Universul, octombrie 1938 (Anul 55, nr. 282-297)
1938-10-16 / nr. 282
Asm! a 1 §5-Iea 12 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UMiWEHSyL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov . similis filai „Fac apel la toţi bunii români — scria toi directorul nostru d. Stelian Popescu — să uite tot cea ce îi desparte, să se unească cu toţi într’un singur gând şi numai pentru singura idee: SALVAREA GRANIŢELOR“. Acest comandament naţional la care a făcut apel directorul nostru trebue să constitue de azi încolo grija noastră de căpetenie şi de toate zilele. Nu voim prin aceasta să alarmăm opinia publică, nici să spunem că graniţele noastre s’ar găsi într’o primejdie iminentă. Pentru apărarea lor, dacă ar cuteza cineva să se apropie de ele, armata românească va şti să-şi facă datoria cu acelaş curaj, cu aceiaşi îndârjire şi cu acelaş entuziasm cu care tot ea a ştiut să le asigure pentru vecie naţiunii întregite. Socotim însă că graniţele nu se apără numai în ceasul primejdiei cu tunuri şi cu baionete. Este de datoria tuturor ca în timp de pace să întărească la frontiere sufletul românesc, să întreţie mai a- tes dealungul frontierelor spiritul şi conştiinţa românească şi să dea populaţiei care se găseşte in acele părţi putinţa şi sprijinul ca să-şi apere drepturile şi liniştea vieţii ei naţionale. Aceasta nu se poate obţine decât prin afirmarea neîncetată a solidarităţii naţionale, prin întreţinerea acelui suflu naţional care încurajează şi stimulează rezistenţa împotriva tuturor infiltraţiimilor străine, împotriva oricărei încercări de terorizare sau de conrupere. Iată datoria la care chemăm pe toţi românii. Trebue să se ştie de toată lumea că graniţele româneşti nu pot forma şi nu vor forma niciodată obiect de târguiala, că acolo unde s’a pus piatra de hotar, de vitejia şi cu sacrificiul românilor, ea este pusă pe vecie şi că Românii de pretutindeni şi toţi laolaltă vor şti să apere această trăinicie a graniţelor ţării. Prin scrisul nostru zilnic, prin vorba noastră, prin activitatea noastră, prin disciplina şi unirea noastră să arătăm tuturor acelora cari ar cuteza să râvnească la vreo brazdă din pământul românesc că există în România Mare un suflet românesc mai tare decât orice armă, gata să înfrunte orice primejdie de oriunde ar veni ea. Ştim că propaganda ungurească se desfăşoară astăzi cu o deosebită îndârjire şi că de câtva timp se manifestă dincolo de graniţele româneşti o mare cutezanţă de limbaj. In mod liniştit dar hotărât să răspundem acestei izbucniri revizioniste cu afirmarea sufletului românesc unitar, conştient de drepturile lui şi gata să şi le apere cu orice sacrificii. Pentru întărirea şi susţinerea conştiinţei naţionale şi pentru încurajarea rezistenţei în faţa oricăror îndrăzneli, directorul nostru a adresat joi apelul său: „In aceste vremuri de zguduire internaţională — a spus d. Stelian Popescu — cred că este o supremă datorie pentru ziarişti şi intelectuali de orice categorie să-şi ia, cu toate riscurile, sarcina îndrumării conştiinţei naţionale şi a opiniei publice româneşti“. Fie ca acest apel să fie auzit, înţeles şi îndeplinit. AMENINŢĂRILE UNGARIEI FAŢĂ DE CEHOSLOVACIA „Vrem să luptăm pentru dreptate cu toate forţele şi cu toate mijloacele noastre, dacă este posibil cu argumente şi armele spiritului, dacă este necesar chiar cu ghiarele”. Aşa se exprimă ziarul guvernamental ungar „Fueg-Gedenzeeg” într’un articol pe care agenţia telegrafică ungară ni l-a transmis joi, ca reprezentând părerile „unei surse deosebit de competente” cu privire la pretenţiile teritoriale ale Ungariei faţă de Cehoslovacia. Limbajul acesta al presei oficiale maghiare nu ne surprinde. Acei cari au urmărit presa ungară îl cunosc, iar acei cari in ultimul timp au ascultat posturile de radio ungureşti, au avut prilejul să audă ameninţările şi stilul elegant ale vorbitorilor unguri. Nu ne surprinde nici pretenţia că Ungaria vrea să lupte pentru „dreptate”. Istoria cunoaşte cuprinsul noţiunii de „dreptate” după concepţia maghiară. Secole de-arândul „dreptatea” maghiară a asuprit în mod sălbatec milioane de români, de cehi, de slovaci şi de ruteni, secole de-arândul, în numele acestei „dreptăţi maghiare” au fost supuse la cea mai odioasă sclavie popoarele pe cari vitregia soartei le-a aşezat în vecinătatea Ungariei, iar combinaţiile politice ale Europei de pe acea vreme le-a lăsat în „ghiarele’’ maghiare. Nu ne surprinde nici faptul că Ungaria, duipă ce cu prilejul conferinţei Micii înţelegeri, ţinută la Bled acum două luni, a cerut cu insistenţă să i se recunoască dreptul la înarmare, dând asigurări formale că nu va recurge niciodată la forţă împotriva vreunuia din statele Micii înţelegeri, astăzi ameninţă cu recurgerea la „ghiarele” pe care o generozitate prea timpurie i le-a tolerat Şi i le-a recunoscut. Este însă ceva care ne surprinde : este atitudinea acelor mari puteri cari au semnat acordul de la Muenchen. Intr’adevăr, în „declaraţia” adiţională a acestui acord se spune lămurit următoarele : „Şefii guvernelor celor patru puteri declară că problema minorităţilor poloneză şi ungară din Cehoslovacia va constitui obiectul unei noui conferinţe a şefilor de guverne ale celor patru puteri, în cazul când guvernele interesate nu vor fi căzut de acord până în termen de trei luni”. Iar în protocolul adiţional al aceluiaş acord se precizează că până la soluţionarea problemei minorităţilor ungare şi polone, după care urmează ca Germania şi Italia să garanteze şi ele frontierele Cehoslovaciei, aceste frontiere sunt de pe acum garantate de Franţa şi Anglia. Reamintim în acelaş timp că atunci când Polonia a ameninţat să năvălească în teritoriul cehoslovac, d. Chamberlain a declarat în Camera Comunelor (Continuare in pag. 2 a) Mareşalul englez Sir Cyrill Newall (dreapta) care vizitează Franţa împreună cu o delegaţie militară, după o conferinţă pe care a avut-o la ministerul aerului din Paris I cu generalul Vuillemin (stânga). I ^||| România S le străinătate 6 lei EXEMPLARUL - Taxa poştală plătită in numerar conform aprobării dir. Gle P. T. T. No. 120. 288/932 URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 Experienţa Belgiei O ţară mică, o naţiune mare, s’a spus deseori despre Belgia. Această calificare meritată caracterizează cu drept cuvânt Belgia, produs al unei lungi evoluţii istorice şi politice, care a dus-o la unire şi independenţă in 1830. O dinastie viguroasă de regi, înzestraţi cu simţul realităţilor, dar însufleţiţi de idealurile Statului, în care erau chemaţi să domnească şi adânc pătrunşi de misiunea lor regală, a condus cu înţelepciune destinele Belgiei, iar uniunea şi munca stăruitoare a unuia dintre cele mai harnice şi oneste popoare au dus-o la o propăşire remarcabilă şi la o desvoltare politică, economică şi colonială, care depăşea cu mult îngustimea hotarelor sale. Statul belgian a izbutit să se impună unei Europe, care nu-l dorea, la începuturile lui, şi neutralitatea garantată de Marile Puteri dădea Belgiei o funcţiune de pace şi de liberalism economic şi politic, căruia poporul belgian i-a rămas neclintit credincios până la 1914. Războiul mondial a răscolit în vinele belgienilor sângele bărbătesc al strămoşilor, cari au trăit timp de secole pe unul din câmpurile de bătălie ale Europei şi au făcut din Belgia o ţară de eroi şi de martiri, consacrată de admiraţia şi de respectul conştiinţei universale. Mărită cu teritoriile strategice Eupen şi Malmédy, dar ruinată de războiu, Belgia se punea la lucru cu o admirabilă stăruinţă. Greutăţi politice interne şi externe puneau insă Belgiei probleme hotărîtoare. Acţiu-ÎICCCUUtOTUynii/7n*v»n ni mişcarea rexistă, dispersiunea forţelor politice ale ţării în trei partide, dintre care niciunul nu are o majoritate hotărîtoare, au în-I grămădit dificultăţile şi înj mulţit crizele în această ţară , a liniştei şi a bunului simţ. Dar frământările interne îşi pierd din intensitate în faţa primejdiilor vieţii internaţionale, ameninţătoare deopotrivă pentru toate ţările mici, cari urmăresc pacea şi siguranţa frontierelor lor, dar care se tem să nu fie prinse, fără voia lor, în vârtejul conflictelor ideologice sau imperialiste, împrejurările internaţionale au modificat adânc politica externă a Belgiei. In dată după războiul mondial, amintirea camaraderiei de arme a dus la o solidaritate politică desăvârşită intre Belgia şi Franţa. In 1925, tratatul de la Locarno lega Belgia de cele patru Mări Puteri occidentale, printr’o obligaţie de garanţie reciprocă. Lipsa de deciziune a politicii franceze şi neînţelegerile dintre Londra şi Paris au făcut politica externă belgiană să alunece progresiv spre Marea Britanie. Faptul monetar al alinierii francului belgian cu livra sterlină în 1931, are importanţa unei manifestaţii politice: ruperea frontului comun cu Franţa. Denunţarea unilaterală a pactului de la Locarno de către Germania, în 7 Martie 1936, provoca o transformare şi mai adâncă a politicii externe belgiene. In Octombrie al aceluiaşi an, Belgia refuza să-şi mai asume vreo garanţie faţă de foştii semnatari de la Locarno şi revenia la vechea ei politică de neutralitate, garantată pentru ■moment prin propriile ei mijloace. După câteva luni, Franţa, Marea Britanie şi Germania se obligau succedi o/Î non oir7 nt-Q ■/va« +«' « belgiene ca inviolabile să se abţină dein orice act de agresiune împotriva Belgiei. Belgia înţelege să rămână departe de conflictele puternicilor ei vecini şi, poate că, după experienţa din 1914, această speranţă să nu fie fără temeiu. Autorul acestei politici este însuşi Regele Leopold al IlI-lea. Născut dintr-un neam viguros de soldaţi viteji şi de oameni politici pătrunzători, tânărul rege, pe care nu l-au cruţat tragediile destinului, face faţă, cu pricepere şi curaj, grelelor probleme ale ţării sale. In frumosul discurs, pe care l-a ţinut joi la Paris, cu prilejul desveliri monumentului, care consacră in capitala Franţei amintirea unanim respectată a cavalerescului şi înţeleptului său părinte, tânărul Suveran al Belgiei, după ce a făcut, în cuvinte mişcătoare, elogiul Franţei şi a afirmat trăinicia solidarităţii franco-belgiene, a arătat că misiunea pământului ospitalier al Belgiei este numai o misiune de pace şi mediaţiune. „Pentru a îndeplini această misiune de pace şi mediaţiune, a adăugat Suveranul, poporul belgian trebue să afirme şi să păstreze o independenţă deplină. Politica de independenţă nu este însă o politică de izolare şi de rezervă. Ea nu tăgăăneşte nici amintirea gloriosului trecut recent, nici amintirea încercărilor suferite cu curaj în comun“. „Ea implică — şi aceasta este voinţa Belgiei — respectarea angajamentelor in măsura puterilor sale, credinţa în cuvântul dat, realitate şi sinceritate faţă de toţi şi se identifică cu pacea, care răspunde aspiraţiilor adânci ale tuturor locuitorilor Belgiei“. Iată cuvinte înţelepte şi totodată bărbăteşti, care de/Im «n« ~ «j wi jooli-ít©« «-no» ţări mici, aşezată între vecini puternici. Ele merită să fie meditate cu atenţie, in împrejurările internaţionale de astăzi. FILME In tramvai. — Până unde mergeţi ? întreabă conduictorul. — Lai Statuia Brătiiariu. — Ciraci lei. Poftiţi biletul. Călătorul vâră mânai în buzunar, şi îngălbeneşte. Cui cealiaită se plesneşte pe obraz. — Mi i-a furat pantofi elul! strigă desperat, uitându-se după hoţul invizibil şi vrând par’că să sară din vagon, doar şi-o găsi banii. — Cât aveai în el ? întreabă un vecin. — Lasă-i în pace, domnule, intervine o vecină. De asta-i arde dumnealui acuma ? Ce importă cât avea. Vorbirea e că banii e scumpi şi te doare oricât ţi-ar şterpeli. — Unde ţineai portofelul, nenişorule ? întreabă altul. — In buzunarul dela spate, isbuteşte să răspundă păgubaşul, suspinând şi ştergându-şi năduşala. Abia luiaisem salariul: o mie cinci sute de lei. Taxele de şcoală ale copiilor—că mă las pe mine, ca să le pot plăti. — D’aia ţi i-a furat, replică ceilalt. Acolo se pune protofelul ? Dacă vrei să-ţi averi banii, faci ca mine.—îi ţii aici. Şi îşi arată buzunarul de la piept. Dar deodată încremeneşte. — Mi l-a furat şi mie ! Şi dând peste pasagerii îngrămădiţi, sare din mers, se rostogoleşte pe caldarâm, renunţă la pălăria scofâlcită de felinar și o ia la fugă năuc. Don Jose D. dr. Miguel Angel Carnaco, noul ambasador al Argentinei la Paris ———xXx© • QxXx—— Spania martira de AL. GREGORIAN Am primit zilele trecute două ziare din Spania lui Franco. Imprimate pe o hârtie mohorîtă ca o foae de cort, cu o cerneală apoasă şi cu zeci şi zeci de anunţuri mortuare în pagini chemând pe spanioli la gropile eroilor căzuţi în apărarea crucii şi a patriei, ziarele acestea, care miros a iarbă de puşcă şi au poposit pe masa mea de lucru după ce au făcut ocolul Europei, par nişte stranii mesagii dintr’un tărâm fantastic, dintr’o plăsmuire julvemiană. Au în ele ceva ireal, închid în coloanele lor chipuri şi fapte care nu par din veacul şi din continentul nostru: ruine fumegânde de oraşe, grămezi de cadavre mutilate, mistici cari se răsucesc pe ruguri psalmodiind, bestii care îşi fac glorie din suferinţa şi din moartea groaznică a oamenilor fără apărare, a copiilor, a mamelor, a bătrânilor, capodopere ale artei prefăcute în ţăndări, pânze de El Greco întrebuinţate ca otrepe de bocanci, pasionată isterice trăgând cu câte două pistoale în ostatici, monştri, monştri în toată fioroasa putere a cuvântului, cari incendiază, distrug, ucid cu plăcere, cu o voluptate dementă. Intrrografie prinsă undeva, intr’o mică localitate de pembru, aproape două duzini de copii, vânaţi cu grenade, stau înşiraţi pe o punte ca nişte prepeliţe. Alături, soboare de călugăriţe au fost coborîte din sarcofagii, gătite, pudrate, sulemenite trivial, rezemate de cruci, cu ţigări între oasele mâinilor, şi având de gât pancarte cu inscripţii idioate, sinistre: „Astăseară sunt liberă“ sau „Aştept un fascist bine în grădina raiului“. . Este atâta grozăvie şi sunt atâtea crime descrise în paginile acelea halucinante, că, la sfârşit, după ce ai avut tăria să citeşti şi să vezi tot, te apucă disperarea, simţi o nesfârşită scârbă pentru civilizaţia veacului, pentru cultură, pentru umanitatea întreagă , te simţi degradat şi nu ai mai vrea să te numeşti om. Cum au fost posibile ororile acestea într’o ţară din Europa, în (Continuare in pagina 2-a) MARE MIŞCARE IN DIPLOMAŢIA CEHOSLOVACĂ Praga, 13 (Radio-Central). — „Národny Politica” anunţă că în diplomaţia, cehoslovacă se va face mişcări importante. Astfel, d. Osusky, care timp de aproape 20 ani a fost ministru al Cehoslovaciei la Paris, va fi trimes ministru al Cehoslovaciei la Washington. D. Masteny, ministrul Cehoslovaciei la Berlin, care este în vârstă de 64 ani, a cerut trecerea sa la pensie pe ziua de 31 Decembrie. Succesorul d-lui Mastny la Berlin ar urma să fie d. Kiinzl-Jizersky, fost ministru al Cehoslovaciei la București și Viena. D. Jan Masaryk, ministrul Cehoslovaciei la Londra, ar urma să fie rechemat în ministerul de externe din Praga. ❖ Praga, 13 (Rador). — D. Jan Hajek, directorul presei din ministerul afacerilor străine, a fost desărcinat de această funcțiune. NEGOCIERILE A NGLO-ITALIENE Roma I3 (Rador) — Negocierile dintre contele Ciano şi lordul Perth, ambasadorul Angliei, întrerupte pentru câteva zile, au fost reluate azi. Corespondentul agenţiei „Havas” subliniază rezerva păstrată de cercurile interesate. Totuşi, el crede a şti că lordul Perth a remis guvernului italian răspunsul guvernului din Londra la sugestiile italiene pentru biruirea unora din obstacolele ce stau în calea punerii în vigoare a acordului italo-britanic. Se afirmă pe de altă parte că în curând vor urma şi alte întrevederi şi că conversaţiile italo-britanice vor continua să se desfăşoare într-o atmosferă de comprehensiune favorabilă, cu toată polemica de presă dintre ziarele italiene şi unele ziare engleze. Nrf. 282 Duminică 16 Octomnarie 191 12 Pagini P 1 I I DIRECTOR $1 ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU DESCHIDEREA ANULUI JUDECĂTORESC LA PARIS Ceremonia de la Curtea de Apel S-au rectificat şi fronierele dintre Elveţia şi Germania Consiliul federal al Elveţiei a prezentat Camerelor convenţiile încheiate de Elveţia şi Germania la 21 şi 22 Septembrie a. c. cu privire la rectificarea frontierelor între cele două ţări. Consiliul federal constată în mesajul ce însoţeşte cele două convenţii, că e vorba „de o operaţiune completă de revizuire a întregului traseu cuprins între Oli ----govia“. S-au înlăturat, prin noul traseu, neajunsurile ce le prezenta pentru vameşii germani şi elveţieni, vechiul traseu al frontierei, iar germanii au obţinut o creştere de teritoriu, drept compensaţie pentru concesiunile ce le-au făcut în regiunea urbană situată între Constanţa şi Kreuzlingen. Aceste rectificări de frontiere, mai mult de ordin technic, au fost cerute de ambele ţări interesate. --------xxxoroxxx- Perchiziţii generale in cuprinsul oraşului Sofia TOATA POPULAŢIA A FOST CONSEMNATA IN LOCUINŢE Sofia, 13 (Rador). — Corespondentul agenţiei „Havas” transmite : De la răsăritul soarelui, populaţia oraşului Sofia este consemnată în locuinţe, pentru ca poliţia să poată face perchiziţii generale. Străzile sunt ocupate de trufpe. Utilizarea telefonului şi telegrafului este interzisă tuturor particularilor. Sofia, 13 (Radar). — Agenţia telegrafică bulgară transmite următorul comunicat oficial: Perchiziţiile efectuate azi în capitală de autorităţile poliţieneşti, secondate de detaşamente din garnizoană, s’au desfăşurat într’o ordine perfectă, fără cel mai mic incident. Populaţia a primit cu calm şi bunăvoinţă organele puterii executive. La ora 18 perchiziţiile au luat sfârşit şi mişcarea a reînceput liberă pe străzile capitalei. In cursul perchiziţiiilor au fost arestaţi numeroşi indivizi, fără hârtii în regulă, sau căutaţi de poliţie. O parte din aceştia vor fi internaţi în localităţile lor de origină. -XXX pro XXX Zece morţi intr un accident de autocamion Viena, 13 (Rador). — Un groaznic accident de autocamion s’a întâmplat la Felsen-berg. Din cauza blocării frânelor, autocamionul s’a isbit cu mare viteză de un zid. Zece dintre ocupanţii autocamionului şi-au găsit moartea în acest accident. Ceilalţi 19 pasageri s-au ales cu răni mai mult sau mai puţin grave. Universitatea tradiţionalistă şi universitatea modernă de prof. CONSTANTIN KIRIŢESCU Universitatea este din nou la ordinea zilei. Au repus-o pe rol nu preocupările permanente pentru viaţa instituţiei şi reactivate de apropierea deschiderii noului an şcolar, ci îngrijorări de actualitate, în legătură cu probleme de reorganizare. Ele şi-au găsit ecoul într’o serie de artifelor "mMismf. Anlbilite afirmări şi aprecieri, considerate ca nedrepte ori excesive, au provocat discuţiuni şi au deslănţuit proteste. Nu este în intenţia noastră, de a aduce o contribuţie personală la înveninarea discuţiei, prin analiza amănuntelor. Mă voi restrânge a căuta să lămuresc chestiunea de principiu, care este cea hotărîtoare, căci dela buna ei înţelegere atârnă judecarea temeiniciei sau a netemeiniciei argumentelor de detaliu, privitoare la organizarea învăţământului superior. Ce trebue să înţelegem prin cuvântul universitate ? Care sunt întinderea şi conţinutul acestei noţiuni ? Instituţiile de învăţământ, cu caracter practic, au dreptul să trăiască şi să lupte pentru progresul cultural, sub steagul universităţii ? Sunt mulţi oameni de cultură care privesc universitatea dintr’o perspectivă greşită, deformată prin efectul depărtării în timp. Este o mare deosebire între universitatea de astăzi, aşa cum o cer trebuinţele vieţii moderne, şi universitatea veche, aşa cum ea s’a născut din împrejurările culturii medievale. Pe vremea lui Robert de Sorbon, întemeietorul în capitala Franţei, a celei mai vechi universităţi din lume, se putea crede că toată înţelepciunea umană se cristalizează în teologie, în filosofie şi în jurisprudenţă. Mai târziu, s’a adăogat medicina; una din principalele ei ramuri, chirurgia, n’a fost admisă, decât prin secolul XVII; până atunci, era considerată ca o meserie inferioară, chirurgii fiind clasaţi în corporaţia... băr-timp de veacuri, universitatea a trait o viaţă ermetic închisă in formele ei primitive, păzite de privilegiile ei corporatiste. Descătuşarea de jugul tradiţiei şi adaptarea la condiţiile noi create de progresul culturii şi reclamate de exigenţele vieţii în societatea modernă, este opera secolului XIX. Noile universităţi germane şi anglo-saxone au deschis universităţii drumuri noi şi orizonturi largi. Progresele uimitoare realizate de ştiinţele fizice, biologice şi sociale, de cuceririle civilizaţiei materiale ale omenirii, au transformat radical concepţiile vechi, impunând universităţii meniri şi ţeluri noi. Ştiinţa ocupă un loc din ce în ce mai însemnat în activitatea intelectuală; ea a devenit precumpănitoare în universitatea modernă, pe care a transformat-o radical. Astăzi, universităţile închistate în forme vechi, păstrând cu gelozie tradiţia ştiinţelor abstracte, — ca, de pildă — universitatea din Oxford, năzuind să dea Marii Britanii „oameni de caracter nobil“, devin o raritate. Sub presiunea nevoilor societăţii în slujba cărora sunt puse, universităţile trebue să dea oameni de acţiune, spirite dinamice, capabile să sporească bogăția spi(Continuare în pag. 2-a) rad frunzele.