Universul, august 1938 (Anul 55, nr. 206-220)

1938-08-01 / nr. 206

A 'Assisi al 55-féá 14 Paglstl Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. Ä. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACTIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 l­s*. 206 Luni 1 August 1920 14 Pagini STELIAN POPESCU es era EKEiilffiEAIEKSI Milioane de Români vor fi citit până astăzi — pă­trunşi de un fior de adâncă emoţie — cuvintele de o no­bilă frumuseţe şi de o sgu­­duitoare sinceritate, pe care Regina Maria le adresează ţării şi poporului Ei, de din­colo de liniştea mormân­tului. Multe regine şi-au închis ochii pentru totdeauna în cursul tulbure al istoriei. Ele se odihnesc azi în mor­minte de marmoră sau de bronz, sub bolţi de catedrale sau biserici, în cripte sau •wsrwwoîee. Dar niciodată, niciuna n’a dăruit poporu­lui şi ţării, în care a domnit, iasăşi inima ei, însoţind a­­cest dar regesc de o spove­danie atât de umană, încât pare un ecou de eternitate, venit din adâncul tuturor durerilor şi din infinitul tu­turor iubirilor şi năzuinţelor omeneşti. Sfiala ne cuprinde când încercăm să înfăţişăm în cuvinte, în sarbede şi neîn­destulătoare cuvinte, moş­tenirea spirituală, pe care Marea Regină dispărută o lasă neamului, pe care l-a iubit, cu care a suferit, pen­tru care a nădăjduit, alături de care a triumfat. A devenit a noastră prin bucurie şi prin durere. Du­rerea i-a fost mai lungă, dar bucuria i-a fost mai mare. Ni-a fost inspiratoare şi că­lăuză. Nu ne-a judecat, ci ne-a iubit cu toată puterea inimii Sale. A fost „Mama tu­tiwoir“, aceia care poate fi găsită totdeauna, în cli­pele de durere sau de pri­mejdie. Ajunsă la capătul dru­mului Ei, înnaite de a intra, prin moarte, în imortalitate, suflul Ei, care expiră, gă­seşte cuvinte sublime de în­demn la unirea tuturor şi mâinile Ei, care stau că cadă, se înalţă auguste in­tri un gest suprem de bine­cuvântare : „Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor Mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima Mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate... Frumoasă ţară, pe care am văzut-o în­tregită, a cărei soartă am împărtăşit-o atâţia ani, al cărui vis strămoşesc l-am visat şi Eu şi Mi-a fost în­găduit să-l văd împlinit. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre alte naţiuni, să fii cinstită,­­ iubită şi pricepută...“ Regina n’are — spune scrisoarea Ei — nici o avu­ţie să ne lase. Ne lasă to­tuşi cea mai înaltă moşte­nire spirituală, la care poate năzui un popor: încrederea neştirbită în strălucitul lui viitor şi mişcătorul apel la unirea, care face neamurile puternice : „încredinţez co­piii Mei inimii Poporului Meu; fiind muritori, pot greşi, dar inimile lor sunt calde, aşa cum a fost a Mea; iubiţi­i şi fiţi folositori unul altuia, căci aşa trebue să fie“. Admirabil cuvânt de mamă şi de Regină ! „Aşa trebue să fie“. In mişcătoa­­rea lui simplicitate, îndem­nul înţelept, care e cea din urmă voinţă a Ta, va fi pri­mit de poporul român, care te-a iubit atâta, cu dragos­tea respectuoasă, cu care gândurile lui te-au urmărit până la lăcaşul din urmă şi cu încredinţarea că Aceia care cu o prevăzătoare şi e­­roică răbdare a stăruit pen­tru întregirea neamului, a dispărut dintre noi, purtând în inima Ei largă viziunea profetică a ursitei glorioase a urmaşilor Ei, a ţării şi po­porului Ei, strâns uniţi la­olaltă pentru închegarea viitorului lor. Ne-ai spus rămas bun pe veci şi ne-ai lăsat cu limbă de moarte să ne amintim că ne-ai iubit şi binecuvântat cu ultima Ta suflare. Poporul nostru Iţi va păs­tra amintirea eternă şi cele din urmă dorinţe, pornite din inima pe care ne-ai lă­sat-o, vor rămânea în ini­mile noastre. Dormi în pace sub lespe­dea funerară, alături de vo­­evozi şi regi, în biserica domnească, clădită pe pla­iurile începuturilor noastre. Cu capul descoperit, mulţi­mea îşi va pleca fruntea cu evlavie în faţa mormântu­lui Tău şi va murmura : „A fost o mare Regină !“ Iar la Balcic, pe pământul mai nou al României, în colţul de stânci, de ape şi lumină, unde ai tălmăcit în ziduri, în coloane, în terase şi în flori atâta dragoste de fru­mos, când pelerinii amin­tirii vor păşi dealungul po­tecilor de crini spre „Steaua mării“, unde se va adăposti sub piatră inima Reginei neuitate, numai gânduri de pietate şi cuvinte de slavă se vor înălţa spre seninul cerului albastru. „UNIVERSUL“ BĂILE OCNA-SIBIULUI Foto ARH. ALEX. PETIT La adăpostul armelor... . — Se organizează pacea... Sub țevile formidabile ale cr­ucișetorului „Houston“, iele Roosevelt trece în revistă flota americană, în Francisco. (Taxa poștală plătită in numerar conform aprobării dir. G-le P. P. T. No. 120.288/932 De câţiva­ ani, nici un ocean nu şi-a meritat mai puţin numele ca cel Pacific. In 1931, tânăra şi ambiţioasa armata japoneză, profitând de criza rusească, provocată de aplicarea planului de 5 ani, ocupă Manciukoul, şi Je­­holul, dând astfel cea dintâiu lovitură gravă sistemului si­guranţei colective. In 1932, Japonia iese din LIC. In 1936, prin semnarea pactu­lui anticomunist de la­ Ber­lin ea proclamă deschis am­biţiile­ sale imperiale. In vara lui 1937, începe făra declara­ţie de războiu campania din China, care dintr’o operaţie­­ de poliţie în China de nord se transformă, într'o­­ vastă operaţiune militară contra întregei Chine şi absoarbe azi, toate forţele nipone. De câteva zile,­ agenţiile de­ presă ne aduc Vestea impr': grave incidente­ pe frontieră dintre Siberia şi MUrLt'hikoo" care­ au provocat o vie încor­dare po­rtidă într­e i­io­scova­ şi Tokio şi au­­­făcut să se­­vor­bească de posibilitatea unor, acţiuni de. forţă, pentru rezol­varea conflictului. r . ?Y V Ce vrea­­Japonia, ce ambiţii o neliţ^tU^djţjvepţii o îm^ ping la‘ această politică de, expansiune brutală ? Populaţia v dăyppniei o creşte cu o uimitoare, repencane.:' 33 milioane ■de, locuitori în­ 1872 ;­47, milioane în 1904; 54 milioane în 1905; 67 milioane în 1934. .Dacă adăugăm la populaţia­ arhipelagului nipon Formoza, Coreea, Sahalinul, Kwantung şi­ insulele Pacifi­cului, populaţia imperiului era în 1930 de 92 milioane. Coeficientul ei de creştere — de peste 700.000 suflete a­­nual, — face ca azi populaţia ei să atingă aproape 100 mi­lioane de oameni. Nicio emigraţie nu compen­sează această repede progre­­siune etnică, pe un teritoriu restrâns de 380.000 Hm. *. Pământul japonez e foarte sărac. Numai o cincime a so­lului este cultivabilă. Propor­ţia populaţiei pe km. 2 este de aproape 200 de persoane; dacă o raportăm numai la suprafaţa cultivabilă, ea a­­tinge 1.000 locuitori pe km. *. E cea mai mare densitate din lume. Agricultura japoneză nu face faţă nevoilor de hrană ale populaţiei. O industrie şi un comerţ puternic centrali­zate complectează activitatea economică a ţării. Graţie sa­lariilor foarte p\.luse şi stan­dardizării muncii, o produc­ţie eftină de serie îngădue şi e industriei o politică economică, în dar mai ales entul asiatic, civilizaţiei occiden­­ta era nouă, numită­­ până acum o ju­­secol, Japonia, re­­ele ei, şi stăpâ­­n et medie-i vale, n’a avut vreme să-şi în-, temeeze un imperiu colonial.­ Astăzi, fruntaşii­ vieţii poli­tice şi militare ai Japoniei vor să câştige timpul pier­dut. Un fel de mesianism im­perial însufleţeşte poporul japonez. împăratul e de ori­gină­­divină. Rasa lui Yamato se scoboară din zei. Ea s’a păstrat neîntinată pe insu­lele predestinate pentru ca la momentul potrivit să-şi înstăpânească domnia pe pă­mânturi şi pe oceane. Gene­ralii, amiralii, oamenii poli­tici■ predică această doctrină de­ arii de sile. Iată, efe ' scrie majorul general '-Nanaka,' in 1918: „Scopul 'final al poli­ticii ■ este cucerirea Uimii, de I către- o naţiune, imperialista­. Că­ se popor’-oft putea cu­getil ■lumea?- Cel■ care, este puter­nic-'unit de patriotism, tare, are' ambiţiuni imperiale' ne­stinse" şi pare este'­­gata să-, facă­ toate sacrificiile în ve­­■ der­ea, acestui, scop final... ■Naţiunea■ japoneză, dată fiind grorioasa ei istorie şi aşezarea ei, ar trebui să- se încor­deze , pentru­ a­ îndeplini­ a­­­­ceasta, misiune,, ■..predestina­­tă“. :Dar generalul draki, fost.­­ministru de războiţi, scria, în ■acqâstă ■calitate, in 1932 ■■„Albii au­ făcut, din naţiunile­­din,,jis.i.ă obiecte pure şi sim­ple de opresiune. Japonia ■imperială nu poate şi nu tre­bue să lase mai multă vre­me nepedepsită neruşinarea lor. Ţara noastră este hotă­­rîtă să-şi propage idealul său naţional dealungul celor­­ 7­­mări, să-l răspândească in cele 5 continente ale pă­mântului, chiar dacă ar tre­bui să întrebuinţeze forţa. Noi suntem urmaşii zeilor. Trebue să stăpânim lumea“. Desvoltarea neîncetată a populaţiei pe un teritoriu neîndestulător şi sărac, pro­gresele unei industrii con­centrate într’un număr redus de mâini şi obsedate de grija desfacerii produselor ei, în fine, fanatismu­l naţional şi imperialist al arm­atei şi ma­rinei, care joacă un rol din ce în ce mai mare in politica imperiului şi absoarbe — în timp normal — 50% din ve­niturile statului împing Ja­ponia spre o politică de în­treită expansiune: etnică, e­­conomicâ și militară.. . Campania în China■ este— după cucerirea Manciukou­­lui — expresia acestui impe­rialism.: Prin războiul început acum un an pe­­ continentul­­asiatic, Japonia a­ lovit inte­resele tuturor Mărilor Puteri europene ca şi­ ale Statelor Unite. NiciUna din­ aceste Pu­teri nu ,este capabilă insă să stăvilească singură această­­expansiune japoneză. Dis­tanţa pune între ele şi Ja­ponia un obstacol­ de neîn­vins. O acţiune colectivă con-1 ■tra expansiunii japoneze ■ n’ă fost deasemenea posibilă, din cauza încordării politice, cârd in ultimii 3­­ani,",a­ împărţit Europa în 2 tabere, duşmane. Deacea marile puteri, euro-, pene au fost obligate să facâl în Pacific ,şi China o poli-' [t%c0.de neintervenţie, care­­ este expresia diplomatică a, resemnării în faţă­­ imposi­bilului. Singură, Rusia So­vietică ar fi avut posibilita­tea­­de­ a [interveni direct şi im­ediat în lupta dintre Chi­­­­na "şi Japonia. N’a făcut-o până astăzi, din motive, care nu apar încă în lumina lor adevărată. Dar posibilitatea unei intervenţii sovietice ră­mâne întreagă şi este pusă din nou pe planul actuali­tăţi­ii de incidentele recente de pe frontiera dintre­ Sibe­ria şi ManCiukov. Problema prezintă prea mult interes spre a nu face obiectul unei examinări mai amănunţite într’o vreme, în care cele mai îndepărtate e­­venimente au repercusiuni­­ internaționale. ; IN PACIFIC C­e vrea Japonia I COOPERAREA FORŢELOR IN LUPTA SANITARĂ Dintre atâtea laturi intere­­sante, sub care se înfăţişează organizarea eroicei ofensive sanitare ce se va desfăşura, cu începere de la 1 August, pe tot cuprinsul ţării, este cu deose­bire de reţinut aceea în legă­tură cu preocuparea de­ a ata­ca nu numai efectele vizibile ale proastei stări sanitare a populaţiei noastre, dar mai a­­les cauzele adânci, sursele per­manente, care determină şi în­treţin această proastă stare. De altfel, această preocupare imprimă din capul locului în­tregii campanii o notă de ne­tăgăduită seriozitate, punân­d în evidenţă bazele sănătoase şi temeinice ale organizării sale. Deci, nu trebue să ne mire, dacă vastul progr­am de lucru întocmit de ministerul sănătă­ţii publice nu se limitează nu­mai la măsuri de pură igienă şi medicamentaţie, adică la mă­suri din domeniul strict al me­dicinii preventive şi al celei profilactice, ci, forţamente, se angajează şi în domeniul pro­filaxiei sociale, economice nu — am putea adăuga —■ psichice şi morale, care este mult mai complicat, mai greu de reali­(Continuare in pag. 2­ a) I Adjutantul d-lui Hitler Furt ii­tr’un muzeu Amsterdam, 29 iRadorf. — . Hoți rămași necunoscuți au păL rirun­s’ îh museuL de geologie și : dirivLeydia și-aiu fu­• rat 9 pie­tre ,prețioase în valoare ;ae ,pe­ste 2.01­0­;.florini.1 •• ,■ poliția perchesționează •per­soanele care au,;vizităt­­ori­.­ mii­­izepi. ' //­ ■ / _ t ....... ' -----—xX®P®Xx—— ■ . Aur scos din Mu! Mării Amsterdam, 29 (Rador). — O­­landezul Karimata care de mai multă vreme încerca cu ajutorul, unei drage, să scoată o încărcă­tură,­de aur de ,pe bor­dul vasu­lui ,,,Lati­ne”, , scufundat acum o sută de ani în apropierea insulei olandeze Terschelling, a reușit să scoată prima bară de aur. Ea este lungă de 20 cm., lată de 6 cm. și înaltă de 7 cm. — 1---xxx®«® xxx—---­ Lordul Runciman Numele d-lui Runciman este azi rostit pretutindeni. Lordul va sosi Miercuri, în ca­litate de observator şi media­tor, la Praga, în chestiunea sta­tutului minorităţilor din Ceho­slovacia. r Danie pilduitoare de I. VION Oricine a citit preciziunile din testamentul atât de gri­juliu rânduit, al acelui român inimos care se numea Ion Stănescu, n’a putut să nu fa­că, odată cu noi, constatarea: iată un om de omenie, un suflet în care nevoile colec­tivităţii au găsit un ecou pe care generozitatea l-a reali­zat pe tărâmul practic. Cu prilejul donaţiei făcută de di­rector Stoic­escu şi ori de câte ori s’a pomenit de dărnicia ctitorilor de aşeză­minte culturale şi spitaliceşti din veacurile trecute, noi am arătat că pretutindeni, în ţă­rile civilizate, bogăţia este considerată ca o funcţie so­cială şi cel care o posedă se consideră încărcat de o su­medenie de obligaţiuni mo­rale. Nu toţi oamenii harnici pot aduna bogăţii şi nu toţi cei cari învaţă carte pot valori­fica învăţătura lor, capitalul de cunoştinţi acumulat în şcoli. Dar, după cum folositor so­cietăţii este acel învăţat care din acest capital de cultură împărtăşeşte mulţimii princi­piile de bază ale studiilor tre­cute prin alambicul judecăţii lui personale, tot aşa şi omul căruia norocul i-a dat prile­jul să fructifice economiile ori aptitudinile lui practice, nu poate fi considerat folosi­tor societăţii dacă din belşu­gul acumulat nu se împărtă­şeşte colectivitatea însăş. Admirabil om de ispravă, în mintea căruia bunul sim­ţ întrecea cultura oficială, re­gretatul Ion Stănescu şi-a dat seama, i­ns­pecti­v, de îndatori­rile pe care le are faţă de neamul său şi a făcut din ul­timele dispoziţiuni testamen­tare un model de generozitate pentru viitorime. Din viaţă încă, omul care nu avusese posibilitatea să urmeze decât cursurile pri­mare, şi-a dat seama de ne­voia de a ajuta opera de se­lecţionare a elementelor din pătura săracă şi a creiat, în­că din 1924, acel cămin stu­denţesc ce-i poartă numele! Biserici, clinici, spitale, a­­zile de bătrâni, tot felul de a­­şezăminte culturale şi filan­tropice s’au împărtăşit din generozitatea acestui om de o modestie pe care numai bu­nătatea o egala, şi pe care o (Continuare in pag. 2-a) Tumultuoasa copilărie a Ducelui de LUIGI SCEVOLLA care a fost învăţătorul Ducelui în satul Dovio Pre­­dappio. D. Mussolini a împlinit pa­ce­­ ani. Poporul italian va sărbători­­ cu discreţiune această aniver-­ sare, întrucât Ducele nu înţelege să-i dea caracterul unui prilej de manifestaţie în favoarea sa. Asemenea aniversări sunt, în­­tr’adevăr, pentru acei cari au fericirea să le sărbătorească şi­­ cari, ca d. Mussolini, au fost pre- I destinaţi să aibă răspunderea I destinelor unei naţiuni, mai mult­­ prilej pentru o cercetare întinsă I a activităţii lor, pentru a supu­ne judecăţii propriei lor conşti­inţe, bilanţul serviciilor făcute în serviciul patriei. Desigur, d. Mus­solini, în această zi de aniver­sare, aruncând privirea asupra celor înfăptuite, de când poporul italian a încredinţat îndemână­­rei şi energiei sale soarta lui, va găsi multe îndreptăţiri recunoş­tinţei ce i-o manifestă poporul italian şi multe îndemnuri pentru continuarea unei activităţi căreia, nici adversarii săi nu-i pot con­testa desinteresarea şi dragostea de patrie. Am socotit interesant să profi­tăm de acest prilej spre a publi­ca articolul de mai jos, datorit pr­iiculu­ii Dascăl al convlut­oru­lui Italiei: Sunt un bătrân învăţător ieşit la pensie de zece ani. Timp de mai bine de 45 ani, am cunoscut multe firi de copii: răsvrătite, energice, înţelegătoare. Dar nicio­dată personalitatea unui copil nu mi-a impus atâta ca aceea a lui Benitto Mussolini. Totuşi, abia în cursul celor din urmă douăzeci de ani, atât de agitaţi, pe cari i-am trăit, mi-am putut da seama cât de deosebit era acest băeţaş ale cărui năz­bâtii, mama lui venia să mi le povestească, plângând Cunosc bine pe mama lui Be­nitto. Ea era pentru mine o co­legă. Intr’adevăr, d-na Mussolini conducea o clasă de 12 eleve în­­tr’o şcoală de fete. Ea îmi mărtu­risea adesea desnădejdea, că avea un fiu atât de svăpătat şi de care se temea că nu va ajunge nimic bun în viaţă. NĂSCUT INTR’UN HAN LA­­ LUMINA UNUI INCENDIUI Benitto s’a născut — am fost unul din primii cari au văzut pe acela care trebuia să devină Du­cele nostru — în împrejurări destul de neobișnuite. Dealtminteri, ca secretar al primăriei, mie îmi revenea cin­stea de a înregistra această naș­tere, la 29 Iulie 1883... îmi amin­tesc, că, în ajun, un incendiu iz­bucnise în dugheana unui tâm­plar, care locuia într’o casă ală­turi de fierăria soţilor Mussolini. Aceştia fuseseră nevoiţi să eva­cueze domiciliul şi să se refugieze’ la nişte vecini, aşa că, Benitto se născu într’o cameră, luminată de flăcările unui incendiu, care înspăimântă satul... Din prima lui tinereţe nu-mai amintesc decât bătăile pe care le căpăta de la tatăl său, om sim­plu şi curagios, dar violent. La 4 ani, Benitto era cel mai cu­noscut puşti din Dovio Predap­­pio. Şi azi încă, se mai găsesc în acest sat câţiva bătrâni care-și (Continuare in pag. 2-a) Ducele Londra, Iulie Germania era prezentă la con­­vorbirile ce le-a avut la Paris lordul Halifax, secretarul nostru de stat la afacerile străine, cu miniştrii francezi, d-nii Dala­­dier şi Bonnet. Căci discuţia s’a învârtit împrejurul problemei relaţiilor dintre înţelegerea an­­glo-franceză şi Puterea, care e astăzi în Europa agresorul po­tenţial. Putem, deasemeni, numi şi o altă mare Putere care era ab­sentă din gândul d-lor Halifax şi a interlocutorilor săi. Acea­­stă absenţă era Rusia. Falimen­tul politicii ei în Spania, — pu­blicul nu şi-a dat încă seama — exclude Moscova dela orice in- I fluenţă asupra afacerilor Eu-­­ ropei. S’a vorbit mai deunăzi despre o pretinsă propunere din­­ partea Berlinului, pentru o con­­ferinţă în patru, spre a rezolva I problema Cehoslovaciei. Suges­tia însă nu era viabilă. Totuşi, printre motivele invocate de toate părţile, spre a declara că o­ conferinţă în patru ar fi i­­nacceptabilă, n’am găsit nici­­ unul măcar, care să fie bazat pe absenţa Rusiei din concilia­ I­nulul propus. Influenţa rusească a scăzut foarte mult. Dar, pentru ca a­­ceasta să fie vizibil pentru toți, trebue ca victoria naţionalişti­­lor din­ Spania să fie incontes­tabilă în ochii tuturor.­­ Comunicatul oficial asupra rezultatelor convorbirii pe can a avut-o lordul Halifax cu mi­niştrii francezi, constată­n­d­­ă cum era uşor de prevăzut perfecta armonie care defe­neşte între cele două puteri înţelegerii. Pentru noi e­­t sânt, mai ales, fiindcă el (Continuare în p SCRISORI DIN LONDRA Convorbirile dela Paris de AUGUR

Next