Universul, ianuarie 1938 (Anul 55, nr. 15-30)
1938-01-16 / nr. 15
V y -a Y Anul al 55-lea Nr. 15 Duminică 16 Ianuarie 1938 espre lui repertor clasic ! Aproape în toţi anii, teatrele Îşi vestesc un repertor nob, prin care îşi afirmă prestigiul cultural, dar mai totdeauna stagiunea se îndepărtează de la frumoasele făgăduinţe căzute repede în uitare. Pentru cercetători ar fi foarte semnificativ să puie pe două coloane toate vestirile de piese dela începutul fiecărei stagiuni, şi toate înlocuirile din fiecare dată. Ar folosi o asemenea orientare chiar când s’ar aduce iar obişnuitele scuze vagi cu care se îngroapă cât mai tăcut bunele intenţiuni. Fără îndoială un rău nemărginit fac laudele convenţionale câre nu mai prind la public, dar fac să creadă numai pe cei cărora nu le e drag teatrul, că acesta ar merge din succes în succes. Realitatea însă e departe de ideal — şi între multele lipsuri ce împiedecă o renaştere a dramaturgiei, nu cea mai mică este scăderea nivelului repertorului. Şi acestui repertor îi dorim înainte de toate o parte de miez prin capodoperile clasice. Geniile anticei civilizaţii elineşti şi latine, sunt aproape cu totul căzute în uitare, ba chiar cine ar îndrăzni să le dorească înviere la lumina rampei, s'ar vedea silit să o ia din capăt, dintre decoruri cubiste, din traduceri şubrede învechite, de la 48, căutând alte costume decât halaturile mâncate de molii câte ţin locul hlamidelor, şi întrebând unde să găsească actori cu gesturi de simplă măreţie, rostind fără afectare oficierea marilor liturghii de gând. S’a vorbit şi s’a scris prea mult de concurenţa pe care cinematograful o face teatrului, nu se ţine seamă mai de loc de răul pe care îl aduce un repertor lipsit de înaltă însufleţire. O timiditate împiedecă pe unii să se apropie de repertorul cel bun — un pesimist se învederează la alţi care socot publicul mai mărginit de cât este în realitate. Şi cum teatrul trebue să rămăie o şcoală, nu putem programul repertor să-l concepem lipsit de ce s’ar putea pe drept numi cultură clasică vie, mai mult de cât din juxte şi dicţionare prăfuite. ADRIAN MANIU —----TCOXOXUK------ .Chjar ca Jlsul Mici mesageri ai Anului Nou Ei s’au născut în noaptea de 31 Decembrie spre 1 Ianuarie, într’o „Maternitate“ de la Pais. Ne grăbim însă să spunem că nu e vorba de cinci gemeni, fiecare nou venit având o mamă proprie. Promisiunea prinţului Prinţul Bemard de Lippe, soţul prinţesei Iuliana a Olandei, care a stat mai multă vreme într’un spital in urma unui grav accident de automobile azi aproape complet restabilit şi s’a reîntors la palatul Spesdyk. Deşi ora plecării sale de la spital fusese ţinută secretă, nimic nu putu împiedica pe infirmiere să se înşire în coridoare spre a saluta pe viitorul prinţ consort. Supraveghetoarea-şefă îi oferi un buchet de flori şi rosti câteva cuvinte de urare, rugându-l în acelaş timp ca pe viitor să nu mai conducă atât de repede. Prinţul luă buchetul şi zâmbind răspunse cu aerul unui copil care promite să fie ascultător. — Vă promit, cu atât mai mult cu cât, în curând voi deveni şi eu infirmieră... Această aluzie la fericitul eveniment pe care-l aşteaptă împreună cu tânăra sa soţie şi la îndatoririle sale de soţ iubitor, sa făcut și mai simpatic acelora, care cunoscându-l atât de aproape în timpul boalei îi apreciaseră caracterul blajin și extrema sa simplitate. a mm-dtidzecidiiani CUim în UNIVERSUL din 15 Ianuarie 1889. — Camera, în şedinţa de cri, a respins proectul de lege pentru restabilirea porturilor france la Galaţi şi Brăila. A NAPOLI. — Erupţiunea Vezuviului a reînceput cu o mare intensitate. O cantitate mare de film iese din crater şi lava curge pe partea sud-estică. Ministrul domeniilor a rugat pe inginerii care ocupă mai multe funcţiuni salariate de stat să opteze pentru una dintre ele. In consiliul de miniştri s’a decis ca împrumutul de 26 milioane să se emită în ţară, prin subscripţie publică. Cartea de vizită dealungul secolelor Cu prilejul sărbătorilor şi mai ales de Anul Nou, toţi acei cari au aşa zise relaţii sociale, au trimis şi au primit cărţi de vizită. Acesta e un obicei generalizat în toate ţările civilizate, dar se pare, că încetul cu încetul el se pierde, după cum se pierde şi politeţa care stă la baza acestui obicei. Era o vreme însă, când nimeni nu se sustrăgea de la această datorie şi aceasta nu mai departe decât pe la începutul secolului în care ne găsim. Dar cărţile de vizită n’au avut de la început înfăţişarea pe care le-o cunoaştem azi. Astfel, cine şi-ar fi închipuit că tocmai în Franţa, cartea de vizită nu era decât o carte de joc scoasă din uz pe care se scria numele şi se lăsa acasă la persoana căreia i se făcea vizittă. Hârtia era scumpă şi de aceea se recursese la acest mijloc, ce e drept, practic, dar puţin elegant. Cei cari voiau să se scutească de o vizită trimiteau printr’un servitor o astfel de carte de joc, pe care scriau uneori câteva cuvinte. De Anul Nou mai ales se întâlneau pe străzile Parisului nenumăraţi lachei purtători ai acestor mesagii. Cu timpul se iviră şi câteva întreprinderi particulare care se însărcinau cu acest schimb de „amabilităţi”. In secolul al XVII-lea cărţile deveniră mici opere de artă. Dar din pricina abuzului ce se făcu cu ele, fură cu timpul considerate de prost gust. Pe la 1850, toate desenele de fantezie cari ilustrau cărţile de vizită dispărută şi veni la modă carta albă, simplă, care se întrebuinţează şi azi. Totuş, ca o reacţiune împotriva democratizării cărţii de vizită, unii artişti contimporani, au compus cărţi cu caracter original anume pentru Anul Nou. In Anglia, cărţile de Crăciun au devenit nişte adevărate tablouri şi de la familia regală până la cei mai simpli burghezi, toată lumea le întrebuinţează. Se găsesc chiar colecţii foarte interesante de asemenea cărţi ilustrate. Cum se tratau nebunii pe vremuri Astăzi, când toate ţările civilizate cheltuesc milioane spre a da îngrijire şi un azil cât mai confortabil nefericiţilor demenţi, nimeni nu şi-ar putea închipui că a fost o vreme nu prea îndepărtată, când nu numai că nu erau ocrotiţi, dar erau chiar exploataţi într’un mod cu adevărat nedemn. Astfel pe la anul 1777 exista la Moorfilds în Londra un azil de nebuni, în care se găseau vre-o 300—300 de bolnavi şi care percepea o taxă de la acei cari voiau să viziteze localul şi să vadă mai ales pe demenţi. Pe la începutul secolului al 19-lea chiar, nebunii erau ţinuţi legaţi cu lanţuri fixate în zid în celule întunecoase şi lipsite de aer, având o mână de paie drept pat şi adesea aproape goi. Unii erau ţinuţi în cuşti cu zăbrele de fier şi lăsaţi adesea să moară de foame. Când unul din aceşti nenorociţi murea, din cauza răului tratament, se făcea o anchetă de formă și se da verdictul că „a murit fiind vizitat de Domnul Sfânt!”. DACĂ VA FI UN PRINŢ Un invalid din Haga, pregătind nişte insigne sub formă de pene de culoare portocalie, — replica acelora pe care le purta Wilhelm de Orania, — şi pe care le va purta populaţia olandeză, în caz când vlăstarul princiar aşteptat va fi un mic prinţ. Cel mai mare om din lume... In adevăr, acest tânăr, care creşte cu câţiva centimetri în fiecare an, va încasa o primă colosală de la o societate de asigurare, în ziua in care va ajunge la trei metri. Pe de altă parte, îl aşteaptă un contract foarte avantajos cu o casă cinematografică, dar şi pentru aceasta trebue să mai crească puţin, deoarece în filmul ce-l va juca va trebui să depăşească cel puţin cu 40 om, pe rivalul său, un alt uriaş, înalt de 2 m. 50. Din fericire, acesta din urmă a încetat de mult de a mai creşte, aşa că Robert Wadlow are toate şansele spre a învinge în această cursă de întrecere de un gen atât de special. In aşteptare, el face tot ce-i stă în putinţă spre a „ajuta natura”, hrănindu-se cu tot felul de extracte farmaceutice care activează creşterea şi făcând toate exerciţiile ce se recomandă în acest scop. Dar, ceea ce e şi mai ciudat, e că acest fenomen de înălţime are şi un organism ale cărui elemente sunt mai toate în dublu. Astfel, la o examinare radiografică s’a dovedit că el posedă două stomacuri, doi creeri, sau mai bine zis patru, fiindcă şi cel mic e în dublu exemplar, — două rânduri de viscere, două timpane de fiecare ureche, patru nări şi deşi n’are de cât o singură inimă, plămânii săi au un număr mult mai mare de alveole de cât ai unui om normal. S’ar părea deci că zămisilindu-1, natura a folosit, din greşală, materialul ce probabil era destinat la doi gemeni... In orice caz, tânărul uriaş nu e câtuşi de puţin incomodat de organele sale suplimentare, ba chiar se simte mai asigurat împotriva accidentelor, care pe alţi oameni i-ar pune in grea cumpănă, lăsându-i de pildă fără stomac, sau fără creere Robert Wadlow, care are 19 ani şi 2 m. 63 înălţime şi căruia îi mai lipsesc 37 centimetri ca să devie cel mai bogat om din Alton. D. ministru Virgil Potârcă la regia autonomă C. F. R. La direcţiunea generală a căilor ferate s’a ţinut aoi primul consiliu de administraţie sub preşedinţia d-lui Virgil Potârcă, ministrul comunicaţiilor şi al lucrărilor publice, înainte de începerea şedinţei acestui consiliu, d. general Mihail Ionescu, preşedintele consiliului de administraţie al căilor ferate, a rostit următoarea cuvântare: In numele consiliului de administraţie al căilor ferate şi al meu personal vă urez : „Bine aţi venit“. Venirea d-voastră în mijlocul nostru, pe lângă deosebita cinste ce ne-o faceţi, are şi o mare utilitate practică deoarece uşu- rează foarte mult urgenta so- luţionare a importantelor ches- i tiuni de interes general şi spe- | cific căilor ferate şi care ur- i mează a fi rezolvate în ultima analiză de minister, de consi- liul de miniştri şi eventual de parlament. Calea ferată, paralel cu ne- voia de a realiza un buget echilibrat, are marea misiune ele a facilita viaţa economică, industrială şi culturală a ţării, precum şi a ajuta ca element de primă importanţă la apărarea teritoriului şi a fruntariilor patriei noastre. Din sforţările noastre de a realiza aceste mari puncte de program, precum şi din nevoia imperioasă de a ajuta în mod eficace ridicarea şi menţinerea marii noastre industrii feroviare, atât de utilă bunului mers al căilor ferate, apar zilnic probleme de mare importanţă în care autoritatea ministerială sau a guvernului trebuie să intervină pentru a le soluţiona grabnic şi util spre satisfacerea interesului general. Problema unei definitive aşezări a numerosului personal ce avem în subordine, de asemenea ne preocupă încontinuu şi pentru a se ajunge la soluţii definitive va fi nevoie de oarecari modificări în statutul personalului C.F.R., pentru cari de asemenea vom avea nevoie de intervenţia eficace a autorităţii ministeriale şi de aprobarea parlamentului. D. ministru VIRGIL POTARCA a arătat că declaraţiile sale nu vor fi decât o continuare a celor spuse la ministerul de comunicaţii. Sunt pătruns, a spus d-sa, de necesitatea unor căi de comunicaţie cât mai bune şi de continua lor desvoltare atât din punct de vedere technic cât şi comercial. Nu vă spun o noutate când afirm că civilizaţia unei ţări se arată după starea căilor de comunicaţie. Vin de la un departament unde am fost învăţat cu mânuirea legilor şi în acest spirit vă asigur că veţi avea în mine un susţinător şi un colaborator al d-voastră. Apoi, consiliul de administraţie a ţinut şedinţă sub preşedinţia d-lui ministru Virgi Potârcă, rezolvându-se lucrări curente. * Maxime şi cugetări Nu-ţi tulbura liniştea cu reproşuri inutile pentru greşelile din trecut; ele nu mai pot fi reparate. In schimb însă, foloseşte-te de experienţa lor ca învăţătură pentru viitor. Vasile Conta UNIVERSUL% „Ortodoxia, temelie de viaţă românească’ Darul spontaneităţii spiritua- le înalţă vremelnic pe cel înzestrat ; el poate înrâuri societatea, insă asemeni valului mării născut din vânt, înrâurirea ia sfârşit la altă adiere. In acţiunea de proporţii se păşeşte modest; precursorul meditează în taină, ca prin frământări îndelungi să ofere lumii efecte definitive. Pe atare linie situez conferinţa „Ortodoxia, temelie de viaţă românească“, expusă recent de preotul Lăudatu Vasilescu la Buzău în cadrul Cercului cultural N. Vaschide. Evocând trăirea românească în folclor şi numeroase evenimente istorice, conferenţiarul a expus două pasiuni româneşti : lupta pentru pământ şi lupta pentru credinţă; din ele pozitivul a două vetre istorice: „Câmpia Direptăţii“ şi „Câmpia Libertăţii“. Aşa explicăm nota proprie care — contopind pe român cu ortodox în formula sintetică de lege românească — ne distinge de alte neamuri. Ajutând organizaţia statului din străfund de veacuri, ortodoxia ne-a apărat etnicitatea şi ne poate chezăşui unitatea. Până în pragul secolului XIX legislaţia noastră a fost creştină, legea neînsemnând ca la alte naţii doar raportul juridic, ci norma de credinţă. Privită numai aşa, tot ortodoxia a creiat şi desvoltat cultura , arhitectura, sculptura, pictura, literatura, muzica şi poezia; ea a făcut educaţia poporului, ajutându-l în civilizare. In raport continuu şi strâns cu biserica ortodoxă, statul român şi-a păstrat misiunea creştină ; ortodoxia a fost consubstanţială vieţii româneşti; suprapunerea deci a celor două planuri „ortodoxie şi naţionalism“ este în linia firii şi a eternului. Tentative împotriva unităţii organice la noi s’au întreprins multe, fără efect însă până la unirea cu Roma, după care urmează epoca de martiraj Horia, Cloşca şi Crişan; dacă încercarea de înstrăinare, cu firave foloase de alt ordin, a rămas pe loc, veacul al XIX-lea însă prin suflul umanitarist ateic al revoluţiei franceze frânge axa convieţuirii dintre ortodoxie şi naţionalism. Rămâne de gândit dacă raţionalismul apusean, importat la 1848, se verifică sau nu, după câteva decenii ca vătămător însuşi echilibrului de stat românesc. Valului de romantism i-a urmat raţionalismul ateic, după care materialismul cu forţă de contagiune, trecând în alte state şi la noi. Cultura deci, se confundă cu tehnica , roadele ei: şomaj, despersonalizarea omului, străinism. Influenţe nefaste în mai toate domeniile internaţionalism stricător de datini şi de morală progresive infiltraţii iudaice, de unde pornografie în literatură şi arta. Cum se observă o reînviere a spiritului ortodox, îngemănat cu naţionalismul, procesul întrerupt trebue să continue pentru asigurarea viitorului naţiunii şi pentru temeinicia orânduirii de stat românesc. Semnale s-au dat. Conducătorii veridici nu mai pot face o disociere între ortodoxie şi naţionalism. Ortodoxia ne dă prestigiu în afară, tratativele cu Anglicanii; se poate fixa în blocul balcanic o politică externă pe baze ortodoxe, după cum a preconizat d. Nichifor Crainic, înăuntru putem verifica prin ortodoxie dacă suntem pe linia de continuitate istorică. Curentul revistei „Gândirea“ luptă de 16 ani în cultură, pentru autohtonizarea şi încreştinarea ei, în morală, se verifică echilibrul între vorbe şi fapte. Preotul Lăudatu Vasilescu a desvoltat timp de o oră, într’un stil atractiv, subiectul, în cadrul legendei Meşterului Manole . Jertfa care transfigurează, fiind axa pe care s’a desvoltat naţiunea românească, tot ea — temeiul ortodoxiei— poate fi che- Izăşia desvoltării în viitor. * Tr. N. ---------XXXX XXX-------- Arestaţi pentru spionaj Brăila, 13 ianuarie In urma unei dispoziţiuni a parchetului militar de Galaţi, chestura de poliţie, cu aprobarea parchetului local, a făcut o descindere la locuinţa invalidului de război Ion Cocoş, fost funcţionar public, din str. Călăraşi, denunţat că este implicat într’o afacere de spionaj. D-nii chestor Florian Cristescu şi Gh. Tăbârcă, şeful siguranţei, au ridicat de la locuinţa celui reclamat un bogat material compromiţător. Atât Ion Cocoş, cât şi soţia lui, Maria, au fost declaraţi arestaţi şi înaintaţi parchetului militar de Galaţi. In interesul cercetărilor autorităţile refuză să dea orice amănunt. Ancheta continuă. ---------XXX 61 XXX------ Un dar creştinesc şi românesc pentru preşedinţia Consiliului de miniştri D. prim ministru Goga a primit joi la orele 12 în audienţă o delegaţie a enoriei Stft. Nicolae Crângaşi, din Bucureşti, in frunte cu preotul paroh Sever I. Husariu. In numele enoriei delegaţia a prezentat d-lui prim ministru pentru preşedinţia consiliului un dar creştinesc şi românesc, o frumoasă candelă şi o icoană a mântuitorului. Sfinţia sa preotul Sever Husariu, în numele delegaţiei a făcut această prezentare d-lui prim ministru Octavian Goga, cu următoarele cuvinte: Această candelă să ardă aci pentru sufletul martirilor neamului românesc, iar icoana Mântuitorului să vă fie pavăză în lupta cea mare pentru binele neamului. Delegaţia a rugat apoi pe d. prim ministru să aprobe ca şcoala de copii mici înfiinţată de preotul paroh pe lângă Sft. biserică să porate numele mamei d-lui prim ministru. Consfătuirea asociaţilor profesionale naţionale la „Reacţiunea“ Joi seară, la ora 7 s-a ţinut la sediul grupării „Reacţiunea“, consfătuirea reprezentanţilor Asociaţiilor şi sindicatelor naţionaliste din instituţiile de Stat şi particulare, sub preşedinţia d-lui inginer Gh. Chelaru, preşed. grupării „Reacţiunea“. Au fost reprezentate asociaţiile : ceferiste, petetiste, ziariştii creştini, arsenal, absolvenţii învăţământului muncitoresc, cinematografiştii creştini din România, cismarii, antreprenorii români, funcţ. creştini de la telefoane, etc. D. Chelaru arată că este o datorie pe care o avem faţă de crezul naţional şi faţă de breslele pe care le reprezentăm ca să venim cu soluţii şi sugestii care să dea posibilitatea actualului guvern să-şi îndeplinească greua misiune cu care a fost însărcinat. Ne facem numai datoria. La „Mama“ ne vom spune fiecare păsurile, şi vom ruga guvernul, ca in limitele posibilităţilor materiale să ne satisfacă. Avem o singură pretenţiune de la care nu renunţăm : reintronarea unei noi morale în viaţa Statului nostru. La vremuri noi, oameni noi şi verificaţi. D. Popescu Primaru arată că dezideratul de căpetenie al ceferiştilor este legea pensiilor. D-nii: ing. Pătraşcu, Nuţescu, Cristescu, din partea asociaţiei petetiştilor, arată că personalul petetist, alături de cel ceferist vor forma un bloc de solidaritate în jurul „Reacţiunei“. La „Marna“ vor fi expuse doleanţele personalului telegrafopoştal. D. Iliescu aduce solidaritatea meseriaşilor cismari. , D-nii Tânăsescu şi Ciobanu, din partea lucrătorilor din instituţiile militare, arată că aceştia vor veni un bloc la „Marna“ pentru unica lor , doleanţă fixarea unui regim de muncă analog celorlalţi lucrători de Stat. D . D. Trandafirescu-Namaeşti, din partea ziariştilor creştini, cere sprijinul solidarităţii meseriaşilor, pentru epurarea presei. D. Vasillache de la telefoane, arată regimul umilitor la care sunt supuşi funcţionarii români de la telefoane. Au o singură speranţă : „Reacţiunea“. Din partea absolvenţilor şcoalelor industriale, vorbeşte d. Gh. Călin, arătând nedreptatea ce s-a creiat absolvenţilor prin vechile legiuiri. D. ing. Bordescu, din partea antreprenorilor, arată că banul public din instituţiile de Stat se varsă, în cea mai mare parte, în buzunarele străinilor şi samsarilor. Să cerem guvernului o nouă morală. D. inginer Frigură arată că „Reacţiunea“ nu s-a mărginit numai să ceară, dar a arătat de unde să se ceară. Pentru organizarea intrunicei de la „Marna“, se alege un comitet, care va fi în permanenţă convocat şi din oficiu. In cursul săptămânei viitoare se va lansa un apel cătremuncitorimea românească din toate instituţiile de Stat şi particulare, ca să participe la primja manifestare de solidaritate profesională românească, peste crezurile politice ale fiecăruia. +++++ + + +♦♦ »4 ♦+■»+ + ♦ ♦ »++• Delegaţia „Uniunei Camerelor de agricultură“ la d. ministru D. R. Ioaniţescu Joid. a. o delegaţie a „Uniunii Camerelor de agricultură“ a prezentat un amănunţit raport de lui D. R. Ioaniţescu, ministrul agriculturii, în care s-a arătat că această instituţiune a întreprins o puternică acţiune de îmbunătăţire şi sporire a producţiunii agricole, urmărind îmbunătăţirea sistemelor de cultură, utilizând seminţe selecţionate, folosire de maşini şi unelte, introducerea de plante rentabile ca : in, cânepă, ricin, cartofi, trifoi, lucarnă, sfeclă furajeră, iarbă de Sudan ş. a. In vederea îmbunătăţirii sistemelor de cultivarea pământului, s’au organizat cât mai multe puncte demonstrative şi culturi comparative, chiar pe terenul micilor agricultori, efe- _ tându-se exemple vii în văzul agricultorilor. S’au înfiinţat asociaţiunile Camerelor de agricultură pe regiuni naturale, în vederea selecţiunii seminţelor. S’a mai arătat d-lui ministru că pentru desvoltarea culturii trifoiului şi a lucarnei, s’au înfiinţat opt staţiuni de demonstrare la Cernăuţi, Timişoara, Deva, Braşov, Blaj, Tg.-Mureş şi Oradea. Un deosebit interes s’a depus pentru combaterea plantaţiunilor de vii cu hibrizi producători direcţi şi pentru alegerea celor mai bune soiuri de viţe pentru surugurii de masă şi pentru vin, potrivit cu regiunile naturale ale ţării. Pomicultura a fost una din preocupările de căpetenie făcându-se de specialişti studii amănunţite. Zootehnia nu a fost de loc neglijată, înfiinţându-se staţiunea avicolă de la Băneasa, care dă rezultate foarte frumoase. D. ministru Ioaniţescu a făgăduit delegaţilor Uniunii tot concursul, căutând să lupte ca prin noul buget, această instituţiune să-şi poată desvolta activitatea în mod cât mai prielnic, pentru ajutorarea şi îndrumarea efectivă a agriculturii noastre. Mya Apostolescu Liana Mihăilescu Nutzi Pantazi Joujou Pavelescu Elena Burmaz Vivette Popescu Al. Giugariu N. Roman Puiu Maximilian I. Dinescu Şi STROE & VASILACHE Ansamblu 200 persoane Decoruri: CARAMANLAU şi rohrhoffer’ Muzici originale şi conducerea muzicală: CH. DEHORINC Balete şi evoluţii coreografice S. SIOMIN C. TAMASE prezintă la Teatrul SMVOY (cal. Victoriei lângă Palatul Telefoanelor) Astăzi și în fiecare seară orele 9 precis premiera grandioasei reviste POFTĂ BUNĂ LA TANASE Nutzi Pantazi ffiatineuri: Joi, Sâmbătă şi sărbători. »nete la cassa Teatrumi. 'Telefon 3.5503 Astăzi la orele 2.30 se vor transmite la radio fragmente din Poftă bună la Tănase In 2 acte fi 52 tablouri Elena Burmaz Vivette Popescu Bilete la caesa teatrului. Telefon 3.5503 NEVRALGINE JURIST! ASTMATICI! întrebuinţaţi prafurile „BIOTONAL”. Ele se inghit cu puţină apă — putându-se lua oricând — şi previn sau taie accesul în câteva minute. Cereţi cutii originale la farmacii şi droguevii. 5041 BLENORAGIA Durerea şi inflamaţia PROSTATEI Tratament de la 9-12 şi 2 7%. Dr. TITINU BLANC, Bulevardul Carol No. 58 (spre statuia Roeetti). + + ♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦ Administraţia comercială a porturilor şi a căilor de comunicaţie pe apă P. O. A. /] Publicatiune No. 56/13 Ianuarie 1938 Serviciul Central de Economat P.C.A. ţine o licitaţie publică, pentru aprovizionarea cu traverse de stejar, pentru cale ferată normală. Licitaţia va avea loc în ziua de 3 Februarie 1933, ora 12, in birourile Serviciului Central de Economat din str. Domniţa Anastasia, nr. 16, etajul III. Specificaţia şi condiţiunile tehnice şi administrative se pot vedea zilnic. In birourile Serviciului. 10012 HtHMHHimiHttM»" Publicatiune Se aduce la cunoştinţa celor interesaţi că in ziua de 25 Ianuarie 1938, ora 10 se va ţine in localul Comandamentului Corpului Grănicerilor, Serviciul Intendenţei din Bucureşti, Strada Grănicerilor Nr. 10 a 2-a licitaţie publică cu oferte închise pentru procurarea a 4000 şepci de postav kaky pentnu trupă. Licitaţia se va ţine in conformitate cu art. 88—110 inclusiv din Legea Contabilităţii Publice, Regulamentului O. C. L. şi Normele publicate in Monitorul Oficial Nr. 127 din 4 Iunie 1931. Toate persoanele cari vor lua parte la licitaţie, vor depune pe lângă ofertă şi recipisa Casei de Depuneri pentru garanţia de 5% din valoarea furnitarei oferite, iar oferta se va face numai în conformitate cu cadtul de sarcini, care poate fi văzut în fiecare zi de lucru de la ora 11 până la 13 in localul mai sus arătat. Nici o ofertă nu se va primi, dacă nu va fi însoţită de reciplii Casei de Depuneri. Deasemenea ofertanţii vor prezenta certificate că nu sunt declaraţi in stare de faliment, precum şi dovezile de înscriere a firmei. Nr. 50186 15 1938, Ianuarie 13. Citiţi „ILUSTRATEEA ROMÂNĂ”