Universul, august 1938 (Anul 55, nr. 221-236)
1938-08-16 / nr. 221
V 15 August 1916 Se împlinesc 22 de ani de la intrarea României în războiul mondial. 15 August 1916! Dată sfântă în istoria neamului românesc care, prin propriile lui sacrificii şi-a cucerit unitatea naţională, contribuind, alături şi împreună cu aliaţii săi, la stabilirea unui echilibru moral în viaţa internaţională întemeiat pe justiţie şi pe libertate. I-a fost dat neamului nostru să treacă prin veacuri de suferinţă. I-a fost dat să suporte năvăliri şi asupriri duşmane. Vigoarea lui însă n’a fost atinsă şi, mândru de origina lui, mândru de însuşirile lui, el a ştiut să-şi păzească fiinţa lui naţională, iar în clipa când a sunat goarna desrobirii, înainte de a se fi desăvârşit unitatea geografică şi politică, se desăvârşise unitatea sufletească a românilor de pretutindeni. Ca prin minune, visul milenar devenise o realitate pe care sacrificiul de sânge al soldaţilor români a cimentat-o pentru vecie. Dacă se cuvine ca în această zi gândurile noastre să se îndrepte cu evlavie şi recunoştinţă către toţi aceşti eroi ai neamului cari au făurit, murind pentru ea, unitatea noastră naţională, către marele rege Ferdinand şi duioasa regină Maria şi către toţi acei mari români cari, prin înţelepciunea şi hotărîrea lor, au ştiut să îndrumeze destinele neamului spai ţărmul desrobirii, se cuvine în acelaş timp să privim viitorul cu răspundere şi să consolidăm moştenirea sfântă pe care ne-au lăsat-o înaintaşii noştri. Şi prima datorie a noastră, a tuturor, este să păstrăm neatinsă unitatea sufletească între românii din toate unghiurile ţări, fiindcă această unitate constitue forţa naţională cu care, în ceasul primejdiei, vom putea face faţă oricărei încercări duşmane împotriva integrităţii noastre teritoriale şi a libertăţii noastre. România mare nu este o simplă expresiune geografică. Ea este simbolul unui act de dreptate, expresiunea voinţei a milioane de oameni de acelaş sânge şi desăvârşirea istorică a unui destin. Să nu uităm niciodată nici suferinţele trecutului, nici ■ sacrificiile făcute pentru în- cetarea lor. Dar, să nu ne lă- săm ispitiţi de iluzii şi să nu credem că generaţia noastră este numai beneficiara înaintaşilor şi că ei nu-i luaî incumbă nici o datorie. Frământările internaţiona- le sunt din ce în ce mai ac- centuate. Orizontul se întu- j necă şi nu departe de noi se ascut armele şi se încurajează poftele şi ambiţiile. Să nu ne lăsăm ispitiţi de deşărtăciunea vorbelor şi să privim cu ochi veghetori la fruntariile noastre chiar atunci când ni se întind ramuri de măslini. Să fim hotărîţi şi tari — să fim harnici şi uniţi. Să fim generoşi faţă de cei cari trăesc în mijlocul nostru şi, credincioşi tradiţiei noastre sufleteşti, să le dăm libertatea pe care ei au tăgăduit-o fraţilor noştri, de a trăi în legea şi credinţa lor. Dar să nu lăsăm ca generozitatea noastră să degenereze în slăbiciune. Să fim mai presus de toate păzitorii vigilenţă ai drepturilor sfinte ale neamului nostru care trebue să se poată desvolta liber în ţara lui liberă, căruia i se cuvine conducerea desti- nelor lui proprii şi care tre- j jiue să-şi păstreze întreg, ne- a f scîrbit caracterul fiinţei sale naţionale. Dacă justiţia înfăptuită prin sacrificiul a milioane de oameni cari şi-au vărsat sângele în timpul războiului mondial este astăzi a menin - i ţaţă, să nu uităm o clipă că ’ neamul nostru a fost şi el printre făuritorii acestei justiţii. Cu gândul închinat trecutului îndurerat dar glorios, să privim încrezători în viitor, încrezători dar hotărîţi, tari şi mai ales uniţi cu toţii în jurul ideii naţionale. O pădure in flăcări A ars o mare suprafaţă precum şi mai multe grămezi de lemne de foc Constanţa, 13 August Din cauze ce nu se cunosc, azi dimineaţă pe la ora 11 iunie, un puternic foc a cuprins, pentru a doua oară, în timpul acestei veri, pădurea Comorova, din apropierea Mangaliei. Focul s’a întins cu o repeziciune uimitoare, din cauza ierburilor uscate, precum şi a luminişurilor cu mărăcini foarte abundenţi în această pădure. Cum, la un moment dat, focul ameninţa să cuprindă şi pavilionul ocolului silvic din pădure, au fost chemaţi la faţa locului soldaţii de la compania de grăniceri, cum şi locuitorii din comunele învecinate, cari au reuşit să izoleze clădirea.A ars o mare suprafaţă din pădurea Comorova, precum şi rai multe grămezi de lemne de foc. Pagubele sunt foarte mari. SXEMH.ANU 1.stany Caz« M 6 kt t plătită in numerar conform aprobării dir. G le P. A T. No. 120.288/932 *■ TRIAGA, REDACTIA SI ADMINISTRATIA: BUCURESTI, CENTRALA TELEFONICA.A ZIARULUI: 3.30.110; TELEGRAFICE SI TELEFONICE STR. BREZOIANU No. 23-25 • SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3 30.15 Situaţia internaţională De luni de zile oamenii de Stat se străduiesc ca armele să cedeze togei. Nu mai există vacanţe diplomatice. Downing Street No. 10 şi Foreign Office calcă cele mai scumpe tradiţii, îşi întrerup concediile, renunţă la liniştea de sfârşit de săptămână şi se amestecă din ce în ce mai mult în politica tulburată a continentului, în dorinţa lor de a salva bunul suprem al păcii. Problemele internaţionale de astăzi nu sunt însă de o deslegare uşoară. Spirite mai puţin stăruitoare ar fi ispitite să le considere ca insolubile. Cele două Spanii, încăerate de doi ani, într’un război fratricid, duc o luptă de exterminare. Politica de neintervenţie păruse, acum o lună, că a dus la un acord al tuturor acelora, care au intervenit sau n’au intervenit în Spania,‘dar care au interese vitale în această ţară. Se aştepta retragerea voluntarilor, care trebuia să fie începutul sfârşitului. Dar ea atârna de cei doi beligeranţi. Guvernul din Barcelona şi-a dat răspunsul la propunerile comitetului de neintervenţie, dar generalul Franco, ocupat de operaţiile militare n’a găsit, se zice, de mai multe săptămâni, timpul să răspundă. In Franţa, care în semn de bunăvoinţă şi-a închis frontiera spre Spania, chiar simpatizanţii naţionaliştilor spanioli, se întreabă, dacă mai este cazul să înlesnească în acest fel victoria unui adversar eventual de mâine. In Palestina sfâşierile dintre Evrei şi Arabi continuă, cu aceiaşi violenţă. Şi acolo lupta este fără cruţare. Şi acolo, ca şi în Spania, războiul civil pune în cauză interese imperiale, interese politice, strategice şi economice vitale pentru Marile Puteri europene, care-şi fac un război larvat, cu sângele şi braţele altora. In Extremul Orient cinci sute de milioane de oameni sunt angajaţi într’un război de istovire, în care boala, epidemiile şi inundaţiile fac mai multe victime ca bombardamentele. De un an războiul n’a ajuns la nici o hotărîre. Armistiţiul ruso-japonez e singurul act de destindere în conflictul din răsăritul îndepărtat, dar cine ştie dacă el nu traduce în realitate decât o tactică de aşteptare, până în clipa când războiul din China se va apropia de o hotărîre sau până când taberele în luptă vor fi complet secătuite de forţe ? In Cehoslovacia, spinoasa misiune a lordului Runcyman este îngrădită de limite care nu se pot trece: de o parte imperativele constituţionale şi naţionale ale unui guvern, care nu poate sacrifica unitatea Statului şi garanţiile lui de existenţă, de altă parte intransigenţa unei puternice grupări etnice, care simte la spatele ei forţa naţională masivă a germanismului. Misiunea mediatorului britanic are cel puţin meritul de a fi o supremă încercare de pace şi de a înlătura, în aşteptare, o soluţie de forţă. Toate gravele probleme in-ternaţionale în curs apar ca insolubile pentru moment; toate angajează interesele tuturor Marilor Puteri ale lumii; toate pot avea ca urmare, dacă nu intervin soluţii transacţionale, un recurs la forţă, pentru a curma situaţii imposibil de menţinut. Intr’o astfel de atmosferă de încordare au avut sau vor avea loc manevrele tradiţîonna e, în această epocă a anului, întoată Europa occidentală. Ele sporesc greutăţile acelora, cari urmăresc stabilirea unui acord general. In Belgia, în Marea Britanie, în Franţa, manevrele n’au depăşit proporţiile locale ale exerciţiilor militare obişnuite. In Italia, manevrele din Abruzzi au avut proporţii relativ modeste. De fapt Italia, în Etiopia şi în Spania, face manevre de trei ani. Discursul tradiţional în asemenea ocazii, al d-lui Mussolini, a dat manevrelor, cu vigoarea obişnuită, un relief de actualitate „Italia este pe punctul de a crea un nou tip de război, repede, violent, implacabil, bazat pe devotament, pe hotărîre neclintită şi pe încrederea nesdruncinată în iniţiativa, ardoarea şi în puternicele calităţi fizice şi spirituale ale şeilor“. Ecoul acestor cuvinte se amplifică în proporţii uriaşe în Germania. Agenţiile de presă ne informează că lucrări de fortificaţie considerabile se fac atât pe frontiera Rinului, unde vor fi gata în Septembrie, cât şi pe frontiera cehoslovacă. Numeroase regiuni din Germania sunt declarate „Sperrgebiet", teritoriu închis pentru străini. Manevrele viitoare vor lua proporţii nemaivăzute pentru asemenea exerciţii militare: presa vorbeşte de un milion şi jumătate de oameni concentraţi în acest scop. La Londra şi Paris, ca şi aiurea, neliniştea apare legitimă, în situaţia internaţională de azi. Nici o speranţă nu este astăzi de prisos, nici o străduinţă de destindere nu trebue să pară fără folos, iar înţelepciunea şi tenacitatea oamenilor de Stat, care voesc pacea, nu trebue să fie depăşită decât de vigilenţa lor Anul al 55-lea 10 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov Hr. 82TI Marţi 16 August 1958 10 Pagini B, DIRECTOR ŞI ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU REZIDENŢII REGAU începând de azi. Statul român are la temelia sa un nou statut administrativ. Circumscripţiile teritoriale prevăzute prin acest statut, cum şi organizarea technică a conducerii lor tind să imprime ţării nu numai o configuraţie administrativă nouă, dar şi un nou sistem de a gospodări interesele locale, întemeiat pe principiul descentralizării, în vederea desvoltării vieţii provinciale. Noua lege administrativă recunoaşte 4 circumscripţii teritoriale: comuna, plasa, judeţul şi ţinutul. Dintre acestea, comuna şi ţinutul sunt declarate din capul locului persoane juridice, în timp ce plasa şi judeţul rămâne organisme de control şi de descentralizare administrativă. De fapt, punctul central al reformei îl constitue creiarea celor zece ţinuturi, a căror delimitare trebuia să satisfacă cerinţele unei grupări cât mai reuşite a nevoilor şi intereselor locale şi să răspundă în acelaş timp şi imperativelor impuse de interesele superioare de stat. Fiecare ţinut e pus sub conducerea unui rezident regal, numit pe 6 ani. Puterile, ca şi îndatoririle rezidenţilor regali, sunt deosebit de însemnate. Rezidentul este reprezentantul guvernului în ţinut şi tot el este capul ierarhic al întregii administraţii ţinutale, având sub veghea şi ordinele sale pe toţi funcţionarii exteriori ai ministerelor, cu excepţia elementelor aparţinând justiţiei armatei, afacerilor străine, căilor ferate şi stabilimentelor de învăţământ superior. Nu numai că supraveghează activitatea funcţio- narilor şi controlează gestiunile, ordonanţează sumele repartizate de fiecare departament, dar tot el numeşte, transferă şi înaintează în, toate funcţiile publice, pe funcţionarii pentru a căror numire nu se cere decret regal, având dreptul de a pune in mişcare şi acţiunea disciplinară împotriva celor în culpă. In grija lui este dată menţinerea ordinei şi siguranţei publice, având la dispoziţie organele poliţieneşti şi ale jandarmeriei şi putând cere, la nevoe, chiar punerea în mişcare a forţei militare. Ca şef al administraţiei ţinutale, rezidentul regal supraveghează nu numai administraţia locală propriu zisă, ci şi asociaţiunile, composesoratele de păduri şi toate stabilimentele publice şi de utilitate publică din ţinut, putând asista şi prezida şedinţele lor. In exercitarea atribuţiunilor, rezidentul regal este ajutat de Consiliul ţinutului, care se compune din membri de drept şi din membri aleşi. Aceştia din urmă sunt desemnaţi, parte, de consiliile comunale din ţinut, parte de organizaţiile profesionale (camerele de agricultură, de comerţ, industrie şi muncă) din ţinutul respectiv. Din cele schiţate mai sus, rezultă cât de mari sunt I drepturile, dar şi răspunderurile legate de această funcţiune. Exercitarea lor, cu cele mai bune rezultate pentru folosul local şi cel obştesc, I este deci în funcţiune de competenţa, de energia, de autoritatea morală personală a celui învestit cu această demnitate. Acest considerent a şi determinat pe legiuitor să prevadă condiţiuni şi garanţii deosebit de exigente pentru cei meniţi să ia pe seama lor răspunderea conducerii administrative a ţinuturilor. M. S. Regele semnând decretul de sancţionare a noiii legi administrative Sancționarea nouii legi administrative M. S. Regele în sala Trenul.. Patrick O’Brien, celebrul gangster american a stat două zile in Capitală Toată lumea a citit desigur că celebrul gangster american Patrick O’Brien, a fost semnalat de poliţia Statelor Unite ale Americii, că întreprindea un voiaj în Europa centrală. N’a ştiut însă nimeni că O’Brien a fost timp de două zile în Capitală. Cu paşaportul nr. 517.684, din 21 Aprilie 1938, eliberat de autorităţile din Washington, el a intrat în România venind de la Sofia. S-a oprit la Bucureşti, şi a descis la hotelul „Royal“ din str. Sărindar, unde a ocupat camera 33. Masa a luat-o regulat la restaurantul „Modern“. Filat de autorităţi, gangsterul a fost silit să părăsească ţara. După ce şi-a vizat paşaportul la legaţia U. S. A., din str. Povernei, supraveghiat de poliţie, a părăsit ţara îndreptându-se spre Lemberg. CIOCNIRE DE TRENURI Mexico 13 (Radox). — Două trenuri exprese mergând în sens invers s’au ciocnit în apropiere de Mexico. Trenurile erau încărcate de turişti. Opt vagoane au deraiat. Sunt 4 morţi şi 12 grav răniţi. -------xX®«®Xx------ Moartea a trei alpinişti germani Berna 13 (Rador). — Trei alpinişti germani şi-au găsit moartea în munţii Cerveni. Doi excursionişti elveţieni cari plecaseră pentru a face o ascensiune în aceiaşi munţi au dispărut deasemeni fără urmă. '-------xX®**X x------ Trebue să fiţi buni creştini, pentru a fi buni italieni" a declarat Papa unui grup de industriaşi Roma, 13 (Rador). Corespondentul agenţiei „Havas“ transmite • Papa a primit azi la Castel Gandolfo un grup de 235 de industriaşi din textile, din regiunea Brescia. In discursul ţinut cu acest prilej, Suveranul Pontif a declarat între altele: „Trebuie să fiţi buni creştini, pentru a fi buni italieni. Cei cari cred altfel săvârşesc o greşeală foarte gravă şi dezastruoasă“. „ CATASTROFĂ AVIATICĂ IN MUNŢII PĂDUREA NEAGRĂ Un avion cu pasageri pe linia Praga-Paris s’a prăbuşit in flăcări. — 16 morţi Serviciul special al „Universului“ Praga, 13 (Radio-Central). — Un avion al liniei aeriene cehoslovace Praga-Paris, s’a prăbuşit azi, la ora 11 dim., din motive necunoscute, în Pădurea Neagră, în apropiere pe Oberkirchen, la 40 kilometri de Strassbourg. Avionul era de tipul „Savoia Marchetti“ şi pe bordul lui se aflau 13 pasageri şi echipajul compus din patru oameni. Avionul urma să sosească la Strassbourg la ora 11,05. La ora 11 şi un minut s’a primit ultima radiogramă depe avion, arătându-se că sboară la o înălţime de 600 metri, având de luptat cu o furtună violentă. Sosirea avionului întârziind, s’au început imediat cercetările şi în curând s’a primit din Freiburg ştirea că avio- nul s’a prăbuşit în Pădu- rea Neagră. Avionul era condus de cunoscutul pilot cehoslovac Bradenec. După ultimele ştiri, 16 persoane au pierit în această catastrofă. Numai stewardesa a scăpat cu viaţă. Printre pasageri se aflau directorul Frank de la societatea de filme Fox, cu soţia, un englez, patru persoane a căror naţionalitate nu se cunoaşte încă. Ceilalţi erau cetăţeni cehoslovaci. AVIONUL S’A PRĂBUŞIT IN FLĂCĂRI Praga, 13 (Radio Central). — Asupra groaznicului accident de aviaţie din Pădurea Neagră se află următoarele amănunte: Spre a putea lupta mai uşor împotriva furtunei, avionul a primit dela Strassbourg dispoziţiuni să coboare la o înălţime de 600 metri. Avionul sbura atunci la o înălţime de 1000 metri. Executând ordinul, avionul s’a lovit la o înălţime de 800 metri de coroana unui copac de 20 metri, aflat pe vârful unui deal. Avionuil a luat foc şi s-a prăbuşit. Stewardesa Maria Krentner, în vârstă de 23 ani, care se afla în serviciul societăţii aeriene din luna Aprilie, a scăpat cu viaţă ca prin minune. In momentul prăbuşirii ea a fost asvârnită afară din avion în crengile pomului, iar de acolo a căzut la pământ de la o înălţime de 5 m³ aleg rdiv:e numai cu o rană mică la picior. Toate celelalte persoane aflate pe bordul avionului au fost ucise. 5 PARADISURI CARE NI SE FURĂ de AL. GREGORIAN îmi petrec vacanţa la Lacul Roşu, într’una din cele mai frumoase staţiuni climatice din ţara noastră. Aşezat într’un ţinut superb, la intrarea în Cheile Bicazului, în această gură de raiu românesc care poate fi comparată fără teamă de exagerare cu Tyrolul, Lacul Roşu (în vechea denumire Ghyloşul) domină părţile răsăritene ale Transilvaniei din vârful semeţ al masivului Gherghiului şi îşi lărgeşte spaţiile până spre Ceahlău şi până în inima podişului ardelean. Cine a văzut aceste locuri, cine iubeşte înalturile unde hălăduesc cerbii, şi vecinătăţile cerului unde creşte Floarea Reginei, cine a simţit odată beţia alpină a Cheilor Bicazului, acela rămâne pentru totdeauna amantul lor şi revine aici, mereu, chemat de o irezistibilă putere hipnotică. Nu ştiu dacă poesia acestor locuri stă în splendorile integrale ale peisagiului sălbatic, în strivitoarea grandoare a pereţilor de granit şi porfir, ce sfâşie un bulevard de cer şi-l darui spre jefuire ochiului; nu ştiu dacă frumosul, aici, e în imensitatea acestui masiv verde şi sburlit, privit în întregimea lui, sau în rocile acestea vineţii, în fiecare din aceste poeme serne ale naturii care închipuesci dantelăriile Domului din Viena, dincoace o coroană intactă de cetate, un cap de urs ori o căciulă dacă. Nu ştiu, fiindcă la fiecare paste se duce o altă capodoperă a erupţiilor şi a vremii, un luminiş scăldat în ape orbitoare de soare, şi colosale văgăuni de piatră, unde omul primitiv a scrilijit, poate, cu milioane de ani în urmă, cea dintâi idee a lui gândită cu grezia... In faţa acestor peisagii mioritice te cuprinde o bizară încontrare de senzaţii. E o poftă păgână, olimpiană, de a-ţi înfige orgoliul, ca pe un steag, în aceste creste din nouri şi e, totodată, nu ştiu ce sacră emoţie, sunt nu ştiu ce acorduri religioase care-ţi năvălesc în suflet şi-ţi îndoae genunchii cerbiciei în evlavie şi umilinţă. Prea e uriaş Dumnezeu, prea e cosmic în înălţimile acestea ameţitoare... Staţiunea climatică propriu zisă e la poalele Suhardului, în mijlocul unei hore de culmi, la o altitudine de peste o mie de metri. Sunt câteva zeci de vile ca nişte cutioare clădite din beţe de chibrit, câteva drumuri care îndulcesc suişurile pripoarelor, superbul lac provenit dintr’o scufundare a scoarţei şi din care se văd încă vârfurile protestatare ale brazilor, şi, încolo, munte nesfredelit de dintele civilizaţiei, dar chelit de fierăstrăul nemilos al exploatatorului evreu. Abia de acum încolo va înflori această staţiune minunată. Şi de aceea credem că e momentul să atragem atenţia oficiului [Continuare în pag. 2-a) Ducele Mussolini, Principele Umberto, mareșalul Graziani și ministrul Bottai la manevrele armatei italiene . I