Universul, aprilie 1938 (Anul 55, nr. 90-104)

1938-04-01 / nr. 90

/ r­­ • al 55-lea II« Pam exemplarul­­ £“’11 Taxa poștală plătită in numerar conform aprobării dir. G-Ie P. î. T. No. 120.288/§3? FONDATOR: LUIGI CAZZAVILLAN CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONICE REDACŢIA $1 ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10­ SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 DIRECTORI STILIAN POPESCU Accidentele de circulare Accidentele de circulaţie se­­ produc pretutindeni. Intr’o oarecare măsură sunt o ur­mare, greu de evitat, a spori­rei numărului de vehicule cu tracţiune mecanică şi a ne­­voiei de a câştiga timp şi de a scurta distanţele prin o iuţeală mai mare. Acciden­tele de circulaţie sunt, dacă voiţi, un tribut ce se plăteşte progreselor înfăptuite în do­meniul teh­nicei. Tot recunoscând aceste a­­devăruri, recunoaşterea lor nu îndreptăţeşte proporţiile îngrijorătoare ce iau la noi accidentele de circulaţie, nu­­ şterge şi nu uşurează vina­ celor ce le produc, precum nu­­ consolează pe victimele acci­dentelor. La întrebarea cine este mai vinovat de aceste accidente,­­ al căror număr sporeşte în proporţii simţitoare în zilele­­ de sărbători,­­ conducătorii de vehicule vor da vina pe pie­toni, acuzându-i că nu sunt­ atenţi şi că nu-şi dau oste­neala să se uite la dreapta şi la stânga lor, atunci când au de trecut în partea cealaltă a străzii. La rândul lor, pie­­toi îii aruncă toată vina şi răspunderea pe conducătorii de vehicule, cari, stăpâniţi de nebunia vitezei, circulă în oraş şi chiar pe străzile cele mai frecventate cu o iuţeală C­ depăşeşte cu mult iuţeala îngăduită ’ de regulamentul respectiv. O altă învinuire ce se adu­ce conducătorilor de vehicule cu tracţiune mecanică este că unii dintr’înşii nu ştiu să conducă — acesta e mai cu seamă cazul cu conducătorii şi proprietarii de maşini par­ticulare — şi n’au destul sân­ge rece“ pe când alţii sunt în stare şi ebrietate. mitor, trebue­­să recunoaştem că fiecare din aceste două categorii are dreptate în în­vinuirile ce aduce celeilalte categorii. Sunt cazuri, când vinovat de accident este pie­tonul, care traversează stra­da, fără nicio precauţiune prealabilă, fără să se gândea­scă la faptul că pe partea carosabilă a unei străzi de la oraş nu se merge, aşa cum, de pildă, ar umbla afară pe câmp. Sunt, de asemenea, cazuri — iar acesteia sunt mai dese — când accidentul se produ­ce din vina conducătorului de vehicul, care merge mai m­inte decât se cuvine sau n’are destulă dexteritate, ca să e­­vite accidentul. Socotim că se poate ajunge la reducerea simţitoare a nu­mărului de accidente de cir­culaţie, dacă, între altele, s’ar lua şi măsurile ce urmează. Procesele ce au loc din cau­za accidentelor de circulaţie să nu fie tărăgănate cu luni­le — uneori chiar cu anii — ci să fi­e judecate cât mai re­pede. Efectul moral al unor sancţiuni aplicate fără ne­­permise întârzieri este un factor important în această chestiune. Să nu se acorde cu înles­nire permisele de circulaţie, dar să se retragă, fără nici un fel de cruţare, atunci când posesorii lor dau dovadă că abuzează de permisiunea de a conduce un vehicul. Un cuvânt şi pentru pie­toni. Pietonii să fie mai bă­gători de seamă, atunci când circulă pe străzi şi, în al doi­lea rând, să se pătrundă de adevărul că străzile, inclusiv trotuarele, sunt făcute ca să ■ circuli, iar să nu staţionezi pe ele şi să stai de vorbă dil m4s*fcst.mn' fer'-M.Mtt&Mifcr­­t"“ j S . Chiriaşii se pot muta până la 29 Aprilis In acest an, ziua de Sf. Gheor­­ghe, când în mod obişnuit se face mutatul, cade, precum se ştie, în chiar Sâmbăta patimi­lor. Cum termenul înăuntrul că­ruia chiriaşii se pot muta este de trei zile, iar mutatul ar tre­bui să se facă tocmai în zilele de Paşti, ministrul de justiţii întocmit un decret-lege,­­ a apărut in „Monitorul Ofic de ieri, decret prin care acordă o prelungire a a termen, astfel încât chiri­i vor putea muta până la fa­pril­ie, inclusiv­ flPrT Wise W A­f ” . Să­­ nu exageram de I.­VION Faptele înregistrate în ulti­mele zile la rubrica vânzări­­cumpă­rări, cu ecoul lor înă­buşit la suprafaţă dar intensi­ficat în adâncuri, scot în evi­denţă rolul pe care l-au avut, şi mai ales îl au, funcţionarii superiori, de carieră, în orân­duirea statului modern. Tocmai pentru că marea ma­să a salariaţilor publici a găsit în­totdeauna în coloanele noa­stre un sprijin efectiv şi­­o a­­părare sinceră a tuturor re­vendicărilor, ne-am socotit în­dreptăţiţi să spunem, fără ezi­­tare, adevărul. Nu odată am atras atenţia conducătorilor de departamen­te că au datoria să desmor­­ţească biurocratismul forma­list şi tipicar, care încurcă treburile publice, complică problema cea mai simplă, cau­zând statului şi particularilor pagube incalculabile din pri­cina mentalităţii strâmte ce domneşte încă prin ministere şi prin biuromile tuturor au­torităţilor publice. Am cerut o concepţie mai largă, o directivă mai suplă, o­­ rezolvire mai promptă, care­­ trebue să înlocuiască sistemul­­ îmbătrânit al amânărilor spe­cifice administraţiei noastre. Această latură a problemei­­ a fost înţeleasă şi experienţa remedierii este în curs. Dar în cealaltă latură a pro­blemei — atotputernicia func­ţionarilor superiori din mini­stere, atot­puternice, care e responsabila reală a detestabi­lei alcătuiri administrative, nu numai că nu s’a făcut nimic, dar mergem spre tendinţa de a acorda tocmai multora dintre cei vizaţi o şi mai mare stă­pânire decât au avut până acum. Nu afirmăm nimic nou spu­nând că majoritatea miniştri­(Continuare in pag. 2-a) ső íTősr. B­A­L C­I­C­ KIMON LOG10 im Britanie şi Eurmia Centrali din 24 Martie. Im­berlanii au pre­faţă măsura în ca­­­ externă a imperiu- Tnic comportă astfel Turk­i, care este atitu- lar Londrei în faţa situaţii­­internaţionale de astăzi. Vaxea, majoritate, a comenta­torilor politici străini şi a cancelariilor­ europene au dat declaraţiilor d-lui Chamber­­­lain­' interpretarea, pe care le-am dat-o și noi, la timpul său, in această cronică. 'O­ iesii­dinea asupra căreia c0g'-ntdrea primului ministru brUafd­& eyq' așteptată cu cea mncfi' Mare nerăbdare era a­­ce'îă 'a'Europei Centrale. Precizările d-lui Chamber­lain asupra acestei probleme­­ su­it cunoscute: Moşea Brita- \ rie'inC: polite ' da Cehoslova­ciei -nici­ o­ garanţie specială şi­­prealabilă,­­ întrucât în a­­ceast d­incea fiu are interese tot atât de vitale ,ca în Fran­ţa, sail, Belgia,. O asemenea declaraţie nu a surprins pe nimeni. ■ Mai ' de grabă ar fi surprins contra­rul, intr’adevăr, e greu ■ de vătat pent­ru ce Mărea Brita­­nliă-faf.fi luat faţă de Ceho­­slengc'n obligaţiuni automati­ce, ele 'asistenţă, pe care nu le.w, luat niciunul din veci-. nil ei, imediaţi -7- interesaţi la independentă ' şi integritatea et'l-t/ pentru ipoteza unei a­­gresiuni ne­provocate din par­tea­­‘ Ger­maniei. bifliggpile . Marei Britanii faţa­ de-Cehoslovacia nu sunt deci, decât cele, care rezultă din:-pftctul ‘Societăţii Naţiuni-­­ lor şi cele care pot decurge '■ indirect -din îndatoririle con­­■ tinenţale, pe care Anglia le are­­faţă de Franţa şi Belgia şi care-şi au origina in pac­tul de la Locarno, ca şi pac­tul de asistenţă mutuală dintre Franţa şi Cehoslova­cia. Şi într’un caz şi într’al­tul, diplomaţia engleză­­ îşi păstrează insă dreptul de li­beră, apreciere asupra necesi­tăţii sau oportunităţii unei intervenţii. Ceia ce a justificat însă co­mentariile presei politice străine asupra atitudinei en­gleze faţă de Cehoslovacia—­ şi în general, faţă de Europa Centrală — este adaosul, pin care însuşi d. Chamberlain interpretează declaraţiile sale cu privire la această regiune a continentului, iată — după desbaterile parlamentare en­gleze—■ textul întreg al aces­tei adăugiri, cu care primul ministru britanic, întregeşte declaraţia sa despre Cehoslo­vacia: „Când este vorba de pace şi de războiu, obligaţiu­nile legale nu sunt singure în cauză şi dacă războiul­­ar iz­bucni, ar fi imposibil ca el să fie limitat la aceia, cari şi-au luat asupra lor astfel de obli­gaţii. Ar fi cu, totul imposibil să se spună, unde s’ar sfârşi şi ce guverne ar fi puse in ca­uză. Apăsarea necruţătoare a­ faptelor s’ar putea dovedi cu mult mai puternică, decât de­claraţiile formale şi în aceas­tă eventualitate ar fi desigur în limitele probabilităţilor, ca alte ţări, afară de cele care ’au fost părţi la conflictul ori­ginar, să fie aproape imediiat puse în cauză. Aceasta este în deosebi adevărat în cazul a două ţări, ca Marea Britghie şi Franţa, legate de o veche prietenie, cu interese strâns întreţesute, devotate acelo­raşi idealuri de libertate de­mocratică şi hotărâte să le apere“. Pentru cine cunoaşte, re­­pulsiunea de neînvins a Ma­rii Britanii pentru politica de alianţe sau de imixtiune pe continent, asemenea de- Victimele furtunii ■■ \ v," I ' »!« De­ claraţii, în gura unei prim­­ ministru englez, sunt pline de , înţeles. B. Chamberlain des- .■ t chide, larg poarta, asupra po- J sibilităţilor ele fapt ale viito-­­ rului. Tradiţiile politicii en- j i­gleze, reacţiunile încete ale 1 , opiniei publice a Măriei Bri­tanii faţă de situaţia unei regiuni a continentului, ca- ■ re-i este puţin cunoscută? şi,j unde imperiul nu are intere- : 1 se directe­­şi,­­vitale, exclud l­a posibilitatea pentru politica­­ britanică să-şi asume obliga- ! ' ții militare. Dar fără îndoia­lă, pronunţând cuvin­ele cita­te mai sus\ d\. Chamberlain■ ■ îşi dă seamă­­că ‘ ppiitia sa p-g- t .blihă este pregătită'pentru a­­ le asculta fără alarmă şi a­ se­­hotărî cu bărbăţie. Viitorul­ conflict european nu va­ fi­ li­mitat la cei cartase vor ciocni cei dintăiu. Scopul lui nu va fi de a schimba o­­ frontieră ■ locală pe hartă Europei, ci­ de a retrona un imperialism şi a-l înlocui cu altul. Va fi, o­ fatalitate, legată de in­săşi structura politică şi economi­că a lumii moderne,­ ca războ­iul viitor, să fie ciocnirea fără cruţare dintre interesele şi prestigiile celor mari.­C­uvânt-' tarea d-lui Chamberlain este, mărturisirea deschisă că ■ a­­cest lucru este astăzi înţeles­­ în Anglia şi că opinia­ brita­nică nu mai nutreşte iluzii despre putinţa ■' unei politici de izolare. In temeiul pactu­lui Societăţii Naţiunilor, pe baza obligaţiilor de la Locar­no, în urmă creşterii progre­sive a puterii germane, inter­venţia britanică pe continent devine din ce în ce mai nece­sară pentru interesele Impe­riului. Şi în drept, şi în­ fapt,­ politica engleză este astăzi cu mult mai străns legată de Europa de­cât in 1914. Timp de douăzeci de ani," străduințele oamenitilor de stat au fost să facă pacea in­divizibilă. Faptele, mai puter­nice de­cât oamenii, au făcut războiul indivizibil. 11 Oslo, 29 (Rador). — Fur­tuna­ care - a bântuit săptă­mâna trecută pe, coasta norvegiană a fost­ cea mai violentă din ultimii 17 ani. . Această groaznică furtu­nă a provocat moartea a 40 de persoane. Intr’o familie, tatăl s’a înecat cu cei patru feciori ai lui. wsäkwss&äiaBxsiiBWMmmiamiKm ---------------T-—1-----------------—................................................................ — O STRADĂ... DULCE Un autocamion care transporta ze­c­he­s­tie zahăr, a luat foc în timp ce mergea pe una din şoselele din nordul Franţei. Şoferul a putut scăpa neatins de flăcările care au cuprins vehi­culul, calcinându-l cu toată încărcătura lui, astfel că în acel loc, şoseaua a fost „caramelizată“. Pelerini indieni atacaţi de elefanţi sălbateci pe malul Gangelui Ca'jcutiba, 29 (Rador). — O turmă de 40 de elefanţi sălba­­întâmplare care iese cu totul­­ teci şi-a făcut pe neaşteptate din comun şi care numai prin­ ' apariţia din junglă, năpus'tin­­tr’o minune nu s’a soldat prin­du-se asupra pelerinilor, nenumărate victime omeneşti ! Cuprinse de furie înfiorătoa­­s’a petrecut azi în apropiere !­rele pachiderme s’au repezit de Luck­now.­­ asupra credincioşilor, care au­­ In timp ce câteva zeci de mii luat-o la fugă, plini de groază, de pelerini se aflau adunaţi pe ! Din­ fericire, um detaşament malul Gangelui, asistând la­r de soldaţi, pus de pază pe mal slujba religioasă anuală cu pri.­­ a zărit la timp pe elefanţi. Sol- . lejul sărbătorii Kumbhomna,­­ daţii au deschis focul asupra­­ care se termină prim îmbierea­­ lor, omorînd mai mulţi dintre tuturor în apele fluviului sfânt,­­ ei şi punându-i pe goarnă pe în fața localităţii Hardwar, p­e ceilalţi. ‘ Un milionar moare in cea mai cumplită mizerie — El era insă, un mare Vlanu­‘4 —­ Braşov, 29 Martie Poliţia judiciară a fost anun­ţată astăzi, printr’o scrisoare, că in cartierul pavilioanelor c. ■ f. r„ a murit bătrânul ceferist I Ernest Istrate, de 70 ani, ori­­­­gin­ar din Tg. Ocna.­­ La faţa locului a plecat de­­ comisar Aurel Florescu, spre a­­ face cuvenitul proces-verbal, I premergător autopsiei şi in­­­­mormântării.­­ Casa în care a murit bătrâ­­­­nul şi care era proprietatea sa, are pe din afară aspectul unei­­ case de om cu stare. ! Comisarul, însoţit de agentul­­ Wagner, a pătruns în camera­­ în care, întins pe un pat de­­ scânduri, zăcea corpul neînsu­­­­fieţit al bătrânului. In cartier, trecea drept om sărac. El trăia din mila vecini­lor, cari, impresionaţi de bâtrâ­­­­neţea şi mizeria în care se gâ­­n­sea, îl dădeau de mâncare.­­ Astăzi, când una din vecine­­ a venit, ca de obiceiu, cu mân­care, bătrânul a rugat-o să se­­ ducă cu o scrisoare la poliţie,­­ ceea ce a şi făcut. I In scrisoare, bătrânul, care probabil îşi simţea sfârşitul a­­­­proape, anunţa poliţia despre­­ moartea sa, care a survenit la scurt interval de timp după plecarea vecinei spre poliţie. CE S’A GĂSIT IN CASA Pe o măsuţă, arsă pe ici pe colo de mucurile lumânărilor, a căror flacăre lumina sărăcă­cioasa încăpere, s’a găsit un plic şi ziarul „Universul“ din ultima zi. Mare a fost mirarea poliţişti­lor când, in acel plic, au găsit S’a desfăcut apoi testamen­tul, prin care bătrânul pensio­nar lasă toată averea sa Casei Şcoalelor şi gimnaziului din Tg. Ocua, precum şi un bon ce re- l­­prezintă c­onsiderat, că din venit V ţină studenţi sărac, joc prin testament, a lăsat conservatorului de muzică „As­­tra“ din localitate, un violon­cel, ce a fost găsit într’un un­gher al camerei şi care pare a fi de peste o sută de ani, un testament. Dar mai mare le-a fost surprinderea când în­torcând salteaua, au auzit ceva foşnind. Au desfăcut-o in grabă, sco­ţând numere vechi din ziarul „Universul“, în care erau îm­pachetate titluri vechi ale sta­tului, bazate pe etalonul aur, în valoare de milioane, două carnete de depuneri de cecuri poştale, şi Casa de păstrare din Sibiu, în valoare de sute de mii de lei, scrisori de la autorităţi şi prieteni, un carnet cu note zil­nice din care se constată că bă­trânul colindase multe ţări din Europa şi poseda o cultură a­­leasă. Lângă pat, într’un săculeţ, s’au găsit câteva mii de lei, re­prezentând pensia pe luna Martie, primită cu câteva zile înainte. Printre scrisorile dela autori­tăţi, s’a găsit una din partea ministerului instrucţiunii pu­blice, prin care i se făcea cu­noscut că ministerul a acceptat donaţia de două milioane 300 mii lei, pentru gimnaziul de băeţi din Tg. Ocna, şi care scri­soare se termină cu câteva fra­ze elogioase la adresa bătrânu­lui, care este considerat ca un binefăcător şi un sprijinitor al şcoalei. D. comisar Florescu înmăr­murit de cele găsite, a raportat cazul d-lui prim procuror Vlad Enescu, care a ordonat inven­tarierea şi predarea lucrurilor găsite. Răvăşindu-se hârtiile, s’au găsit câteva acte de proprietate a unor imobile aflătoare înt Bucureşti, Tg. Ocna şi Braşov. In urma bătrânului nu ră­mâne nici o rudă. Institutul de îmormântar® „Sava“, unde bătrânul își achi­tase spezele ... Înmormântare, a. ridic I ’isrvasdi - *■— „Aici*., e.-tcu pe., autopsie^B Moartea bătrânului filantrop care pentru sine era de o zgâr­cenie nemaipomenită a produs, cum era și firesc, o profundă impresie. M. M. Ce conține testamentul -oox#xco- A MURIT CEL MAI BOGAT ȘEF DE STAT DIN LUME | Maharadjabul de Petiala (India), mort de curând, era cel mai bo­gat șef de stat din lume Epidemie de tifos in Germania Berlin, 29 (Radar).— In Bromber­g a isbucnit o epidemie de tifos. Până acum, au fost primiţi în spitalele din Brom­berg 65 de bolnavi în stare gravă, dintre cari 11 au încetat din viaţă. S’a constatat că microbul epi­demiei a fost adus dintr’o ţară vecină. „­ m noi, —­­ Limba noastră Cât de curând, dar după o sută de ani „Cred, spune d. Sextil Pu­şca­­riu, că ar trebui să avem cât mai curând — şi chiar din iniţia­tiva şi cu colaborarea Academiei — un îndreptar al limbii bune: o gramatică pe înţelesul tutu­ror (!) şi un mic (!) dicţionar în care să se precizeze formele şi înţelesurile exacte ale cuvintelor şi din care să fie excluse neolo­gismele fără drept de cetăţenie. Dar un asemenea dicţionar­­ în­dreptar nu se poate face decât după ce vom avea Dicţionarul­­repertoriu cel mare,... marele Te­zaur al limbii române. Iar acesta se face încet şi cere multă mun­că“. Ce să pricepi diin toate astea ? O gramatică nu se face „pe în­ţelesul tuturor“, ci cum trebue să se facă. O înţelege cine poate. Un dicţionar nu e mare sau mic, după cum cuprinde sau nu „neologismele, fără drept de ce­tăţenie“. Acestea nu au ce căuta în nici un dicţionar, mic sau ma­re. Dicţionarul ca să fie bun, tre­bue lucrat de bărbaţii pricepuţi şi cu întinsă cultură. Littré era medic, filosof, filolog, naturalist, latinist, elenist. Muncitori, ca ni­meni altul, se închidea în casă de la şease seară, nu primea pe nimeni şi lucra până la trei di­mineaţa. Şi ar trebui să avem „cât de curând“ o gramatică şi un dic­ţionar ? Cât de curând, dar du­pă ce se va înfăptui „marele“ Tezaur, care „se face încet“ Ce înseamnă „se face încet“ ? In treizeci şi doi de ani s’a lucrat un sfert din „Marele Tezaur“. Pentru celelalte trei sferturi mai trebuie dat de trei ori câte trei­zeci şi doi de ani. — nouăzeci şi şease de ani. Şi după nouăzeci şi şease de ani, o să avem „cât de curând“ gramatica şi dicţionarul­­îndreptar care ne trebue acuma!.. Până atunci se va poci limba, fără nici o îngrădire. Seneigalezii noştri vor scrie nestânjeniţi cum vor voi,—fiecare cu gramatica lui, cu sintaxa lui, cu vocabularul lui. Să fim drepţi. După ce arată că fascicolele Dicţionarului nu au „mai multe sau mai puţine cuviinţe“, cum am spus eu, ci „cuprind exact... atâtea cuvinte câte au — după cunoştinţele noastre—­limba română“, d. Puş­­cariu mărturiseşte că merge greu, fiindcă n’are colaboratori. „De mai bine de zece ani, repet în fiecare raport înaintat Acade­miei în Sesiunea generală, că singurul mijloc de a merge mai repede cu redactarea Dicţionaru­lui este mărirea numărului co­laboratorilor. Trebue angajate forţe tinere pentru ca să aibă vreme să facă şcoala anevoioasă lexicografică“. Fireşte. Dicţionarul limbii noa­stre nu-l poate face unul singur. Dar noi avem patru universităţi, cu patru facultăţi de litere. A­­vem peste trei sute de licee —­ cine ştie câte licee avem ? — a­­vem mulţime de şcoale normale, de Academii, de Institute, cu care ţara cheltueşte, de unde are, de unde n’are, miliarde în fiecare an. La şcoalele astea sunt mii de profesori, unii, şi cei mai mulţi, „mari lingvişti“, „mari literaţi“, „mari critici literari“, „mari în­văţaţi“. Şi nu se găsesc printre atâtea măriri, printre atâţia „doctori“, zece, măcar zece, să ştie ce e o limbă, să ştie româ­neşte, să aleagă frumosul de U­­rât, să aibă o cultură generală şi pregătirea să lucreze la dicţiona­rul limbii ? Trebuie „angajate forţe tinere“ ,să facă şcoală de a­­cum încolo ? Şi de ce trebue ca întocmitorii dicţionarului să aibă pregătire, când ei sunt puşi să adune, fără alegere, de toate şi de oriunde ? Deschideţi Dicţionarul limbii române, făcut de Academia ro­mână şi veţi da peste o jena, je­nă, jenant, jamaică, „rachiu de ăl bun“, jardinieră, jazz, jazz­­band, a avansa, peste ceferist,— la literile corespunzătoare se vor vârî, de­sigur, şi petetist, sete­­bist, teterist. Veţi da şi peşte bonjur. Da­. Putea să lipsească bon­jur, jamaica şi jazzband din marele Tezaur al Academiei, că al limbii române nu e o ferit-a Sfântul ? D. Puşcariu are şi o „propune­re“ : ,,D. Pisani să plăteascĂ CÂte o sută lei de fiecare ne­ologism pe care 1-1 voiu arăta în articolele sale (nu arată însă nici unul). Cu ceea ce s'ar aduna, s’ar putea plăti cel puţin un colaborator mai mult". Mă folosesc şi eu de neologis­me ? Se poate. Se poate, mai a­­les, de când am pus mâna pe Dicţionarul Academiei. Asta nu mă împiedică să primesc pro­punerea. Dar şi d. Puşcariu să plătească tot câte o sută de lei,— nu „o sută lei“ — de fiecare neo­logism, barbarism, de fiecare gre­ şeală de limbă, de fiecare gro­zăvie din Dicţionarul Academiei. Cu ce s’ar aduna — parale numai să aibă d. Puşcariu —, s’ar­­putea, plăti o bună parte din datoria publică a României. De dicţionar avem nevoie a­­cum­a şi trebue să se facă acuma, nu peste o sută de ani.­­ ; Despre aste, în­ articolul viitor. T. PISANU

Next