Universul, noiembrie 1938 (Anul 55, nr. 313-327)
1938-11-16 / nr. 313
faiul al estea 12 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov 1 81 a \S^'’ EXEMPLARUL { rl& Susan!» Iln striUn&Ute 6 Id Taxa poștală plătită In numer» conform a probării Sir. G-le P. T. re. So. 120. 288/932 X N*. 515 Miercuri 16Noembrie 1555 I7 Pagini PIUI CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE Sl TELEFONICE REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU NR. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 STELIAN POPESCU m . S. REGELE ŞI MARELE VOEVOD MIHAI AU PLECAT LA LONDRA Trenul regal a părăsit gara Mogoşoaia Duminică seara la ora 19:50 Suveranul României, Regele Carol II-lea, a părăsit Duminică seara ţara, însoţit de Marele Voevod Mihai, tânărul vlăstar al speranţelor unui neam întreg, spre a merge în capitala Marii Britanii ca oaspete al Regelui George al VI-lea, ca rudă a familiei domnitoare engleze, ca amic personal al tânărului Rege şi împărat şi, în acelaş timp, ca suprem exponent al poporului român. Vizita Suveranului României depăşeşte, în situaţia internaţională de azi, caracterul unei vizite protocolare. In clipa de faţă, când sguduiri profunde au pus în lumina preocupărilor generale însăşi soarta păcii europene, Majestatea Sa Regele Carol e purtătorul de cuvânt al unei ţări care n’a şovăit niciodată, nici în datoriile ei, nici în drepturile ei şi care, sub conducerea Lui, şi-a îndreptat privirile spre viitor cu hotărîrea de a-l făuri alături de cei cari i-au fost, i-au rămas şi îi vor fi prieteni, prin muncă, prin credinţă în dreptate şi prin realitate. Nu ne leagă de Marea Britanie nici un fel de tratat politic, nici o convenţie de obligaţiuni reciproce şi totuşi între România şi Marea Britanie sentimentele de prietenie n’au fost niciodată slăbite şi temeiul lor a fost şi a rămas, la ei, o justă apreciere a însuşirilor poporului român şi a capacităţii lui de adaptare la toate progresele civilizaţiei — la noi: admiraţia pentru vasta contribuţie adusă de-a lungul secolelor de geniul practic britanic la opera civilizatoare. Ne leagă de Marea Britanie convingerea comună că ceea ce trebue să unească popoarele între ele este, în primul rând, credinţa sinceră în acea etică internaţională care, dominând incidentele posibile, comandă soluţionarea lor numai în cadrul echităţii, al dreptului şi al onoarei. Din această convingere a izvorât căldura cu care la încheierea păcii după războiul mondial glasul Marii Britanii a răsunat stăruitor pentru apărarea drepturilor românilor şi a unităţii lor naţionale şi tot din ea — fără a ne lăsa impresionaţi de unele păreri izolate şi probabil induse în eroare — porneşte nestrămutata noastră încredere că apărătorii de ieri ai dreptăţii noastre vor fi, cu aceiaşi căldură, şi apărătorii de mâine şi apărătorii de totdeauna. Din cadrul faptului în care se va desfăşura programul vizitei Suveranului României, se va desprinde, pentru observatorul politic, simbolul acestei legături de ordine morală care asigură celor două ţări o reciprocitate de încredere, o temeinică prietenie şi posibilitatea unei cât mai largi dezvoltări a relaţiilor între ele, în toate domeniile. Dacă în anii din urmă vizitele dintre şefii de stat şi conducătorii de popoare au fost urmărite, unele cu îngrijorare, altele cu un sentiment de curiozitate, vizita Majestăţii Sale Regelui Carol II la Suveranul Marii Britanii este salutată de opinia publică mondială, atât de tulburată de evenimentele din urmă, ca manifestarea paşnică a unor legături care nu au nimic de ascuns, fiindcă pornesc din dorinţa comună a celor două popoare şi a celor doi regi, de a lucra împreună pentru pace şi dreptate. Rege al unui popor harnic, Rege al unei ţări care a făcut dovada vitalităţii ei, Rege al unei naţiuni unită şi temeinic aşezată în frontierele ei naţionale, Majestatea Sa Regele Carol II va înfăţişa, acolo în capitala Marii Britanii, în lumina strălucitoare a unor manifestaţiuni de sinceră prietenie, strălucirea unei Coroane care Ii este scumpă şi care ne este scumpă fiindcă, pentru El ea este simbolul unei moşteniri glorioase, iar pentru noi este simbolul celor mai sfinte speranţe şi chezăşia celor tr»*sfinte drepturi. Duminică seară, la ora 19:50, M. S. Regele, împreună cu Marele Voevod Mihai, a părăsit capitala, plecând la Londra. Pe peronul gării regale Mogoşoaia erau de faţă reprezentanţii Casei regale, d-nii Balif, consilier regal; E. Urdăreanu, ministrul Casei regale şi mare şambelan al M. S. Regelui; I. V. Stârcea, mare maestru de ceremonii al Curţii regale; C. Flondor, mareşalul Curţii regale, ministru plenipotenţiar; general adj. Gh. Mihail, şeful Casei militare a M. S. Regelui; locot. colonel C. Filitti, adjutant regal; locot. colonel M. Mihăilescu, adjutant regal ; maior Ilie Radu, ofiţer de ordonanţă al Suveranului şi lt.col. Dămăceannu, aghiotantul Marelui Voevod Mihai de Alba Iulia. Guvernul era prezent, în frunte cu I. P. S. Patriarh dr. Miron Cristea, preşedintele consiliului de miniştri, precum şi d-nii Armand Călinescu, ministru de interne şi ad-interitm la educaţia naţională ; general N. Ciupercă, ministrul apărării naţionale; general Paul Teodorescu, ministrul aerului şi marinei ; Mircea Caneicov, ministrul finanţelor; N. Petrescu-Comnen, ministrul afacerilor străine ; M. Ghelmegeanu, ministrul comunicaţiilor; Mitiţă Constantinescu, ministrul economiei naţionale; Gh. Ionescu-Siseşti, ministrul agriculturii şi domeniilor; general Iacobici, ministrul înzestrării armatei; V. Iamandi, ministrul justiţiei; M. Ralea, ministrul muncii; general dr. N. Marinescu, ministrul sănătăţii; general Gabriel Marinescu, subsecretar de stat şi prefect al poliţiei Capitalei ; M. Magureanu, subsecretar de stat la preşedinţia consiliului de miniştri; pr. Nae Popescu şi D. V. Toni, subsecretari de stat. Erau deasemeni prezenţi miniştrii plenipotenţiari ai ţărilor prin cari va trece Suveranul în călătoria Sa spre Anglia : d-nii Fabricius, ministrul Germaniei ; Adrien, Thierry, ministrul Franţei ; Palairet, ministrul Angliei; baronul Guillaume, ministrul Belgiei şi baronul Bardossy, ministrul Ungariei. Mai erau prezenţi d-nii general Gh. Argeşeanu, coman- dantul corpului II armată ; general Petrescu Togu, co- mandantul pieţii Bucureşti ; g gneral Bengliu, inspector general al jandarmeriei; general Dombrovschi, primarul general al Capitalei; D. Vlahide, secretar general al preşedinţiei; Al. Gane, rezident regal al ţinutului Bucegi; colonel Stavăr, dr. Mamulea, colonel Rusescu, Mocsoni, , maestrul vânătorilor regale ; comandor Opriş, Gh. Moţăţeanu, secretar general al prefecturii poliţiei Capitalei, maior Orăşanu, etc. La ora 19.40, M. S. Regele împreună cu Marele Voevod Mihai a sosit în gara Mogoşoaia, unde s’a întreţinut cu membrii guvernului şi cu reprezentanţii statelor străine, apoi, după ce şi-a luat răimas bun dela înalţii sfetnici, s’a suit în trenul regal. In acelaș tren au luat loc spre a pleca împreună cu Suveranul şi Moştenitorul Tronului la Londra, d-nii: N. Petrescu-Comnen, ministrul afacerilor străine; E. Urdăreanu, ministrul Casei regale; I. V. Stârcea, C. Flondor, general adjutant Gh. Mihail, locot. colonel C. Filitti, locot. col. M. Mihăilescu şi maior Ilie Radu. Un mesagiu al M. S. Regelui către presa engleză Londra, 13 (Radar).—Toate ziarele engleze de Duminică dimineaţa publică următorul mesagiu pe care M. S. Regele Carol II l-a dat presei britanice înainte de a părăsi România: „In momentul în care pornesc, împreună cu Fiul Meu, într-o călătorie de pace şi bunăvoinţă, în care văd, cu deosebită satisfacţie, consolidarea unor vechi legături de prietenie între poporul Meu şi marele Imperiu britanic, sper că vizita Mea va contribui la întărirea păcii europene, care este idealul nostru românesc. Mă bucur că voiu revedea scumpele Mele rude din Marea Britanie şi că voiu vizita din nou Londra, acest măreţ oraş care a avut întotdeauna un rol de frunte“. M. S. Regele şi Marele Voevod Mihai de Alba lulia, luându-şi rămas bun de la diplomaţii prezenţi Membrii guvemwhfi wiwtows, la plecarea trenuri regale Prerogativele regale au trecut asupra consiliului de miniştri înainte de a pleca în străinătate M. S. Regele a semnat următorul decret ce a apărut eri, în „Monitorul Oficial“: Plecând pentru câtva timp peste hotar, Am decretat şi decretăm: Art. I. — In lipsa Noastră din ţară, toate lucrările administraţiunii publice, cari cer întărire legală, se vor supune aprobării Consiliului de miniştri de către fiecare ministru în parte și li se vor da curs, sub rezerva confirmării Noastre ulterioare. Art. II.-— Numirile sau destituirile de funcţionari publici, care se vor face după găsirea cu cale a Consiliului de miniştri, vor fi cu titlul provizoriu, până la întoarcerea Noastră. Art. III.-—Consiliul Nostru de miniştri este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestui Decret. Dat în Bucureşti la 13 Noembrie 1938. (ss) CAROL Suveranul şi Marele Voevod, în uşa vagonului regal Regele George al VI-lea In legătură cu vizita pe care M. S. Regele Carol II o face Suveranilor Angliei, socotim interesant pentru cititori să publicăm câteva date asupra M. S. Regelui George VI al Angliei. Albert Frederick Arthur George, al doilea fiu al Regelui George V al Angliei, s’a născut la York Cottage la 14 Decembrie 1895,, numai 18 luni după naşterea fratelui său mai mare. Deşi nu era destinat să domnească, a primit aceiaşi educaţie ca toţi nepoţii lui Eduard al VII. EDUCAŢIA ŞI DESVOLTAREA REGELUI La vârsta de 13 ani prinţul Albert a urmat pe fratele său la Osborne, unde şi tatăl lor şi unchiul lor, ducele de Edimburg, au început cariera navală. Prinţul Albert era un trăiat tăcut şi retras, aşa că atât la Osborne, unde a stat 2 ani cât şi la Dartmouth, unde a stat alţi doi ani, a rămas acelaş băiat tăcut, fără mulţi prieteni dar şi fără duşmani şi având consideraţia tuturor, pentru modestia lui. La 17 ani s-a îmbarcat cu alţi 60 de cădeţi pe vaporul Cumberland, cu care a vizitat Indiile de Vest, Halifax, Canada, înaintea fratelului lui mai mare. In cursul anului 1915 a luat parte ca ofiţer activ la bătălia de la Jutlanda, la bordul vasului Collingwood, în turela din faţă. Puţini sunt fiii de regi cari în timpurile moderne să fi avut norocul să ia parte la o bătălie, să fie expuşi la o mare primejdie, cum a fost el în cursul acestei bătălii, unde vasul lui a avut de luptat greu cu un crucişetor german pe care se crede că l-a scufundat, precum şi cu vasul de mare tonaj german Derfflinger, care se rătrăgea spre Kiel, serios avariat. Amiralul Jellicoe a menţionat bravura lui, iar regele l-a făcut Cavaler al Ordinului Jaretierei, în ziua când împlinea 21 de ani. Avansat locotenent, a stat câtva timp la cartierul general din Portsmouth, apoi iar pe mare şi în fine, la 12 Noembrie 1917, ca exemplu, s’a înrolat în aviaţia regală engleză şi cinci luni mai târziu era căpitan. După un stagiu la Hastings s’a dus pe front în Franţa, făcând parte din forţele lordului Trenchard. Acolo, pe front, a înfruntat de multe ori moartea, luând parte astfel la cea mai emoţionantă experienţă de la sfârşitul războiului, lupta aeriană . După război, când fiecare se gândea cum să-şi orienteze viaţa, prinţul Albert a rămas în aviaţie, devenind pilot brevetat în Iulie 1919, iar în Octombrie a început să urmeze cursurile la Trinty College, la Cambridge. împreună cu fratele lui mai mic, prinţul Henry, actualul duce de Gloucester, au locuit o casă în Cambridge, subSupravegherea maiorului Grieg. Deşi avea atunci 24 de ani, prinţul s-a apucat de studii cu multă râvnă, acordând o atenţie specială istoriei şi economiei politice, care, evident, sunt preocupările de căpetenie ale omului de stat modern. DUCE DE YORK. CASATORIA In 1920 a fost numit duce de York, Conte de Inverness şi baron Killareny şi cu aste începe în viaţa sa o nouă etapă, plină de muncă încordată. Fiind descendentul lui Albert de Saxa-Coburg-Gotha, a moştenit deja aceste o mare timiditate, dar în acelaş timp şi o voinţă de fier pentru a o învinge, aşa că aspectul lui în public, puţin cam rece şi distanţat, provenea desigur din acest conflict interior. Până la urmă, voinţa a învins timiditatea, şi aci a contribuit şi ducesa de York, care în momente grele era lângă el şi-l încuraja. In ianuarie 1923 au apărut în „Curierul Curţii“ următoarele: „Regele şi Regina anunţă cu cea mai mare plăcere logodna fiului lor iubit cu lady Elisabeth Bowes-Lyon, uniune la care Regele a dat consimţământul său“. Lady Elisabeth Angela Margaret Bowes-Lyon descinde dintr’o veche familie scoţiană, de viţă domnească. In fine, unul din fiii regelui se însura şi poporul englez primea cu mulţumire aceasta cu atât mai mult cu cât se rupea tradiţia ca fiii de Rege să ia numai principese străine de sânge regal. La 26 Aprilie 1923, căsătoria era celebrată la Westminster Abbey. După cununie, Regele i se adresă spunându-i: alteţă regală, marcând astfel intrarea ei în sânul familiei regale. Dar această căsătorie umplea inima poporului englez de speranţa de a avea un moştenitor direct, căci se svonise că prinţul de Galles nu se va căsători niciodată. Luna de miere şi-a petrecut-o în Anglia, după care au reprezentat familia regală engleză la botezul principelui moştenitor al Iugoslaviei şi au făcut o vizită oficială în Irlanda, la Belfast, unde au fost primiţi cu mare entuziasm. La 21 Aprilie 1926 s-a născut principesa Elisabeth, moştenitoarea prezumtivă a tronului Marei Britanii, Irlandei, dominioanelor engleze de dincolo de mări, precum și al tronului imperial al Indiei. Pentru cunoașterea imperiului, perechea ducală întreprinde în 1924 o serie de călătorii în Africa, până la lacul Victoria Nyanza. Un an mai târziu, ei plecară în Australia cu misiunea oficială de a deschide parlamentul din Canberra, deschis pentru prima oară în 1901 de tatăl ducelui, Regele George V, pe atunci şi el duce de York. Interesul pe care l-a arătat pentru operele sociale, arată cât de aproape este acest prinţ de viaţa şi nevoile poporului său. Având mintea înclinată spre fizică, mecanică şi aprofundând în detaliu orice chestiune, el îşi construeşte singur aparate de radio, poate conduce un tren, un tramvai şi uimeşte chiar pe specialişti cu cunoştinţele sale technice. Cu astfel de calităţi, era indicat să fie preşedintele Societăţii industriale. Tot El a avut ideea de a crea tabere de vară pentru băeţi; actualmente sunt două: una în Nord şi alta în Sud. Ducele le viztează, şi cea mai perfectă camaraderie domneşte în cursul acestor vizite. El ştiind să ia parte la jocurile şi amuzamentele lor. Fiind un bun sportiv, a câştigat în dublu campionatul aviaţiei şi a concurat chiar la Wimbledon. Deasemenea e un bun jucător de golf şi bun vânător, luând parte şi la vânători de lei. Deci Regele are toate calităţile unui bărbat înzestrat de natură şi cu căsnicia binecuvântată de copii, ajutat de soţia sa şi iubiţi de tot poporul. Regele a spus la încoronare: „Cu soţia mea alături de Mine, iau greaua însărcinare ce Mi se atribue“. Palatul Bukingham, tinda vor fi găzduiţi Suveranul României şi Morale Vosvod da Alba Iulia