Universul, mai 1938 (Anul 55, nr. 117-131)

1938-05-01 / nr. 117

r. Anului 55-rea I*v Faitint EXEMPEARUL TMdl Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G-re î. T. T. Rfo. iud.58S7532 Pagini N*. 117 Duminică i Mas P IUI FONDATOR: LUIGI CAZZAVILLAN CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE Şl TELEFONICE REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NR. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 DIRECTOR: STELIAN POPESCU Scumpete şi speculă . Ne plângem cu toţii de scumpete. Plângerea noastră este perfect întemeiată. Vedem cum, de la o zi la alta, se urcă preţurile — mai ales la articolele de prima necesitate, la articole de care nu se poate lipsi nici cetăţeanul cel mai cumpătat şi care ar fi restrâns până la cea din urmă limită trebuinţele existenţii de toate zilele. Vedem această continuă scumpire a vieţii, o simţim în mod neplăcut, ba deseori chiar destul de dureros şi în zadar căutăm să-i găsim o îndreptăţire, o explicaţie cât de cât logică. De pildă, în Săptămâna Patimilor, nu s’a urcat nici tariful vamal pentru articolele aduse din străinătate, nici nu s’au înfiinţat noui dări şi taxe pentru articolele produse in ţară. Totuşi, In ajunul sărbătorilor de Paşti s’a produs dintr’odată o foarte simţitoare urcare la toate articolele şi — ceea ce interesa şi atingea direct aproape unanimitatea cetăţenilor — la articolele de primă consumaţie, cum sunt carnea, untul, ouăle etc. Nu mai pomenim de peşte, care ajunsese un articol de lux, de foarte mare lux: 300, 400 de lei chilogramul ! Şi fiindcă nu există o explicaţie cât de cât întemeiată a acestui fenomen al scumpete! brusce şi excesive, faptul nu poate fi explicat într’altfel decât prin spiritul de speculă, prin lăcomia fără frâu a oamenilor, cari în câţiva ani, în prea puţini ani, vor să câştige o avere ce ar fi normal să fie agonisită într’o viaţă de om. E drept, cei indicaţi şi învinuiţi ca speculanţi au şi ei argumente a- apărare: dări gr.d., cheltueli mari, marfa cumpărată prin intermediari etc. Sunt argumente ce nu prea stau în picioare. Aceleaşi dări şi taxe, aceleaşi cheltueli şi aceiaşi intermediari existau şi mai înainte de a se produce în mod brusc scumpirea, de care ne ocupăm. Nimeni nu poate pretinde unui comerciant să vândă în pagubă. O asemenea pretenţie ar fi absurdă. Mergem mai departe. Ii recunoaştem chiar dreptul să câştige în mod mulţumitor pentru dânsul. Dar de la a câştiga în mod mulţumitor, dar şi onest, şi până la a-ţi cere pe un articol de două ori preţul cât îl costă pe el, este o deosebire, este o mare şi nepermisă deosebire. Este ceeace numim „speculă“, specula nefiind altceva decât un câştig excesiv şi ilicit. Adevărul este că specula la noi se practică în condiţiuni ce depăşesc orice margini şi orice cuviinţă. Desigur, nu e speculă atunci când vinzi scump ceea ce şi tu ai cumpărat scump. Dar e speculă neîngăduită, care se impune a fi sancţionată, atunci când dumneata, comerciant, vinzi prea scump, ceea ce ai plătit relativ eftin. In ciuda tuturor deciziilor ce se iau de autorităţi. In ciuda tuturor sancţiunilor ce se anunţă şi a comisiilor ce se alcâtuesc, specula se practică şi la prăvălii, şi la restaurante, şi la localităţile balneare şi climatice. In aceste din urmă localităţi, bunăoară, ţi se cer pentru un apartament cât de modest chirii, a căror sumă, totalizată în trei sau, cel mult, patru ani, ar fi de ajuns să-ţi clădeşti un imobil propriu. Şi când te gândeşti că totul se produce din belşug şi că mâna de lucru nu este scumpă, eşti îndreptăţit să tragi concluzia că ar trebui să fie ţara unde viaţa să fie mai eftină, mult mai eftină decât in ţările care nu întrunesc astfel de conituţium Şi st a-alimentează cu produse ce le aduc din ţări străine şi uneori din ţări de peste ocean. Totuşi, datorită speculei, viaţa, în raport cu veniturile marei majorităţi a cetăţenilor, este mult mai scumpă decât ar fi trebuit să fie. Roma, Aprilie Primirea făcută Ducelui în Germania şi la Berlin a impresionat foarte mult pe italieni, puţin obişnuiţi, cu toate numeroasele manifestaţii ale mulţimii, cu reuniunile uriaşe şi cu decorurile de proporţii gigantice. Pentru călătoria în Italia a Führerului, decoratorii fascişti n’au voit să pară inferiori decoratorilor celui de-al treilea Reich. De aceea, un singur calificativ nimerit spre a caracteriza decorarea oraşului etern, a aleelor şi palatelor sale : gigantic. In primul rând, s’a construit o nouă gară, în stilul scump lui Le Corbusier şi arhitecţilor regimului. Din gara aceasta porneşte o alee care se îndreaptă spre poarta Sf. Paul, calea Triumfului, calea Imperiului şi piaţa Veneţia. O colină care distrugea nobleţea şi majestatea perspectivei, a fost rasă. Apoi, pe tot lungul parcursului, pe care va porni cortegiul triumfal, în seara sosirii, decorurile de ipsos au apărut ca prin minune. Pretutindeni stâlpi pe care vor flutura culorile fascismului, ale Casei de Savoia şi ale Reichului hitlerist. Calea Triumfului este iluminată cu felinare cu opt braţe. In fund, arcul lui Constantin apare ca în relief pe faţada Coliseului, colorat în roşu aprins şi, în planul al doilea, copacii şi ruinele Palatului sunt însufleţite prin lumini verzi. De la Coliseu iluminaţia se schimbă. Pe marginea căii Imperiului sunt aşezate 42 de trepiede, având o înălţime de mai mulţi metri, iar o flacără vie va crea in noapte efecte de umbre mişcătoare făcute spre a place germanilor iubitori de legende eroice. Cele două intrări ale căii sunt străjuite de vulturii romani şi de fascia lictoritor, alături de crucea hitleristă. Calea Naţională care duce spre gara centrală, de unde Führerul va pleca spre Neapole, e împodobită cu flamuri şi drapele. Aceasta in ce priveşte itinerariul cortegiilor oficiale. In acelaş timp s’a impus întregului oraş să-şi facă toaleta şi să se întinerească. A găsi un zugrav a devenit o problemă şi proprietarii cari au primit ordinul de a curăţa fa . (Continuare in pagina 2-a) SCRISORI DIN ROMA ROMA IN AJUNUL VIZITEI D-LUI HITLER de N. de ALDISIO Prietenia franco-engleză Diplomaţia engleză a urmărit totdeauna pe continent o politică de echilibru, în raporturile de forţe ale Marilor Puteri. Câtă vreme Franţa a avut — timp de cincisprezece ani după războiul hegemonia militară a Europei, necesităţile acestei politici de echilibru au îndepărtat Londra de Paris. In momentul în care, — prin succesele ei în Africa Orientală şi prin pregătirile ei militare, — Italia a dovedit că a devenit o Mare Putere de rangul întâiu, iar Germania, prin înarmările ei şi prin iniţiativele ei de politică internaţională, încununate de succes, şi-a reluat locul de Mare Putere mondială pe care-l avea înainte de războiu, solidaritatea dintre Franţa şi Marea Britanie s’a transformat intr’o alianţă de fapt. Cauze organice explică In fapt comunitatea de interese între cele două state occidentale. Mari Puteri imperiale şi Mari Puteri industriale, amândouă au nevoie de libertatea mărilor, care să le permită apărarea domeniului lor colonial şi importul nestânjenit al materiilor prime necesare industriilor şi apărării lor naţionale. Ţări cu desvoltare demografică slabă, ele sunt silite să-şi pună in comun resursele lor de efective spre a restabili echilibrid, rupt în defavoarea lor de progresele populaţiei in restul continentului. Forţele lor militare sunt complimentare. Flota britanică întregeşte insuficienţele forţelor navale franceze. Puternica armată franceză şi organizaţia, care trece drept i_ - -vtj—I—reginat garantează indirect siguranţa coastelor britanice şi îngăduie formarea înceată a unei armate de uscat, in Anglia, care n’are serviciul obligator. In fine, regimurile lor politice interne democratice, însufleţite de dorinţa de a salva pacea, contribuie la strângerea legăturilor de solidaritate intre cele naluă ţări. Comunitatea. - de interese dintre Franka şi Marea Ori. ..... XX In tanie şi-a găsit expresia politică in diferite formule diplomatice. Imediat după războiu, întrucât Franţa n’a izbutit să obţie o frontieră naturală pe Rin, a trebuit să se mulţumească cu o clausă de garanţie unilaterală angloamericană. Refuzul Senatului Statelor Unite de a ratifica tratatele de pace a făcut această garanţie caducă încă din primele momente. Cele două ţări şi-au desvoltat apoi raporturile amicale, în cadrul Societăţii Naţiunilor. încercările lor de a da siguranţei colective o eficacitate practică prin protocolul din 1924 n’au izbutit, iar tentativa de a aplica în 1935 Italiei principiile art. 16 din pactul Societăţii Naţiunilor a avut insuccesul răsunător, care a slăbit in măsura cunoscută influenţa Societăţii Naţiunilor. Prin pactul de la Locarno, in Octombrie 1925, se făcea prima experienţă de asistenţă colectivă regională pe Rin in cadrul Societăţii Naţiunilor. Cu acest prilej Reichul reintra in concertul european. Franţa, Belgia şi Germania se obligau să se abţie de la orice act de agresiune, una contra celeilalte, iar Marea Britanie şi Italia se obligau să dea asistenţa lor militară victimei agresiunii. Ocuparea zonei rename şi denunţarea pactului de la Locarno de către cancelarul Hitlert la 7 Martie 1936, punea capăt, acestei încercări idealiste tfS, a pace 0 Pace trainică pe Rin. Denunţat unilateral în raporturile cu Germania, tratatul de la Locarno îşi păstra valoarea Franţei, Italiei şi Belgiei adunaţi la Londra, discută/J formulau o serie de îmWL. geri de garanţie recî^^ă pentru eventualitate une* agresiuni germaW"e- Italia, in plin conflict 'diplomatic cu Anali- sjteeFranţa, se abţinea insă dela semnarea lor, iar Belgia — în urma nouii sale politici de neutralitate—obţinea in 1937 o garanţie de asistenţă unilaterală din partea Franţei şi Angliei. Ceeace a rămas din pactul de la Locarno este deci o convenţie de asistenţă mutuală intre Franţa şi Marea Britanie, care pe lângă comunitatea de interese politice şi militare, constitue legătura juridică între cele două ţări, întregită de acorduri de state majoare, această înţelegere are valoarea şi funcţiunile unei alianţe. Declinul securităţii colective, politica faptelor îndeplinite făcută de Germania, nevoile comune ale siguranţei in Mediterana au strâns din ce în ce mai mult solidaritatea dintre Londra şi Paris. Formarea unui „guvern de apărare naţională“ în Franţa înlătură azi unele temeri, pe care politica britanică le nutria cu privire la eficacitatea regimului din Franţa şi face posibilă vizita actuală la Londra a d-lor Daladier şi Bonnet. Aceştia vor avea să examineze cu colegii lor britanici evenimentele noui şi considerabile, din ultima vreme, ale politicii europene. Acordul anglo-italian impune o revizuire a politicii franceze faţă de Italia, după cum face necesară şi o lămurire definitivă a atitudinii Italiei faţă de Spania. Anschlussul şi recenta ofensivă a Germanilor Sudeţi contra guvernului din Praga impun, pe de altă parte necesitatea unei precizări a atitudinii britanice faţă de Europa dunăreană şi balcanică. , Franţa şi Marea Britanie nu se pot dezinteresa de nici o regiune a lumii şi in special de nici o parte a Euroei. Interesele şi primejdiile Igorea franco-britanică va fi de sigur întărită din convorbirile de la Londra. Colaborarea celor două ţări se va manifesta din ce in ce mai mult, prin punerea In comun a tuturor posibilităţilor de ordin politic, economic şi militar şi prin stabilirea unei atitudini comune faţă de toate marile probleme internaţionale die ceasului de faţă. După semnarea acordului anglo-italii După semnarea acordului cu Italia, d. Neville Chamberlain, primul ministru al Angliei, s’a dus să se odihnească la Uppat Lodge. D. Chamberlain, un pasionat pescuitor, îşi pregăteşte undiţa. im Eleve de la liceul din Deva in Cismagiu BU 3EU1 9 u\ Noul cutremure in Anatolia Ankara, 28 (Rador). — Mişcări sismice se repetă în fiecare zi fără întrerupere între orele 17 şi 20, în zona anatoliană, care a fost, după cum se ştie, atât de încercată de ultimul cutremur de pământ. In satul Halvagilor s-au prăbuşit încă 60 case, iar în satul Gemele un număr tot atât de mare de locuinţe s-au dărâmat. In unele localităţi au trebuit să fie evacuate mai multe clădiri publice deoarece ameninţau cu prăbuşirea. Acelaş cântec de EM. HAGI MOSCO Anschlussul, alipirea Austriei către Germania, şi-a dobândit starea civilă legală prin votul din 10 Aprilie. Ratificările internaţionale sunt de prisos , în noua politică naţionalistă şi de expansiune economică şi teritorială a statelor, faptele Împlinite izvorând din aceste porniri se vestesc spre înregistrare, singura procedură urmată. Plebiscitul din Austria, până ori sugrumată în hotarele din veacul de mijloc, şi fără îndoială expresia nesilită a marii majorităţi, a dat un procent afirmativ de aproape sută la sută. Până şi Viena, deşi cu o treime a populaţiei slavă, s’a rostit la fel, înnecând în disciplina prusacă tot farmecul unei uşurateci voioşii ce de veacuri îi făcea faima, numai ca să scape de starea nenorocită în care diplomaţia oarbă şi neprevăzătoare o păstra cu tot dinadinsul, închegarea poporului austro-german a fost astfel pecetluită, dând Reichului o autoritate nouă sprijinită pe un simţimânt solidar de naţionalitate care, dintr’o ţară învinsă milităreşte a făcut o Germanie învingătoare politiceşte. Faptele concrete nu pot fi tăgăduite şi este cinstit să fie mărturisite. Ceeace iarăşi nu poate fi tăgăduit, este că plebiscitul a pus o piatră de becalea e spre răsinitor de fapte nu înseamnă nici îndrăgire, nici teamă; dimpotrivă, căci greşala cea mare este aceea de a împiedeca luminarea cinstită a celor mulţi. In „Universul“ din 19 Aprilie, s’a reprodus un articol din „L’Information“ din 14 Aprilie, prin care se arătau mijloacele întrebuinţate de Germania în atingerea ţelului urmărit de penetraţiune în Europa Centrală şi Orientală. Se mai arăta că România — ca şi vecinele ei de la Sud — se afla în drumul împlinirii veciniicului tânăr „Drang nach Osten“ şi că pe piaţa ei, prin deosebite feluri de cumpărături ca acorduri de clearing, schimburi, tratate de comerţ, îşi sporise dintr’o largă măsură proporţia cumpărăturilor. De altfel, cât priveşte expansiunea, în broşura „Germania Mare şi Europa Centrală în 1950“ răspândită prin Alldeutsche Verband, se lămureşte scopul şi felul de aducere la îndeplinire a pangermanismului. Se vorbeşte — în anume condiţii de izbândă astăzi năruite — de înfiinţarea unui marckgraviat austro-german. Un schimb de populaţii cu ţările vecine ar fi asigurat o repede şi uşoară colonizare curat germană a acestui pământ de margine al germanismului, cu vapoare Reprezentaţiile ansamblului Operei din Frankfurt la Bucureşti M. S. Regele Carol II şi la reprezentaţia operei A. S. R. Principesa Elisabeta au asistat, joi seară, „Walkirya“ dată de ansamblul din Frankfurt am Main, la Opera Română A. S. R. Principele Paul a împlinit 45 ani întreaga Iugoslavie a sărbătorit joi împlinirea vârstei de 45 ani de către A. S. R. Principele Paul. Vecina şi aliata noastră care nu şi-a putut găsi consolaţia pierderei marelui ei Rege Alexandru, decât în conducerea îny^,vv—----------------y» patriotism a Principelui Paul, a avut iar prilejul să-și manifes- teze devotamentul şi recunoştinţa faţă de Acela care, de ani de zile, continuator real şi înţelept al marelui Rege Alexandru, veghiază asupra destinelor ei păstrând neştirbită autoritatea şi prestigiul Coroanei, a cărei strălucire se revarsă asupra M. S. Regelui Petru, tânărul vlăstar hărăzit să ducă mai departe gloria poporului său. Poporul român, aliat credincios al poporului iugoslav adânc pătruns de foloasele reciproce ale acestei alianţe, pusă exclusiv în interesul păcii, se asociază poporului iugoslav spre a ura A. S. R. Principelui Paul, viaţă lungă şi fericită. A. S. R. PRINCIPELE PAUL — Un adevăr istoric confirmat in 1938 Mărturia fostului judecător de vistr al atentatului de la Serajevo din 1 \intro frumoasă zi de toamnă — era pe la sfârşitul lunei Septembrie 1935 — admiram de pe înălţimea numită „Cetăţuia“, „Castelul“ sau „Poligonul“, aşezarea pitorească a oraşului Serajevo pe pantele munţilor ce-l înconjoară. Fosta capitală a Bosniei şi Herţegovinei a păstrat caracterul său specific oriental, atât prin străzile sale întortochiate, prin bazarele şi minaretele moscheelor, prin casele înconjurate de grădini şi risipite pe ambele maluri ale râului Miliaşca, cât şi prin numărul covârşitor al musulmanilor — turci sau slavi — care au păstrat până azi costumele şi obiceiurile lor tradiţionale. Dacă urbanistica pierde din cauza întinderii exagerată a oraşului, pitorescul şi neprevăzutul sunt în câştig. Afară de artera principală fosta „Franje Iosipa uliţa“, unde sunt hotelurile moderne şi câteva „uliţe“ din cartierul central, care sunt drepte şi relativ bine pavate, toate celelalte „uliţe“ sunt strâmte, neregulate şi în parte acoperite cu bolovani. Am întrebat pe un funcţionar unde s’a săvârşit atentatul împotriva archiducelui Franz Ferdinand. Acesta mi-a răspuns că atentatul principal s’a săvârşit pe „podul Latinilor“. El a voit să spună că al doilea atentat „izbutit" a fost acela de pe „podul Latinilor“, căci primul a avut loc în altă parte. Cum toţi străinii ce vizitează Serajevo se interesează de acel atentat istoric din dimineaţa zilei de 28 iunie 1914, localnicie Rcii sunt totdeaua povestească în observaţii per rările tragice ce au pierit Ferdinand şi supa acestuia, otofia, ducesa de Hohenberg. Ca şi în tragediile antice, fatalitatea este considerată de locuitorii Serajevo-ului autoarea principală a morţii năprasnice a celor două personagii. — „Ei au scăpat după primul atentat teferi — spun ei— dar i-a atras apoi moartea pe „podul Latinilor“. Dacă ar fi urmat drumul drept de-a lungul cheiului, Prinţip, ce era postat pe podul Latinilor, n’ar fi avut prilejul să tragă jocurile de revolver. Dar el aştepta, acolo, pe pod trecerea cortegiului, ca şi când ar fi ştiut de schimbarea itinerariului...“. Iată, în rezumat, ce s’a întâmplat în acea zi tragică: archiducele Franz Ferdinand, care luase parte, în calitate de principe moştenitor şi inspector general al armatelor, la manevrele din regiunea Serajevo, — manevre ce au avut ca temă un război împotriva Serbiei — pe la ora 10 şi juni. dimineaţa a trecut în automobil spre primărie, însoţit de femeia sa, Sofia. O bombă a fost azvârlită în dreptul acelui automobil de un conspirator sârb, Cearbinovici. Un ofiţer din escortă, — locot-colonel Merizzi — şi câţiva indivizi au fost răniţi de schijele bombei. Automobilul în care se aflau archiv (Continuare in pagina 2-a)