Universul, iunie 1938 (Anul 55, nr. 163-177)
1938-06-16 / nr. 163
T . , f Ml Nu e o simplă întâmplare ca iniţiatorii săptămânii laptelui au făcut ca ea să coincidă cu săptămâna copilului. Este ştiut doar că laptele formează baza de nutriţiiune a copilului. Dar tocmai acest fapt ridică chestiunea laptelui la înălţimea unei foarte gingaşe şi foarte importante probleme. O problemă, mai întâi a igienei laptelui. Căci dacă este adevărat că acest minunat produs, constitue, după arătările ştiinţei, un aliment complet, indicat pentru toate vârstele, dar mai ales pentru organismele slabe sau slăbite, cum sunt ale copiilor, bătrânilor şi bolnavilor, este tot aşa de adevărat că numai un lapte igienic se bucură de aceste atribute şi că idealul ce trebue atins este tocmai acela de a asigura punerea în consumaţie numai a unui lapte care să satisfacă toate condiţiunle igienei. Or, tocmai aci este marea greutate. Pentru că igiena trebue să înceapă de la însăşi vita care îl produce. Un lapte bun nu se poate obţine decât dela o vită sănătoasă şi bine îngrijită, ceea ce nu prea se întâmplă cu vitele noastre ţărăneşti şi nici chiar cu ale lăptarilor de profesie. Apoi igiena trebue respectată cu aceeaşi grije la mulsul laptelui, la păstratul şi transportul lui, ceea ce iarăşi se întâmplă foarte rar, când ne este tuturora cunoscută lipsa de conştiinţiozitate şi de onestitate a celor mai mulţi din furnizorii de lapte ai oraşelor. Dar aci ni se desvălue o altă faţă a problemei laptelui: aceea a aprovizionării şi, a preţului Laptele, este la.. -noi, unul din foarte puţinele produse, cu care populaţia se aprovizionează îndeobşte direct de la producător. Consecinţa logică a acestui fapt ar trebui să fie un preţ moderatul acestui produs. Dar nu este aşa: la Bucureşti preţul laptelui variază între 8—12 lei litru, iar, ca să ai un lapte „garantat“ plăteşti şi 15 lei pe litru, ajungând in timpul iernei până la 20 lei. Preţul laptelui este deosebit de important, pentru că un lapte scump devine inaccesibil tocmai familiilor împovărate cu mulţi copii, care, în general formează apanajul familiilor sărace. Or, din păcate, până acum nu s’a ţinut seama mai de loc de această lăture cu caracter economic-social a problemei laptelui, cum nu s’a ţinut seama nici de condiţiunea lui igienică. Din această cauză, trebue să recunoaştem că propaganda înfavoarea laptelui nici nu s’a putut bucura până acum la noi de prea multă trecere, pe deo parte din cauza atmosferei morale, pe caae singuri furnizorii şi-au făcut-o în rândurile populaţiei, pe de alta, din cauza lipsei de interes, de control şi de iniţiativă din partea autorităţii — agravată de nepricepere şi chiar necinste, atunci când a încercat să soluţioneze problema prin înfiinţarea faimoasei lăptarii comunale. Un adânc cunoscător al problemei şi un fanatic propagandist al consumului de lapte bun, d. prof. G. K. Constantinescu, ne-a dat totuşi luni speranţa — în cuprinsul unui excelent articol publicat în ziarul nostru — că populaţia bucureşteană va avea, în sfârşit, parte, de lapte bun, datorită sforţărilor depuse de comitetul naţional al laptelui, care a luat asupra sa instalaţiunile şi depozitele fostei luptăriri labmnale cum şi sarcina exploatării şi distribuţiei lui. Aşteptăm minunea ca pe un adevărat har al lui Dum- I nezeu. Orice trăire idealistă în practica vieţii sufere o decepţie. Stările sufleteşti cari totdeauna de- l termină pe celea sociale, au fost la începutul unirii aşa de exaltate, încât nu putea să nu urmeze o respectabilă coborâre de temperatură. In gând şi în simţire, în conştiinţa românilor ar j deleni, ce reprezenta în defini- tiv unirea politică ? In trei cu- vinte s’ar putea răspunde în li- ! nia aşteptărilor de atunci: raiul pe pământ! Deşi aiceaista trebuia să şi fie conştiinţa arde len oa se ă în faţa unirii, ea a constituit însă una din pnedeieiile cele mai mari la adevărata unificare. Poporul aştepta, după veacuri de iad, raiul fie pământ; iar Statul cel nou nu-i putea da decât realitatea vieţii. Şi aceasta îngreunată firncă de împrejurări cari, făcută unirea în alt ceas al istoriei, nu i s'ar fi produs. Şi ainumei Statul cel nou era moştenitorul războiului, de a mândouă laturile Carpaţilor. El era menit să vindece rănile adânci lăsate de război, să lichideze urmările lui dezastruoase, de natură financiarecomomică, de natură morală, etc. Dacă unirea s’ar fi făcut fără războiul mondial şi cel naţional, fără pierdere de averi, de-o latură şi de alta a Carpaţilor, fără desorganizarea tuturor serviciilor publice, fără pierderea imensă de material uman. Statul cel nou s’ar fi presentat în condiţii neasemănat mai favorabile provinciilor intrate în unire. Altă rânduială şi alte moravuri ar fi întâmpinat pe noii cetăţeni români. Desiluşiile ar fi fost mai puţine, şi unificarea sufletească mai repede. Im judecata lui simplistă ţăranul a pus toate miseriile, urmări ale războiului în sarcina Statului. Şi fiindcă el nu avea posibilitatea să cunoască ce se petrece în alte ţări după război şi, — toate strivite şi sfâşiate de urmările lui — uşor a ajuns la bănuiala că numai la noi e situaţia grea. Aici trebuia să intervină adevărata propagandă politică, schimbată în educaţie cetăţenească ! Să arate şi să lumineze pe nouri cetăţeni de pricinile mai îndepărtate a stărilor de după unire, şi să ridice vălul (Continuare in pagina 2-a) ASPECTE SOCIALE DIN ARDEAL Rezistenţa conştienţii naţionale de I. AGÂRBICEANU în : In grădinile orfelinatului Auteutil, o grandioasă ceremonie, sub preşedinția cardinalului Verdier, exprimă orna- Lgiul orfanilor pentru Sf. Tereza. Intre războiu şi pace ......... ..............■nil'll IMN» Am fost deseori întrebaţi în zilele din urmă, dacă credem în posibilitatea unui conflict internaţional, în săptămânile apropiate. Nimeni nu e profet în ţara lui şi cu atât mai puţin în ţările altora. Prevederile internaţionale de felul acesta sunt totdeauna riscate. Ele atârnă de prea mulţi factori, care scapă seducţiunilor logice, mai ales astăzi când zarurile păcii sau ale războiului sunt, în multe ţări, în mâinile unor conducători atotputernici, care răspund numai în faţa istoriei de iniţiativele lor. Dar dacă nu se poate prevedea cum se va desfăşura încordarea de azi, e necesar în schimb, din când în când, să stabilim bilanţul elementelor de linişte şi de nelinişte ale vieţii internaţionale. Cele două focare posibile de incendiu în Europa rămân şi astăzi Cehoslovacia şi Spania. Să examinăm pe scurt ce potenţial de primejdie conţine fiecare din ele. „Mulţi francezi vor fi fost miraţi să afle că la 21 Mai ordinul de imobilizare era gata de semnat pe masa de lucru a d-lui Dalamier,“ m-a mărturisit d. Flandin într’un discurs rostit la congresul Federaţiei regionale a alianţei democratice. Data de 21 Mai a fost într-adevăr punctul culminant al crizei cehoslovace. Intervenţia Marei Britanii a salvat insă pacea. Sensul diplomatic al crizei de acum trei săptămâni, mai mult decât o ameninţare directă şi imediată contra Cehoslovaciei, a fost de a supune la probă decisivă solidaritatea dintre Mikai Britanie şi Franţa şi lmurîrea reala a Marei Britanii de a interveni in favoarea Cehoslovaciei, în cazul linei agresiuni neprovocate. După discursul d-lui Chamberlain, din 24 Martie, Marea Britanie a manifestat un interes din ce în ce mai viu pentru Cehoslovacia. Innainte de vizita cancelarului Hitler la Roma, ministrul britanic la Praga a sfătuit guvernul cehoslovac să meargă cu spiritul de împăciuire faţă de germanii Sudeţi până la limitele extreme compatibile cu constituţia şi cu siguranţa Cehoslovaciei. In acelaş timp, ambasadorul britanic la Berlin stăruia pe lângă guvernul german să intervină spre a modera pretenţiile germanilor Sudeţi. La Praga demersul englez era bine primit. La Berlin convorbirile s-au desfăşurat mai anevoios şi ambasadorul britanic a avut impresia că o intervenţie germană în Cehoslovacia rămânea posibilă. Când s-au produs primele concentrări de trupe deo parte şi de alta a frontierei cehoslovace, mai multe întrevederi ale d-lui Henderson, ambasadorul Marei Britanii, cu ministrul de externe al Reichului, au dovedit acestuia că fermitatea Marei Britanii nu are numai un caracter demonstrativ și că riscul unui războiu general pentru Cehoslovacia este real. Faptul acesta rămâne de atunci dobândit politicii europene. De la 20 Mai până azi, din acut, pericolul a devenit cronic. Cauzele de încordare se menţin, dar ameninţarea de conflagraţie imediată s’a îndepărtat. Ultima zi de alegeri comunale la 12 iunie s’a desfăşurat în linişte ca şi cele precedente. D. Hodza, preşedintele consiliului cehoslovac, a primit ca bază de discuţie memorandul Sudeţilor şi menţine, contactul cu fruntaşii partidului d-lui Henlein. Câtă vreme acesta nu va pune în chestiune structura constituţională, suveranitatea şi politica externă a statului cehoslovac, posibilităţile unei soluţii paşnice se menţin. Germanii Sudeţi, care au astfel posibilitatea unei largi autonomii locale, nu au în mod raţional, nici un interes să precipite o soluţie de forţă. Dacă ar face-o, atitudinea lor ar fi dovada premeditării unui conflict, ceiace nu pare a corespunde pentru moment mvitelor. Criza cehoslovacă pare să fi fost deci mai degrabă până azi o piatră de încercare diplomatică în ce priveşte atitudinea Marei Britanii. La rândul lui, războiul civil spaniol a fost de multe ori, pe punctul de a pune in primejdie pacea generală. Torpilanjele din Mediterana, incidentele vaselor Deutschland şi Leipzig, in vara lui 1937, sunt încă în memoria tuturor. De la începutul războiului civil din Spania, 42 de vase britanice au fost atacate şi 35 de cetăţeni britanici omorîţi. Ofensiva aeriană de azi nu este deci decât o continuare a procedeelor din treicut. Cele trei incursiuni aeriene peste frontiera francez I şi, în ultimele zile, sunt fapte noui. Repetiţia lor sistematică exclude posibilitatea unei erori şi coincidenţa lor cu bombardările de vapoare engleze dovedeşte caracterul lor sistematic şi premeditat. Situaţia, pe care ele o crează este de sigur gravă. Tentaţia unei lărgiri a conflictului spaniol poate apărea serioasă, căci într’o asemenea ipoteză, unele din Marile Puteri interesate în Spania ar putea avea speranţa că Europa Orientală, decisă a se abţine de la luptele ideologice, ar rămânea departe de conflict. Totuşi, pare mai probabil că violarea frontierei franceze nu este decât un caz particular al războiului civil spaniol. Problema fundamentală a războiului civil a fost şi este pentru Franco, tăierea comunicaţiilor inamice. Cu toată superioritatea militară a naţionaliştilor, ea nu e rezolvată încă până azi. Frontiera franceză rămâne deschisă şi comunicaţiile maritime rămân încă libere pentru aprovizionarea republicanilor. Bombardamentele aeriene din zilele trecute apar ca o politică de intimidare destinată să realizeze efectele unui blocus şi să taie posibilităţile de aprovizionare ale republicanilor, precipitând astfel înfrângerea lor. Nimic nu este, evident, mai riscat decât asemenea metode, cari pun în joc prestigiile şi orgoliile naţionale, dar ele nu sunt decât repetarea în aer a pirateriei din Mediterana, în cursul verii trecute. Ca şi atunci, atitudinea hotărîtă a Franţei şi Marei Britanii le poate pune cupă? Şi în cercurile politice din apus s’a început sa se vorbească de un acord de la Nyon aerian. In aceste condiţiuni, ar fi un exces de optimism să credem sistematic în pace, cum ar fi un exces de pesimism să ne temem sistematic de răsboiu. Ca în ultimii trei ani, continuăm să trăim pe hotarul nelămurit dintre răsboiu şi pace, pe care se desfăşoară politica internaţională de azi. In această situaţie, calmul şi răbdarea Puterilor occidentale şi pregătirile militare ale tuturor Statelor devotate dreptului, rămân singurele garanţii de pace. Dunărea in continuă creştere Islazul oraşului şi satul Calimac inundate Turtucaia, 13 Iunie Dunărea continuând să crească, lunca oraşului Turtucaia este o masă de apă cât vezi cu ochii. Podul de peste „Boaz“ este aproape sub apă. Satul Calimac, pendinte de Turtucaia, situat în marginea Dunării, este înconjurat de toate părţile de apă. Vitele au fost scoase. Locuitorii ies din sat spre oraş numai cu bărcile. Deşi satul e situat pe o movilă, sunt foarte îngrijiţi de creşterea apelor, care ar putea provoca un adevărat dezastru, ameninţându-le gospodăriile. Elogiul mamei de GR. TRANCU-IAŞI Datorită unei iniţiative frumoase, suntem solicitaţi cu toţii de a ne gândi puţin —măcar câteva zile in cursul unui an — la cele mai pure figuri din istoria umanităţii şi din viaţa socială . Mama şi copilul. Câtă bucurie uneori, câte tristeţe alteori, ne evocă acest cuvânt. Cine nu-şi aminteşte de acea fiinţă care înfruntând greutăţile, suportând umilinţe îşi creşte copiii spre a-i vedea oameni. Mama este eroina necunoscută a societăţei. De multe ori uităm şi noi cât datorăm celei care cu preţul vieţii sale ne dă posibilitatea de a triumfa. Gorki a scris nemuritoarea operă „mama“. E mama cea adevărată care ca şi Christos îşi duce crucea în spinare cu mulţumirea că dacă va cădea, totuşi rămâne ceva în urma ei. D’Annunzio evocă astfel pe mama lui : „Madre mia, madre mia, quanto sei bella „Se tu non ridi, „E come bella sei, „O madre se tu ridi. „Nutrice, da qui bevi la mia vita „prima, ne le cui braccia ebbi il sopor 6 jprimo!" Titanului de la Weimar, Goethe, mama sa i-a insuflat înclinaţiile sale poetice. Dar nu numai aceşti intelectuali produşi de cultura occidentală bogată în tradiţii ci şi un scriitor ţăran, Ion Creanga, vorbeşte despre mama sa, astfel că nici un om cu simţire nu poate citi cuvintele sale fără a simţi că o lacrimă îi apare în ochi... ...Aşa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunăţii, pe cât mi-aduc aminte, şi mi-aduc bine aminte, căci braţele ei m’au legănat.... Şi sânge din sângele ei şi carne din carnea ei am împrumutat şi a vorbi dela dânsa am învăţat. Cuvinte simple spuse de un ţăran genial care a avut fericirea să întâlnească pe un Maiorescu, să fie prieten cu Eminescu ca să poată comunica lumii, culmile pe care le atinge fineţea de simţire a ţăranului român ! Grigorescu, genialul artist al plaiurilor româneşti, nu uită nici el pe mama sa despre care spune „biata mamă cu acul ne-a crescut, fără să se plângă şi fără să zică o vorbă“. ' niM ...I iaErii f ■i-gj iCiBaiin-rVf i h rllfBMilin.Tn IGAtiTiM (Continuare în pag. 2 a) Accidentul unui avion lângă Gâeşti Titu, 13 Iunie Un avion militar, sburând deasupra regiunei Titu-Găeşti, fiind pilotat de d. locot. Ivănescu, de la şcoala ofiţeri de aviaţie din Bucureşti, a capotat între comunele Găeşti-Petroaia, din motive necunoscute, aproape de cantonul c. f. r. 58, la o distanţă de 200 metri. Pilotul a scăpat neatins, iar elicea aparatului a fost complet sfărâmată. Au fost anunţate imediat autorităţile militare din Bucureşti. ----------(*: &)--------- Pe plaja ştrandului Bragadiru Furt !e două milioane franci la Toulon Toulon, 13 (Rador). — Mai mulţi indivizi, rămaşi necunoscuţi, s’au introdus în birourile Mărei Vitese din gura Toulon, de unde, spărgând o cassa de fier, au furat 23 de saci cuprinzând titluri ale Creditului Funciar francez în valoare de două milioane franci. Aniversarea Regelui Angliei Un aspect al paradei care s’a desfăşurat înfaţa palatului Buckingham, cu prilejul aniversării regelui George VI Interesele României la gurile Dunării NX Care e soluţia practică? D. N. Petrescu Comnen, ministrul afacerilor străine, însoţit de inginerii consultanţi şi delegaţii României în Comisiiunea europeană dunăreană, a vizitat regiunea Su. Iina spre a-şi da seama de situaţia gravă ce s’a creat aci navigaţiunii, din cauza fenomenului natural al formaţiunii bancului de nisip între gura Sulinei şi Stări Stambul. Această vizită a ministru. !iui nostru de afaceri streine, j a avut un caracter informn- I tiv, căci s’a luat cunoştinţă, j nu numai de stările actuale i de fapt, de rostul lucrărilor I tecimice ce s’au executat şi se execută la gura Sulinei sub forma de prelungire a diguri. ; lor în mare şi de dragaje, ci şi de diferite proecte şi pune- I te de vedere ale technicieni- | lor C. E. IX şi români, în legătură cu asigurarea unei eşiri bune la Marea Neagră. Problema aceasta, care prezintă o importanţă covârşitoare pentru România, trebue să fie examinată de guvern, sub toate aspectele sale şi să i se dea soluţia practică, indicată de specialiştii noştri şi impusă de interesele noastre superioare. Cum se prezintă astăzi această problemă de către organele technice ale C. E. D. şi organele tehnice ale României ? Pe când organele technice ale C. E. D. stărue asupra menţinerei gurei Sulinei prin lucrări technice ce ar avea de scop înlăturarea înisipării acestei guri — prelungirea digurilor în mare şi operaţiuni continue de dragaj, iar în cazul când se va dovedi ineficace construirea unui canal de derivaţie ce ar porni de la un punct situat la câţiva km. în amont de Sulina cu eşirea la aproximativ 10 km. mai sus , organele technice române consideră condamnată definitiv gura Sulina şi deci inutile orice lucrări technice în acest punct şi propune o altă eşire la mare — Sf. Gheorghe, — sau, ca soluţie provizorie, construirea unui canal a cărui eşire la mare să file cât mai apropiată de gura Sf. Gheorghe şi în afară de efectele curentului litoral al Mărei Negre N. S. Până acum a predominat punctul de vedere al organelor technice străine, adică al C. E. D., fără să se ţină seamă de ansamblul manifestării fenomenelor naturale ce se petrec în regiunea Deltei şi de interesele economice ale României. Dacă lucrările executate la gura Sulina de C. E. D. ar asigura şi în viitor, această eşire la mare în cele mai bune condiţii pentru na, de R. SEIŞANU vigaţiune, fireşte că ar fi absurd să o părăsim, pentru o altă eşire la mare, la Sud, sau la Nord, care ar impune alte cheltueli considerabile. In realitate, ne găsim în faţa unei situaţii bine definite ştiinţificeşte, creată de un fenomen natural: înaintarea Deltei Dunărei în mare, aproape pe întreg frontul său. Astuparea treptată şi răpi ,dă de câtva timp a gurei Sulinei, prin depunerea aluviunilor transportate de curentul litoral marin, prin braţul Stări Stambul, nu este decât o consecinţă a acelui fenomen natural. (.Comisiunea europeană dunăreană nu vrea să dea importanţa cuvenită acestui fenomen în ce priveşte cauzele ce-l produc şi consecinţele sale dezastroase asupra gurei Sulina, într’o şedinţă a C. E. D. ţinută la Cannes, in 1936, s’a pus la îndoială până şi existenţa curentului litoral. Ori, din cercetările făcute de serviciul hidrografic al marinei române şi de serviciul de hudrobiologie al Administraţiei Pescăriilor statului, asupra curenţilor Mărei Negre pe distanța Cetatea Albă.Ecre(Continuare in pag. O nouă tranşa a împrumutului englez pentru apărarea naţională Londra, 13 (Rador). — Guvernul britanic a anunţat că va emite mâine o nouă tranşă a împrumutului de apărare naţională, în valoare totală de 10 milioane lire sterline. Se ştie că în 1936 Camera Comunelor autorizase guvernul să amMIM i.s-mai emită un împrumut de 400 milioane lire sterline. Subscrierile vor putea fi făcute până în ziua de 15 Iunie la amiază. Dobânda este de 3 la sută, iar cursul de emisiune de 98. împrumutul va fi rambursabil la 15 Iulie 1958. Cât mai mult lent*