Universul, martie 1938 (Anul 55, nr. 59-73)

1938-03-01 / nr. 59

I I Muncă şi bună rânduială ! Fireşte, că pentru înviora­rea vieţii noastre regionale, care, precum am spus, se în­şiră printre principalele griji ale guvernului uniuni naţio­nale, iniţiativa Sta­tului, ju­deţului, comunei trebue să meargă mână’n mână cu ini­ţiativa particulară, dornică să se manifeste oriunde găseşte câmp deschis de lucru, înţe­legere şi încurajare. Arătam, într’un articol precedent, ne­­­voi­a de­ a înconj­ura cu aten­ţii şi înlesniri speciale dispo­ziţia acelor întreprinzători hotărîţi să creeze o indu­strie, un comerţ, o exploata­re de orice fel, mai ales in regiunile cu populaţii orop­site, fie din cauza lipsei de pământ arabil fie din lipsa condiţiunilor potrivite pentru punerea în valoare a altor isvoare şi posibilităţi locale de câştig’. In sarcina iniţiativei pu­blice ar veni în primul rând construirea de drumuri, mai ales în regiunile prea izolate de principalele artere de co­municaţie, apoi: scutiri de impozite pe anume perioade, reducerea tarifelor de trans­port, preferinţă la furniturile pentru Stat, comună, judeţ, avantaje vamale, etc. Toate acestea ar deveni o răsplată bine meditată pentru acei în­treprinzători cari vor fi izbu­tit să cheme la viaţă regiuni uitate în mizerie şi sălbătă­­cie. Să ne amintim numai de înflorirea economică la care au ajuns azi Fienii Dâmbo­­viţii, cu satele din jur, dato­rită înfiinţării grupului de industrii pur româneşti din anii din urmă: fabrică de ci­ment, de ţiglă, fabrică de becuri electrice, etc. In sarcina iniţiativei publi­­crebue să atre şi grija de a desvolta in mijlocul popula­ţiilor, din aceleaşi regiuni izolate şi înapoiate economi­­ceşte, îndeletniciri noul sau de a reînvia pe cele părăsite: mici industrii, meşteşuguri, industrii casnice, comerţ de articole ţărăneşti, în măsura posibilităţilor naturale, pe care le oferă regiunea. Şcoli practice, după nevoile şi spe­cialităţile de producţie ale re­giunii, pot ajuta de aproape această iniţiativă, aşa cum s’a procedat, de pildă, sub re­gimul unguresc, pentru aju­torarea populaţiei din ţinu­turile secueşti. Fosta stăpânire a răspân­dit printre secui deprinderea lucrului de lemnărie, folosin­­du-se de imensa bogăţie de material lemnos, pe care pă­durile din aceste ţinuturi îl puneau la îndemână în con­­diţiuni excepţionale. Iar azi, cei mai buni lemnari, tâm­plari, dulgheri, parchetari, butnari, constructori se re­crutează din secuime pentru lucrările din marile centre ale ţării. Şi la fel, după condiţiunile naturale locale, s’ar putea re­învia şi desvolta: industria împletiturilor, a ceramicei, a cărăriilor, sa­u: albinăritul, sericicultura, oieritul, căşerii­­le, etc. Până acum am umblat ca orbii, fără să vedem lângă noi — şi fără să punem la în­cercare — nenumăratele is­voare de muncă şi de câştig. Alte naţii, mai puţin dă­ruite cu asemenea bunuri na­turale, au izbutit să scoată mătase din urzici, stofă din lapte şi benzină din cărbune. In timp ce ai noştri crapă de foame cu bogăţiile la nasul lor. si Un grup de deputaţi englezi a cerut noui alegeri parlamentare (Serviciul special al „Universului“) Londra, 26 (Radio Cen­tral) . „Daily Miror“ anun­ţă că numeroşi deputaţi au luat ieri iniţiativa de a cere să se facă n­oui alegeri par­lamentare în Mai. Aceşti deputaţi sunt de părere că rezultatul trata­tivelor anglo-italiene nu e sigur şi, în caz de nereuşită, d. Chamberlain va trebui să apeleze din nou către ţară. Mai ales pretenţiile Italiei in ce priveşte canalul de Suez sunt inacceptabile pentru Marea Britanie. In caz de noui alegeri, d. Chamberlain ar obţine un mandat pentru o politică mai hotărâtă și ar fi silit a­­tunci să apeleze din nou la concursul d-lui Eden. Japonia, alarmată de atacurile avioanelor chineze (Serviciul special al „Universului“) Tokio, 26 (Radio Cen­tral). — Alarmat de atacu­rile avioanelor chineze, mi­nisterul de război japonez a hotărât să ia cele mai severe m­ăsuri pentru apărar­ea te­ritoriului său împotriva a­­cestor atacuri. In primul rând, s’a hotă­rât instalarea în toate por­turile de pe coasta occiden­tală a Japoniei a numeroase baterii antiaeriene. S’a mai hotărât rechemarea unei părţi din aviatorii japonezi cari se află acum pe frontul chinez, spre a putea fi în­trebuinţaţi la gonirea avioa­nelor chineze, în cazul când acestea ar mai apare deasu­pra teritoriului japonez. Accidentul de automobil depe b­ulevardul Carol Maşina lovită de vagonul de tramvai Pe bulevardul Carol, în dreptul casei cu nr. 25, automobilul 4513B, a fost tamponat de vagonul de tramvai 181 de pe linia 24. D. Simu Ciornei, proprietarul maşinei, care era la volan, s-a ales cu câteva leziuni uşoare. „State mici şi slabe“ In discursul rostit zilele trei * 1­­ * * * cute în dramatica şedinţă a Camerei Comunelor, d. Ne­ville Chamberlain, preşedintele consiliului de miniştri britanic, a vorbit despre „statele mici şi slabe“ ale Europei de azi. Fireşte, n’a fost în intenţiu­­nea premierului britanic, să stabilească o ierarhie de valori juridice în faţa dreptului in­ternaţional. D. Chamberlain, prin însăşi declaraţia făcută în aceeaşi şedinţă, că Marea Bri­­tanie rămâne credincioasă So­cietăţii Naţiunilor ale cărei principii fundamentale nu în­ţelege să le renege, recunoaşte implicit egalitatea între state, — acea egalitate de drepturi şi datorii care este un atribut al suveranităţii naţionale a fie­cărui stat, acea egalitate care este singura cale conducătoare la solidaritatea internaţională. Este deci evident că d. Chamberlain, s’a gândit, vor­bind de state „miei” la configu­raţia lor geografică, la numă­rul de kilometri pătraţi, iar ca­lificativul de „slabe” privea de­sigur potenţialul de forţă mate­rială de care dispun unele sta­te europene şi capacitatea pe care o au de a-şi mări even­tual această forţă. In această ordine există desigur o inegali­tate între state. Dar o inegali­tate fizică, din care în nici un caz nu poate decurge o ierar­hie între state, ca principiu juridic, o erarhie din care ar izvorî o inegalitate de drep­turi, acestea emanând toate din suveranitatea naţională care este totală şi egală pen­tru toate statele. In vremea imediat după război, s’a vor­bit de „state cu interes® li­mitate“. Iniţiativa wilsoniană, care a fost acceptată de toată lumea, a pus capăt odată cu înfiinţarea Societăţii Naţiuni­lor, şi acestei concepţiuni, ega­litatea juridică a tuturor sta­telor, „mari sau mici”, „puter­nice sau slabe“ fiind recunos­cută. Şi de atunci, trebue să se re­cunoască de toată lumea, că tocmai statele mici, necontenit şi fără cea mai mică şovăire, au dat exemplul respectului lor faţă de principiile fundamen­tale ale dreptului internaţio­nal, faţă de angajamentele lor internaţionale. Nu vom fac® în cadrul aces­tui articol bilanţul comparativ al respectului care l-au păstrat­­ diferitele state faţă de îndato­ririle lor internaţionale, deşi un asemenea bilanţ ar putea stabili in ordinea moral?! In­ternaţionale, o îndreptăţită ie­rarhie. Ne vom feri chiar a reaminti aci gravele şi multi­plele abateri ale „marilor pu­teri“ de la diferitele lor an­ga-­­ jamente internaţional la jyu­diul tratatelor5 regi-ThCii- fi* • în cadrul pactului Societăţii Naţiunilor. Vom vorbi pro domo. „Statele mici şi slabe“, din primul ceas al închegării lor definitive în fruntarii naţiona­le, s-au menţinut exclusiv în cadrul dreptului internaţional. Conştiente de valoarea mo­rală a principiilor pactului So­cietăţii Naţiunilor, ele au fost pătrunse nu numai de idealis­mul acestor principii, dar de tot conţinutul lor real, în a că­rui aplicaţiune au crezut şi pe care l-au aplicat, în ce le pri­veşte, cu hotărâre şi neşovăi­toare realitate. Pornind de la această înaltă concepţiune morală a egalită­­ţei nu numai de drepturi dar şi de datorii, „statele mici şi slabe“ şi-au îndeplinit obliga­ţiile lor internaţionale chiar şi atunci când de contraveneau sentimentelor lor sau interese­lor lor. Reunite prin pacte regionale, în organisme politice cu obiec­tive limitate, ele n’au încetat totuşi sub această formă uni­tară, de a sta în slujba drep­tului internaţional, de a spri­jini, de câte ori a fost nevoe, orice acţiune menită să resta­bilească justiţia internaţiona­lă. Solidaritatea dintre ele — şi cel mai strălucit exemplu îl dau Mica înţelegere şi înţele­gere a Balcanic­ă—înţelepciune­a cu care au ştiut să niveleze ori­ce asperităţi intre ele şi să puie interesele lor reciproce, pe tă­râmul economic ca şi pe cel politic, într’o perfectă armonie, au asigurat politicii internaţio­nale europene, instrumente so­lide de cohesiune şi de forţă pus® numai în slujba dreptului şi a dreptăţei. „Statele mici şi slabe“ n’au aşteptat decât un singur lu­cru : o identifică atitudine, o aceaşi concepţiune şi o identi­că acţiune, din partea „state­lor mari şi puternice”. Aştepta­rea lor a fost poate de multe ori dezamăgită, dar nici­oda­tă dezamăgirea nu le-a slă­bit nici credinţa în drept, nici hotărârea de a se menţine in sfera dreptului. „Statele mici şi slabe” rămân şi de aci înainte neclintite în crezul şi în hotărârea lor.­­ ele nu vor încerca nici I*­să st. mărea: teritoria­­liceşte în dauna altora — „sla­be” ele nu vor înceta de a fa­ce toate sacrificiile pentru a se întări, convinse că nici­odată nu vor pune această forţă mă­rită în slujba unei nedreptăţi. „Statele mici şi slabe” aş­teaptă cu deplină încredere ceasul când şi „statele mari şi puternice” vor găsi, prin ar- I­monizarea intereselor lor reci-I proce şi mai ales prin stator­nicirea unei acţiuni comune şi neşovăitoare în apărarea drep­tăţii şi a dreptului, în respecta­re­­a drepturilor fiecăruia şi în îndeplinirea obligaţiilor reci­proce, acea cale care duce la consolidarea păcii. Dacă există o erarhie incontestabilă între state, aceasta este numai în or- ' dinea morală, adică în­ aceea­­ care orândueşte statele după cum îşi respectă sau nu anga-i jamentele internaţionale, după cum înţeleg respectarea drep­■ titlul fiecăruia şi după cum practică credinţa în principiile ce le afirmă. . In această ordine, „statele­­ mici şi slabe” nu sunt, desi­gur, pe planul al doilea. ---------oox©xoo--------­ Groaznicul accident al unui lucrător Braşov, 26 Februarie Pe când lucrătorul pietrar Albert Ekel din Braşov, str. A­­gricultorilor 9, lucră la deblo­carea unei stânci din cariera „Titan” de­ lângă Braşov, ai’a observat că stânca se depla­sează încet-încet şi a continuat să sape cu o rangă la temelia ei. La un moment dat stânca s-a rupt şi a luat-o la vale. Ne­fericitul lucrător nu a mai a­­vut timpul necesar să tragă ranga, care i-a perforat stoma­cul scoţându-i afară intestine­le. In stare foarte gravă a fost transportat la spitalul „Crh. Mârzescul” unde în­ urma în­grijirilor date de d. dr. Popp, se speră că va scăpa cu viață. I Profesiunea politică "OXO 1­1 N’am înţeles niciodată cum un om incapabil să se înca­dreze într’o profesiune oare­care e totuşi în stare să con­ducă treburile publice. O pro­fesiune e în orice caz un lucru mult mai simplu decât compli­catele probleme legate de dem­nitatea publică. Şi cel care s’a remarcat cu eminenţă în ca­drul ei a dat o probă de vred­nicie chiar pentru sarcini even­tuale mai mari, ce trec dincolo de interesul personal, în sfera de interese ale colectivităţii na­ţionale. Dar nu vedem cum unul, care s’a dovedit incapabil să poarte o sarcină profesională, poate avea totuşi umeri voinici pentru sarcinile publice, care pretind forţe deosebite, dacă nu chiar gigantice. Şi totuşi, regimul în care a trăit România până ieri ne-a oferit spectacolul unei foarte numeroase categorii de oameni, pe cari nu-i puteai identifica în nicio profesiune precisă, dar toţi erau de profesiune politică. Despre democraţie s-au spus multe lucruri crude, dar cel mai drept dintre toate e acela că ea întreţine „cultul incom­petenţei“ — adică al neprice­perii. Cultul incompetenţei în­semnează promovarea incapa­bililor din domeniul profesional la rangul de conducători ai tre­burilor publice. Ei au ajuns de jos la înnălţimi ameţitoare nu prin puterea organică ce creşte arborii şi-i ridică pe unii dea­supra altora, ci printr’o anume uşurătate, ce suie pleava în vânt şi face ca paiele să plu­tească peste creştetele valuri­lor. Deosebirea e că plevei -ii spunem tot pleavă şi paielor tot paie, pe câtă vreme nepri­cepuţilor ridicaţi în capul nos­tru al tuturor le-am spus oa­meni politici, iar lumea a fost nevoită să-i respecte form­al ca demnitari şi conducători. S’a născut din această pri­cină o atmosferă de ipocrizie generală, la care aproape toţi ne-am supus ca unei legi a fal­sităţii şi a falsificării. Omul verificat ca incapabil sau ine­xistent în domeniul profesiunii devenea obiectul unui respect fonnal din momentul instalării lui în scaunul demnităţii pu­blice. Autoritatea vine de la cu­vântul autor, iar autor nu e decât acela care are la activul său o serie de fapte sau de vrednicii, din care autoritatea se desface şi ni se impune ca lumina ce creşte din ceara con­sumată a unei făclii. Tocmai de aceea ni se pare un chin de­gradant să simulezi respectul formal faţă de nepriceputul în­vestământat pompos în demni­tate publică. Prezenţa incompetenţilor în posturile de conducere a fost astfel un izvor de falsificare morală a noastră, a tuturor. Exemplul lor a determinat fe­lul de a judeca al multora din­tre noi în sensul că, cu cât eşti mai lipsit de merite reale, cu atât ai dreptul să aspiri mai sus. In ţara noastră, oricine n’are o meserie se gândeşte cu tot dinadinsul că e foarte bun să ajungă cel puţin ministru. Ajuns odată sus, i se deschid imediat vastele posibilităţi de a trăi boiereşte, fără niciun fel de muncă. Consiliile de admi­nistraţie ale întreprinderilor i se pun la dispoziţie, „cadou­rile“ de zeci de milioane i se oferă ca din senin, cum singur a declarat un fost ministru strâns numai o clipă cu uşa la controlul averilor. Azi e o excepţie cu totul rară să vezi pe un fost demnitar în­­torcându-se acasă sărac cum era înnainte de a ajunge. Există în ţara asta averi in­dividuale crescute din profe­­siuni şi averi născute din ca­riere politice. Cele dintâiu sânt vrednice de respect, fiindcă sânt rodul muncii, al priceperii şi al puterii de creaţie; cele din urmă reprezintă traficul de prestigiu al demnităţilor ocu­pate sau în perspectivă de a fi ocupate. O eră nouă va începe în Ro­mânia când va dispărea total profesiunea politică. Ea e pa­razitul monstruos al vieţii noa­stre publice. Valorificarea pro­fesiunilor reale, de trudă crea­toare intelectuală şi manuală, care pretinde atât electorului cât şi candidatului la demni­tăţi o meserie precisă, cuprinde principiul unei adevărate mo­ralităţi în stat. Cel mai vrednic în profesiunea lui e totdeodată cel mai destoinic să ne con­ducă. Selecţionarea elitelor sta­tului după acest criteriu va în­semna moartea incompetenţei şi a relelor ce decurg din ea ca paludismul din mlaştini. NICHIFOR CRAINIC 1 Organizaţie de spionaj descoperită in Stat Washington, 26 (Rador). .0. Edgar­­Hoover, şeful poliţiei speciale amiericane, a declarat că azi au fost ares- t taţi aici doi bărbaţi şi o fe­­mee învinuiţi de complot pen­tru vânzarea unor secrete ale armatei şi marinei ameri­cane. Cei trei arestaţi sunt: Jo­hanna Hofmann din Dresda, coafeuză pe bordul transat­lanticului „Europa“, Gunther Rumrich, fost sergent în ar­mata americană, şi Eric Gla­ser, soldat în armata ameri­cană. D. Hoover a precizat că Rumrich a făcut mărturisiri complete. Astfel el a decla­­rat că a obţinut sume de bani de la an ar fi ag străin în formaţii coastă,­­ .. .... . ,­­ legătură cu apărarea canalul­­ui Panama. După informaţiile date de poliţie, prin arestările făcute azi s-a zădărnicit un complot pus la cale împotriva unui o­­fiţer care comanda un im­portant post militar la New- York. Acest ofiţer trebuia să fie atras într-o cameră de hotel, având asupra sa documente militare importante, iar com­plotiştii aveau să-l atace şi să-l omoare pentu mâna pe documen Corul de copii „Wiener Sängerknaben“ a sosit Sâmbătă la Bucureşti ■HflunniciuuMJMiMg£Mai Pe pământul Indiei, unde de mii de ani puterea magiei do­mina o populaţie de zeci de mi­lioane de oameni, în ultimul timp a apărut un număr de oa­meni de ştiinţă, care prin cer­cetările lor au ajuns să fie cunoscuţi de întreaga lume şti­inţifică de pe suprafaţa pă­mântului. ■ Unul dintre aceşti savanți cu renume mondial mort c’.e cu­rând a fost S-­r Jagadis Chunder r­se. J. C. Rose s’a născut la My­­mensingh (Bengal) în anul 1858. Primele studii le-a făcut la Calcuta de unde apoi a ple­cat în Anglia unde a studiat cu marii fizicieni englezi, Ray­­leygh și J. J. Thomson. S’a in­tors apoi în India în 1885, fiind numit profesor la Colegiul Pre­­şedinţial din Calcuta. Primele sale cercetări sunt în domeniul radiaţiunilor electromagnetice. Cercetările însă care l-au fă­cut celebru sunt acelea care îmbină fizica cu fiziologia, mai cu seamă în studierea lumei vegetale. După concepţiile din secolul trecut planta se considera că este formată dintr’un număr de celule care se influenţează unele pe altele prin fenomenul de osmoză apoasă Claude Bernard făcând expe­rienţe cu planta cunoscută „sensitiva“ care prezintă feno­menul de a se strânge îndată ce este atinsă, a arătat că sub influenţa eterului sau a cloro­formului, această plantă devi­ne inertă pentru 20—25 minu­te. După acest interval de timp sensitiva recapătă proprietatea pe care o avea înainte de a fi supusă anestezicului. Aceste experienţe au fost ex­plicate prin influenţa anestezi­cului asupra protoplasmei ce­lulare, fără a se gândi cineva atunci la existenţa unui sistem nervos. Toate sforţările biolo­­giştilor până acum câtva timp erau de a se da acestor feno­mene o explicaţie pe cale meca­nică. Cercetări întreprinse de Du­­trochet, Ledere, Haberlandt, Freiîer, Bloca şi alţii au fost fă­cute mai mult spre a explica acţiunile mecanice care se pro-­­ duc în plante. Savantul indian I Bose, directorul institutului de­­ cercetări din Calcuta, care as­­t­­ăzi îi poartă numele, după mulţi ani de cercetări, a ajuns la convingerea însă că în plan­te există o reţea de transmi­siune comparabilă ,cu aceia ca­re există la oameni­­şi animale. Sensibilitatea faţă de elec­tricitate este de 8—10 ori mai mare ca la om. Un curent de l­a 7 milioana parte dintr’un am­per are o acţiune bine pro­nunţată. Preocuparea fundamentală însă a lui Bose a fost de a­­ realiza mitlas­ cels «îs a­s»u®S & evidenţă în special nervii şi muşchii vegetali. Cu o sondă electrică cu tija de platin izolată într’un înveliş de sticlă, având numai extre­­­­mităţile libere, a­­putut să ex­ploreze la diferite adâncimi tija vegetalelor prin excitare cu un curent electric. In modul acesta a constatat că într’un peţrol al unei foi, în care se constată existența a patru fascicole li­­bero-lemnoase, fiecare fascicol fiind format de un strat de lemn acoperit de două strate de liber, unul intern si altul ex­tern, curentul electric trece când sonda ajunge la un „li­ber“ şi nu trece când este un lemn. După Bose liberul care este conducător de electricitate con­­stitue reţeaua sensibilă de nervi în plantă. Trebuia acum să găsească e­­lementele care se supun acţiu­nii nervilor, aşa cum sunt muş­chii la animale. Pentru a rezol­va această chestiune a căutat să studieze mişcarea în regnul vegetal. Pentru a se studia mişcarea plantelor s’a folosit cinemato­graful care se ştie că poate să varieze timpul de producere a unui fenomen prin accele­rare sau prin încetinire (au talenti). Printr’un dispozitiv a­­ranjat special format din mai multe motoare comandate de un orologiu de precizie se cine­matografiază o plantă automat din zece in zece minute. După ce s’au obţinut un ma­re număr din aceste fotografii filmul se procetează cinemato­grafic cu o iuţeală reglementa­ră de 24 imagini pe secundă, adică cu o iuţeală de 14.400 ori mai mare. Prin acastă proectare se vede pe ecran cum plantele se mişcă. Dr. Comand­on, care a studiat­­ viaţa vegetală la cinematograf, a arătat pe ecran lupta pe care o dau plantele ca să-şi găseas­că condiţiunile cele mai bune de viaţă. Sunt plante care fac mişcări ca să prindă unele in­secte. Planta „diomea“, prinză­­toare de insecte, are foi plate şi ovale pe care se găsesc peri tari care în momentul când o insectă se aşează pe foaia aces­teia, perii imediat se curbează în forma unei curse în care prinde micile vietăţi. Prinză­­toarea se strânge ca un corset pe măsură ce insecta se sbate ca să scape. După ce a fost imobilizată în acest corset, se­ ,­cretă un suc care descompune­­ corpul victimei din care apoi nu se elimină mai târziu decât­­ resturile. Planta telegraf (Sesmodium­­ gygans) care trăeşte în câmpu­rile Gangelui are două mici fo­­liole la baza frunzelor princi­pale care se mişcă fără înceta­re. Indigenii spun că dansul a­­cesta capătă cadenţa pe care o are un sgemot periodic fă­cut în apropiere. Bose pleacă de la concepţia că spre a se produce aceste mişcări trebue să existe un ţes­i sut special cum sunt la ani­male muşchii, care se supun ordinelor date de nervi. Din cercetările făcute s’a găsit că la baza peţiolului frunzelor sen­sitive­ se găseşte o mică canti­tate de materie, în forma unei perniţe, numită pulvinus. In­­tr’o secţiune făcută în această perniţă se văd pa­tru părţi dis­tincte care se pot contracta după direcţii diferite. Pri­n a­­ceste contractări frunza se poate ridica sau scoborî, întoar­ce la dreapta sau la stânga Aceste părţi distincte ale perni­ţei (pulvinus) sunt considerate ca muşchi care sub comanda­­ liberului, considerat de Bose­­ că ar fi nervii plantei, fac dife­rite mişcări reflexe.­­ La animale şi la om un nerv I sensitiv este reglat de măduva I spinării printr’un ganglion ner­vos, format din celule motrice care bifurcă curentul nervos. In momentul când atingem cu de­getul o flacăre, un curent ner­vos foarte intens este trimis prin nervul sensitiv la aceste celule motrice ale ganglionului , care au rolul de a-l împărţi în­­ două. O parte din curent este­­ trimis aproape instantaneu , spre a se face o mişcare de fe­­­­rire a degetului de flacără, iar a doua este trimisă la creer­ea­­re ia decizia definitivă.­­ Nervul sensitiv, ganglionul şi­­ nervul motor se numesc arcul reflex. Ross a găsit că şi la plante este ceva analog cu arcul reflex. „El a găsit că cele două strate de liber, unul inte­rior şi altul exterior sunt două­ căi de transport cu funcţiuni distincte, unul centripet şi al­tul centrifug. Când se face ex­citarea într’un punct al plan­tei, ea se transmite prin stratul centripet la pulvinus care se contractă şi care apoi prin li­berul centrifug se t­rransmite la alte foi. Dacă excitarea este mai intensă atunci este trans­(Continuare in pag. 2-a) CRONICA ȘTIINȚIFICĂ Sir Jagadis Chunder Bose de prof. CHR. MUSCELEANU Fig. Sir Jagadis Chunder Bose. i

Next