Universul, ianuarie 1938 (Anul 55, nr. 15-30)

1938-01-16 / nr. 15

a Y . fA Anul al SS-tea FONDATOR: LUIGI CAZZAVILLAN CoB 14 Pagini EXE “^SflTÎT. nWTRoSaftTâT JTe! — '—■*i**Yllnw Strâinătate: 6 lei Taxa^poștală plătită.in nntff5TÎF~pflhforia.i aprobărHT!îf. GT­I?I20.151S8/922 m Pagini Nr. 15 Duminică 16 Ianuarie 193S P 1111 CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONICE REDACTIA $1 ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NR. 23-25 CENTRALA.TELEFONICA. A. ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 DIRECTOR: STELIAN POPESCU învăţământul In popmr Printre hotărîrile luate de Ultimul consiliu de miniştri este şi aceea de a se ierta de amenzile şcolare ce au de plătit ţăranii pentru lipsa de frecvenţă regulată la şcoală a copiilor lor. Această hotă­­rîre constituie un gest de clemenţă necesară şi totoda­tă o preţuire justă a necazu­rilor de natură materială în care se sbate ţărănimea noa­stră. De aceea, o aprobăm din toată convingerea. Folosim însă prilejul ace­sta pentru a stărui încă oda­tă asupra adevărului elemen­tar, dar deseori nesocotit, că dacă este un domeniu în care să se impună cu mai multă putere o politică de continui­tate, o politică românească în adevăratul înţeles al cu­vântului, o politică pusă de­asupra micilor şi nu tocmai frumoaselor socoteli şi consi­­deraţiuni de partid, este toc­mai în domeniul învăţămân­tului. Ca unii cari, atât cât ne-a fost în putere, ne-am dat si­linţa să urmărim de aproape mersul învăţământului de la război încoace, condiţiunile în care se desfăşură activi­tatea pentru răspândirea în­văţăturii în massele mari ale poporului şi în deosebi ale populaţiei de la ţară, am avut ocazia care, desigur, nu mi-a produs mulţumire şi bucurie, de a constata cum meschine­lor şi trecătoarelor calcule electorale li se jertfea nece­sitatea vitală de luminare a poporului. De pildă, nu sunt chiar aşa de mulţi ani când în foar­te multe şcoale primare ru­rale din Basarabia se con­stata o izbitoare disproporţie între numărul de copii în vârstă de şcoală şi numărul copiilor cari frecventau şcoa­la. Aceştia din urm­ă nu re­­prezintau măcar o cincime din numărul celorlalţi. Aşa se face că întâlneai prin satele Basarabiei şcoli cu trei sau patru învăţători, acolo unde, dat fiind numă­rul foarte redus al elevilor, un singur învăţător ar fi fost deajuns. Căror cauze se datora a­­ceastă stare de lucruri aşa de tristă şi cu urmări din din cele mai grave din punc­tul de vedere naţional, adică din punctul de vedere al u­­nei cât mai bune pregătiri a propriului nostru element et­nic ? Uneia singure : politi-­­ cianismului. Stăpâniţi numai de intere­sul electoral şi preocupaţi nu­mai de dorinţa de a culege voturi şi de a-şi asigura par­tizani, politicianii mai si­­mandicoşi închideau ochii, iar politicianii mai mărun­ţei interveneau şi obţineau să nu se aplice dispoziţia din Constituţie, privitoare la o­­bligativitatea învăţământului primar. Şi aşa, în satele româneşti multe şcoli erau aproape­­ goale, pe când la oraşe, mi-­­ noritarii dădeau o deosebită atenţie instrucţiunii şi pre­gătirii intelectuale a copiilor lor. Bine că acestei stări de lu­cruri i s’a pus, în cea mai mare parte, capăt în anii de ministeriat ai d-lui dr. C. An­­gelescu. D-sa s’a străduit, şi în mare parte a reuşit, ca o­­bligativitatea învăţământului primar să devie o realitate, şi ca ruşinea analfabetismu­lui să fie ştearsă. In scopul acesta n’a cruţat nici mun­că, nici sacrificii. A sporit cu peste zece mii numărul învăţătorilor şi prin stăruitoare apeluri făcute la spiritul de jertfă al cetăţeni­lor a ridicat în toate regiuni- .­le ţării localuri de şcoli vred­­nice de acest nume. Străda­niile d-sale au fost încunu­nate de succes, în sensul că s-a obţinut un spor foarte pronunţat în numărul elevi­lor de curs primar, iar prin şcolile de adulţi, numărul a­­nalfabeţilor a scăzut în pro­porţie simţitoare. Iată un drum bine tras şi pe care trebuie să se meargă şi de azi înainte cu cea mai accentuată atenţie în direcţia naţionalizării învăţământu­lui. Avem credinţa că pe dru­mul acesta va merge şi de ministru Petrovici, un inte­lectual din cei mai distinşi ai ţării, şi profesor, care a mai ocupat departamentul educaţiei naţionale. Exalţi lii itiiiil Peste 760 morţi Londra, 13 (Radio Central). — De altea eri, s’au putut afla unele a­­mănunte cu privire la vi­olenta explozie care s’a produs acum două zile în metropolitanul dela Ma­drid, deoarece cenzura n’a lăsat să parvină, pâ­nă acum nici o știre în le­gătură cu această explo­zie. In primul rând, se a­­nunţă, că din cauza ex­ploziei, s’au dărîmat opt case iar că numărul mor­ţilor trece de 700. Răniţii sunt, deasemeni, foarte numeroşi. Explozia s’a produs într’un depozit de muni­ţii, adăpostit în subtera­nele metropolitanului. Mari pagube produse de surparea unei coline, in Turcia Istanbul 13 (Rador). — Co­lina Soguk Pinar, din apropie­re de Balikesir, pe care se află satul Bey, a început să se sur­pe. In mai multe locuri, s’au produs crăpături adânci. Numeroase case s’au prăbu­șit. Un apeduct dela poalele co­linei a suferit pagube însem­nate. Satul a rămas fără apă, în­trucât cele 40 de fântâni au secat. a- CENZURA • Este un blestem pe capul­­ neamului acestuia, ca în loc­­ de îndreptare, de zile mai senine, de nădejdi într’un viitor mai bun, el să aibă să sufere tocmai atunci când se părea că venise cea­sul bucuriei. De ani de zile ne plângem contra cenzurii, aşa cum se exercită ea de nişte inşi, puşi sub ordinele unor neînţelegători ai vre­murilor în care trăim, şi tocmai când să spunem bogdaproste că a venit în capul guvernului un om al scrisului şi vom scăpa de a­­ceastă pacoste, tocmai acum ea pare că îmbracă forme mai de neînţeles. Toată lumea a citit şi nu se poate să nu fi comen­tat favorabil, interview-ul M. S. Regelui, dat ziarului englez „Daily Herald” Un ziar modern care are grijă permanentă să-şi in­formeze precis şi repede ce­titorii, face sacrificii imen­se de bani şi de muncă în acest scop. „Universul” nu s-a mulţu­mit numai cu searbedele ştiri retuşate pe cari binevo­ieşte a le da, contra plată, agenţia oficioasă „Rador” pusă sub conducerea străi­nului de neam Hurtig, ci primeşte la timp, ştiri ade­vărate, controlate şi de la alte agenţii telegrafice sau telefonice din lumea întrea­gă. Agenţia „Radio-Cen­­tral”, corespondenta noas­tră, ne-a transmis telefonic, de la Londra interview-ul M. S. Regelui de Luni seara. Această cenzură care se exercită azi, tot aşa de odios ca în timpul guvernării de tristă memorie a d-lui Tătă­­răscu, mai ales contra zia­rului „Universul” departe de a aduce servicii cinstei şi corectitudinei, vatămă în gradul cel mai înalt liniştei şi ordinei publice în ţara a­­ceasta. Guvernul de azi, ca şi gu­vernul Tătărăscu îşi dato­rează existenţa în mare parte ideii naţionale şi de ordine, pentru care n’a lu­crat nimeni altul mai mult ca ziarul „Universul”. Gu­vernul Tătărăscu, când s’a văzut la putere, n’a găsit ceva mai bun de făcut decât să vrea să sugrume ziarul „Universul” şi până la sfâr­şit, a fost îndepărtat sub o­­probiul public, care a aflat totuşi odioasele fapte pe care căuta să le acopere cu cenzura. Guvernul d-lui Goga, care, orice s’ar zice, nu ar avea decât să mulţumească pentru că a fost adus la putere pe valul de naţiona­lism promovat de ziarul „Universul”, ce vrea să as­cundă el prin cenzură ? Vrea oare să facă ceea ce a făcut Tătărăscu şi să va­dă mai curând decât se aş­teaptă, ba, poate şi mai rău, sub oprobiul public ? Eu înţeleg cenzură, dacă guvernanţii sunt incapabili de a stabili un regim de răs­pundere al presei, pe care eu totdeauna l-am cerut, dar să vrea să-şi bată joc de lume, numai prin faptul că printr-un joc al întâm­plării au ajuns să escala­deze treptele puterii, asta nu se poate ! Niciodată nu am abuzat de scrisul meu şi de pute­rea lui. Pun la dispoziţia u­­nui juriu compus din ad­versari, tot ce am scris eu şi colaboratorii mei şi dacă se va dovedi că am spus nea­devăruri, primesc orice sancţiune. De nu voi fi gă­sit vinovat, cer ca neamul meu să fie liberat de aceas­tă cenzură odioasă. Presă liberă şi cu răspun­dere efectivă, iată ce ne tre­buie şi azi şi mâine şi tot- I deauna, iar nu abuz, căci abuzul de azi aduce pe cel de mâine şi la capătul ei , este prăpastia.­­ STELIAN POPESCU M­arina comercială italiană construeşte noul unităţii Roma, 12 (Rador). — Planul guvernului privitor la nouile construcţii pentru marina co­mercială prevede punerea în lu­cru a unui număr de 44 vapoare cu un tonaj total de 250.000 tone. S’a prevăzut pentru aceste construcţii un fond total de un miliard și jumătate lire. -------XXX - XXX----— VAPOR GREC NAUFRAGIAT Casablanca, 13 (Rador). — Pos­tul de radio a captat un mesaj de pe vaporul grec „Memas” care anunţă că a naufragiat între La­­rache şi capul Spartei şi cere grabnic ajutor. -----xuxxxox------­ Finlanda nu va fortifica arhipelagul Aaland Helsinki, 13 (Rador). — Unele ziare au publicat știrea că Fin­landa ar fi început negocieri se­crete cu o altă putere în scopul de a fortifica arhipelagul Aaland. Biroul de presă al guvernului finlandez publică un comunicat în care se declară că Finlanda respectă și va respecta cu rea­litate prevederile acordului in­ternațional din 20 octombrie 1921 referitor la insulele Aaland. ­ Prințul Paul al Greciei şi prințesa Frederica-Luiza de Bavaria, după căsătorie, se­­ duc în maşină deschisă la palatul regal din Atena Recensămintele de EM. HAGI MOSCO Deşi nu este zi de la Dum­nezeu să nu răsară câte ceva­­ nou, totuşi sunt unele noutăţi care uluesc, ca, bunăoară, ru-­­­şinoasa alcătuire a blocului institutului de demografie şi statistică, de sub direcţia­­ d-lui Sabin Mănuilă. Ne sbatem de ani de zile să întocmim un recensământ al populaţiei ţării, cât mai a­­propiat de adevăr, fără să pu­tem ajunge la rezultatul do­rit. Această gingaşa operaţie a recensământului, mai cu seamă dela 1919 încoace, este de o neapărată şi deosebit de importantă nevoe. Cheltuelile n’au fost cruţate şi totuşi, sta­tisticele ies certate cu exac­titatea. Recensământul din 1930 a fost o nenorocire. A­­genţii însărcinaţi cu primirea declaraţiilor n’au făcut alt decât să strămute, în locurile unde mergeau, un birou de înregistrare. Declaraţiile erau libere şi înregistrarea la fel. Nici un control al exactităţii celor declarate şi ca urmare, nici o pedeapsă împotriva fal­sului săvârşit cu voinţa de a înşela.­­ Acestei de ne­gr­tat uşurinţă în luarea declaraţiilor, se a­­daugă şi calitatea celor che­maţi să centralizeze datele adunate şi, drept rezultat, este întocmirea unui recen­sământ fals. Nu atât numărul la care a ajuns populaţia ţă­rii este interesant cât cate­goria în care intră fiecare lo­cuitor al ţării. In statul ro­mânesc de astăzi, alcătuit din provinciile româneşti re­dobândite in cari trăeşte o populaţie moştenită de ori­­i­gini etnice deosebite, cunoaş-­­ terea procentului străin ve­­chiu şi proaspăt faţă de băş­tinaşii români este covârşitor de important. Din pricina ne­dumeririi asupra obârşiei tăi­nuite a atâtor noui veniţi s’au iscat polemici, conflicte, in-­­ tervenţii nedrepte, măcar su­părătoare cât nu erau jicni­­toare, toate stânjenind des­făşurarea firească a neamu­lui. In Transilvania, şi mai cu seamă în Maramureşul aşa de bine descris de scriitorul Tharaud, evreii s’au declarat maghiari ; în Banat, s’au so­cotit ba maghiari, ba ger­mani ; în Basarabia ruşi. Cu alte cuvinte, peste tot dorinţa de a se sustrage de la adevă­rata obârşie pentru a putea intra în marea familie „nă­păstuită” a minoritarilor. A­­cest straniu simţământ de a se socoti străini este minunat sintetizat de dr. Leo Pinsker, unul dintre capii mişcării de emancipare evreească mo­dernă, ale cărui lucrări evreii palestinieni le privesc drept catehism. El scria, în 1880, că „poporul evreesc este pre­tutindeni pe faţă, dar nicieri la dânsul acasă”. Şi totuşi, destulă vreme, uşile caselor le-au fost deschise. Aşa­dar, pe temeiul recen­sământului neadevărat şi primit drept bun de oficiali­tate, procentul minoritarilor faţă de românime este min- (Continuare in pagina 2-a) In jurul incidentelor dela granija polono-sovietică Varşovia, 13 (Rador).—Agen­ţia „Pat" transmite următorul comunicat oficial : In conformitate cu instrucţiile primite dela guvernul polon, ambasadorul Poloniei la Mosco­va a remis în ziua de 24 Decem­brie 1937, comisariatului aface­rilor străine un răspuns la nota sovietică din 3 Decembrie 1937. Guvernul sovietic a răspuns printr’o nouă notă, cerând ca de aci înainte Polonia să garan­teze circulaţia feroviară norma­lă pe sectorul unde s’a produs ultimul incident. Ambasadorul Poloniei la Mos­cova a primit instrucţiuni să remită un răspuns scris în care se subliniază necesitatea de a se reglementa relaţiile feroviare de frontieră de către Uniunea So­vietelor, în sensul executării în­tocmai a acordurilor in vigoare, ceea ce constitue singurul mijloc de a asigura relaţii normale de vecinătate. -------XXX­X XXX------­ Avion prăbuşit in Portugalia Lisabona, 13 (Rador). — Un avion s’a prăbuşit în a­­propiere de Vilareal. Din primele telegrame re­zultă că cinci persoane și-au găsit moartea în acest acci­dent. Marele Voevod MiHai s’a înapoiat Joi seara in Capitală Cu un tren regal a sosit Joi seara, la ora 10 şi 30 in gara Mo­goşoaia venind dela Atena, Mă­ria Sa Marele Voevod Mihai. Pe peronul gărei, Moştenitorul Tronului a fost întâmpinat de d-nul Virgil Potârcă, ministrul comunicaţiilor, Armand Călines­­cu, ministrul de interne; Collas, ministrul Greciei la Bucureşti; P. S. arhiereu Irineu Mihălcescu, vicarul Patriarhiei; Dinu Simion, subsecretar de stat la interne; colonel Ernest Urdărearra, mare şambelan al Curţii; C. Flondor, mareşalul curţii; general Mihail, şeful casei militare a palatului; Mociony, maestru de vânătoare; colonel Filitti, adjutant regal; ge­neral Gabriel Marinescu, prefec­tul poliţiei Capitalei; E. Bianu, directorul general al siguranţei statului; general Argeşanu, co­mandantul corpului II armată; general Topor, din jandarmerie şi d. Gh. Moţăţeanu, secretar ge­neral al prefecturii de poliţie. ~'1 După ce Marele Voevod s’a în­treţinut câteva minute cu cei prezenţi, a plecat cu automobilul la palat. Cu acelaş tren s’au mai îna­poiat în Capitală d-nii comandor Preda Fundăţeanu adjutant re­gal şi căpitan Mircea Tomescu, ofiţer de ordonanţă, care au în­soţit pe Marele Voevod la Atena. Marele Voevod Mihai în gara Mogoşoaia FILME _Te simţi mai bine în opo­ziţie de­cât la putere ? "­­ De­sigur. Am scăpat de vi­zite, recepţii, solicitatori, zile şi nopţi pierdute, cheltueli enorme, şi multe alte neplăceri, pe­ care o soţie demnă le împărtăşeşte cu soţul ei. Ah, patru ani de griji şi amărăciuni ! — Dacă nu mă inşel, depin­dea de voinţa soţului tău — îm­părtăşită şi de tine, precum zici — să renunţe de mult la acel calvar, care nu este obliga­toriu. De ce n’aţi făcut-o ? — Draga mea, întrebarea ta mă îndreptăţeşte să observ că am uitat să-ţi spun şi necazul principal de care am scăpat că­­­zând în opoziţie : invidia prie­tenelor bane­un alt colţ al salonului. .— Şi când te gândeşti că pu­teau să mai stea la guvern câţi­va ani! — Ani de suferinţă ! Şi de blocuri, ferme, auto­mobile, misiuni în străinătate... Prezenţii se exclud, de­sigur, dar absenţii trebue să fie sdrobiţi... Eu totdeauna am fost sinceră și am pus punctul pe i... Mâine mâncăm la voi; așa era vorba. — Nu. Am amânat masa fără termen și cred că ne vom ve­dea mai rar, ca să ne iubim mai mult. Mai încolo. — In definitiv, scumpă Mimi, trebue să fii foarte mulțumită. Ai, în sfârșit, pe soț acasă. Te plângeai de prea multele întru­niri în provincie, şedinţe de noapte la parlament, mese fără oră fixă, extenuări iritante în menaj, câte şi mai câte neajun­suri, datorite marei răspunderi de a fi la putere... Te văd că suspini! — Cum să nu suspin când mă gândesc că comandasem opt ro­chii pentru noua serie de re­cepţii, oficiale sau nu, provo­cate de un început de guver­nare, chiar când ea nu este de­cât o supă încălzită ! — Dar le vei purta şi aşa. Ai atâtea relaţiuni şi obligaţiuni. — Uşor de zis ! Dar una sunt toaletele de la guvern şi alta cele din opoziţie. Se cunoaşte că i’ai trecut pe unde am fost eu. Ce se potrivește ! Ah !... Don José REGELE LEOPOLD III al Belgiei, la sporturile de iarnă, în Alpi ——oxo 6 0X0-------* Conferinţa tripartită de la Budapesta Conferinţa Statelor sem­natare ale protocoalelor ro­mane, ale cărei lucrări s’au desfăşurat la Budapesta, de la 1o până la 12 ianuarie, interesează întreg bazinul dunărean şi, în cazul de fa­ţă, merită să reţină în deo­sebi atenţiunea noastră, fiindcă situaţia raporturilor româno-ungare a fost pe or­dinea de zi a reuniunii. Este util să reamintim că protocoalele de la Roma, încheiate în Mai 1934, între Italia, Austria şi Ungaria aveau drept scop să ajute, din punct de vedere econo­mic, pe Unguri şi Austriaci, acordându-le urn tratament vamal preferenţial, precum şi diferite avantaje de cre­dit şi înlesniri de transport. Graţie acestor preferinţe, lemnul din Stiria şi un ma­re număr de produse indus­triale austriace obţineau în Italia debuşeuri importante. In ce priveşte pe Unguri, preferinţele se traduceau în fapt prin fixarea unui con­tingent important de vite şi a unei prime substanţiale pentru o cantitate de două milioane de chintale de grâu. Protocoalele romane erau declarate de semnatari des­chise şi adeziunii celorlalte State din bazinul dunărean, căci, în concepţia diploma­ţiei italiene, ele trebuiau să fie punctul de plecare al organizării întregii regiuni dunărene. Deşi Statele Micii înţelegeri au admis încă de la început principiul proto­coalelor romane, evoluţia ulterioară a evenimentelor internaţionale şi în deosebi războiul etiopian și apro­pierea Romei de Berlin au împiedicat extinderea, acor­durilor din Roma la alte State dunărene. In Mai 1936, protocoalele romane — care până a­­tunci aveau un caracter predominant economic— că­pătau și un aspect politic. Intr’adevăr, într’un nou protocol, semnat tot la Ro­ma, Italia, Austria şi Un­garia se legau printr’o clau­ză consultativă, — asemă­nătoare cu cea din statutul de organizare al Micii înţe­legeri din 1933 — să se con­certeze în toate chestiunile­­ politice importante, de in­­t­­eres comun, şi să creeze,­­ în acest scop, un comitet­­ permanent, compus din mi­niștrii de externe respec­tivi, cari urmau să se în­tâlnească periodic, spre a se consfătui. Prima reuniune italo­ (Continuare in pagina 2-a) 9 rrtw •• • i®«, • w 1 araim in politica de A. CORTEANU Importanţa politică a ţără­nimii nu poate fi nesocotită de nimeni la noi, fiindcă ma­rea majoritate a alegătorilor noştri o formează ţăranii. Pregătirea politică a ţărăni­mii n’a făcut.o nimeni, a­­tunci când s’a introdus su­fragiul universal, ci toată os­teneala pe care şi-au dat-o oamenii politici, a fost ca să găsească un sistem de vot pentru analfabeţi, cu semne pe cari să le poată distinge şi cei ce nu ştiu citi şi scrie. Orientarea ţăranilor în de­dalul problemelor şi a parti­delor politice s’a făcut tot aşa de empiric ca şi orienta­rea lor între diferitele liste de pe buletinul de vot. Ţără­nimea simplă şi străină de artificiile vieţii politice, nu putea fi încadrată şi înregi­mentată în partide politice pe bază de ideologii generale. Şi astăzi, după douăzeci de ani de practică, votul ţărani­lor când nu e dat după in­dicaţiile organelor adminis­trative, ca o simplă formali­tate de care alegătorul e bu­curos să scape cât mai re­pede, merge după legăturile de interese sau de sentimen­te pe care le are ţăranul cu o persoană locală, dintr’o cla­să socială superioară lui : preot, învăţător, avocat, me­dic, student, etc., indiferent de doctrina sau de scopurile politice pe care le reprezintă acea persoană. Din această­­ cauză, succesul în alegeri la noi depinde în primul loc de calitatea şi de mijloacele per­soanelor care vin direct în­­ contact cu ţăranii şi cari pre- I gătesc votul lor. . Două sunt mijloacele pe care le-au întrebuinţat până acum grupările de opoziție spre a sustrage de sub influ­­■­enţa administraţiei guverna­(Continuare in pagina 2-a)

Next