Universul, februarie 1938 (Anul 55, nr. 31-45)

1938-02-01 / nr. 31

FONDATOR: LUIGI CAZZAVILLAN Anul al 55-lea 10 Pagini EXEHPIARDt SSSS.Î«, taxa poștală plătită în flBtlimT’TomaTWf^rbbafiÎ^ÎPt CPT? 3*. T,.Ti 120.288/032 io Pagini CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE Sl TELEFONICE REDACTIA Sl ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR^BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA ZACARULUI; 3.30.10: SECRETARIATUL DE REDACTIE; 3.30.15 [Dvatamantul exper.GDlei a Revizuirea încetaţenirilor •"Din perioada fixată nu e suficientă spre a se inltăura ’toate neajunsurile şi primejdiile inflaţiunii străine, întâi, pentru că această cernere a unui mare număr de meoromăni necesită un timp îndelungat. Experienţa este departe de a garanta contrariul. Al doilea, pentru că existănenumăraţi străini cari n’aucerut sau n’au obţinut cetăţenia română. Din aceştia .S’au recrutat, se recrutează aşi se vor recruta vinovăţii decomunism in acţiune, de Uneltiri contra siguranţei interne şi externe, de infractoride drept comun în stil mare, fără să mai vorbim de spionini prin ei înşişi şi prin com- Articii achiziţionaţi graţie fondurilor pe cât de misterioase, pe atât de necenzurate. Al treilea, pentru că este stabilit că mare partedin acei străini se sustrag de la obligaţiunile fiscale, comunale, etc. Mijloacele ? Unii sunt flotanţi, schimbându-şi des domiciliile; alţii se adăpostesc la rude, fiind consideraţi ca membri ai familiilor la care nu sunt impuşi decât neapii; alţii practică sportul terţului. La întrebarea firească : ce rost are această afluenţă de istrăini, împrospătată din când în când, spre a împiedeca concentrarea atenţiei asupra lor ; cu ce trăiesc ; cu ce se ocupă ; ce urmăresc, răspunde experienţa. In această privinţă, experienţa este de domeniul istoriei. Vremelnica ocupaţie inamică n’a avut în teritoriul ocupat instrumente mai iniţiate, maipregătite şi mai drastice, în toate direcţiuiţila, decâtnenumăraţii lor corr - patrioţi, introduşi în ţar noastră cu mai mult sau mai puţin timp înainte de război şi chiar după isbucnirea lui. Ca reprezentanţi ai capitalurilor străine în unele instituţiuni financiare şi economice, ca industriaşi şi comercianţi, ca mijlocitori de export, ca ingineri, artişti, meseriaşi, etc., ei au avut răgazul şi putinţa să procure inamicilor, înainte de război şi în timpul războiului, informaţii preţioase în toate direcţiunile. Iar în vremea ocupaţiei, mulţi dintre ei, îmbrăcaţi în uniformele inamicilor, conduceau de fapt toate firele angrenajului menit să oprime populaţia românească şi să stoarcă tot ce era posibil din Muntenia şi Dobrogea. Spectrul acestui capitol teribil din suferinţele în care ■s’au plămădit biruinţa şi întregirea neamului, trebuie să fie permanent 'în ochii 'celor răspunzători de siguranţa statului*. .i * MESAGIUL PREŞEDINTELUI ROOSEVELT ! | Mesagiul preşedintelui Roosevelt în chestiunea apărării naţionale, pe care l-am publicat ieri, a produs senzaţie şi formeazâ obiectul comentariilor presei mondiale. •u Evoluţia ce se petrece în politica Statelor Unite este din cele mai interesante. Pe planul Internaţional credinţa că Statele Unite vor avea de jucat rolul unui factor hotărîtor in politica de apărare a păcii, seacreditează pe zi ce trece. Realităţile internaţionale — politice, economice şi financiare, — au dovedit că o politică de izolare absolută este imposibilă şi că interdependenţa între diferitele manifestări ale popoarelor de pe tot globul este mai adâncă decât s’ar putea crede. Desigur, preşedintele Roose,vell n’a ajuns la concepţia aniemergitorului său Wilson, dar evenimentele petrecute în ultimii ani i-au întărit din ce in ce mai mult convingerea că politica de izolare poate purte interesele Statelor Unite şi chiar securitatea lor in gravă primejdie. Dacă cunoscutul său mesagiu ,de la 1 ianuarie 1937 şi mai târziu discursul de la Chicago, au fost primele indicaţiuni ale acestei evoluţiuni, ultimul mesagiu asupra apărării naţionale o confirmă pe deantregul, aducând, după cum am spus de la începutul acestui articol, un factor nou de planul politicei internaţionale. D. Roosevelt a constatat necesitatea absolută în care se găsesc Statele Unite de a-şi spori considerabil înarmările. „Încordarea in lume este mare, a spus preşedintele Statelor- Unite. In calitate de comandantşef al armatei şi marinei Statelor-Unite este de datoria mea constituţională să raportez congresului că apărarea noastră în lumina înarmărilor crescânde ale altor ţări nu este în stare să facă faţă scopurilor securităţii naţionale. De aceea, ea are nevoie de o sporire". In aceste grave declaraţiuni stă recunoaşterea implicită a principiului păcii indivizibile, recunoaşterea că un conflict european sau pe altă parte a globului, nu ar putea lăsa Statele- Unite indiferente, întrucât însăşi securitatea lor ar putea fi ameninţată. Fără îndoială că actualul conflict chino-japonez a contribuit în mare parte să arate opiniei publice americane cât de strâns legate sunt interesele şi securitatea Statelor Unite de pacea lumii. Dar nu e mai puţin adevărat că starea de continuă tulburare care stăpâneşte Europa, înarmările considerabile ale statelor europene, repetatele călcări ale angajamentelor internaţionale, au determinat, treptat, deplasarea politicei americane de pe planul izolării şi al neutralităţii ideale pe acela al realităţilor ce se ridicau tot mai ameninţătoare pentru pacea lumnii. Lărgirea axei Berlin-Roma prin acordul tripartit italogermano-japonez a dovedit că dacă acest acord are, aparent, un caracter ideologic de apăra(Continuare în pagina 2-a) . —✓ Reclamaţiile de la Geneva falsurile recensământului român din 1930 folosite de evrei, la Geneva Am dovedit în câteva articole falsurile grosolane ce le cuprind datele statistice ale recensământului făcut în 1930, cu privire, în special, la populaţia evreiască egistiaată la sfârşitul acelui an la teritoriul României Mari. Acum organizaţiile internaţionale evreeşti se folosesc de acele statistice false, împotriva României, sub forma de petiţii-reclamaţii adresate Societăţii Naţiunilor. Iată ce se spune în petiţiareclamaţie, adresată de comitetul executiv al congresului evreesc mondial, consiliului Societăţii Naţiunilor, o petiţie ce a fost înregistrată de secretariatul acestei societăţi : „2) autorităţile române ameninţă să deznaţionalizeze şi să expulzeze 250.000 până la 500.000 evrei. Ele au instituit comisiuni speciale in acest scop, care sunt in plin lucru. Guvernul român pretinde, că e vorba de refugiaţi şi de imigraţi veniţi „prin fraudă“ în ţară după război, atunci când statisticele oficiale dovedesc că din 850.000 evrei ce au locuit înainte de război teritorul actual al României, cifra populaţiei evreeşti s’a coborît la 750.000 de evrei, reprezentând 4,2% din populaţia totală, care sunt aproape toţi supuşi fostului regat român sau locuitorii provinciilor anexate, care, în virtutea tratatelor au obţinut naţionalitatea română". Aşadar, reclamanţii evrei din acea organizaţie internaţională, consideră ca absolut exacte datele recensământului nostru din 1930, relative la numărul evreilor din România, constataţi a fi prezenţi în acel an pe teritoriul acestei ţări şi subliniază scăderea numărului lor, de la 850.000, câţi au fost înainte de 1918,, la 750.000, câţi sunt înregistraţi în 1930. Prin acest argument statistic, ei vor să dovedească, nu numai inexistenţa fenomenului natural al creşterii populaţiei evreeşti din România, in curs de 12 ani, — ceea ce este absurd pentru o populaţie cunoscută prolifică — dar inexistenţa producerei fenomenului anormal al sporirei evreilor prin infiltraţie în massă a refugiaţilor veniţi din Rusia sovietică, după încheerea păcei. Ambele concluzii sunt false, pentru că pornesc de la falsurile cuprinse în statisticile recensământului din 1930. Cine ar putea să admită, că Evreii din Vechiul Regat și cei din teritoriile alipite, in loc să sporească prin creștere naturală, dela încheerea păcii până la 1930, — când s’a făcut cel dintâi recensământ d in România Mare — au scăzut in loc să sporească ? Comparând datele statistice ale populaţiunei evreeşti dinainte de război şi din 1930, ie« în evidenţă erorile Si falsdrite .c'T-jvadane cuprinse îr» rezultatele ce le-a dat nefericitul recensământ din 1930. Să începem cu Vechiul Regat. In studiul statistic publicat de dr. Leonida Colescu în 1915 sub titlul „La population de religion mosaique en Roumanie“, se fixează pe baza datelor statistice ale recensământului din 1912 cifra totală a evreilor la 239.967, repartizat astfel pe provincii istorice . Ori, după recensământul efectuat în 1930, — adică după 18 ani dela efectuarea recensământului din 1912 — s’au găsit numai 250.881 evrei în Vechiul Regat! Cum a fost posibil ca în acest interval de timp, populaţia evreiască — chiar făcând abstracţie de evreii refugiaţi după încheierea trăcii — SA FI SPORIT NUMAI CU 10 914 INDIVIZI ? Falsul statistic sare în ochi. Dacă repartizăm apoi populaţia evreiască, pe provincii istorice, după recensământul din 1930, constatăm scăderea numărului evreilor din Moldova — adică tocmai în provincia unde a sporit mai mult — dela 167.590, în 1912, la 158.655 în 1930 , în Oltenia, — dela 5.062 în 1912, la 3481 în 1930; în Dobrogea — f—......................... ^Continuare in parina 2-a) Moldova Muntenia Oltenia Dobrogea 167.590 63.191 5.062 4124 f Paris, Ianuarie " După cum toată lumea ştie,Germania poseda, înainte de război, câteva colonii. Trebue să-i fie redate azi aceste colonii? Iată întrebarea ce se pune MareiBritanii şi Franţei. Pentru Germania, chestiunea nici nu se pune măcar: ea afirmă că toate coloniile ei — şi mai ales Camerunul şi Togo — trebuie să-i fie înapoiate. ■ E drept că Reichul îşi exprimă revendicările în termeni destulde neplăcuţi pentru Franţa şi Anglia. La 27 Noembrie, la Colonia, căpitanul von Einem, luând cuvântul în cursul unei manifestaţii coloniale, a rostit următoarele cuvinte socotite oarecum extravagante: „Puţin ne pasă, a spus el, că în Sudul Franţei, în urma raporturilor sexuale cu negrii, femeile dau naştere unor zebre.“ Şi el adăuga: „Cât despre metodele coloniale franceze, e de prisos să mai vorbim; sunt aceleaşi ca şi ale englezilor şi, mai de dispreţuit încă, deoarece negrii sunt socotiţi ca francezi“. După ce a asigurat că, dacă s’ar organiza un plebiscit printre indigenii fostelor colonii germane toţi ar vota contra Angliei şi Franţei şi pentru retrocedarea lor Germaniei, căpitanul von Einem, reprezentantul oficial al guvernului, conchidea:„Führerul va alege momentul prielnic, spre a reintra în posesiunea coloniilor, cari le-au fost furate, la nevoie, chiar prin forţa armelor". Ce fel ciudat de a începe o conversaţie ! Desigur, Germania pretinde că-i lipsesc materiile prime şi că, pe de altă parte, se simte împinsă în mod irezistibil prin vocaţia ei colonială. Totuş, opinia publică franceză, izbită în mod supărător de multiplele violări ale tratatului de la, Versailles, nu mai pare , atât de accesibilă , ca odi(Continuare în pagina 2-a) SCRISORI DIN PARIS Revendicările germane și opinia publică franceză de RENE SAIVE Explozia de la pulberăria din Colleferro ■■ III ■ I I ............ I Roma, 29 (Rador). — Agenţia „Reuter“ transmite : Cifrele privitoare la victimile de pe urma exploziei de la Colleferro sunt contradictorii. Astfel, un comunicat oficial arată că ar fi numai nouă morţi şi 200 de răniţi. După ultimele evaluări, făcute prin numărătoarea supravieţuitorilor şi prin declaraţiile medicilor sosiţi la faţa locului, numărul morţilor trece de o sută, iar al răniţilor este de peste o mie. Cum s’a produs explozia Roma, 29 (Rador). — Se dau următoarele amănunte asupra exploziei de la pulberăria din Colleferro, din apropiere de Segni (provincia Roma) . • Azi dimineaţă, în timp ce cei 6.000 de lucrători ai pulberăriei din Colleferro, aparţinând firmei „Bombrini e Parodi“, se pregăteau să înceapă lucrul, un contramaistru a observat că dintr-o turelă ieşea fum şi a dat alarma de incendiu. Posturile de incendiu ale întreprinderii au luat imediat toate măsurile pentru potolirea focului. Pe neaşteptate însă o explozie formidabilă a provocat prăbuşirea turelei. Toate persoanele care veniseră la faţa locului pentru a potoli incendiul au fost îngropate sub ruine. Explozia a fost extrem de puternică. Bucăţi de schelet metalic şi pietre au fost aruncate pe o rază întinsă ; toate geamurile uzinei au plesnit, iar trei case de ţară din împrejurimi s’au prăbuşit. In primul moment s’a vorbit de un dezastru foarte grav. După cercetările ulterioare s-a stabilit însă că, în această nenorocire au căzut numai nouă morţi. Deasemeni mai sunt şi 200 de răniţi. Cea mai mare parte din ei au răni foarte uşoare, astfel încât nu au fost internaţi la spital decât şapte răniţi. Numai unul din ei este în stare mai gravă, în urma amputării unui picior. Miliţienii, soldaţii, carabinierii şi pompierii au izolat celelalte construcţii ale uzinei, în care lucrul va putea fi reluat încă de săptămâna viitoare. In cursul dimineţii, Regele şi Regina, care părăsiseră capitala pentru a pleca la Castelporziano, fiind informaţi de dezastru, şi-au schimbat itinerariul şi s-au dus la Calleferro. Aici Suveranii au vizitat pe răniţii internaţi în spitalul Valmontone. Imediat după amiază Ducele, însoţit de ministrul Starace, secretarul partidului fascist, a vizitat pulberăria în care s’a produs explozia, iar după aceea s’a dus la spitalul Valmontone, vizitând pe răniţi, cărora le-a spus cuvinte de încurajare. CAUZE Np. EXPLOZIEI Roma, 29 (Rador). — Agenţia „Ştefani“ anunţă că din primele cercetări făcute de autorităţile judiciare rezultă, se pare, că explozia dela fabrica de explozibile Colleferro a fost provocată de imprudența unui lucrător care a mânuit un tub cu aer comprimat astfel încât a determinat explozia acestuia. Roma, 29 (Rador). — Un comunicat oficial arată că până acum s’au putut verifica în mod definitiv numele a nouă morţi şi a aproximativ 200 de răniţi de pe urma nenorocirii de la pulberăria din Colleferro. Membrii echipelor de salvare sunt siguri că numărul morţilor trece de 50 şi cel al răniţilor este mai mare de 200. La Roma se declară acum că primele evaluări au fost mult exagerate. Afară de victimele din pulberărie, mai multe persoane au fost ucise şi numeroase altele rănite din cauza prăbuşirii diferitelor clădiri, coşuri, arbori, etc. Oamenii politici egipteni contra politicii Angliei in Palestina Cairo, 29 (Rador). — Numeroşi deputaţi şi senatori din toate partidele politice egiptene au adresat ambasadorului Manei Britanii o scrisoare in care declară că politica guvernului englez în Palestina pune in primejdie existenţa şi individualitatea arabilor. In scrisoare seaduc deasemeni critici foarte aspre măsurilor „excepţionale“, inclusiv arestarea fruntaşilor tarata, luate de autorităţile britanice din Palestina. In concluzie, semnatarii scrisorii cer ca protestul lor să fie înaintat guvernului englez, căruia să i i se recomande stăruitor de a rezolva pe cale de bună înțelegere o „problema pe care egiptenii o socotesc drept o rană sângerândă în coasta Islamului“. Furtună puternică in Anglia Pagube incalculabile Londra, 29 (Rador). — O furtună de o violență extraordinară a bântuit azi noapte asupra Marei Britanii, pricinuind mari pagube. Numeroase case au suferit stricăciuni, trenurile au suferit întârzieri, iar navigaţia a întâmpinat mari piedici. Pavilionul canadian de la Expoziţia Imperiului din Glasgow a fost aproape cu totul distrus de furtună. In unele regiuni vântul a atins o iuţeală de 110 kilometri pe oră.rn Monumentul de granit ridicat la Wendover, în amintirea ostaşilor morţi în războiul din Africa de Sud, a fost trăsnit şi prefăcut în pulbere. Furtuna s’a mai liniştit acum, dar sunt temeri că va reîncepe însoţită de ploi. ŞI IN BELGIA Bruxelles, 29 (Rador). — O furtună de o violenţă neobişnuită s’a abătut asupra Belgiei, pricinuind mari pagube. Numeroase plantaţii au fost distruse, iar în unei© locuri copacii au fost smulși din rădăcini de puterea vântului. Preşedintele Roosevelt a împlinit 56 ani Washington, 29 (Rador). — In Statele Unite au fost astăseară 1.500 de toaluri cu prilejul aniversării a. 56 de ani de la naşterea preşedintelui Roosevelt. Sumele realizate din încasări vor fi afectate fondurilor pentru tratamentul paraliziei indianuile. Se ştie că d. Roosevelt a suferit de această boală. Preşedintele a invitat la Casa Albă pe mai mulţi artişti însărcinaţi să adune darurile băneşti ale celor care vor participa la balul de la Washington. -XXXX XXX Str. Sf Marți 1 Februarie 1938 P 1111 DIRECTOR: STEMAN POPESCU Teribila explozie din Villejuif (Franţa) Vederea din avion a locului catastrofei, unde au fost 14 morţi şi 7 răniţi. Se ştie că în momentul când urmau să fie duse la Versailles spre distrugere, grenadele confiscate în depozitele cagularilor, au explodat aruncând în aer anexa laboratorului municipal. MANIFESTAŢII COMUNISTE LA PARIS Paris, 29 (Rador).— Câteva mii de samsiuri au defilat între piaţa Bastiliei şi piaţa Naţiunilor, cântâind imnuri subversive, arborând drapele roşiii şi drapele bolşevice spaniole şi cerând prin răcnete instalarea cormimitiştiilor la putere. Mai mulţi oratori,au ţinut viluente discursuri extremiste. Dealungul drumului parcurs de cortegiu fuseseră postaţi câteva sute de agenţi de poliţie. ---------XO X-------- FILME — Unde pleci ? — La Constanţa. — Iarna ?! — Acum am nevoe. — De ce ? — De ghete. — ? ! — Nu pricepi? E foarte simplu : am cumpărat odată o pereche de ghete din Constanţa şi au fost mai durabile decât toate este purtate până atunci. — Curios. — Te vei mira şi mai mult aflând că îmi fac hainele în trei localităţi diferite. — Tot din cauza durabilităţii ? — Nu. In materie de confecţiunii, mă preocupă altceva: promptitudinea, şi gustul croitorului. — Şi unde ai descoperit prima însuşire — atât de rară — căci cealaltă se mai găseşte ? — îmi cohianid hainele la Brăila, pantalonii la Cluj şi vesta la Iaşi. — Şi se asortează ? — Perfect.. — Trebue să te coste o avere hainele cumpărate in asemenea condiţiuni. — Scump dar face. Gândeşte-te la călătoriile necesitate de comenzi, de încercatul hainelor, de aducerea lor. Cum le plac altora călătoriile prin toate partidele, eu ador schimbarea aerului, a priveiliştelor, a hotelurilor, a restaurantelor, a acelora cu cari mă întâlnesc, în sfârşit toate foloasele şi plăcerile acestor navete. — Imi pare bine. —• Să-ţi mai spui ceva. Te ştiu discret. Cel mai mare folos şi cea mai mare plăcere a sistemului de a-ți cumpăra hainele din diferite localități este — ghici ce ? — că scapi de-acasă ori când vrei... Gândește-te la asta... La revedere. Don José Refacerea reţelei de drumuri Frogîfam p© 15 aasâ de prof. VICTOR VALCOVICI, fost ministru După osocoteală pe* care am schiţat vo ?nt.T'um k .din articolele’, a°v —edM.ient« s’ar putea ol - . --is necesare pentru re:-, „• şoselelor PRINTRfO CONTRIBUTIE GENERALA IN MUNCA. Am putea dispune pe calea aceasta de 2,7 miliarde de lei in muncă propriu zis, şi de 700 de milioane lei în bani. Nu trebue scăpat din vedere faptul pe care l-am mai menţionat, că întrebuinţarea cu folos a braţelor de muncă nu se poate atinge decât încadrându-le într-o conducere pe teren de oameni pregătiţi şi procurându-le materialele şi uneltele necesare. Pentru primul an de aplicare a acestui sistem ar fi nevoe de o sumă de 600 milioane lei pentru plata conducerii şi a îndrumării pe şantier, precum şi de 2,2 miliarde lei pentru achiziţionarea materialelor necesare, a maşinilor, a sculelor, a uneltelor de lucru. Se înţelege că pentru anii următori sumele acestea se mai reduc în oarecare măsură. Conducerea pe şantier se poate micşora cu o treime, iar suma, destinată utilajului se reduce la a zecea parte, adică la strictul necesar pentru întreţinerea maşinilor.. Intr’un cuvânt, suma reclamată de organizarea şi valorificarea acestei uriaşe mâini de lucru obţinută prin prestaţia generală este de 2,8 miliarde lei pentru primul an şi de 2,2 miliarde lei pentru fiecare dintre anii următori. De unde ne putem procura aceste sume ? Mai întâi, însăşi, prestaţia ne procură, după cum am văzut, prin răscumpărarea a o parte din muncă, suma de 700 milioane lei in bani. Pe de altă parte, bugetul drumurilor poate aduna, în toate capitolele sale, suma de 900 milioane lei. Restul până la împlinirea sumei necesare de 2,8 miliarde lei în primul an se poate obţine în felul următor : a) o contribuţie de 500 milioane lei din bugetul apărării naţionale, dat fiind că drumurile sunt făcute în mare parte în vederea ei; b) un credit de 700 milioane lei, parte intern, parte extern, plătibil in 7 ani, pentru procurare de unelte şi maşini. Pentru anii următori suma de 600 milioane lei ce mai lipseşte se poate obţine : a) din contribuţia anuală de 500 milioane lei din bugetul apărării naţionale; b) dintr-o sumă de 200 milioane lei care rezultă excedentar din circulaţia sumelor considerabile aruncate pe piaţa internă. Această din urmă sumă rezultă sigur din consumarea pe piaţa internă a unor sume aşa de însemnate — un fe-nomen economic verificat în timpul din !n. u\ ni a - ■ iar cifra cirho ne este fără Îndoială! ^B finită inferioară a ei. ■ mu modul acest ne-am gurat și rata de 100 milion nelei anual pentru stinger sa^a creditului de 700 milioane lei contractat în primul an. ^ Iată-ne astfel în posesia unui venit de 5,5 miliarde lei in primul an și de câte 5 miliarde lei în anii următori. Valoarea manoperei este cam 50 până la 60 la sută din total, ceea ce corespunde felului de lucrare. Cum am putea întrebuinţa venitul anual astfel socotit pentru a obţine,în scurt timp o reţea de drumuri civilizate? Să începem prin a împărţi suma de 40,5 miliarde trebui- j toare, construcţiunilor din nou, în 15 rate egale, de câte 2,7 miliarde lei fiecare. Aceasta înseamnă că lucrarea mare de completare a reţelei actuale s’ar putea executa din veniturile prestaţiei IN 15 ANI, FARA NICI O ALTA FINANŢARE. ■ . Restul, din venitul, primului an, adică ,2,8 miliarde lei,, s’ar împărţi între nevoile de întreţinere — cam 2,2 miliarde lei, — şi utilajul trebuitor pentru opera aceasta mare de refacere a reţelei — adică 600 milioane lei. începând din anul al doilea, restul venitului anual ar fi de 2,3 miliarde lei, care ar urma să fie absorbit un total de întreţinere (2,2 miliarde) şi de rata creditului de 700 milioane lei din primul Programul schiţat aci în liniile sale mari se poate urmări până în cele mai mici amănunte. Nu este locul potrivit a o face. Ceea ce urmărim prin expunerea de faţă este să spunem celor ce conduc gospodăria publică, în auzul ţării întregi, că refacerea drumurilor şi punerea lor în stare de a fi folosite cum se cuvine este cu putinţă. Iar aceia care, având căderea să o facă, pierd momente preţioase la adăpostul unor scuze fără temei serios, îşi asumă o mare şi gravă răspundere faţă de prezent şi faţă de viitorul ţării. -XOX Condamnat pentru devastau© Viena, 29 (Rador). — Tribunalul a judecat azi cazul unui comerciant evreu numit Lebenschuss, care în luna Decembrie a spart vitrina biroului de turism german, „în semn de protest“ contra politicii rasiste a Reichului, considerându-se victimă a acestei politici. Lebenschuss a fost condamnat la patru ani temniță grea. ,jj •---------X O X---------