Universul, ianuarie 1938 (Anul 55, nr. 15-30)

1938-01-16 / nr. 15

V y -a Y Anul al 55-lea Nr. 15 D­uminică 16 Ianuarie 1938 ­espre lui repertor clasic ! Aproape în toţi anii, teatrele Îşi vestesc un­­ repertor nob, prin care îşi afirmă prestigiul cultural, dar mai totdeauna sta­giunea se îndepărtează de la fru­moasele făgăduinţe căzute re­pede în uitare. Pentru cercetă­tori ar fi foarte semnificativ să puie pe două coloane toate ves­tirile de piese dela începutul fiecărei stagiuni, şi toate înlo­cuirile din fie­care dată. Ar folosi o asemenea orientare chiar când s’ar aduce iar obiş­nuitele scuze vagi cu care se în­groapă cât mai tăcut bunele in­­tenţiuni. Fără îndoială un rău nemăr­ginit fac laudele convenţionale câre nu mai prind la public, dar fac să creadă numai pe cei că­rora nu le e drag teatrul, că a­­cesta ar merge din succes în succes. Realitatea însă e depar­te de ideal — şi între multele lipsuri ce împiedecă o renaş­tere a dramaturgiei, nu cea mai mică este scăderea nivelului re­­pertorului. Şi acestui repertor îi dorim înainte de toate o parte de miez prin capodoperile clasice. Ge­niile anticei civilizaţii elineşti şi latine, sunt aproape cu totul căzute în uitare, ba chiar cine ar îndrăzni să le dorească în­viere la lumina rampei, s'ar ve­dea silit să o ia din capăt, din­tre decoruri cubiste, din tradu­ceri şubrede învechite, de la 48, căutând alte costume de­cât halaturile mâncate de molii câte ţin locul hlamidelor, şi între­bând unde să găsească actori cu gesturi de simplă măreţie, ros­tind fără afectare oficierea ma­rilor liturghii de gând. S’a vorbit şi s’a scris prea mult de concurenţa pe care ci­nematograful o face teatrului, nu se ţine seamă mai de loc de răul pe care îl aduce un repertor lipsit de înaltă însufleţire. O timiditate împiedecă pe unii să se apropie de repertorul cel bun — un pesimist se înve­derează la alţi care socot publi­cul mai mărginit de cât este în realitate. Şi cum teatrul trebue să ră­­măie o şcoală, nu putem pro­gramul repertor să-l concepem lipsit de ce s’ar putea pe drept numi cultură clasică vie, mai mult de cât din juxte şi dicţio­nare prăfuite. ADRIAN MANIU —----TCOXOXUK------­ .Chjar ca Jlsul Mici mesageri ai Anului Nou Ei s’au născut în noaptea de 31 Decembrie spre 1 Ianuarie, într’o „Maternitate“ de la Pais. Ne grăbim însă să spunem că nu e vorba de cinci gemeni, fiecare nou venit având o mamă proprie. Promisiunea prinţu­lui Prinţul Bemard de Lippe, so­ţul prinţesei Iuliana a Olandei, care a stat mai multă vreme într’un spital in urma unui grav accident de automobil­e azi aproape complet restabilit şi s’a reîntors la palatul Spes­­dyk. Deşi ora plecării sale de la spital fusese ţinută secretă, nimic nu putu împiedica pe infirmiere să se înşire în co­ridoare spre a saluta pe vii­torul prinţ consort. Suprave­ghetoarea-şefă îi oferi un bu­chet de flori şi rosti câteva cu­vinte de urare, rugându-l în ac­el­aş timp ca pe viitor să nu mai conducă atât de repede. Prinţul luă buchetul şi zâm­bind răspunse cu aerul unui copil care promite să fie as­cultător. — Vă promit, cu atât mai mult cu cât, în curând voi de­veni şi eu infirmieră... Această aluzie la fericitul e­­veniment pe care-l aşteaptă împreună cu tânăra sa soţie şi la îndatoririle sale de soţ iubi­tor, sa făcut și mai simpatic acelora, care cunoscându-l atât de aproape în timpul boa­lei îi apreciaseră caracterul blajin și extrema sa simpli­tate. a mm-dtidzecidiiani CUim în UNIVERSUL din 15 Ianuarie 1889. — Camera, în şedinţa de cri, a respins proectul de lege pentru restabilirea porturilor france la Galaţi şi Brăila. A NAPOLI. — Erupţiunea Vezu­­viului a reînceput cu o mare in­tensitate. O cantitate mare de film iese din crater şi lava curge pe partea sud-estică.­­ Ministrul domeniilor a rugat pe inginerii care ocupă mai multe funcţiuni salariate de stat să op­teze pentru una dintre ele.­­ In consiliul de miniştri s’a de­cis ca împrumutul de 26 milioane să se emită în ţară, prin subscrip­ţie publică. Cartea de vizită dealungul secolelor Cu prilejul sărbătorilor şi mai ales de Anul Nou, toţi acei cari au aşa zise relaţii sociale, au trimis şi au primit cărţi de vizită. Acesta e un obicei ge­neralizat în toate ţările civili­zate­, dar se pare, că încetul cu încetul el se pierde, după cum se pierde şi politeţa care stă la baza acestui obicei. Era o vre­me însă, când nimeni nu se sustrăgea de la această datorie şi aceasta nu mai departe de­cât pe la începutul secolului în care ne găsim. Dar cărţile de vizită n’au a­­vut de la început înfăţişarea pe care le-o cunoaştem azi. Astfel, cine şi-ar fi închipuit că tocmai în Franţa, cartea de vizită nu era de­cât o carte de joc scoasă din uz pe care se scria numele şi se lăsa acasă la persoana căreia i se făcea vi­­zittă. Hârtia era scumpă şi de aceea­ se recursese la acest mij­loc, ce e drept, practic, dar pu­ţin elegant. Cei cari voiau să se scutească de o vizită trimi­teau printr’un servitor o astfel de carte de joc, pe care scriau uneori câteva cuvinte. De Anul Nou mai ales se întâlneau pe străzile Parisului nenumăraţi lachei purtători ai acestor me­­sagii. Cu timpul se iviră şi câteva întreprinderi particulare care se însărcinau cu acest schimb de „amabilităţi”. In secolul al XVII-lea căr­ţile deveniră mici opere de artă. Dar din pricina abuzului ce se făcu cu ele, fură cu tim­pul considerate de prost gust. Pe la 1850, toate desenele de fantezie cari ilustrau cărţile de vizită dispărută şi veni la mo­dă carta albă, simplă, care se întrebuinţează şi azi. Totuş, ca o reacţiune împotriva demo­cratizării cărţii de vizită, unii artişti contimporani, au com­pus cărţi cu caracter original anume pentru Anul Nou. In Anglia, cărţile de Crăciun au devenit nişte adevărate tablouri şi de la familia regală până la cei mai simpli burghezi, toată lumea le întrebuinţează. Se gă­sesc chiar colecţii foarte inte­resante de asemenea cărţi ilu­strate. Cum se tratau nebunii pe vremuri Astăzi, când toate ţările ci­vilizate cheltuesc milioane spre a da îngrijire şi un azil cât mai confortabil nefericiţilor demenţi, nimeni nu şi-ar pu­tea închipui că a fost o vreme nu prea îndepărtată, când nu numai că nu erau ocrotiţi, dar erau chiar exploataţi într’un mod cu adevărat nedemn. Ast­fel pe la anul 1777 exista la Moorfil­ds în Londra un azil de nebuni, în care se găseau vre-o 300—300 de bolnavi şi care per­cepea o taxă de la acei cari voiau să viziteze localul şi să vadă mai ales pe demenţi. Pe la începutul secolului al 19-lea chiar, nebunii erau ţi­nuţi legaţi cu lanţuri fixate în zid în celule întunecoase şi lipsite de aer, având o mână de paie drept pat şi adesea a­­proape goi. Unii erau ţinuţi în cuşti cu zăbrele de fier şi lă­saţi adesea să moară de foa­me. Când unul din aceşti ne­norociţi murea, din cauza rău­lui tratament, se făcea o an­chetă de formă și se da ver­dictul că „a murit fiind vizi­tat de Domnul Sfânt!”. DACĂ VA FI UN PRINŢ Un invalid din Haga, pregătind nişte insigne sub formă de pene de culoare portocalie, — replica acelora pe care le purta Wilhelm de Orania, — şi pe care le va purta populaţia o­­landeză, în caz când vlăstarul princiar aşteptat va fi un mic prinţ. Cel mai mare om din lume... In adevăr, acest tânăr, care creşte cu câţiva centimetri în fiecare an, va încasa o primă colosală de la o societate de asigurare, în ziua in care va ajunge la trei metri. Pe de altă parte, îl aşteaptă un contract foarte avantajos cu o casă cinematografică, dar şi pentru aceasta trebue să mai crească puţin, de­oarece în filmul ce-l va juca va trebui să depăşească cel puţin cu 40 om, pe rivalul său, un alt uriaş, înalt de 2 m. 50. Din fe­ricire, acesta din urmă a înce­tat de mult de a mai creşte, aşa că Robert Wadlow are toate şansele spre a învinge în această cursă de întrecere de un gen atât de special. In aşteptare, el face tot ce-i stă în putinţă spre a „ajuta natura”, hrănindu-se cu tot felul de extracte farmaceutice care activează creşterea şi fă­când toate exerciţiile ce se re­comandă în acest scop. Dar, ceea ce e şi mai ciudat, e că acest fenomen de înălţime are şi un organism ale cărui elemente sunt mai toate în du­blu. Astfel, la o examinare ra­­diografică s’a dovedit că el po­sedă două stomacuri, doi creeri, sau mai bine zis patru, fiind­că şi cel mic e în dublu exem­plar, — două rânduri de vis­cere, două timpane de fiecare ureche, patru nări şi deşi n’are de cât o singură inimă, plă­mânii săi au un număr mult mai mare de alveole de cât ai unui om normal. S’ar părea deci că zămisilindu-1, natura a folosit, din greşală, materialul ce probabil era destinat la doi gemeni... In orice caz, tânărul uriaş nu e câtuşi de puţin in­comodat de organele sale su­plimentare, ba chiar se simte mai asigurat împotriva acci­dentelor, care pe alţi oameni i-a­r pune in grea cumpănă, lăsându-i de pildă fără sto­mac, sau fără creer­­e Robert Wadlow, care are 19 ani şi 2 m. 63 înălţime şi că­ruia îi mai lipsesc 37 centi­metri ca să devie cel mai bo­gat om din Alton. D. ministru Virgil Potârcă la regia autonomă C. F. R. La direcţiunea generală a căilor ferate s’a ţinut a­­oi pri­mul consiliu de administraţie sub preşedinţia d-lui Virgil Po­târcă, ministrul comunicaţiilor şi al lucrărilor publice, înainte de începerea şedin­ţei acestui consiliu, d. general Mihail Ionescu, preşedintele consiliului de administraţie al căilor ferate, a rostit următoa­rea cuvântare: In numele consiliului de ad­ministraţie al căilor ferate şi al meu personal vă urez : „Bine aţi venit“. Venirea d-voastră în mijlocul nostru, pe lângă deosebita cin­ste ce ne-o faceţi, are şi o mare­­ utilitate practică deoarece uşu-­­ rează foarte mult urgenta so-­­ luţionare a importantelor ches- i tiuni de interes general şi spe- | cific căilor ferate şi care ur- i mează a fi rezolvate în ultima­­ analiză de minister, de consi-­­ liul de miniştri şi eventual de­­ parlament.­­ Calea ferată, paralel cu ne-­­ voia de a realiza un buget e­­chilibrat, are marea misiune ele a facilita viaţa economică,­­ in­dustrială şi culturală a ţării, precum şi a ajuta ca element de primă importanţă la apăra­rea teritoriului şi a fruntariilor patriei noastre. Din sforţările noastre de a realiza aceste mari puncte de program, precum şi din­ nevoia imperioasă de a ajuta în mod eficace ridicarea şi menţinerea marii noastre industrii ferovi­are, atât de utilă bunului mers al căilor ferate, apar zilnic pro­bleme de mare importanţă în care autoritatea ministerială sau a guvernului trebuie să in­tervină pentru a le soluţiona grabnic şi util spre satisfacerea interesului general. Problema unei definitive aşe­zări a numerosului personal ce avem în subordine, de asemenea ne preocupă încontinuu şi pen­tru a se ajunge la soluţii defi­nitive va fi nevoie de oarecari modificări în statutul persona­lului C.F.R., pentru cari de ase­menea vom avea nevoie de in­tervenţia eficace a autorităţii ministeriale şi de aprobarea parlamentului. D. ministru VIRGIL POTAR­CA a arătat că declaraţiile sale nu vor fi decât o continuare a celor spuse la ministerul de co­municaţii. Sunt pătruns, a spus d-sa, de necesitatea unor căi de comu­nicaţie cât mai bune şi de con­tinua lor desvoltare atât din punct de vedere technic cât şi comercial. Nu vă spun o nou­tate când afirm că civilizaţia unei ţări se arată după starea căilor de comunicaţie. Vin de la un departament unde am fost învăţat cu mâ­nuirea legilor şi în acest spirit vă asigur că veţi avea în mine un susţinător şi un colaborator al d-voastră. Apoi, consiliul de administra­ţie a ţinut şedinţă sub preşe­dinţia d-lui ministru Virgi Po­târcă, rezolvându-se lucrări cu­rente. * Maxime şi cugetări Nu-ţi tulbura liniştea cu reproşuri inutile pentru gre­şelile din trecut; ele nu mai pot fi reparate. In schimb însă, foloseşte-te de experienţa lor ca învăţă­tură pentru viitor. Vasile Conta UNIVERSUL% „Ortodoxia, temelie de viaţă românească’ Darul spontaneităţii spiritua-­­ le înalţă vremelnic pe cel înzes­trat ; el poate înrâuri societa­tea, insă asemeni valului mării născut din vânt, înrâurirea ia sfârşit la altă adiere. In acţiu­nea de proporţii se păşeşte mo­dest; precursorul meditează în taină, ca prin frământări înde­lungi să ofere lumii efecte defi­nitive. Pe atare linie situez con­ferinţa „Ortodoxia, temelie de viaţă românească“, expusă re­cent de preotul Lăudatu Vasi­­lescu la Buzău în cadrul Cer­cului cultural N. Vaschide. Evocând trăirea românească în folclor şi numeroase eveni­mente istorice, conferenţiarul a expus două pasiuni româ­neşti : lupta pentru pământ şi lupta pentru credinţă; din ele pozitivul a două vetre istorice: „Câmpia Direptăţii“ şi „Câmpia Libertăţii“. Aşa explicăm nota proprie care — contopind pe român cu ortodox în formula sintetică de lege românească — ne distinge de alte neamuri. A­­jutând organizaţia statului din străfund de veacuri, ortodoxia ne-a apărat etnicitatea şi ne poate chezăşui unitatea. Până în pragul secolului XIX legislaţia noastră a fost creşti­nă, legea neînsemnând ca la alte naţii doar raportul juridic, ci norma de credinţă. Privită numai aşa, tot ortodoxia a cre­­iat şi desvoltat cultura , arhi­tectura, sculptura, pictura, lite­ratura, muzica şi poezia; ea a făcut educaţia poporului, a­­jutându-l în civilizare. In ra­port continuu şi strâns cu bi­serica ortodoxă, statul român şi-a păstrat misiunea creştină ; ortodoxia a fost consubstanţială vieţii româneşti; suprapunerea deci a celor două planuri „or­todoxie şi naţionalism“ este în linia firii şi a eternului. Tentative împotriva unităţii organice la noi s’au întreprins multe, fără efect însă până la unirea cu Roma, după care ur­mează epoca de martiraj Ho­­ria, Cloşca şi Crişan; dacă în­cercarea de înstrăinare, cu fi­rave foloase de alt ordin, a ră­mas pe loc, veacul al XIX-lea însă prin suflul umanitarist a­­teic al revoluţiei franceze frân­ge axa convieţuirii dintre orto­doxie şi naţionalism. Rămâne de gândit dacă raţionalismul a­­pusean, importat la 1848, se ve­rifică sau nu, după câteva de­cenii ca vătămător însuşi echi­librului de stat românesc. Va­lului de romantism i-a urmat raţionalismul ateic, după care materialismul cu forţă de con­tagiune, trecând în alte state şi la noi. Cultura deci, se con­fundă cu tehnica , roadele ei: şomaj, despersonalizarea omu­lui, străinism. Influenţe nefaste în mai toate domeniile inter­naţionalism stricător de datini şi de morală progresive in­filtraţii iudaice, de unde por­nografie în literatură şi arta. Cum se observă o reînviere a spiritului ortodox, îngemănat cu naţionalismul, procesul în­trerupt trebue să continue pen­tru asigurarea viitorului naţiu­nii şi pentru temeinicia orân­duirii de stat românesc. Sem­nale s-au dat. Conducătorii ve­ridici nu mai pot face o diso­ciere între ortodoxie şi naţio­nalism. Ortodoxia ne dă pres­tigiu în af­ară, tratativele cu Anglicanii; se poate fixa în blocul balcanic o politică exter­nă pe baze ortodoxe, după cum a preconizat d. Nichifor Crai­nic, înăuntru putem verifica prin ortodoxie dacă suntem pe linia de continuitate istorică. Curentul revistei „Gândirea“ luptă de 16 ani în cultură, pen­tru autohtonizarea şi încreşti­­narea ei, în morală, se verifi­că echilibrul între vorbe şi fap­te. Preotul Lăudatu Vasilescu a desvoltat timp de­ o oră, într’un stil atractiv, subiectul, în cadrul legendei Meşterului Manole . Jertfa care transfigurează, fiind axa pe care s’a desvoltat naţiu­nea românească, tot ea — te­meiul ortodoxiei— poate fi che- I­zăşia desvoltării în viitor. * Tr. N. ---------XXX­X XXX--------­ Arestaţi pentru spionaj Brăila, 13 ianuarie In urma unei dispoziţiuni a parchetului militar de Galaţi, chestura de poliţie, cu aproba­rea parchetului local, a făcut o descindere la locuinţa invalidu­lui de război Ion Cocoş, fost funcţionar public, din str. Că­lăraşi, denunţat că este impli­cat într’o afacere de spionaj. D-nii chestor Florian Cristes­­cu şi Gh. Tăbârcă, şeful sigu­ranţei, au ridicat de la locuinţa celui reclamat un bogat mate­rial compromiţător. Atât Ion Cocoş, cât şi soţia lui, Maria, au fost declaraţi a­­restaţi şi înaintaţi parchetului militar de Galaţi. In interesul cercetărilor auto­rităţile refuză să dea orice amă­nunt. Ancheta continuă. ---------XXX 61 XXX------ Un dar creştinesc şi româ­nesc pentru preşedinţia Consiliului de miniştri D. prim ministru Goga a primit joi la orele 12 în audi­enţă o delegaţie a enoriei Stft. Nicolae Crângaşi, din Bucureşti, in frunte cu preotul paroh Se­ver I. Husariu. In numele eno­riei delegaţia a prezentat d-lui prim ministru pentru preşedin­ţia consiliului un dar creştinesc­­ şi românesc, o frumoasă cande­lă şi o icoană a mântuitorului. Sfinţia sa preotul Sever Hu­sariu, în numele delegaţiei a făcut această prezentare d-lui prim ministru Octavian Goga, cu următoarele cuvinte: Această candelă să ardă aci pentru sufletul martirilor nea­mului românesc, iar icoana Mântuitorului să vă fie pavăză în lupta cea mare pentru bi­nele neamului. Delegaţia a rugat apoi pe d. prim ministru să aprobe ca şcoala de copii mici înfiinţată de preotul paroh pe lângă Sft. biserică să porate numele ma­mei d-lui prim ministru. Consfătuirea asociaţilor profesionale naţionale la „Reacţiunea“ Joi seară, la ora 7 s-a ţinut la sediul grupării „Reacţiunea“, consfătuirea reprezentanţilor A­­sociaţiilor şi sindicatelor na­ţionaliste din instituţiile de Stat şi particulare, sub preşedinţia d-lui inginer Gh. Chelaru, pre­­şed. grupării „Reacţiunea“. Au fost reprezentate asocia­ţiile : ceferiste, petetiste, ziariş­tii creştini, arsenal, absolvenţii învăţământului muncitoresc, ci­­nematografiştii creştini din Ro­mânia, cismarii, antreprenorii români, funcţ. creştini de la te­lefoane, etc. D. Chelaru arată că este o datorie pe care o avem faţă de crezul naţional şi faţă de bres­lele pe care le reprezentăm ca să venim cu soluţii şi sugestii care să dea posibilitatea actua­lului guvern să-şi îndeplinească greua misiune cu care a fost însărcinat. Ne facem numai datoria. La „Mam­a“ ne vom spune fiecare păsurile, şi vom ruga guvernul, ca in limitele posibilităţilor ma­teriale să ne satisfacă. Avem o singură pretenţiune de la care nu renunţăm : rein­­tronarea unei noi morale în via­ţa Statului nostru. La vremuri noi, oameni noi şi verificaţi.­­ D. Popescu Primaru arată că dezideratul de căpetenie al cefe­riştilor este legea pensiilor. D-nii: ing. Pătraşcu, Nuţescu, Cristescu, din partea asociaţiei petetiştilor, arată că personalul petetist, alături de cel ceferist vor forma un bloc de solidari­tate în jurul „Reacţiunei“. La „Marna“ vor fi expuse do­leanţele personalului telegrafo­­poştal. D. Iliescu aduce­ solidaritatea meseriaşilor cismari. , D-nii Tânăsescu şi Ciobanu, din partea lucrătorilor din­ in­stituţiile militare, arată că aceş­tia vor veni un bloc la „Marna“ pentru unica lor , doleanţă fi­xarea unui regim de muncă a­­nalog celorlalţi lucrători de Stat. D . D. Trandafirescu-Namaeşti, din partea ziariştilor­­ creştini, cere sprijinul solidarităţii mese­riaşilor, pentru epurarea presei. D. Vasillache de la telefoane, arată regimul umilitor la care sunt supuşi funcţionarii români de la telefoane. Au o singură speranţă : „Reacţiunea“. Din partea absolvenţilor şcoa­­lelor industriale, vorbeşte d. Gh. Călin, arătând nedreptatea ce s-a creiat absolvenţilor prin vechile legiuiri. D. ing. Bordescu, din­ partea antreprenorilor, arată că banul public din instituţiile de Stat se varsă, în cea mai mare par­te, în buzunarele străinilor şi samsarilor. Să cerem guvernu­lui o nouă morală. D. inginer Frigură arată că „Reacţiunea“ nu s-a mărginit numai să ceară, dar a arătat de unde să se ceară. Pentru organizarea intruni­­cei de la „Marna“, se alege un comitet, care va fi în perma­­nenţă convocat şi din oficiu. In cursul săptămânei viitoare se va lansa un apel către­­mun­citorimea românească din toate instituţiile de Stat şi particu­lare, ca să participe la prim­ja manifestare de solidaritate pro­fesională românească, peste cre­zurile politice ale fiecăruia. +++++ + + +♦♦­ »4 ♦+■»+ + ♦ ♦ »++• Delegaţia „Uniunei Camerelor de agricultură“ la d. ministru D. R. Ioaniţescu Joi­d. a. o delegaţie a „Uniu­nii Camerelor de agricultură“ a prezentat un amănunţit ra­port de lui D. R. Ioaniţescu, mi­nistrul agriculturii, în care s-a arătat că această instituţiune a întreprins o puternică acţiu­ne de îmbunătăţire şi sporire a producţiunii agricole, urmă­rind îmbunătăţirea sistemelor de cultură, utilizând seminţe selecţionate, folosire de maşini şi unelte, introducerea de plan­te rentabile ca : in, cânepă, ri­cin, cartofi, trifoi, lucarnă, sfe­clă furajeră, iarbă de Sudan ş. a. In vederea îmbunătăţirii sis­temelor de cultivarea pămân­tului, s’au organizat cât mai multe puncte demonstrative şi culturi comparative, chiar pe terenul micilor agricultori, efe- _ tându-se exemple vii în văzul­­ agricultorilor. S’au înfiinţat asociaţiunile Camerelor de agricultură pe regiuni naturale, în vederea se­­lecţiunii seminţelor. S’a mai arătat d-lui ministru că pentru desvoltarea culturii trifoiului şi a lucarnei, s’au în­fiinţat opt staţiuni de demon­strare la Cernăuţi, Timişoara, Deva, Braşov, Blaj, Tg.-Mureş şi Oradea. Un deosebit interes s’a depus pentru combaterea plantaţiuni­­lor de vii cu hibrizi producători direcţi şi pentru alegerea celor mai bune soiuri de viţe pentru surugurii de masă şi pentru vin, potrivit cu regiunile naturale ale ţării. Pomicultura a fost una din preocupările de căpetenie fă­­cându-se de specialişti studii a­­mănunţite. Zootehnia nu a fost de loc neglijată, înfiinţându-se sta­ţiunea avicolă de la Băneasa, care dă rezultate foarte fru­moase. D. ministru Ioaniţescu a fă­găduit delegaţilor Uniunii tot concursul, căutând să lupte ca prin noul buget, această insti­­tuţiune să-şi poată desvolta ac­tivitatea în mod cât mai priel­nic, pentru ajutorarea şi îndru­marea efectivă a agriculturii noastre. Mya Apostolescu Liana Mihăilescu Nutzi Pantazi Joujou Pavelescu Elena Burmaz Vivette Popescu Al. Giugariu N. Roman Puiu Maximilian I. Dinescu Şi STROE & VASILACHE Ansamblu 200 persoane Decoruri: CARAMANLAU şi rohrhoffer’ Muzici originale şi conduce­rea muzicală: CH. DEHORINC Balete şi evoluţii coreografice S. SIOMIN C. TAMASE prezintă la Teatrul SMVOY (cal. Victoriei lângă Palatul Telefoanelor) Astăzi și în fiecare seară orele 9 precis premiera grandioasei reviste POFTĂ BUNĂ LA TANASE Nutzi Pantazi ffiatineuri: Joi, Sâmbătă şi sărbători. »nete la cassa Teatrumi. 'Telefon 3.5503 Astăzi la orele 2.30 se vor transmite la radio fragmente din Poftă bună la Tănase In 2 acte fi 52 tablouri Elena Burmaz Vivette Popescu Bilete la caesa teatrului. Telefon 3.5503 NEVRALGINE JURIST! ASTMATICI! întrebuinţaţi prafurile „BIOTO­­NAL”. Ele se inghit cu puţină apă — putându-se lua oricând — şi previn sau taie accesul în câtev­a minute. Cereţi cutii originale la farmacii şi droguevii. 5041 B­LENORAGIA Durerea şi inflamaţia PROSTATEI Tratament de la 9-12 şi 2­ 7%. Dr. TITINU BLANC, Bulevardul Carol No. 58 (spre statuia Roeetti). + + ♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦ Administraţia comercială a porturilor şi a căilor de comunicaţie pe apă P. O. A. /] Publicatiune No. 56/13 Ianuarie 1938 Serviciul Central de Econo­­mat P.C.A. ţine o licitaţie publică, pentru aproviziona­rea cu traverse de stejar, pentru cale ferată normală. Licitaţia va avea loc în ziua de 3 Februarie 1933, ora 12, in birourile Serviciului Central de Economat din str. Domniţa Anastasia, nr. 16, etajul III. Specificaţia şi condiţiunile tehnice şi administrative se pot vedea zilnic. In birourile Serviciului. 10012 HtHMHHimiHttM»" Publicatiune Se aduce la cunoştinţa celor interesaţi că in ziua de 25 Ia­nuarie 1938, ora 10 se va ţine in localul Comandamentului Corpului Grănicerilor, Serviciul Intendenţei din Bucureşti, Stra­da Grănicerilor Nr. 10 a 2-a li­citaţie publică cu oferte închi­­se pentru procurarea a 4000 şepci de postav kaky pentnu trupă. Licitaţia se va ţine in con­formitate cu art. 88—110 inclu­siv din Legea Contabilităţii Pu­blice, Regulamentului O. C. L. şi Normele publicate in Moni­torul Oficial Nr. 127 din 4 Iu­nie 1931. Toate persoanele cari vor lua parte la licitaţie, vor depune pe lângă ofertă şi recipisa Ca­sei de Depuneri pentru garan­ţia de 5% din valoarea furni­tarei oferite, iar oferta se va face numai în conformitate cu cadtul de sarcini, care poate fi văzut în fiecare zi de lucru de la ora 11 până la 13 in localul mai sus arătat. Nici o ofertă nu se va primi, dacă nu va fi însoţită de reci­­plii Casei de Depuneri. Deasemenea ofertanţii vor prezenta certificate că nu sunt declaraţi in stare de faliment, precum şi dovezile de înscrie­re a firmei. Nr. 50186 15 1938, Ianuarie 13. Citiţi „ILUSTRATEEA ROMÂNĂ”

Next