Universul, noiembrie 1938 (Anul 55, nr. 298-312)
1938-11-01 / nr. 298
PROBLEMA depozitării CEREALELOR Belşugul de grâu din anul acesta face sa fie şi mai greu simţită lipsa mijloacelor de inmagazinare şi păstrare a cerealelor româneşti, spre a fi cât mai la îndemâna comerţului de specialitate, întreaga capacitate de înmagazinare a silozurilor de care dispunem astăzi la Constanţa, Brăila şi Galaţi, abia atinge 14.000 vagoane, ceeace, raportat la o producţie anuală de cereale de circa un milion vag., ar reprezenta proporţia infimă de 1,40 %0. Adevărul e că depozitarea nu este de lungă durată, şi, intrucât in silozurile noastre se perindă îndeobşte cam 4 serii de transporturi în cursul unui an, capacitatea relativă a acestor silozuri trebue socotită de 4 ori mai mare decât capacitatea lor absolută, adică de 14.000X4=56.000 vag. Dar şi acest procent este cu totul disproporţionat faţă de cele circa un milion de vag, anual la cât s’a ridicat totalitatea producţiei noastre agricole în anii din urmă. E uşor de înţeles deci, câte pagube înregistrează producătorul şi comerciantul de cereale din cauza lipsei mijloacelor de însilozare. Redusa capacitate a silozurilor noastre se resimte mai ales toamna, când ofertele şi transporturile se precipită din toate părţile ţării. Din primele zile silozurile existente ating plafonul capacităţii lor de încărcare, iar restul transporturilor se descarcă în magazii particular a» sau pH.*magaziile din gări, de unde iau mai târziu drumul silozurilor din porturi, necesitând astfel două rânduri de operaţiuni de încărcare şi descărcare, adică două rânduri de cheltuieli, ceea ce înseamnă o reducere echivalentă a câştigului pentru producător. Această situaţie face, pe de altă parte, ca numărul celor cari pot beneficia de operaţiunile de credit pe bază de scrisori de depozit (warante) să fie cu desăvârşire neînsemnat, marea majoritatea a producătorilor fiind puşi în imposibilitate de a aştepta momentul cel mai prielnic de vânzare. Chiar dacă n'ar fi presaţi de nevoia de numerar şi ar dori să-şi ţie productele în coşere, acestea sunt în genere aşa de prost construite şi întreţinute, încât marfa pierde şi în calitate şi în cantitate. Toate aceste consideraţiuni au determinat actualul guvern să păşiască la înzestrarea ţârii cu o reţea de silozuri strict necesară, a căror construire să fie eşalonată pe mai mulţi ani. Pentru moment s'a Întocmit prumul de lucru pe 2 ani. E vorba anume ca până în Iulie 1939 să se dea în exploatare primul lot de silozuri, însumând o capacitate globală de magazinaj de 20.000 vag., iar până în iulie 1940, un al doilea lot, reprezentând o capacitate de 25.000 vag. împreună cu instalaţiile existente, vom dispune astfel, în doi ani, de o reţea de silozuri cu o capacitate de 59.000 vag., care, multiplicată cu 4, reprezentând media anuală a operaţiunilor de încărcare şi descărcare, ar spori capacitatea de fapt la 236.000 vag. anual. Date fiind sumele importante pe care le necesită construi acestor silozuri ,perfecţionate, ne gândim dacă n’ar fi util ca ea să meargă mână In mână cu construirea de magazii săteşti, bazate pe iniţiativa şi contribuţia în natură (material şi muncă) a obştiilor, cooperativelor sau sindicatelor ţărăneşti, aşa cum s’a preconizat şi s’a documentat practic, în repetate rânduri, prin ziarul nostru. awMPHWtaw Un autobuz sfărâmat de tren Patru morţi In ziua de 27 c., la ora 10:30 seara, un tren de marfă, venind de la Şimleu, a surprins lângă Săcueni, la un pasaj al şoselei peste linia ferată, autocamionul 193 Ord, încărcat cu oameni, cari lucrau la forturi. Camionul a fost făcut ţăndări iar 4 oameni au murit pe loc. Astăzi, d. procuror Petruc s-a dus la fața locului. Diverse versiuni asupra soartei mareşalului Bluecher Varşovia, 29 (Radio-Central). — Ziarele poloneze află din Riga că mareşalul Bluecher, care a fost arestat, a încercat să se sinucidă în închisoare, dar a fost împiedicat să-şi pună planul în aplicare de agenţii G. P. U.-ului. Bluecher este acuzat de înaltă tradare, prin aceea că ar fi încercat să cedeze japonezilor o parte a Siberiei orientale de Est. Pentru punerea în aplicare a acestui plan, el se pusese în legătură cu statul major japonez. El mai este acuzat că a sabotat planul pentru reorganizarea economică a teritoriilor din Siberia orientală. MM ni Capela Stella Marls din Bälde T1 Pioasa ceremonie dela Balcic In prezenţa M. S. Regelui şi a Familiei Regale a fost aşezată,eri, caseta de aur cu inima Reginei Maria in capela Stella Maris Pe o minunată zi de toamnă, într’un cadru simplu şi impunător, s’a îndeplinit Sâmbătă, 29 Octombrie, ziua de naştere a Reginei Maria, ultima Ei dorinţă: îngroparea inimei în capela „Stella Maris“, din Balcic, liniştitul orăşel de pe malul Mării pe care ilustra defunctă l-a iubit atât de mult. Dimineaţa, la ora 7.20, cu un tren regal, au sosit la Bazargic. Principele Nicolae, principesa Elsabeta, arhiducesa Ileana şi arhiducele Anton de Habsburg, principesele de Hohenlohe. Cu acelaşi tren au mai sosit d-nii Urdăreanu, ministrul palatului, general Paul Teodorescu, ministrul aerului şi marinei, general Balif, general Zwiedeneck, ana Mavrodi şi d. general adj. Mihail, d. dr. Mamulea. La ora 10 membrii familiei regale au descins din tren fiind întâmpinaţi de d-nii C. Flondor, mareşal al Curţii, Ion D. Georgescu, primarul oraşului, şi lt.-col. Eug. Georgescu, comand, cerc, recrutare. Membrii familiei regale şi invitaţii au plecat apoi, cu automobilele, la Balcic. SOSIREA DISTRUGĂTORULUI „REGINA MARIA” La ora 10.30 şi-a făcut apariţia din largul Mărei distrugătorul „Regina Maria“ pe bordul căruia se afla inima marei dispărute, precum şi M. S. Regele, Marele Voevod Mihai de Alba Iulia şi suita, cari veneau de la Constanţa. Vasul era escortat de distrugătorul „Regele Ferdinand“. Amândouă vasele au ancorat în raza portului. La ora 11, inima Reginei Maria, aflată într’o casetă de aur, încrustată cu pietre preţioase, a fost coborâtă de pe distrugător într’o barcă motor, de gardă fiind d-nii comandori Paul Zlăteanu, Mihai Constantinescu şi Vlădescu din marina regală. Imediat a coborit, apoi, într’o pilotină M. S. Regele, însoţit de Marele Voevod Mihai. Tunurile de pe bordul distrugătorului „Regina Maria“ au tras 21 lovituri. Barca-motor şi pilotina au acostat la debarcaderul castelului Tenha Juvah unde M. S. Regele a fost întâmpinat de membrii familiei regale, de invitaţii sosiţi de la Bazargic precum şi de P. S. episcop Gherontie al Torpisului, d. colonel Anton Pârvu, prefectul judeţului, d. general Schwab, comandantul garnizoanei Bazargic, lt. col. Mateescu Teodor, comand. batalionului grăniceresc, părintele protoereu Paul Dobrescu şi preot Caraman. CORTEGIUL REGAL După ce M. S. Regele a dat mâna cu cei de faţă, s’a format cortegiul având în frunte pe P. S. episcop Gherontie şi preoţii. Urma caseta de aur cu inima Reginei Maria purtată de comandorul Zlăteanu, apoi M. S. Regele, Marele Voevod Mihai, principele Nicolae, principesa Elisabeta, arhiducesa Ileana şi arhiducele Anton de Habsburg, principesele de Hohenlohe şi invitaţii. Cortegiul a parcurs digul de piatră al debarcaderului îndreptându-se spre grădinile castelului Tenha Juvah. La intrarea în grădini, o companie fixă de la apărarea maritimă, sub comanda locat. Trache şi Gabroveanu, ia dat onorul. Corniștii intonează imnul funebru. AŞEZAREA CASETEI CU INIMA REGINEI MARIA Parcurgând aleele, cortegiul s’a îndreptat spre mica și minunata capelă Stella Maris, unde episcopul Gheront pr. Caraman au oficiat serviciu religios. Apoi caseta de aur cu inima reginei Maria a fost așezată într’o urnă mare de marmoră albă masivă, aflată în partea stângă a capelei, la intrare. In momentul când se așeza greul capac al urnei companiei de marină sunau stingerea, iar tunurile de pe distrugătorul „Regina Maria“ trăgeau cele 21 lovituri. Membrii familiei regale au luat apoi masa la castel. SOSIREA FAMILIEI GALERE Caseta cu inima defunctei Suverane purtată de commdorul Zlătearu. Balcic, 29 Octombrie După cenemoniie Sosirea M. S. Regelui in Capitală M. S. Regele, împreună cu Măria Sa Marele Voevod Mihai de Alba Iulia şi suita, a sosit în Capitală, cu tren regal, Sâmbătă seară la ora 11,35, venind de la Balcic. In gara regală de la Mogoşoaia Suveranul şi Marele Voevod au fost salutaţi de d-nii Armand Călinescu, ministrul internelor; general Ciupercă, ministrul apărării naţionale; M. Ghelmegeanu, ministrul comuniaţiilor; general Coroamă, comandantul diviziei de gardă; gen. Petrescu nu, comandantul pieţii; dr . Bianu, directorul r1 Siguranţei statului; n, secretarul generrii poliţiei Capita Mai bine mai târziu decât niciodată Am fost todeauna de părere că, dacă este de datoria presei să informeze opinia publică asupra desfăşurării evenimentelor din întreaga lume şi dacă ii este îngăduit să-şi exprime, prin comentarii cuviincioase şi obiective, opiniile asupra acestor evenimente, presa nu are însă cădere să se amestece în treburile interne ale altor state, să ia partea unora împotriva altora în luptele politice interne. O asemenea imixtiune depăşeşte atributul unei prese naţionale obiective şi ea poate crea, de multe ori, o atmosferă dăunătoare bunelor raporturi între diferite ţări, întemeiaţi pe această credinţă de la care noi nu ne-am abătut, atunci când ziarul nostru a dus lupta pe linia naţională împotriva agitaţiilor comuniste de la noi, alimentate de o presă înstrăinată şi de agenţi ai străinilor, ne-am arătat surprinderea că o parte din presa unei ţări prietene şi faţă de care sentimentele noastre n’au variat, Franţa, a socotit că îi era îngăduit să critice atitudinea noastră şi să ia apărarea acelora cari urmăreau distrugerea temeliilor statului român. Şi n’au fost numai intervenţiile inadmisibile ale acestor câtorva ziare franceze. Înstrăinaţii şi agitatorii de la noi au găsit sprijin, pe vremea aceea, chiar şi la unii miniştri francezi, la personalităţi cu vază şi cari au crezut că fac bine să pue prestigiul lor în serviciul duşmanilor interni ai unei ţări prietene. Atunci am intervenit la rândul nostru şi am atras atenţiunea opiniei publice franceze asupra gravei greşeli pe care o săvârşeau unii francezi şi asupra primejdiei pe care o prezintă chiar pentru statul francez încurajarea şi dezvoltarea comunismului. Dar, pe acea vreme, după cum s’a arătat şi eri în ziarul nostru, în Franţa era psihoza extremei stângi care influenţa viaţa ei politică internă şi care comanda directivele ei de viaţă naţională şi internaţională. Astăzi se dovedeşte câtă dreptate am avut noi. Dreptate, în lupta noastră aci la noi acasă, unde ne-am crezut datori să luptăm cu toată înverşunarea ca virusul comunist sau al oricărei demagogii, de extremă dreaptă sau de extremă stângă, să nu otrăvească viaţa acestei ţări, să nu-i slăbească încheieturile şi să nu-i distrugă aşezările ei naţionale. Dreptate, de asemenea, în sfaturile prieteneşti ce le dam atunci prietenilor din Franţa ca la rândul lor să-şi deschidă bine ochii şi să nu se lase amăgiţi de iluziile unor principii, cari, în fond, nu urmăreau nici binele claselor în numele cărora erau afirmate, dar nici, mai ales, binele şi interesul naţional al Franţei. Au fost unii cari ne-au luat în nume de rău aceste sfaturi prieteneşti şi cari— naivi sau de rea credinţă — şi-au permis să ne califice de hitlerişti sau de fascişti. Ei nu-şi dădeau seama că era suficient să fim buni români ca să ne apărăm ţara împotriva otrăvei demagogiilor străine, după cum era suficient ca el să fie buni francezi ca să ducă aceeaşi luptă la ei acasă. Astăzi, însuşi şeful guvernului francez denunţă opiniei publice tot răul pe care colaborarea cu comuniştii şi încrederea ce li s’a acordat, l-au făcut Franţei. Nu e niciodată târziu de a recunoaşte o eroare, cu condiţiunea ca ea să nu se mai repete şi ca toate sforţările să fie puse, pe viitor, în slujba indreptărei răului şi a îndrumărei pe calea cea bună. Cunoaştem resorturile morale ale naţiunei franceze. Ştim că, această naţiune are însuşirea superioară ca, în ceasul primejdiei, să se înalţe şi să-şi afirme solidaritatea. Dar asemenea nobilă însuşire, spre a se manifesta la orice popor, trebue ca, mai ales conducătorii lui, să-şi dea seama, cât mai e vreme, de primejdie şi să ştie să ridice în faţa valurilor distrugătoare digul voinţei şi hotărîrei naţionale. Lupta dusă de ziarul nostru pentru apărarea ordinei şi a cuminţeniei la noi în ţară ne-a fost dictată tocmai de conştiinţa noastră românească şi pentru că nu voiam să ajungem ceasul în care să fim nevoiţi să constatăm, tardivitatea trezirei naţionale. Desigur, îndemnat de 30 ceaşi grijă, astăzi d. Daladier a luat atitudinea cunoscută.. Am putea spune, judecând după cele petrecute în politica internaţională şi chiar după declaraţiile d-lui Daladier cu privire la nevoile insigente ale Franţei, atât in interesul economiei ei naţional® cât şi în acela al securităţi ei, că ne temem să nu fie cam târziu. Dar, cunoscând cât de bogat este sufletul naţiune! franceze, un sentiment de prietenie ne îndeamnă să spunem: mai bine mai târziu decât niciodată. NECESITATEA UNEI PROPAGANDE NAŢIONALE de R. SEIŞANU Zilele trecute Societatea oamenilor de litere din Franţa s-a ocupat de câteva probleme importante ce interesează de aproape educaţia tineretului şcolar, învăţământul public de toate gradele şi propaganda, in interior şi in exterior. Reamintim că, după războiul mondial, organele Societăţei Naţiunilor s’au ocupat şi de noua educaţie a tineretului şcolar din toate ţările, căutând, atât prin modificarea programelor şi a manualelor, cât şi printr’o propagandă dirijată, să popularizeze ideile pacifiste şi umanitariste. In acest scop s’a recomandat de către organele Societăţei Naţiunilor să se înlăture din manualele de geografie şi de istorie universală, sau naţională, orice tendinţe de a întreţine şi exalta patriotismul, sub forma cultului naţiei şi al eroismului. Iacă de-acum câţiva ani am atras atenţia — atunci când s’au introdus şi în şcolile noastre metodele recomandate de pacifiştii din Geneva — că în situaţia ce s’a creat în Europa centrală şi orientală, după stabilirea actualelor frontiere şi din cauza propagandei susţinută de statele revizioniste, o asemenea educaţie şi instrucţie a tineretului român, este nu numai nepotrivită, dar şi periculoasă, atâta vreme cât respectul tratatelor şi al obligaţiilor internaţionale nu este deplin asigurat. Şi iată că zilele trecute comitetul Societăţii oamenilor de litere din Franţa a votat, în unanimitate, o rezoluţie interesantă cu privire la educaţia tineretului şcolar, morală şi patriotică. In introducerea rezoluţiei se spune că Societatea oamenilor de litere este gata să coopereze la orice mişcare naţională, care va avea de scop să întărească forţele spirituale ale Franţei şi să exalte adevăratele calităţi ale rasei franceze. Pe lângă educaţia şi instrucţia tineretului în şcoli, Societatea oamenilor de litere din Franţa a propus colaborarea elitelor spre a căuta pe planul politicei sociale, elementele de legătură, care să creeze unitatea morală a naţiunei şi spiritul de solidaritate între toate clasele sociale; propaganda prin radio şi cinema, sub forma de conferinţe sau lecturi publice, în care să se trateze problemele importante actuale cu toată sinceritatea şi seriozitatea impuse unui popor conştient şi viril şi organizarea serviciilor de propagandă în străinătate, care să combată efectele propagandei răuvoitoare faţă de Franţa. Oare noi n’avem nevoe de aceeaş educaţie şi instrucţie a tineretului, bazată pe cultul patriei, al eroilor, al tradiţiilor şi al pământului strămoşesc? Oare noi n’avem nevoe de colaborarea tuturor elementelor de elită pentru întărirea forţelor noastre morale şi crearea unui front de apărare a intereselor naţionale? Oare noi n’avem nevoe de o propagandă bine organizată, prin presă, prin radio, prin cinema şi prin alte mijloace, — în interior şi în exterior, — spre a întreţine încrederea şi dezvolta spiritul de solidaritate şi unire sufletească între noi şi de a combate efectele primejdioase ale propagandei revizioniste de peste hotare? Să nu uităm cum în ultimul timp aviaţia şi radio sunt folosite in propaganda internaţională. Dacă în timpul războiului mondial avioanele au servit şi la îm(Continuare In pag. 2-a) Aniversarea republicii turceşti D. ministru al Turciei la Bucureşti şi d-na Suphi Tawiper în mijlocul coloniei turceşti v la ligaţia turcă, cu prilejul recepţiei de eri după amiază*