miculescu, a fost şi profe­sor la facultatea de medicină între anii 1895—1916 unde a de­ţinut catedra de fizică medicală. Sub supravegherea şi imboldul său, s-a terminat noul local şi laboratoarele facultăţii de ştiin­ţe din Bucureşti. Dată fiind bogata sa activi­tate pe tărâmul cultural şi şti­­inţific, profesorul Miculescu a fost ales vice-preşedinte al A­­­­teneului Român unde, prin con­ferinţele şi prin sugestiile date, a contribuit, deasemeni, la rea­lizarea unor frumoase opere de cultură. C. Miculescu a fost membru al societăţii de ştiinţe din Bucu­­reşti şi al societăţii franceze de fizică din Paris, înmormântarea fostului de­can al facultăţii de ştiinţe din Bucureşti va fi Vineri 31 crt., ora 3, d. a., la cimitirul Bellu. * Cu profesorul Miculescu dis­pare unul dintre cei mai dis­tinşi dintre fizicienii noştri. In viaţă, la catedră, în cercetările sale, profesorul Miculescu a adus totdeauna un spirit de distincţie care impunea şi cu­cerea în acelaş timp. După studii strălucite la Pa­ris, după stabilirea printr’o metodă proprie — astăzi cla­sică — a echivalentului meca­nic al caloriei, fizicianul Micu­lescu s’a înapoiat în ţară. Dacă lipsa de laboratoare şi de mij­loace de lucru l-a împiedicat să dea tot ce ar fi putut da ca experimentator,­­ catedra uni­versitară a căpătat în schimb un profesor în cel mai bun în­ţeles al cuvântului. Zeci de an­i, profesorul Miculescu a ţinut cursuri pentru mii de studenţi, totdeauna punctual, totdeauna clar, totdeauna urmărit cu a­­­tenţie. Elevii profesorului Micules­cu vor păstra mereu în sufle­tele lor icoana acestui desă­vârşit maestru. CADOURILE oferite de Soc. „FRANCO-ROMÂNĂ” DE SFINTELE SĂRBĂTORI abonaţilor şi cititorilor „UNIVERSULUI” Trimiţând acum direct acestei Societăţi — B Bucureşti, Calea Gri­­viţei 23, — lei 160, pentru două asigurări noi de câte 20.000 lei, veţi primi: 1) O poliţă de asigurare de 20.000 lei, cu 9 numere pentru tra­gerile lunare de lei 20.000, lei 4.000, lei 2.000 şi lei 500. La această po­liţă se acordă chiar de la prima rată : Un FRUMOS PORTOFEL-POTCOAVA (Mociorniţa) iar la achitarea ratei a 12-a lunare: O CASETA DE BANI „FICHET“. 2) O poliţă de asigurare de lei 20.000, cu 9 numere pentru trage­rile lunare de 20.000 lei, 4.000 lei şi 2.000 lei. La această poliţă se acordă la achitarea ratei a 4-a lunare: ŞASE LINGURIŢE DE CAFEA AURITE CIZELATE, într’o fru­moasă cassetă căptuşită cu mătase, iar la achitarea ratei a 12-a lunare: UN SERVICIU DE 6 PĂHĂRUŢE DE METAL FIN CIZELAT, Intr’o frumoasă cassetă căptuşită cu mătase. N. B. 1) Pentru lunile următoare veţi trimite numai lei 152 pentru ambele poliţe. 2) Cine doreşte numai asigurarea cu portofel şi casseta de bani va trimite numai lei 84 în luna l­a şi lei 76 în lunile următoare 3) Cine doreşte numai asigurararea cu casseta cu linguriţe şi casseta cu păhăruţe va trimite numai lei 76. 4) CINE DOREŞTE SA PRIMEASCĂ DE SĂRBĂTORI CAS­SETA CU 6 LINGURIŢE VA PUTEA TRIMITE DE­ODATA CELIB­­­RATE LUNARE, IN TOTAL LEI 304.

Next