Universul, august 1938 (Anul 55, nr. 221-236)

1938-08-16 / nr. 221

V 15 August 1916 Se împlinesc 22 de ani de la intrarea României în războiul mondial. 15 August 1916! Dată sfân­tă în istoria neamului româ­nesc care, prin propriile lui sacrificii şi-a cucerit unita­tea naţională, contribuind, alături şi împreună cu aliaţii săi, la stabilirea unui echili­bru moral în viaţa interna­ţională întemeiat pe justiţie şi pe libertate. I-a fost dat neamului nos­tru să treacă prin veacuri de suferinţă. I-a fost dat să su­porte năvăliri şi asupriri duş­mane. Vigoarea lui însă n’a fost atinsă şi, mândru de ori­gina lui, mândru de însuşi­rile lui, el a ştiut să-şi pă­zească fiinţa lui naţională, iar în clipa când a sunat goarna desrobirii, înainte de a se fi desăvârşit unitatea geografică şi politică, se de­săvârşise unitatea sufletea­scă a românilor de pretutin­deni. Ca prin minune, visul milenar devenise o realitate pe care sacrificiul de sânge al soldaţilor români a ci­mentat-o pentru vecie. Dacă se cuvine ca în acea­stă zi gândurile noastre să se îndrepte cu evlavie şi recu­noştinţă către toţi aceşti e­­roi ai neamului cari au fău­rit, murind pentru ea, unita­tea noastră naţională, către marele rege Ferdinand şi du­ioasa regină Maria şi către toţi acei mari români cari, prin înţelepciunea şi hotărî­­rea lor, au ştiut să îndrume­­ze destinele neamului sp­ai ţărmul desrobirii, se cuvine în acelaş timp să privim vii­torul cu răspundere şi să con­solidăm moştenirea sfântă pe care ne-au lăsat-o înain­taşii noştri. Şi prima datorie a noastră, a tuturor, este să păstrăm neatinsă unitatea sufletească între românii din toate un­ghiurile ţări, fiindcă această unitate constitue forţa naţio­nală cu care, în ceasul pri­mejdiei, vom putea face faţă oricărei încercări duşmane împotriva integrităţii noastre teritoriale şi a libertăţii noa­stre. România mare nu este o simplă expresiune geografică. Ea este simbolul unui act de dreptate, expresiunea voin­ţei a milioane de oameni de acelaş sânge şi desăvârşirea istorică a unui destin. Să nu uităm niciodată nici­­ suferinţele trecutului, nici ■ sacrificiile făcute pentru în-­­ cetarea lor. Dar, să nu ne lă-­­ săm ispitiţi de iluzii şi să nu credem că generaţia noastră este numai beneficiara îna­intaşilor şi că ei nu-i lu­aî in­cumbă nici o datorie. Frământările internaţiona-­­ le sunt din ce în ce mai ac-­­ centuate. Orizontul se întu- j necă şi nu departe de noi se­­ ascut armele şi se încurajea­ză poftele şi ambiţiile. Să nu ne lăsăm ispitiţi de deşărtă­­ciunea vorbelor şi să privim cu ochi veghetori la frunta­riile noastre chiar atunci când ni se întind ramuri de măslini. Să fim hotărîţi şi tari — să fim harnici şi uniţi. Să fim generoşi faţă de cei cari trăesc în mijlocul nostru şi, credincioşi tradiţiei noa­stre sufleteşti, să le dăm li­bertatea pe care ei au tăgă­duit-o fraţilor noştri, de a trăi în legea şi credinţa lor. Dar să nu lăsăm ca genero­zitatea noastră să degenere­ze în slăbiciune. Să fim mai presus de toate păzitorii vi­gilenţă ai drepturilor sfinte ale neamului nostru care trebue să se poată desvolta­­ liber în ţara lui liberă, căruia­­ i se cuvine conducerea desti-­­ nelor lui proprii şi care tre- j jiue să-şi păstreze întreg, ne- a f scîrbit caracterul fiinţei sale naţionale. Dacă justiţia înfăptuită prin sacrificiul a milioane de oameni cari şi-au vărsat sân­gele în timpul războiului­­ mondial este astăzi a menin - i ţaţă, să nu uităm o clipă că ’ neamul nostru a fost şi el printre făuritorii acestei jus­tiţii. Cu gândul închinat trecu­tului îndurerat dar glorios, să privim încrezători în vii­tor, încrezători dar hotărîţi, tari şi mai ales uniţi cu toţii în jurul ideii naţionale. O pădure in flăcări A ars o mare suprafaţă precum şi mai multe grămezi de lemne de foc Constanţa, 13 August Din cauze ce nu se cunosc, azi dimineaţă pe la ora 11 iunie, un puternic foc a cuprins, pen­tru a doua oară, în timpul a­­cestei veri, pădurea Comorova, din apropierea Mangaliei. Focul s’a întins cu o repezi­ciune uimitoare, din cauza ier­burilor uscate, precum şi a lu­minişurilor cu mărăcini foar­te abundenţi în această pădure. Cum, la un moment dat, fo­cul ameninţa să cuprindă şi pavilionul ocolului silvic din pădure, au fost chemaţi la fa­­ţa locului soldaţii de la compa­nia de grăniceri, cum şi locui­torii din comunele învecinate, cari au reuşit să izoleze clădi­rea.A ars o mare suprafaţă din pădurea Comorova, precum şi r­­ai multe grămezi de lemne de foc. Pagubele sunt foarte mari. SXEMH.AN­U 1.­­stany Caz« M 6 kt t plătită in numerar conform aprobării dir. G­ le P. A T. No. 120.288/932 *■ TRI­AGA, REDACTIA SI ADMINISTRATIA: BUCURESTI, CENTRALA TELEFONICA.A ZIARULUI: 3.30.110; TELEGRAFICE SI TELEFONICE STR. BREZOIANU No. 23-25 •­­ SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3 30.15 Situaţia internaţională De luni de zile oamenii de Stat se străduiesc ca armele să cedeze togei. Nu mai există vacanţe diplomatice. Downing Street No. 10 şi Foreign Office calcă cele mai scumpe tradiţii, îşi întrerup concediile, renun­ţă la liniştea de sfârşit de săp­tămână şi se amestecă din ce în ce mai mult în politica tul­burată a continentului, în do­rinţa lor de a salva bunul su­prem al păcii. Problemele internaţionale de astăzi nu sunt însă de o des­­legare uşoară. Spirite mai pu­ţin stăruitoare ar fi ispitite să le considere ca insolubile. Cele două Spanii, încăerate de doi ani, într’un război fra­tricid, duc o luptă de exter­minare. Politica de neinterven­ţie păruse, acum o lună, că a dus la un acord al tuturor a­­celora, care au intervenit sau n’au intervenit în Spania,‘­dar care au interese vitale în acea­stă ţară. Se aştepta retragerea volun­tarilor, care trebuia să fie în­ceputul sfârşitului. Dar ea a­­târna de cei doi beligeranţi. Guvernul din Barcelona şi-a dat răspunsul la propunerile comitetului de neintervenţie, dar generalul Franco, ocupat de operaţiile militare n’a găsit, se zice, de mai multe săptă­mâni, timpul să răspundă. In Franţa, care în semn de bună­voinţă şi-a închis frontiera spre Spania, chiar simpatizanţii na­ţionaliştilor spanioli, se întrea­bă, dacă mai este cazul să în­lesnească în acest fel victoria unui adversar eventual de mâine. In Palestina sfâşierile dintre Evrei şi Arabi continuă, cu a­­ceiaşi violenţă. Şi acolo lupta este fără cruţare. Şi acolo, ca şi în Spania, războiul civil pune în cauză interese impe­riale, interese politice, strate­gice şi economice vitale pen­tru Marile Puteri europene, care-şi fac un război larvat, cu sângele şi braţele altora. In Extremul Orient cinci sute de milioane de oameni sunt an­gajaţi într’un război de isto­vire, în care boala, epidemiile şi inundaţiile fac mai multe victime ca bombardamentele. De un an războiul n’a ajuns la nici o hotărîre. Armistiţiul ruso-japonez e singurul act de destindere în conflictul din ră­săritul îndepărtat, dar cine ştie dacă el nu traduce în realitate decât o tactică de aşteptare, până în clipa când războiul din China se va apropia de o hotă­rîre sau până când taberele în luptă vor fi complet secătuite de forţe ? In Cehoslovacia, spinoasa misiune a lordului Runcyman este îngrădită de limite care nu se pot trece: de o parte im­perativele constituţionale şi naţionale ale unui guvern, care nu poate sacrifica unitatea Sta­tului şi garanţiile lui de exis­tenţă, de altă parte intransi­genţa unei puternice grupări etnice, care simte la spatele ei forţa naţională masivă a ger­manismului. Misiunea mediatorului brita­nic are cel puţin meritul de a fi o supremă încercare de pace­ şi de a înlătura, în aşteptare, o soluţie de forţă. Toate gravele probleme in-­­­ternaţionale în curs apar ca in­solubile pentru moment; toate angajează interesele tuturor Marilor Puteri ale lumii; toate pot avea ca urmare, dacă nu intervin soluţii transacţionale, un recurs la forţă, pentru a curma situaţii imposibil de menţinut. Intr’o astfel de atmosferă de încordare au avut sau vor a­­vea loc manevrele tradiţîonna e,­­ în această epocă a anului, în­­toată Europa occidentală. Ele­­ sporesc greutăţile acelora, cari urmăresc stabilirea unui acord general. In Belgia, în Marea Britanie, în Franţa, manevrele n’au depăşit proporţiile locale ale exerciţiilor militare obiş­nuite. In Italia, manevrele din Abruzzi au avut proporţii re­lativ modeste. De fapt Italia, în Etiopia şi în Spania, face manevre de trei ani. Discursul tradiţional în asemenea ocazii, al d-lui Mussolini, a dat ma­nevrelor, cu vigoarea obişnuită, un relief de actualitate „Italia este pe punctul de a crea un nou tip de război, repede, vio­lent, implacabil, bazat pe de­votament, pe hotărîre neclin­tită şi pe încrederea nesdrun­­cinată în iniţiativa, ardoarea şi în puternicele calităţi fizice şi spirituale ale şeilor“. Ecoul acestor cuvinte se am­plifică în proporţii uriaşe în­­ Germania. Agenţiile de presă ne informează că lucrări de fortificaţie considerabile se fac atât pe frontiera Rinului, unde vor fi gata în Septembrie, cât şi pe frontiera cehoslovacă. Numeroase regiuni din Ger­mania sunt declarate „Sperr­gebiet", teritoriu închis pentru străini. Manevrele viitoare vor lua proporţii nemaivăzute pen­tru asemenea exerciţii militare: presa vorbeşte de un milion şi jumătate de oameni concen­traţi în acest scop. La Londra şi Paris, ca şi a­­iurea, neliniştea apare legiti­mă, în situaţia internaţională de azi. Nici o speranţă nu este astăzi de prisos, nici o stră­duinţă de destindere nu tre­bue să pară fără folos, iar în­ţelepciunea şi tenacitatea oa­menilor de Stat, care voesc pacea, nu trebue să fie depă­şită decât de vigilenţa lor Anul al 55-lea 10 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov Hr. 82TI Marţi 16 August 1958 10 Pagini B, DIRECTOR ŞI ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU REZIDENŢII REGAU începând de azi. Statul ro­mân are la temelia sa un nou statut­ administrativ. Circum­scripţiile teritoriale prevăzute prin acest statut, cum şi or­ganizarea technică a condu­cerii lor tind să imprime ţării nu numai o configuraţie ad­ministrativă nouă, dar şi un nou sistem de a gospodări in­teresele locale, întemeiat pe principiul descentralizării, în vederea desvoltării vieţii pro­vinciale. Noua lege administrativă recunoaşte 4 circumscripţii teritoriale: comuna, plasa, judeţul şi ţinutul. Dintre a­­cestea, comuna şi ţinutul sunt declarate din capul lo­cului persoane juridice, în timp ce plasa şi judeţul ră­­mâne­ organisme de control şi de descentralizare adminis­trativă. De fapt, punctul central al reformei îl constitue creiarea celor zece ţinuturi, a căror delimitare trebuia să satis­facă cerinţele unei grupări cât mai reuşite a nevoilor şi intereselor locale şi să răs­pundă în acelaş timp şi im­perativelor impuse de intere­sele superioare de stat. Fiecare ţinut e pus sub conducerea unui rezident re­gal, numit pe 6 ani. Puterile, ca şi îndatoririle rezidenţilor regali, sunt deo­sebit de însemnate. Reziden­tul este reprezentantul gu­vernului în ţinut şi tot el este capul ierarhic al întregii ad­ministraţii ţinutale, având sub veghea şi ordinele sale pe toţi funcţionarii exteriori ai ministerelor, cu excepţia elementelor aparţinând jus­tiţiei armatei, afacerilor străine, căilor ferate şi stabi­limentelor de învăţământ su­perior. Nu numai că suprave­ghează activitatea funcţio-­ narilor şi controlează gestiu­nile, ordonanţează sumele re­partizate de fiecare departa­ment, dar tot el numeşte, transferă şi înaintează în, toate funcţiile publice, pe funcţionarii pentru a căror numire nu se cere decret re­gal, având dreptul de a pune in mişcare şi­ acţiunea disci­plinară împotriva celor în culpă. In grija lui este dată men­ţinerea ordinei­ şi siguranţei publice, având la dispoziţie organele poliţieneşti şi ale jandarmeriei şi putând cere, la nevoe, chiar punerea în mişcare a forţei militare. Ca şef al administraţiei ţi­nutale, rezidentul regal su­praveghează nu numai admi­nistraţia locală propriu zisă, ci şi asociaţiunile, compose­­soratele de păduri şi toate stabilimentele publice şi de utilitate publică din ţinut, putând asista şi prezida şe­dinţele lor. In exercitarea atribuţiuni­­lor, rezidentul regal este aju­tat de Consiliul ţinutului, care se compune din membri de drept şi din membri aleşi. Aceştia din urmă sunt de­semnaţi, parte, de consiliile comunale din ţinut, parte de organizaţiile profesionale (ca­merele de agricultură, de co­merţ, industrie şi muncă) din ţinutul respectiv. Din cele schiţate mai sus, rezultă cât de mari sunt I drepturile, dar şi răspunder­u­rile legate de această func­ţiune. Exercitarea lor, cu cele­­ mai bune rezultate pentru­­ folosul local şi cel obştesc, I este deci în funcţiune de­­ competenţa, de energia, de autoritatea morală personală a celui învestit cu această demnitate. Acest considerent a şi determinat pe legiuitor să prevadă condiţiuni şi ga­ranţii deosebit de exigente pentru cei meniţi să ia pe seama lor răspunderea con­ducerii administrative a ţi­nuturilor. M. S. Regele semnând decretul de sancţionare a noiii legi administrative Sancționarea nouii legi administrative M. S. Regele în sala Trenu­l.. P­atrick O’Brien, celebrul gangster american a stat două zile in Capitală Toată lumea a citit desi­gur că celebrul gangster a­­merican Patrick O’Brien, a fost semnalat de poliţia Sta­telor Unite ale Americii, că întreprindea un voiaj în Eu­ropa centrală. N’a ştiut însă nimeni că O’Brien a fost timp de două zile în Capitală. Cu paşaportul nr. 517.684, din 21 Aprilie 1938, eliberat de autorităţile din Washing­ton, el a intrat în România venind de la Sofia. S-a oprit la Bucureşti, şi a descis la hotelul „Royal“ din str. Sărindar, unde a o­­cupat camera 33. Masa a luat-o regulat la restaurantul „Modern“. Filat de autorităţi, gang­sterul a fost silit să pără­sească ţara. După ce şi-a vizat paşa­portul la legaţia U. S. A., din str. Povernei, supraveghiat de poliţie, a părăsit ţara în­­dreptându-se spre Lemberg. CIOCNIRE DE TRENURI Mexico 13 (Radox). — Două trenuri exprese mergând în sens invers s’au ciocnit în apropie­re de Mexico. Trenurile erau încărcate de turişti. Opt vagoane au deraiat. Sunt 4 morţi şi 12 grav răniţi. -------xX®«®Xx------­ Moartea a trei alpinişti germani Berna 13 (Rador). — Trei al­pinişti germani şi-au găsit moartea în munţii Cerveni. Doi excursionişti elveţieni ca­ri plecaseră pentru a face o ascensiune în aceiaşi munţi au dispărut deasemeni fără ur­mă. '-------xX®**X x------­ Trebue să fiţi buni creştini, pentru a fi buni italieni" a declarat Papa unui grup de industriaşi Roma, 13 (Rador).­­ Corespon­dentul agenţiei „Havas“ trans­mite • Papa a primit azi la Castel Gandolfo un grup de 235 de in­dustriaşi din textile, din regiu­nea Brescia. In discursul ţinut cu acest prilej, Suveranul Pontif a declarat între altele: „Trebuie să fiţi buni creştini, pentru a fi buni italieni. Cei cari cred altfel săvârşesc o greşeală foarte gravă şi­­ dezastruoasă“. „ CATASTROFĂ AVIATICĂ IN MUNŢII PĂDUREA NEAGRĂ Un avion cu pasageri pe linia Praga-Paris s’a prăbuşit in flăcări. — 16 morţi Serviciul special al „Universului“ Praga, 13 (Radio-Cen­tral). — Un avion al li­niei aeriene cehoslovace Praga-Paris, s’a prăbu­şit azi, la ora 11 dim., din motive necunoscute, în Pădurea Neagră, în a­­propiere pe Oberkirchen, la 40 kilometri de Strass­­bourg. Avionul era de tipul „Savoia Marchetti“ şi pe bordul lui se aflau 13 pa­sageri şi echipajul com­pus din patru oameni. Avionul urma să so­sească la Strassbourg la ora 11,05. La ora 11 şi un minut s’a primit ulti­ma radiogramă depe a­­v­i­o­n, arătându-se că sboară la o înălţime de 600 metri, având de lup­tat cu o furtună violen­tă. Sosirea avionului în­târziind, s’au început i­­mediat cercetările şi în curând s’a primit din Freiburg ştirea că avio-­­ nul s’a prăbuşit în Pădu-­­ rea Neagră. Avionul era condus de cunoscutul pilot ceho­slovac Bradenec. După ultimele ştiri, 16 persoane au pierit în a­­ceastă catastrofă. Numai stewardesa a scăpat cu viaţă. Printre pasageri se aflau directorul Frank de la societatea de filme Fox, cu soţia, un englez, patru persoane a căror naţionalitate nu se cu­noaşte încă. Ceilalţi erau cetăţeni cehoslovaci. AVIONUL S’A PRĂBUŞIT IN FLĂCĂRI Praga, 13 (Radio Central). — Asupra groaznicului ac­cident de aviaţie din Pădu­rea Neagră se află următoa­rele amănunte: Spre a putea lupta mai u­­şor împotriva furtunei, a­­vionul a primit dela Strass­bourg dispoziţiuni să co­boare la o înălţime de 600 metri. Avionul sbura atunci la o înălţime de 1000 metri. Executând ordinul, avionul s’a lovit la o înălţime de 800 metri de coroana unui co­pac de 20 metri, aflat pe vârful unui deal. Avionuil a luat foc şi s-a prăbuşit. Stewardesa Maria Krent­­ner, în vârstă de 23 ani, care se afla în serviciul societăţii aeriene din luna Aprilie, a scăpat cu viaţă ca prin mi­nune. In momentul prăbu­şirii ea a fost asvârnită afară din avion în crengile pomu­lui, iar de acolo a căzut la­­ pământ de la o înălţime de­­ 5 m³ aleg r­div­:­e numai cu­­ o rană mică la picior. Toate­­ celelalte persoane aflate pe­­ bordul avionului au fost­­ ucise. 5 PARADISURI CARE NI SE FURĂ de AL. GREGORIAN îmi petrec vacanţa la Lacul Roşu, într’una din cele mai fru­moase staţiuni climatice din ţara noastră. Aşezat într’un ţi­nut superb, la­ intrarea în Cheile Bicazului, în această gură de raiu românesc care poate fi comparată fără teamă de exa­gerare cu Tyrolul, Lacul Roşu (în vechea denumire Ghyl­oşul) domină părţile răsăritene ale Transilvaniei din vârful semeţ al masivului Gherghiului şi îşi lărgeşte spaţiile până spre Cea­hlău şi până în inima podişului ardelean. Cine a văzut aceste locuri, cine iubeşte înalturile unde hă­­lăduesc cerbii, şi vecinătăţile cerului unde creşte Floarea Re­ginei, cine a simţit odată beţia alpină a Cheilor Bicazului, a­­cela rămâne pentru totdeauna amantul lor şi revine aici, me­reu, chemat de o irezistibilă pu­tere hipnotică. Nu ştiu dacă poesia acestor locuri stă în splendorile inte­grale ale peisagiului sălbatic, în strivitoarea grandoare a pereţi­lor de granit şi porfir, ce sfâ­şie un bulevard de cer şi-l da­rui spre jefuire ochiului; nu ştiu dacă frumosul, aici, e în imensitatea acestui masiv ver­de şi sburlit, privit în întregi­mea lui, sau în rocile acestea vineţii, în fiecare din aceste poeme serne ale naturii care în­­chipue­sci dantelăriile Domului din Viena, dincoace o coroană intactă de cetate, un cap de urs ori o căciulă dacă. Nu ştiu, fi­indcă la fiecare pas­te se duce o altă capod­operă a erupţiilor şi a vremii, un luminiş scăldat în ape orbitoare de soare, şi colo­sale văgăuni de piatră, unde omul primitiv a scrilijit, poate, cu milioane de ani în urmă, cea dintâi idee a lui gândită cu gre­­zia... In faţa acestor peisagii mio­ritice te cuprinde o bizară în­­contrare de senzaţii. E o poftă păgână, olimpiană, de a-ţi în­fige orgoliul, ca pe un steag, în aceste creste din nouri şi e, tot­odată, nu ştiu ce sacră emoţie, sunt nu ştiu ce acorduri reli­gioase care-ţi năvălesc în su­flet şi-ţi îndoae genunchii cer­biciei în evlavie şi umilinţă. Prea e uriaş Dumnezeu, prea e cosmic în înălţimile acestea ameţitoare... Staţiunea climatică propriu zisă e la poalele Suhardului, în mijlocul unei hore de culmi, la o altitudine de peste o mie de metri. Sunt câteva zeci de vile ca nişte cutioare clădite din beţe de chibrit, câteva dru­muri care îndulcesc suişurile pripoarelor, superbul lac prove­nit dintr’o scufundare a scoarţei şi din care se văd încă vârfu­rile protestatare ale brazilor, şi, încolo, munte nesfredelit de dintele civilizaţiei, dar chelit de fierăstrăul nemilos al exploa­tatorului evreu. Abia de acum încolo va în­flori această staţiune minunată. Şi de aceea credem că e momen­tul să atragem atenţia oficiului [Continuare în pag. 2-a) Ducele Mussolini, Principele Umberto, mareșalul Graziani și ministrul Bottai la mane­vrele armatei italiene­­ . I

Next