Universul, august 1938 (Anul 55, nr. 206-220)
1938-08-01 / nr. 206
A 'Assisi al 55-féá 14 Paglstl Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. Ä. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACTIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 ls*. 206 Luni 1 August 1920 14 Pagini STELIAN POPESCU es era EKEiilffiEAIEKSI Milioane de Români vor fi citit până astăzi — pătrunşi de un fior de adâncă emoţie — cuvintele de o nobilă frumuseţe şi de o sguduitoare sinceritate, pe care Regina Maria le adresează ţării şi poporului Ei, de dincolo de liniştea mormântului. Multe regine şi-au închis ochii pentru totdeauna în cursul tulbure al istoriei. Ele se odihnesc azi în morminte de marmoră sau de bronz, sub bolţi de catedrale sau biserici, în cripte sau •wsrwwoîee. Dar niciodată, niciuna n’a dăruit poporului şi ţării, în care a domnit, iasăşi inima ei, însoţind acest dar regesc de o spovedanie atât de umană, încât pare un ecou de eternitate, venit din adâncul tuturor durerilor şi din infinitul tuturor iubirilor şi năzuinţelor omeneşti. Sfiala ne cuprinde când încercăm să înfăţişăm în cuvinte, în sarbede şi neîndestulătoare cuvinte, moştenirea spirituală, pe care Marea Regină dispărută o lasă neamului, pe care l-a iubit, cu care a suferit, pentru care a nădăjduit, alături de care a triumfat. A devenit a noastră prin bucurie şi prin durere. Durerea i-a fost mai lungă, dar bucuria i-a fost mai mare. Ni-a fost inspiratoare şi călăuză. Nu ne-a judecat, ci ne-a iubit cu toată puterea inimii Sale. A fost „Mama tutiwoir“, aceia care poate fi găsită totdeauna, în clipele de durere sau de primejdie. Ajunsă la capătul drumului Ei, înnaite de a intra, prin moarte, în imortalitate, suflul Ei, care expiră, găseşte cuvinte sublime de îndemn la unirea tuturor şi mâinile Ei, care stau că cadă, se înalţă auguste intri un gest suprem de binecuvântare : „Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor Mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima Mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate... Frumoasă ţară, pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă am împărtăşit-o atâţia ani, al cărui vis strămoşesc l-am visat şi Eu şi Mi-a fost îngăduit să-l văd împlinit. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre alte naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută...“ Regina n’are — spune scrisoarea Ei — nici o avuţie să ne lase. Ne lasă totuşi cea mai înaltă moştenire spirituală, la care poate năzui un popor: încrederea neştirbită în strălucitul lui viitor şi mişcătorul apel la unirea, care face neamurile puternice : „încredinţez copiii Mei inimii Poporului Meu; fiind muritori, pot greşi, dar inimile lor sunt calde, aşa cum a fost a Mea; iubiţii şi fiţi folositori unul altuia, căci aşa trebue să fie“. Admirabil cuvânt de mamă şi de Regină ! „Aşa trebue să fie“. In mişcătoarea lui simplicitate, îndemnul înţelept, care e cea din urmă voinţă a Ta, va fi primit de poporul român, care te-a iubit atâta, cu dragostea respectuoasă, cu care gândurile lui te-au urmărit până la lăcaşul din urmă şi cu încredinţarea că Aceia care cu o prevăzătoare şi eroică răbdare a stăruit pentru întregirea neamului, a dispărut dintre noi, purtând în inima Ei largă viziunea profetică a ursitei glorioase a urmaşilor Ei, a ţării şi poporului Ei, strâns uniţi laolaltă pentru închegarea viitorului lor. Ne-ai spus rămas bun pe veci şi ne-ai lăsat cu limbă de moarte să ne amintim că ne-ai iubit şi binecuvântat cu ultima Ta suflare. Poporul nostru Iţi va păstra amintirea eternă şi cele din urmă dorinţe, pornite din inima pe care ne-ai lăsat-o, vor rămânea în inimile noastre. Dormi în pace sub lespedea funerară, alături de voevozi şi regi, în biserica domnească, clădită pe plaiurile începuturilor noastre. Cu capul descoperit, mulţimea îşi va pleca fruntea cu evlavie în faţa mormântului Tău şi va murmura : „A fost o mare Regină !“ Iar la Balcic, pe pământul mai nou al României, în colţul de stânci, de ape şi lumină, unde ai tălmăcit în ziduri, în coloane, în terase şi în flori atâta dragoste de frumos, când pelerinii amintirii vor păşi dealungul potecilor de crini spre „Steaua mării“, unde se va adăposti sub piatră inima Reginei neuitate, numai gânduri de pietate şi cuvinte de slavă se vor înălţa spre seninul cerului albastru. „UNIVERSUL“ BĂILE OCNA-SIBIULUI Foto ARH. ALEX. PETIT La adăpostul armelor... . — Se organizează pacea... Sub țevile formidabile ale crucișetorului „Houston“, iele Roosevelt trece în revistă flota americană, în Francisco. (Taxa poștală plătită in numerar conform aprobării dir. G-le P. P. T. No. 120.288/932 De câţiva ani, nici un ocean nu şi-a meritat mai puţin numele ca cel Pacific. In 1931, tânăra şi ambiţioasa armata japoneză, profitând de criza rusească, provocată de aplicarea planului de 5 ani, ocupă Manciukoul, şi Jeholul, dând astfel cea dintâiu lovitură gravă sistemului siguranţei colective. In 1932, Japonia iese din LIC. In 1936, prin semnarea pactului anticomunist de la Berlin ea proclamă deschis ambiţiile sale imperiale. In vara lui 1937, începe făra declaraţie de războiu campania din China, care dintr’o operaţie de poliţie în China de nord se transformă, într'o vastă operaţiune militară contra întregei Chine şi absoarbe azi, toate forţele nipone. De câteva zile, agenţiile de presă ne aduc Vestea impr': grave incidente pe frontieră dintre Siberia şi MUrLt'hikoo" care au provocat o vie încordare portidă între iioscova şi Tokio şi aufăcut să sevorbească de posibilitatea unor, acţiuni de. forţă, pentru rezolvarea conflictului. r . ?Y V Ce vreaJaponia, ce ambiţii o neliţ^tU^djţjvepţii o îm^ ping la‘ această politică de, expansiune brutală ? Populaţia v dăyppniei o creşte cu o uimitoare, repencane.:' 33 milioane ■de, locuitori în 1872 ;47, milioane în 1904; 54 milioane în 1905; 67 milioane în 1934. .Dacă adăugăm la populaţia arhipelagului nipon Formoza, Coreea, Sahalinul, Kwantung şi insulele Pacificului, populaţia imperiului era în 1930 de 92 milioane. Coeficientul ei de creştere — de peste 700.000 suflete anual, — face ca azi populaţia ei să atingă aproape 100 milioane de oameni. Nicio emigraţie nu compensează această repede progresiune etnică, pe un teritoriu restrâns de 380.000 Hm. *. Pământul japonez e foarte sărac. Numai o cincime a solului este cultivabilă. Proporţia populaţiei pe km. 2 este de aproape 200 de persoane; dacă o raportăm numai la suprafaţa cultivabilă, ea atinge 1.000 locuitori pe km. *. E cea mai mare densitate din lume. Agricultura japoneză nu face faţă nevoilor de hrană ale populaţiei. O industrie şi un comerţ puternic centralizate complectează activitatea economică a ţării. Graţie salariilor foarte p\.luse şi standardizării muncii, o producţie eftină de serie îngădue şi e industriei o politică economică, în dar mai ales entul asiatic, civilizaţiei occidenta era nouă, numită până acum o jusecol, Japonia, reele ei, şi stăpân et medie-i vale, n’a avut vreme să-şi în-, temeeze un imperiu colonial. Astăzi, fruntaşii vieţii politice şi militare ai Japoniei vor să câştige timpul pierdut. Un fel de mesianism imperial însufleţeşte poporul japonez. împăratul e de originădivină. Rasa lui Yamato se scoboară din zei. Ea s’a păstrat neîntinată pe insulele predestinate pentru ca la momentul potrivit să-şi înstăpânească domnia pe pământuri şi pe oceane. Generalii, amiralii, oamenii politici■ predică această doctrină de arii de sile. Iată, efe ' scrie majorul general '-Nanaka,' in 1918: „Scopul 'final al politicii ■ este cucerirea Uimii, de I către- o naţiune, imperialista. Că se popor’-oft putea cugetil ■lumea?- Cel■ care, este puternic-'unit de patriotism, tare, are' ambiţiuni imperiale' nestinse" şi pare este'gata să-, facă toate sacrificiile în ve■ derea, acestui, scop final... ■Naţiunea■ japoneză, dată fiind grorioasa ei istorie şi aşezarea ei, ar trebui să- se încordeze , pentru a îndeplini aceasta, misiune,, ■..predestinată“. :Dar generalul draki, fost.ministru de războiţi, scria, în ■acqâstă ■calitate, in 1932 ■■„Albii au făcut, din naţiuniledin,,jis.i.ă obiecte pure şi simple de opresiune. Japonia ■imperială nu poate şi nu trebue să lase mai multă vreme nepedepsită neruşinarea lor. Ţara noastră este hotărîtă să-şi propage idealul său naţional dealungul celor 7mări, să-l răspândească in cele 5 continente ale pământului, chiar dacă ar trebui să întrebuinţeze forţa. Noi suntem urmaşii zeilor. Trebue să stăpânim lumea“. Desvoltarea neîncetată a populaţiei pe un teritoriu neîndestulător şi sărac, progresele unei industrii concentrate într’un număr redus de mâini şi obsedate de grija desfacerii produselor ei, în fine, fanatismul naţional şi imperialist al armatei şi marinei, care joacă un rol din ce în ce mai mare in politica imperiului şi absoarbe — în timp normal — 50% din veniturile statului împing Japonia spre o politică de întreită expansiune: etnică, economicâ și militară.. . Campania în China■ este— după cucerirea Manciukoului — expresia acestui imperialism.: Prin războiul început acum un an pe continentulasiatic, Japonia a lovit interesele tuturor Mărilor Puteri europene ca şi ale Statelor Unite. NiciUna din aceste Puteri nu ,este capabilă insă să stăvilească singură aceastăexpansiune japoneză. Distanţa pune între ele şi Japonia un obstacol de neînvins. O acţiune colectivă con-1 ■tra expansiunii japoneze ■ n’ă fost deasemenea posibilă, din cauza încordării politice, cârd in ultimii 3ani,",a împărţit Europa în 2 tabere, duşmane. Deacea marile puteri, euro-, pene au fost obligate să facâl în Pacific ,şi China o poli-' [t%c0.de neintervenţie, care este expresia diplomatică a, resemnării în faţă imposibilului. Singură, Rusia Sovietică ar fi avut posibilitateade a [interveni direct şi imediat în lupta dintre China "şi Japonia. N’a făcut-o până astăzi, din motive, care nu apar încă în lumina lor adevărată. Dar posibilitatea unei intervenţii sovietice rămâne întreagă şi este pusă din nou pe planul actualităţiii de incidentele recente de pe frontiera dintre Siberia şi ManCiukov. Problema prezintă prea mult interes spre a nu face obiectul unei examinări mai amănunţite într’o vreme, în care cele mai îndepărtate evenimente au repercusiuni internaționale. ; IN PACIFIC Ce vrea Japonia I COOPERAREA FORŢELOR IN LUPTA SANITARĂ Dintre atâtea laturi interesante, sub care se înfăţişează organizarea eroicei ofensive sanitare ce se va desfăşura, cu începere de la 1 August, pe tot cuprinsul ţării, este cu deosebire de reţinut aceea în legătură cu preocuparea de a ataca nu numai efectele vizibile ale proastei stări sanitare a populaţiei noastre, dar mai ales cauzele adânci, sursele permanente, care determină şi întreţin această proastă stare. De altfel, această preocupare imprimă din capul locului întregii campanii o notă de netăgăduită seriozitate, punând în evidenţă bazele sănătoase şi temeinice ale organizării sale. Deci, nu trebue să ne mire, dacă vastul program de lucru întocmit de ministerul sănătăţii publice nu se limitează numai la măsuri de pură igienă şi medicamentaţie, adică la măsuri din domeniul strict al medicinii preventive şi al celei profilactice, ci, forţamente, se angajează şi în domeniul profilaxiei sociale, economice nu — am putea adăuga —■ psichice şi morale, care este mult mai complicat, mai greu de reali(Continuare in pag. 2 a) I Adjutantul d-lui Hitler Furt iitr’un muzeu Amsterdam, 29 iRadorf. — . Hoți rămași necunoscuți au păL riruns’ îh museuL de geologie și : dirivLeydia și-aiu fu• rat 9 pietre ,prețioase în valoare ;ae ,peste 2.010;.florini.1 •• ,■ poliția perchesționează •persoanele care au,;vizitători. miiizepi. ' // ■ / _ t ....... ' -----—xX®P®Xx—— ■ . Aur scos din Mu! Mării Amsterdam, 29 (Rador). — Olandezul Karimata care de mai multă vreme încerca cu ajutorul, unei drage, să scoată o încărcătură,de aur de ,pe bordul vasului ,,,Latine”, , scufundat acum o sută de ani în apropierea insulei olandeze Terschelling, a reușit să scoată prima bară de aur. Ea este lungă de 20 cm., lată de 6 cm. și înaltă de 7 cm. — 1---xxx®«® xxx—--- Lordul Runciman Numele d-lui Runciman este azi rostit pretutindeni. Lordul va sosi Miercuri, în calitate de observator şi mediator, la Praga, în chestiunea statutului minorităţilor din Cehoslovacia. r Danie pilduitoare de I. VION Oricine a citit preciziunile din testamentul atât de grijuliu rânduit, al acelui român inimos care se numea Ion Stănescu, n’a putut să nu facă, odată cu noi, constatarea: iată un om de omenie, un suflet în care nevoile colectivităţii au găsit un ecou pe care generozitatea l-a realizat pe tărâmul practic. Cu prilejul donaţiei făcută de director Stoicescu şi ori de câte ori s’a pomenit de dărnicia ctitorilor de aşezăminte culturale şi spitaliceşti din veacurile trecute, noi am arătat că pretutindeni, în ţările civilizate, bogăţia este considerată ca o funcţie socială şi cel care o posedă se consideră încărcat de o sumedenie de obligaţiuni morale. Nu toţi oamenii harnici pot aduna bogăţii şi nu toţi cei cari învaţă carte pot valorifica învăţătura lor, capitalul de cunoştinţi acumulat în şcoli. Dar, după cum folositor societăţii este acel învăţat care din acest capital de cultură împărtăşeşte mulţimii principiile de bază ale studiilor trecute prin alambicul judecăţii lui personale, tot aşa şi omul căruia norocul i-a dat prilejul să fructifice economiile ori aptitudinile lui practice, nu poate fi considerat folositor societăţii dacă din belşugul acumulat nu se împărtăşeşte colectivitatea însăş. Admirabil om de ispravă, în mintea căruia bunul simţ întrecea cultura oficială, regretatul Ion Stănescu şi-a dat seama, inspectiv, de îndatoririle pe care le are faţă de neamul său şi a făcut din ultimele dispoziţiuni testamentare un model de generozitate pentru viitorime. Din viaţă încă, omul care nu avusese posibilitatea să urmeze decât cursurile primare, şi-a dat seama de nevoia de a ajuta opera de selecţionare a elementelor din pătura săracă şi a creiat, încă din 1924, acel cămin studenţesc ce-i poartă numele! Biserici, clinici, spitale, azile de bătrâni, tot felul de aşezăminte culturale şi filantropice s’au împărtăşit din generozitatea acestui om de o modestie pe care numai bunătatea o egala, şi pe care o (Continuare in pag. 2-a) Tumultuoasa copilărie a Ducelui de LUIGI SCEVOLLA care a fost învăţătorul Ducelui în satul Dovio Predappio. D. Mussolini a împlinit pace ani. Poporul italian va sărbători cu discreţiune această aniver- sare, întrucât Ducele nu înţelege să-i dea caracterul unui prilej de manifestaţie în favoarea sa. Asemenea aniversări sunt, într’adevăr, pentru acei cari au fericirea să le sărbătorească şi cari, ca d. Mussolini, au fost pre- I destinaţi să aibă răspunderea I destinelor unei naţiuni, mai mult prilej pentru o cercetare întinsă I a activităţii lor, pentru a supune judecăţii propriei lor conştiinţe, bilanţul serviciilor făcute în serviciul patriei. Desigur, d. Mussolini, în această zi de aniversare, aruncând privirea asupra celor înfăptuite, de când poporul italian a încredinţat îndemânărei şi energiei sale soarta lui, va găsi multe îndreptăţiri recunoştinţei ce i-o manifestă poporul italian şi multe îndemnuri pentru continuarea unei activităţi căreia, nici adversarii săi nu-i pot contesta desinteresarea şi dragostea de patrie. Am socotit interesant să profităm de acest prilej spre a publica articolul de mai jos, datorit priiculuii Dascăl al convlutorului Italiei: Sunt un bătrân învăţător ieşit la pensie de zece ani. Timp de mai bine de 45 ani, am cunoscut multe firi de copii: răsvrătite, energice, înţelegătoare. Dar niciodată personalitatea unui copil nu mi-a impus atâta ca aceea a lui Benitto Mussolini. Totuşi, abia în cursul celor din urmă douăzeci de ani, atât de agitaţi, pe cari i-am trăit, mi-am putut da seama cât de deosebit era acest băeţaş ale cărui năzbâtii, mama lui venia să mi le povestească, plângând Cunosc bine pe mama lui Benitto. Ea era pentru mine o colegă. Intr’adevăr, d-na Mussolini conducea o clasă de 12 eleve într’o şcoală de fete. Ea îmi mărturisea adesea desnădejdea, că avea un fiu atât de svăpătat şi de care se temea că nu va ajunge nimic bun în viaţă. NĂSCUT INTR’UN HAN LA LUMINA UNUI INCENDIUI Benitto s’a născut — am fost unul din primii cari au văzut pe acela care trebuia să devină Ducele nostru — în împrejurări destul de neobișnuite. Dealtminteri, ca secretar al primăriei, mie îmi revenea cinstea de a înregistra această naștere, la 29 Iulie 1883... îmi amintesc, că, în ajun, un incendiu izbucnise în dugheana unui tâmplar, care locuia într’o casă alături de fierăria soţilor Mussolini. Aceştia fuseseră nevoiţi să evacueze domiciliul şi să se refugieze’ la nişte vecini, aşa că, Benitto se născu într’o cameră, luminată de flăcările unui incendiu, care înspăimântă satul... Din prima lui tinereţe nu-mai amintesc decât bătăile pe care le căpăta de la tatăl său, om simplu şi curagios, dar violent. La 4 ani, Benitto era cel mai cunoscut puşti din Dovio Predappio. Şi azi încă, se mai găsesc în acest sat câţiva bătrâni care-și (Continuare in pag. 2-a) Ducele Londra, Iulie Germania era prezentă la convorbirile ce le-a avut la Paris lordul Halifax, secretarul nostru de stat la afacerile străine, cu miniştrii francezi, d-nii Daladier şi Bonnet. Căci discuţia s’a învârtit împrejurul problemei relaţiilor dintre înţelegerea anglo-franceză şi Puterea, care e astăzi în Europa agresorul potenţial. Putem, deasemeni, numi şi o altă mare Putere care era absentă din gândul d-lor Halifax şi a interlocutorilor săi. Această absenţă era Rusia. Falimentul politicii ei în Spania, — publicul nu şi-a dat încă seama — exclude Moscova dela orice in- I fluenţă asupra afacerilor Eu- ropei. S’a vorbit mai deunăzi despre o pretinsă propunere din partea Berlinului, pentru o conferinţă în patru, spre a rezolva I problema Cehoslovaciei. Sugestia însă nu era viabilă. Totuşi, printre motivele invocate de toate părţile, spre a declara că o conferinţă în patru ar fi inacceptabilă, n’am găsit nici unul măcar, care să fie bazat pe absenţa Rusiei din concilia Inulul propus. Influenţa rusească a scăzut foarte mult. Dar, pentru ca aceasta să fie vizibil pentru toți, trebue ca victoria naţionaliştilor din Spania să fie incontestabilă în ochii tuturor. Comunicatul oficial asupra rezultatelor convorbirii pe can a avut-o lordul Halifax cu miniştrii francezi, constatăndă cum era uşor de prevăzut perfecta armonie care defeneşte între cele două puteri înţelegerii. Pentru noi et sânt, mai ales, fiindcă el (Continuare în p SCRISORI DIN LONDRA Convorbirile dela Paris de AUGUR