Universul, martie 1938 (Anul 55, nr. 59-73)
1938-03-01 / nr. 59
I I Muncă şi bună rânduială ! Fireşte, că pentru înviorarea vieţii noastre regionale, care, precum am spus, se înşiră printre principalele griji ale guvernului uniuni naţionale, iniţiativa Statului, judeţului, comunei trebue să meargă mână’n mână cu iniţiativa particulară, dornică să se manifeste oriunde găseşte câmp deschis de lucru, înţelegere şi încurajare. Arătam, într’un articol precedent, nevoia de a înconjura cu atenţii şi înlesniri speciale dispoziţia acelor întreprinzători hotărîţi să creeze o industrie, un comerţ, o exploatare de orice fel, mai ales in regiunile cu populaţii oropsite, fie din cauza lipsei de pământ arabil fie din lipsa condiţiunilor potrivite pentru punerea în valoare a altor isvoare şi posibilităţi locale de câştig’. In sarcina iniţiativei publice ar veni în primul rând construirea de drumuri, mai ales în regiunile prea izolate de principalele artere de comunicaţie, apoi: scutiri de impozite pe anume perioade, reducerea tarifelor de transport, preferinţă la furniturile pentru Stat, comună, judeţ, avantaje vamale, etc. Toate acestea ar deveni o răsplată bine meditată pentru acei întreprinzători cari vor fi izbutit să cheme la viaţă regiuni uitate în mizerie şi sălbătăcie. Să ne amintim numai de înflorirea economică la care au ajuns azi Fienii Dâmboviţii, cu satele din jur, datorită înfiinţării grupului de industrii pur româneşti din anii din urmă: fabrică de ciment, de ţiglă, fabrică de becuri electrice, etc. In sarcina iniţiativei publicrebue să atre şi grija de a desvolta in mijlocul populaţiilor, din aceleaşi regiuni izolate şi înapoiate economiceşte, îndeletniciri noul sau de a reînvia pe cele părăsite: mici industrii, meşteşuguri, industrii casnice, comerţ de articole ţărăneşti, în măsura posibilităţilor naturale, pe care le oferă regiunea. Şcoli practice, după nevoile şi specialităţile de producţie ale regiunii, pot ajuta de aproape această iniţiativă, aşa cum s’a procedat, de pildă, sub regimul unguresc, pentru ajutorarea populaţiei din ţinuturile secueşti. Fosta stăpânire a răspândit printre secui deprinderea lucrului de lemnărie, folosindu-se de imensa bogăţie de material lemnos, pe care pădurile din aceste ţinuturi îl puneau la îndemână în condiţiuni excepţionale. Iar azi, cei mai buni lemnari, tâmplari, dulgheri, parchetari, butnari, constructori se recrutează din secuime pentru lucrările din marile centre ale ţării. Şi la fel, după condiţiunile naturale locale, s’ar putea reînvia şi desvolta: industria împletiturilor, a ceramicei, a cărăriilor, sau: albinăritul, sericicultura, oieritul, căşeriile, etc. Până acum am umblat ca orbii, fără să vedem lângă noi — şi fără să punem la încercare — nenumăratele isvoare de muncă şi de câştig. Alte naţii, mai puţin dăruite cu asemenea bunuri naturale, au izbutit să scoată mătase din urzici, stofă din lapte şi benzină din cărbune. In timp ce ai noştri crapă de foame cu bogăţiile la nasul lor. si Un grup de deputaţi englezi a cerut noui alegeri parlamentare (Serviciul special al „Universului“) Londra, 26 (Radio Central) . „Daily Miror“ anunţă că numeroşi deputaţi au luat ieri iniţiativa de a cere să se facă noui alegeri parlamentare în Mai. Aceşti deputaţi sunt de părere că rezultatul tratativelor anglo-italiene nu e sigur şi, în caz de nereuşită, d. Chamberlain va trebui să apeleze din nou către ţară. Mai ales pretenţiile Italiei in ce priveşte canalul de Suez sunt inacceptabile pentru Marea Britanie. In caz de noui alegeri, d. Chamberlain ar obţine un mandat pentru o politică mai hotărâtă și ar fi silit atunci să apeleze din nou la concursul d-lui Eden. Japonia, alarmată de atacurile avioanelor chineze (Serviciul special al „Universului“) Tokio, 26 (Radio Central). — Alarmat de atacurile avioanelor chineze, ministerul de război japonez a hotărât să ia cele mai severe măsuri pentru apărarea teritoriului său împotriva acestor atacuri. In primul rând, s’a hotărât instalarea în toate porturile de pe coasta occidentală a Japoniei a numeroase baterii antiaeriene. S’a mai hotărât rechemarea unei părţi din aviatorii japonezi cari se află acum pe frontul chinez, spre a putea fi întrebuinţaţi la gonirea avioanelor chineze, în cazul când acestea ar mai apare deasupra teritoriului japonez. Accidentul de automobil depe bulevardul Carol Maşina lovită de vagonul de tramvai Pe bulevardul Carol, în dreptul casei cu nr. 25, automobilul 4513B, a fost tamponat de vagonul de tramvai 181 de pe linia 24. D. Simu Ciornei, proprietarul maşinei, care era la volan, s-a ales cu câteva leziuni uşoare. „State mici şi slabe“ In discursul rostit zilele trei * 1 * * * cute în dramatica şedinţă a Camerei Comunelor, d. Neville Chamberlain, preşedintele consiliului de miniştri britanic, a vorbit despre „statele mici şi slabe“ ale Europei de azi. Fireşte, n’a fost în intenţiunea premierului britanic, să stabilească o ierarhie de valori juridice în faţa dreptului internaţional. D. Chamberlain, prin însăşi declaraţia făcută în aceeaşi şedinţă, că Marea Britanie rămâne credincioasă Societăţii Naţiunilor ale cărei principii fundamentale nu înţelege să le renege, recunoaşte implicit egalitatea între state, — acea egalitate de drepturi şi datorii care este un atribut al suveranităţii naţionale a fiecărui stat, acea egalitate care este singura cale conducătoare la solidaritatea internaţională. Este deci evident că d. Chamberlain, s’a gândit, vorbind de state „miei” la configuraţia lor geografică, la numărul de kilometri pătraţi, iar calificativul de „slabe” privea desigur potenţialul de forţă materială de care dispun unele state europene şi capacitatea pe care o au de a-şi mări eventual această forţă. In această ordine există desigur o inegalitate între state. Dar o inegalitate fizică, din care în nici un caz nu poate decurge o ierarhie între state, ca principiu juridic, o erarhie din care ar izvorî o inegalitate de drepturi, acestea emanând toate din suveranitatea naţională care este totală şi egală pentru toate statele. In vremea imediat după război, s’a vorbit de „state cu interes® limitate“. Iniţiativa wilsoniană, care a fost acceptată de toată lumea, a pus capăt odată cu înfiinţarea Societăţii Naţiunilor, şi acestei concepţiuni, egalitatea juridică a tuturor statelor, „mari sau mici”, „puternice sau slabe“ fiind recunoscută. Şi de atunci, trebue să se recunoască de toată lumea, că tocmai statele mici, necontenit şi fără cea mai mică şovăire, au dat exemplul respectului lor faţă de principiile fundamentale ale dreptului internaţional, faţă de angajamentele lor internaţionale. Nu vom fac® în cadrul acestui articol bilanţul comparativ al respectului care l-au păstrat diferitele state faţă de îndatoririle lor internaţionale, deşi un asemenea bilanţ ar putea stabili in ordinea moral?! Internaţionale, o îndreptăţită ierarhie. Ne vom feri chiar a reaminti aci gravele şi multiplele abateri ale „marilor puteri“ de la diferitele lor anga- jamente internaţional la jyudiul tratatelor5 regi-ThCii- fi* • în cadrul pactului Societăţii Naţiunilor. Vom vorbi pro domo. „Statele mici şi slabe“, din primul ceas al închegării lor definitive în fruntarii naţionale, s-au menţinut exclusiv în cadrul dreptului internaţional. Conştiente de valoarea morală a principiilor pactului Societăţii Naţiunilor, ele au fost pătrunse nu numai de idealismul acestor principii, dar de tot conţinutul lor real, în a cărui aplicaţiune au crezut şi pe care l-au aplicat, în ce le priveşte, cu hotărâre şi neşovăitoare realitate. Pornind de la această înaltă concepţiune morală a egalităţei nu numai de drepturi dar şi de datorii, „statele mici şi slabe“ şi-au îndeplinit obligaţiile lor internaţionale chiar şi atunci când de contraveneau sentimentelor lor sau intereselor lor. Reunite prin pacte regionale, în organisme politice cu obiective limitate, ele n’au încetat totuşi sub această formă unitară, de a sta în slujba dreptului internaţional, de a sprijini, de câte ori a fost nevoe, orice acţiune menită să restabilească justiţia internaţională. Solidaritatea dintre ele — şi cel mai strălucit exemplu îl dau Mica înţelegere şi înţelegere a Balcanică—înţelepciunea cu care au ştiut să niveleze orice asperităţi intre ele şi să puie interesele lor reciproce, pe tărâmul economic ca şi pe cel politic, într’o perfectă armonie, au asigurat politicii internaţionale europene, instrumente solide de cohesiune şi de forţă pus® numai în slujba dreptului şi a dreptăţei. „Statele mici şi slabe“ n’au aşteptat decât un singur lucru : o identifică atitudine, o aceaşi concepţiune şi o identică acţiune, din partea „statelor mari şi puternice”. Aşteptarea lor a fost poate de multe ori dezamăgită, dar niciodată dezamăgirea nu le-a slăbit nici credinţa în drept, nici hotărârea de a se menţine in sfera dreptului. „Statele mici şi slabe” rămân şi de aci înainte neclintite în crezul şi în hotărârea lor. ele nu vor încerca nici I*să st. mărea: teritorialiceşte în dauna altora — „slabe” ele nu vor înceta de a face toate sacrificiile pentru a se întări, convinse că niciodată nu vor pune această forţă mărită în slujba unei nedreptăţi. „Statele mici şi slabe” aşteaptă cu deplină încredere ceasul când şi „statele mari şi puternice” vor găsi, prin ar- Imonizarea intereselor lor reci-I proce şi mai ales prin statornicirea unei acţiuni comune şi neşovăitoare în apărarea dreptăţii şi a dreptului, în respectarea drepturilor fiecăruia şi în îndeplinirea obligaţiilor reciproce, acea cale care duce la consolidarea păcii. Dacă există o erarhie incontestabilă între state, aceasta este numai în or- ' dinea morală, adică în aceea care orândueşte statele după cum îşi respectă sau nu anga-i jamentele internaţionale, după cum înţeleg respectarea drep■ titlul fiecăruia şi după cum practică credinţa în principiile ce le afirmă. . In această ordine, „statele mici şi slabe” nu sunt, desigur, pe planul al doilea. ---------oox©xoo-------- Groaznicul accident al unui lucrător Braşov, 26 Februarie Pe când lucrătorul pietrar Albert Ekel din Braşov, str. Agricultorilor 9, lucră la deblocarea unei stânci din cariera „Titan” de lângă Braşov, ai’a observat că stânca se deplasează încet-încet şi a continuat să sape cu o rangă la temelia ei. La un moment dat stânca s-a rupt şi a luat-o la vale. Nefericitul lucrător nu a mai avut timpul necesar să tragă ranga, care i-a perforat stomacul scoţându-i afară intestinele. In stare foarte gravă a fost transportat la spitalul „Crh. Mârzescul” unde în urma îngrijirilor date de d. dr. Popp, se speră că va scăpa cu viață. I Profesiunea politică "OXO 11 N’am înţeles niciodată cum un om incapabil să se încadreze într’o profesiune oarecare e totuşi în stare să conducă treburile publice. O profesiune e în orice caz un lucru mult mai simplu decât complicatele probleme legate de demnitatea publică. Şi cel care s’a remarcat cu eminenţă în cadrul ei a dat o probă de vrednicie chiar pentru sarcini eventuale mai mari, ce trec dincolo de interesul personal, în sfera de interese ale colectivităţii naţionale. Dar nu vedem cum unul, care s’a dovedit incapabil să poarte o sarcină profesională, poate avea totuşi umeri voinici pentru sarcinile publice, care pretind forţe deosebite, dacă nu chiar gigantice. Şi totuşi, regimul în care a trăit România până ieri ne-a oferit spectacolul unei foarte numeroase categorii de oameni, pe cari nu-i puteai identifica în nicio profesiune precisă, dar toţi erau de profesiune politică. Despre democraţie s-au spus multe lucruri crude, dar cel mai drept dintre toate e acela că ea întreţine „cultul incompetenţei“ — adică al nepriceperii. Cultul incompetenţei însemnează promovarea incapabililor din domeniul profesional la rangul de conducători ai treburilor publice. Ei au ajuns de jos la înnălţimi ameţitoare nu prin puterea organică ce creşte arborii şi-i ridică pe unii deasupra altora, ci printr’o anume uşurătate, ce suie pleava în vânt şi face ca paiele să plutească peste creştetele valurilor. Deosebirea e că plevei -ii spunem tot pleavă şi paielor tot paie, pe câtă vreme nepricepuţilor ridicaţi în capul nostru al tuturor le-am spus oameni politici, iar lumea a fost nevoită să-i respecte formal ca demnitari şi conducători. S’a născut din această pricină o atmosferă de ipocrizie generală, la care aproape toţi ne-am supus ca unei legi a falsităţii şi a falsificării. Omul verificat ca incapabil sau inexistent în domeniul profesiunii devenea obiectul unui respect fonnal din momentul instalării lui în scaunul demnităţii publice. Autoritatea vine de la cuvântul autor, iar autor nu e decât acela care are la activul său o serie de fapte sau de vrednicii, din care autoritatea se desface şi ni se impune ca lumina ce creşte din ceara consumată a unei făclii. Tocmai de aceea ni se pare un chin degradant să simulezi respectul formal faţă de nepriceputul învestământat pompos în demnitate publică. Prezenţa incompetenţilor în posturile de conducere a fost astfel un izvor de falsificare morală a noastră, a tuturor. Exemplul lor a determinat felul de a judeca al multora dintre noi în sensul că, cu cât eşti mai lipsit de merite reale, cu atât ai dreptul să aspiri mai sus. In ţara noastră, oricine n’are o meserie se gândeşte cu tot dinadinsul că e foarte bun să ajungă cel puţin ministru. Ajuns odată sus, i se deschid imediat vastele posibilităţi de a trăi boiereşte, fără niciun fel de muncă. Consiliile de administraţie ale întreprinderilor i se pun la dispoziţie, „cadourile“ de zeci de milioane i se oferă ca din senin, cum singur a declarat un fost ministru strâns numai o clipă cu uşa la controlul averilor. Azi e o excepţie cu totul rară să vezi pe un fost demnitar întorcându-se acasă sărac cum era înnainte de a ajunge. Există în ţara asta averi individuale crescute din profesiuni şi averi născute din cariere politice. Cele dintâiu sânt vrednice de respect, fiindcă sânt rodul muncii, al priceperii şi al puterii de creaţie; cele din urmă reprezintă traficul de prestigiu al demnităţilor ocupate sau în perspectivă de a fi ocupate. O eră nouă va începe în România când va dispărea total profesiunea politică. Ea e parazitul monstruos al vieţii noastre publice. Valorificarea profesiunilor reale, de trudă creatoare intelectuală şi manuală, care pretinde atât electorului cât şi candidatului la demnităţi o meserie precisă, cuprinde principiul unei adevărate moralităţi în stat. Cel mai vrednic în profesiunea lui e totdeodată cel mai destoinic să ne conducă. Selecţionarea elitelor statului după acest criteriu va însemna moartea incompetenţei şi a relelor ce decurg din ea ca paludismul din mlaştini. NICHIFOR CRAINIC 1 Organizaţie de spionaj descoperită in Stat Washington, 26 (Rador). .0. EdgarHoover, şeful poliţiei speciale amiericane, a declarat că azi au fost ares- t taţi aici doi bărbaţi şi o femee învinuiţi de complot pentru vânzarea unor secrete ale armatei şi marinei americane. Cei trei arestaţi sunt: Johanna Hofmann din Dresda, coafeuză pe bordul transatlanticului „Europa“, Gunther Rumrich, fost sergent în armata americană, şi Eric Glaser, soldat în armata americană. D. Hoover a precizat că Rumrich a făcut mărturisiri complete. Astfel el a declarat că a obţinut sume de bani de la an ar fi ag străin în formaţii coastă, .. .... . , legătură cu apărarea canalului Panama. După informaţiile date de poliţie, prin arestările făcute azi s-a zădărnicit un complot pus la cale împotriva unui ofiţer care comanda un important post militar la New- York. Acest ofiţer trebuia să fie atras într-o cameră de hotel, având asupra sa documente militare importante, iar complotiştii aveau să-l atace şi să-l omoare pentu mâna pe documen Corul de copii „Wiener Sängerknaben“ a sosit Sâmbătă la Bucureşti ■HflunniciuuMJMiMg£Mai Pe pământul Indiei, unde de mii de ani puterea magiei domina o populaţie de zeci de milioane de oameni, în ultimul timp a apărut un număr de oameni de ştiinţă, care prin cercetările lor au ajuns să fie cunoscuţi de întreaga lume ştiinţifică de pe suprafaţa pământului. ■ Unul dintre aceşti savanți cu renume mondial mort c’.e curând a fost S-r Jagadis Chunder rse. J. C. Rose s’a născut la Mymensingh (Bengal) în anul 1858. Primele studii le-a făcut la Calcuta de unde apoi a plecat în Anglia unde a studiat cu marii fizicieni englezi, Rayleygh și J. J. Thomson. S’a intors apoi în India în 1885, fiind numit profesor la Colegiul Preşedinţial din Calcuta. Primele sale cercetări sunt în domeniul radiaţiunilor electromagnetice. Cercetările însă care l-au făcut celebru sunt acelea care îmbină fizica cu fiziologia, mai cu seamă în studierea lumei vegetale. După concepţiile din secolul trecut planta se considera că este formată dintr’un număr de celule care se influenţează unele pe altele prin fenomenul de osmoză apoasă Claude Bernard făcând experienţe cu planta cunoscută „sensitiva“ care prezintă fenomenul de a se strânge îndată ce este atinsă, a arătat că sub influenţa eterului sau a cloroformului, această plantă devine inertă pentru 20—25 minute. După acest interval de timp sensitiva recapătă proprietatea pe care o avea înainte de a fi supusă anestezicului. Aceste experienţe au fost explicate prin influenţa anestezicului asupra protoplasmei celulare, fără a se gândi cineva atunci la existenţa unui sistem nervos. Toate sforţările biologiştilor până acum câtva timp erau de a se da acestor fenomene o explicaţie pe cale mecanică. Cercetări întreprinse de Dutrochet, Ledere, Haberlandt, Freiîer, Bloca şi alţii au fost făcute mai mult spre a explica acţiunile mecanice care se pro- duc în plante. Savantul indian I Bose, directorul institutului de cercetări din Calcuta, care astăzi îi poartă numele, după mulţi ani de cercetări, a ajuns la convingerea însă că în plante există o reţea de transmisiune comparabilă ,cu aceia care există la oamenişi animale. Sensibilitatea faţă de electricitate este de 8—10 ori mai mare ca la om. Un curent de la 7 milioana parte dintr’un amper are o acţiune bine pronunţată. Preocuparea fundamentală însă a lui Bose a fost de a realiza mitlas cels «îs as»u®S & evidenţă în special nervii şi muşchii vegetali. Cu o sondă electrică cu tija de platin izolată într’un înveliş de sticlă, având numai extremităţile libere, aputut să exploreze la diferite adâncimi tija vegetalelor prin excitare cu un curent electric. In modul acesta a constatat că într’un peţrol al unei foi, în care se constată existența a patru fascicole libero-lemnoase, fiecare fascicol fiind format de un strat de lemn acoperit de două strate de liber, unul intern si altul extern, curentul electric trece când sonda ajunge la un „liber“ şi nu trece când este un lemn. După Bose liberul care este conducător de electricitate constitue reţeaua sensibilă de nervi în plantă. Trebuia acum să găsească elementele care se supun acţiunii nervilor, aşa cum sunt muşchii la animale. Pentru a rezolva această chestiune a căutat să studieze mişcarea în regnul vegetal. Pentru a se studia mişcarea plantelor s’a folosit cinematograful care se ştie că poate să varieze timpul de producere a unui fenomen prin accelerare sau prin încetinire (au talenti). Printr’un dispozitiv aranjat special format din mai multe motoare comandate de un orologiu de precizie se cinematografiază o plantă automat din zece in zece minute. După ce s’au obţinut un mare număr din aceste fotografii filmul se procetează cinematografic cu o iuţeală reglementară de 24 imagini pe secundă, adică cu o iuţeală de 14.400 ori mai mare. Prin acastă proectare se vede pe ecran cum plantele se mişcă. Dr. Comandon, care a studiat viaţa vegetală la cinematograf, a arătat pe ecran lupta pe care o dau plantele ca să-şi găsească condiţiunile cele mai bune de viaţă. Sunt plante care fac mişcări ca să prindă unele insecte. Planta „diomea“, prinzătoare de insecte, are foi plate şi ovale pe care se găsesc peri tari care în momentul când o insectă se aşează pe foaia acesteia, perii imediat se curbează în forma unei curse în care prinde micile vietăţi. Prinzătoarea se strânge ca un corset pe măsură ce insecta se sbate ca să scape. După ce a fost imobilizată în acest corset, se ,cretă un suc care descompune corpul victimei din care apoi nu se elimină mai târziu decât resturile. Planta telegraf (Sesmodium gygans) care trăeşte în câmpurile Gangelui are două mici foliole la baza frunzelor principale care se mişcă fără încetare. Indigenii spun că dansul acesta capătă cadenţa pe care o are un sgemot periodic făcut în apropiere. Bose pleacă de la concepţia că spre a se produce aceste mişcări trebue să existe un ţesi sut special cum sunt la animale muşchii, care se supun ordinelor date de nervi. Din cercetările făcute s’a găsit că la baza peţiolului frunzelor sensitive se găseşte o mică cantitate de materie, în forma unei perniţe, numită pulvinus. Intr’o secţiune făcută în această perniţă se văd patru părţi distincte care se pot contracta după direcţii diferite. Prin aceste contractări frunza se poate ridica sau scoborî, întoarce la dreapta sau la stânga Aceste părţi distincte ale perniţei (pulvinus) sunt considerate ca muşchi care sub comanda liberului, considerat de Bose că ar fi nervii plantei, fac diferite mişcări reflexe. La animale şi la om un nerv I sensitiv este reglat de măduva I spinării printr’un ganglion nervos, format din celule motrice care bifurcă curentul nervos. In momentul când atingem cu degetul o flacăre, un curent nervos foarte intens este trimis prin nervul sensitiv la aceste celule motrice ale ganglionului , care au rolul de a-l împărţi în două. O parte din curent este trimis aproape instantaneu , spre a se face o mişcare de ferire a degetului de flacără, iar a doua este trimisă la creereare ia decizia definitivă. Nervul sensitiv, ganglionul şi nervul motor se numesc arcul reflex. Ross a găsit că şi la plante este ceva analog cu arcul reflex. „El a găsit că cele două strate de liber, unul interior şi altul exterior sunt două căi de transport cu funcţiuni distincte, unul centripet şi altul centrifug. Când se face excitarea într’un punct al plantei, ea se transmite prin stratul centripet la pulvinus care se contractă şi care apoi prin liberul centrifug se trransmite la alte foi. Dacă excitarea este mai intensă atunci este trans(Continuare in pag. 2-a) CRONICA ȘTIINȚIFICĂ Sir Jagadis Chunder Bose de prof. CHR. MUSCELEANU Fig. Sir Jagadis Chunder Bose. i