Universul, noiembrie 1938 (Anul 55, nr. 313-327)

1938-11-16 / nr. 313

faiul al es­tea 12 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov 1 81 a \S^'’ EXEMPLARUL { rl& Susan!» I­ln striUn&Ute 6 Id Taxa poștală plătită In nu­mer» conform a probării Sir. G-le P. T. re. So. 120. 288/932 X N*. 515 Miercuri 16Noembrie 1555 I7 Pagini PIUI CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE Sl TELEFONICE REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA­­ BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU NR. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 STELIAN POPESCU m . S. REGELE ŞI MARELE VOEVOD MIHAI AU PLECAT LA LONDRA Trenul regal a părăsit gara Mogoşoaia Duminică seara la ora 19:50 Suveranul României, Re­gele Carol II-lea, a părăsit Duminică seara ţara, înso­ţit de Marele Voevod Mihai, tânărul vlăstar al speranţe­lor unui neam întreg, spre a merge în capitala Marii Britanii ca oaspete al Re­gelui George al VI-lea, ca rudă a familiei domnitoare engleze, ca amic personal al tânărului Rege şi împărat şi, în acelaş timp, ca suprem exponent al poporului ro­mân. Vizita Suveranului Româ­niei depăşeşte, în situaţia internaţională de azi, carac­terul unei vizite protocola­re. In clipa de faţă, când sguduiri profunde au pus în lumina preocupărilor gene­rale însăşi soarta păcii eu­ropene, Majestatea Sa Re­gele Carol e purtătorul de cuvânt al unei ţări care n’a şovăit niciodată, nici în da­toriile ei, nici în drepturile ei şi care, sub conducerea Lui, şi-a îndreptat privirile spre viitor cu hotărîrea de a-l făuri alături de cei cari i-au fost, i-au rămas şi îi vor fi prieteni, prin muncă, prin credinţă în dreptate şi prin realitate. Nu ne leagă de Marea Britanie nici un fel de tra­tat politic, nici o convenţie de obligaţiuni reciproce şi totuşi între România şi Ma­rea Britanie sentimentele de prietenie n’au fost niciodată slăbite şi temeiul lor a fost şi a rămas, la ei, o justă a­­preciere a însuşirilor po­porului român şi a capaci­tăţii lui de adaptare la toate progresele civilizaţiei — la noi: admiraţia pentru vasta contribuţie adusă de-a lun­­gul secolelor de geniul prac­tic britanic la opera civiliza­toare. Ne leagă de Marea Britanie convingerea comu­nă că ceea ce trebue să u­­nească popoarele între ele este, în primul rând, cre­dinţa sinceră în acea etică internaţională care, domi­nând incidentele posibile, co­mandă soluţionarea lor nu­mai în cadrul echităţii, al dreptului şi al onoarei. Din această convingere a izvo­rât căldura cu care la în­cheierea păcii după războiul mondial glasul Marii Bri­tanii a răsunat stăruitor pentru apărarea drepturi­lor românilor şi a unităţii lor naţionale şi tot din ea — fără a ne lăsa impresionaţi de unele păreri izolate şi probabil induse în eroare — porneşte nestrămutata noa­stră încredere că apărătorii de ieri ai dreptăţii noastre vor fi, cu aceiaşi căldură, şi apărătorii de mâine şi apă­rătorii de totdeauna. Din cadrul faptului în care se va desfăşura progra­mul vizitei Suveranului Ro­mâniei, se va desprinde, pentru observatorul politic, simbolul acestei legături de ordine morală care asigură celor două ţări o reciproci­tate de încredere, o temei­nică prietenie şi posibilita­tea unei cât mai largi dez­voltări a relaţiilor între ele, în toate domeniile. Dacă în anii din urmă vi­zitele dintre şefii de stat şi conducătorii de popoare au fost urmărite, unele cu în­grijorare, altele cu un senti­ment de curiozitate, vizita Majestăţii Sale Regelui Ca­rol II la Suveranul Marii Britanii este salutată de o­­pinia publică mondială, a­­tât de tulburată de eveni­mentele din urmă, ca mani­festarea paşnică a unor le­gături care nu au nimic de ascuns, fiindcă pornesc din dorinţa comună a celor două popoare şi a celor doi regi, de a lucra împreună pentru pace şi dreptate. Rege al unui popor har­nic, Rege al unei ţări care a făcut dovada vitalităţii ei, Rege al unei naţiuni unită şi temeinic aşezată în fron­tierele ei naţionale, Majes­tatea Sa Regele Carol II va înfăţişa, acolo în capitala Marii Britanii, în lumina strălucitoare a unor mani­­festaţiuni de sinceră priete­nie, strălucirea unei Coroa­ne care Ii este scumpă şi care ne este scumpă fiind­că, pentru El ea este simbo­lul unei moşteniri glorioase, iar pentru noi este simbolul celor mai sfinte speranţe şi chezăşia celor tr»*s­­finte drepturi. Duminică se­ară, la ora 19:50, M. S. Regele, împreună cu Marele Voevod Mihai, a părăsit capitala, plecând la Londra. Pe peronul gării regale Mo­goşoaia erau de faţă repre­zentanţii Casei regale, d-nii Balif, consilier regal; E. Ur­­dăreanu, ministrul Casei re­­gale şi mare şambelan al M. S. Regelui; I. V. Stârcea, mare maestru de ceremonii al Curţii regale; C. Flondor, mareşalul Curţii regale, mi­nistru plenipotenţiar; gene­ral adj. Gh. Mihail, şeful Ca­sei militare a M. S. Regelui; locot. colonel C. Filitti, adju­tant regal; locot. colonel M. Mihăilescu, adjutant regal ; maior Ilie Radu, ofiţer de or­donanţă al Suveranului şi lt.­­col. Dămăceannu, aghiotan­tul Marelui Voevod Mihai de Alba Iulia. Guvernul era prezent, în frunte cu I. P. S. Patriarh dr. Miron Cristea, preşedin­tele consiliului de miniştri, precum şi d-nii Armand Căli­­nescu, ministru de interne şi ad-interitm la educaţia naţio­nală ; general N. Ciupercă, ministrul apărării naţionale; general Paul Teodorescu, mi­nistrul aerului şi marinei ; Mircea Caneicov, ministrul finanţelor; N. Petrescu-Com­­nen, ministrul afacerilor străine ; M. Ghelmegeanu, ministrul comunicaţiilor; Mi­­tiţă Constantinescu, minis­trul economiei naţionale; Gh. Ionescu-Siseşti, ministrul a­­griculturii şi domeniilor; ge­neral Iacobici, ministrul în­zestrării armatei; V. Iamandi, ministrul justiţiei; M. Ralea, ministrul muncii; general dr. N. Marinescu, ministrul sănă­tăţii; general Gabriel Mari­nescu, subsecretar de stat şi prefect al poliţiei Capitalei ; M. Magureanu, subsecretar de stat la preşedinţia consi­liului de miniştri; pr. Nae Po­­pescu şi D. V. Toni, subsecre­tari de stat. Erau deasemeni prezenţi miniştrii plenipotenţiari ai ţărilor prin cari va trece Su­veranul în călătoria Sa spre Anglia : d-nii Fabricius, mi­nistrul Germaniei ; Adrien, Thierry, ministrul Franţei ; Palairet, ministrul Angliei; ba­ronul Guillaume, ministrul Belgiei şi baronul Bardossy, ministrul Ungariei. Mai erau prezenţi d-nii ge­neral Gh. Argeşeanu, coman-­­ dantul corpului II armată ;­­ general Petrescu Togu, co-­­ mandantul pieţii Bucureşti ; g g­neral Bengliu, inspector general al jandarmeriei; ge­neral Dombrovschi, primarul general al Capitalei; D. Vla­­hide, secretar general al pre­şedinţiei; Al. Gane, rezident regal al ţinutului Bucegi; co­lonel Stavăr, dr. Mamulea, colonel Rusescu, Mocsoni, , maestrul vânătorilor regale ;­­ comandor Opriş, Gh. Moţă­ţeanu, secretar general al prefecturii poliţiei Capitalei, maior Orăşanu, etc. La ora 19.40, M. S. Regele împreună cu Marele Voevod Mihai a sosit în gara Mogo­şoaia, unde s’a întreţinut cu membrii guvernului şi cu reprezentanţii statelor străi­ne, apoi, după ce şi-a luat răimas bun dela înalţii sfet­nici, s’a suit în trenul regal. In acelaș tren au luat loc spre a pleca împreună cu Suveranul şi Moştenitorul Tronului la Londra, d-nii: N. Petrescu-Comnen, ministrul afacerilor străine; E. Urdă­­reanu, ministrul Casei regale; I. V. Stârcea, C. Flondor, ge­neral adjutant Gh. Mihail, locot. colonel C. Filitti, locot. col. M. Mihăilescu şi maior Ilie Radu. Un mesagiu al M. S. Regelui către presa engleză Londra, 13 (Radar).—Toa­te ziarele engleze de Dumini­că dimineaţa publică urmă­torul mesagiu pe care M. S. Regele Carol II l-a dat presei britanice înainte de a părăsi România: „In momentul în care pornesc, împreună cu Fiul Meu, într-o călătorie de pace şi bunăvoinţă, în care văd, cu deosebită satisfacţie, consolidarea unor vechi legături de prietenie între poporul Meu şi marele Imperiu britanic, sper că vizita Mea va contribui la întă­rirea păcii europene, care este idealul nostru româ­nesc. Mă bucur că voiu re­vedea scumpele Mele ru­de din Marea Britanie şi că voiu vizita din nou Londra, acest măreţ oraş care a avut întotdeauna un rol de frunte“. M. S. Regele şi Marele Voevod Mihai de Alba lulia, luându-şi rămas bun de la diplomaţii prezenţi Membrii guvemwhfi wiwtows, la plecarea trenuri regale Prerogativele regale au trecut asupra consiliului de miniştri înainte de a pleca în străi­nătate M. S. Regele a semnat următorul decret ce a apă­rut eri, în „Monitorul Ofi­cial“: Plecând pentru câtva timp peste hotar, Am decretat şi decre­tăm: Art. I. — In lipsa Noa­stră din ţară, toate lu­crările administraţiunii publice, cari cer întărire legală, se vor supune a­­probării Consiliului de mi­niştri de către fiecare mi­nistru în parte și li se vor da curs, sub rezerva con­firmării Noastre ulterioa­re. Art. II.-— Numirile sau destituirile de funcţio­nari publici, care se vor face după găsirea cu cale a Consiliului de miniştri, vor fi cu titlul provizoriu, până la întoarcerea Noa­stră. Art. III.-—­Consiliul Nos­tru de miniştri este în­sărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestui De­cret. Dat în Bucureşti la 13 Noembrie 1938. (ss) CAROL Suveranul şi Marele Voevod, în uşa vagonului regal R­egele George al VI-lea In legătură cu vizita pe care M. S. Regele Carol II o face Su­veranilor Angliei, socotim inte­resant pentru cititori să publicăm câteva date asupra M. S. Rege­lui George VI al Angliei. Albert Frederick Arthur Geor­ge, al doilea fiu al Regelui Geor­ge V al Angliei, s’a născut la York Cottage la 14 Decembrie 1895,, numai 18 luni după naşte­rea fratelui său mai mare. Deşi nu era destinat să domnească, a primit aceiaşi educaţie ca toţi nepoţii lui Eduard al VII. EDUCAŢIA ŞI DESVOLTAREA REGELUI La vârsta de 13 ani prinţul Al­bert a urmat pe fratele său la Osborne, unde şi tatăl lor şi un­chiul lor, ducele de Edimburg, au început cariera navală. Prinţul Albert era un trăiat tăcut şi re­tras, aşa că atât la Osborne, unde a stat 2 ani cât şi la Dartmouth, unde a stat alţi doi ani, a rămas acelaş băiat tăcut, fără mulţi prieteni dar şi fără duşmani şi având consideraţia tuturor, pen­tru modestia lui. La 17 ani s-a îmbarcat cu alţi 60 de cădeţi pe vaporul Cumberland, cu care a vizitat Indiile de Vest, Halifax, Canada, înaintea fratelului lui mai mare. In cursul anului 1915 a luat parte ca ofiţer activ la bătălia de la Jutlanda, la bordul vasului Collingwood, în turela din faţă. Puţini sunt fiii de regi cari în timpurile moderne să fi avut no­rocul să ia parte la o bătălie, să fie expuşi la o mare primejdie, cum a fost el în cursul acestei bătălii, unde vasul lui a avut de luptat greu cu un crucişetor ger­man pe care se crede că l-a scu­fundat, precum şi cu vasul de mare tonaj german Derfflinger, care se rătrăgea spre Kiel, serios avariat. Amiralul Jellicoe a men­ţionat bravura lui, iar regele l-a făcut Cavaler al Ordinului Jare­­tierei, în ziua când împlinea 21 de ani. Avansat locotenent, a stat câtva timp la cartierul general din Portsmouth, apoi iar pe mare şi în fine, la 12 Noembrie 1917, ca exemplu, s’a înrolat în aviaţia regală engleză şi cinci luni mai târziu era căpitan. După un sta­giu la Hastings s’a dus pe front în Franţa, făcând parte din for­ţele lordului Trenchard. Acolo, pe front, a înfruntat de multe ori moartea, luând parte astfel la cea mai emoţionantă experienţă de la sfârşitul războiului, lupta ae­riană . După război, când fiecare se gândea cum să-şi orienteze viaţa, prinţul Albert a rămas în avia­ţie, devenind pilot brevetat în Iulie 1919, iar în Octombrie a în­ceput să urmeze cursurile la Trinty College, la Cambridge. îm­preună cu fratele lui mai mic, prinţul Henry, actualul duce de Gloucester, au locuit o casă în Cambridge, sub­­Supravegherea maiorului Grieg. Deşi avea atunci 24 de ani, prinţul s-a apucat de studii cu multă râvnă, acordând o atenţie specială istoriei şi economiei po­litice, care, evident, sunt preocu­pările de căpetenie ale omului de stat modern. DUCE DE YORK. CASATORIA In 1920 a fost numit duce de York, Conte de Inverness şi ba­ron Killareny şi cu aste începe în viaţa sa o nouă etapă, plină de muncă încordată. Fiind descendentul lui Albert de Saxa-Coburg-Gotha, a moşte­nit deja aceste o mare timiditate, dar în acelaş timp şi­ o voinţă de fier pentru a o învinge, aşa că aspectul lui în public, puţin cam rece şi distanţat, provenea desi­gur din acest conflict interior. Până la urmă, voinţa a învins timiditatea, şi aci a contribuit şi ducesa de York, care în momen­te grele era lângă el şi-l încuraja. In ianuarie 1923 au apărut în „Curierul Curţii“ următoarele: „Regele şi Regina anunţă cu cea mai mare plăcere logodna fiului lor iubit cu lady Elisabeth Bo­wes-Lyon, uniune la care Regele a dat consimţământul său“. Lady Elisabeth Angela Mar­garet Bowes-Lyon descinde din­­tr’o veche familie scoţiană, de viţă domnească. In fine, unul din fiii regelui se însura şi poporul englez primea cu mulţumire aceasta cu atât mai mult cu cât se rupea tradiţia ca fiii de Rege să ia numai princi­pese străine de sânge regal. La 26 Aprilie 1923, căsătoria era celebrată la Westminster Ab­bey. După cununie, Regele i se adresă spunându-i: alteţă regală, marcând astfel intrarea ei în sâ­nul familiei regale. Dar această căsătorie umplea inima poporului englez de speranţa de a avea un moştenitor direct, căci se svonise că prinţul de Galles nu se va că­sători niciodată. Luna de miere şi-a petrecut-o în Anglia, după care au repre­zentat familia regală engleză la botezul principelui moştenitor al Iugoslaviei şi au făcut o vizită o­­ficială în Irlanda, la Belfast, unde au fost primiţi cu mare entu­ziasm. La 21 Aprilie 1926 s-a născut principesa Elisabeth, moşteni­toarea prezumtivă a tronului Ma­rei Britanii, Irlandei, dominioa­­nelor engleze de dincolo de mări, precum și al tronului imperial al Indiei. Pentru cunoașterea imperiului, perechea ducală întreprinde în 1924 o serie de călătorii în Africa, până la lacul Victoria Nyanza. Un an mai târziu, ei plecară în Australia cu misiunea oficială de a deschide parlamentul din Can­berra, deschis pentru prima oară în 1901 de tatăl ducelui, Regele George V, pe atunci şi el duce de York. Interesul pe care l-a arătat pentru operele sociale, arată cât de aproape este acest prinţ de viaţa şi nevoile poporului său. Având mintea înclinată spre fi­zică, mecanică şi aprofundând în detaliu orice chestiune, el îşi construeşte singur aparate de ra­dio, poate conduce un tren, un tramvai şi uimeşte chiar pe spe­cialişti cu cunoştinţele sale tech­­nice. Cu astfel de calităţi, era in­dicat să fie preşedintele Socie­tăţii industriale. Tot El a avut ideea de a crea tabere de vară pentru băeţi; ac­tualmente sunt două: una în Nord şi alta în Sud. Ducele le viztează, şi cea mai perfectă ca­maraderie domneşte în cursul a­­cestor vizite. El ştiind să ia par­te la jocurile şi amuzamentele lor. Fiind un bun sportiv, a câş­tigat în dublu campionatul avia­ţiei şi a concurat chiar la Wim­bledon. Deasemenea e un bun ju­cător de golf şi bun vânător, lu­ând parte şi la vânători de lei. Deci Regele are toate calităţile unui bărbat înzestrat de natură şi cu căsnicia binecuvântată de copii, ajutat de soţia sa şi iubiţi de tot poporul. Regele a spus la încoronare: „Cu soţia mea ală­turi de Mine, iau greaua însăr­cinare ce Mi se atribue“. Palatul Bukingham, tinda vor fi găzduiţi Suveranul României şi Morale Vosvod da Alba Iulia

Next