Universul, noiembrie 1938 (Anul 55, nr. 313-327)

1938-11-16 / nr. 313

Viitorul artei cinematografice de EMIL JAMMINGS 1 Cinematograful a depăşit sta­diul comercial şi tinde în mod viguros să se dezbare de cerin­ţele formulei industriale, spre a se consacra aproape exclusiv cre­­erei artistice. Este simptomatic că succesul comercial este tot mai mult în funcţie de valoarea estetică a unui film şi că aproape toate marile succese financiare au fost frumoase reuşite artistice. Dealtminteri, sunt convins că publicul, încet dar sigur, îşi for­mează gustul şi-işi ascute jude­cata, astfel că în curând, va eli­mina de la sine filmele de mică valoare şi va şti să-şi dea seama de deosebirile de gen, aşa cum publicul teatral ştie să deose­bească o piesă de Racine, de o revistă de music hall. Cinematograful va cunoaşte ne­numărate îmbunătăţiri tehnice, a căror importanţă, pentru mo­ment, nu poate fi evaluată încă. Dar însăşi baza artei cinemato­grafice va rămâne mereu crea­ţia artistică, aceea­ a actorului, care ne dă­ tot ce are mai bun şi pe care imaginea mişcătoare o face să retrăiască. Tot astfel după cum o piesă de Shakespeare, reprezentată pe scene primitive, acum 300 de ani, sau pe un teatru ultra modern, cu înscenări mărețe, rămâne mereu o piesă de Shakespeare, nu va dăinui dintr’o operă ci­nematografică, decât ceiealte este cu adevărat Arta. t . O pereche interesantă: JAMES CAGNEY - PAT O’BRIEN ' După o absenţă de mai bine­­ de doi ani1, James Cagney, favo­­­­ritul tuturor cinefililor, îşi va­­ face apariţia pe ecranele noa-­­ site într’un film cu adevărat I excepţional. „ Este vorba de filmul „S’a in­i­­tâmpl­at într’un­ studio“ (Boy I meets girl“), în care James I Cagney are ca partener pe Pat O’Brien. James Cagney şi Pat O’Brien au făcut până a­stăzi numeroase filme. De obiceiu, perechile al­cătuite numai din actori băr­baţi nu prezintă preai multe a­­vamtalgii, dat fiind că puţini ac­tori pot lucra împreună fără a se certa.. Dar James­ Cagney nu este gelos pe Pat O’Brien si O’Brien nu este gelo­s, pe Cag­ney. In viața lor de toate zilele, ambii sunt foarte buni prieteni. In timp ce turnează,­cei doi „­Stări“ fac tot posibilul să ajute pe ceilalţi actori. Astfel, Marie Wilson — partenera lor — a be­neficiat de toată bunăvoinţa lor. Până astăzi, niciunul din ei nu a încercat să „furie“ celui­lalt vreo scenă. „S’a întâmplat într’un studio” este o povestire nespus de amu­zantă în care eroii sunt: James Cagney şi simpaticul lui parte­ner Pat O’Brien. Acţiunea abil condusă dă o­­cazia celor două vedete să ne distreze copios timp de două ore. Distribuţia mai cuprinde pe Prank Mc­Hugh, Ralph Bellamy, Marie Wilson, Dick Foray şi Donald Reagan. Filmul a fost pus în scenă de Lloyd Bacon, autorul cunoscu­telor realizări „Strada 42“, „Fe­mei de noapte“ şi „Submarinul D-1“.­ ­ Scenă din filmul „S’a întâmplat într’un studio“, interpretată de JAMES CAGNEY și MARIE A­i WILSON . ANNA MAY WONG reapare pe ecranele noastre intr’o mare creaţie dramatică: „FIICA ORIENTULUI“­ ­ , Anna­ May Wong, frumoasa actriţă chineză ale cărei apa-‘­­ riţii stârnesc totdeauna intere­­ sul publicului nostru, va fi , văzută într’un nou film de ex­cepţională amploare dramati­că: „Fiica Orientului“. Filmul se petrece într’un mediu ara­reori înfăţişat pe ecran. E vor­ba de traficanţii de emigranţi, cari introduc în Statele-Unite prin fraudă, mii de chinezi şi­­ japonezi. Subiectul acesta n’a fost în­că tratat într’un film de va­­■r loarea „Fiicei Orientului". „ Desfăşurarea, senzaţională, di­namică, plină de neprevăzut, interesează de la prima până la ultima scenă. Regizorul este Robert Florey, unul din cei mai talentaţi cineaşti pe care­­ îi are astăzi cinematograful­­ american.­­ Interpretarea este, toată, la­­ nivelul protagonistei. Un foar­­­­te simpatic actor chinez, Filip­­ Ahn, este partenerul Annei­­ May, Wong, în timp ce reputa­tul tragedian Charles Bickford realizează într’un rol important o creaţie­­covârşitoare. % . O vedetă pe care- o re­vedem totdeauna cu plăcere este Eve­lyn Brent care face parte de­­asemeni din distribuție. Premiera acestui film se va da la „Corso", ANNA MAY WONG așa cum va fi văzută în „Fiica­­ Orientului“. Primul film american al DANIELLEI DARRIEUX Succesul comediilor de dincolo de Ocean se afirmă pe zi ce trece. Dovadă. „Vraja Parisului“ primul film american al Danie­llei Darrrieux. Se știe că după Simone Si­mon și Annabella, Danielle Da­­rrieu­x a plecat la Hollywood un­de a turnat in regia l­ui Hen­ry Kosterlitz „Vraja Parisului“, o foarte amuzantă comedie, care întâmpină pretutindeni un remarcabil succes. E vorba în a­cest film de o mică franţuzoaică stabilită la New-York şi care fiimid cu totul lipsită de bani şi de lucru pri­­m­eşte în urma îndemnului unui prieten să se ducă pe om bogă­­taş. Mica franţuzoaică însă carie d­in­ propria-i capcană şi filmul se sfârşeşte prin căsătoria ei cu bogatul american. Evident, scenariul nu este ex­traordinar; în schimb, ' felul cum e tratat, gagurile şi situa­ţiile umoristice ce abundă' a­­daoga un farmec deosebit fil­mului. Şi apoi este Danielle Darrieux. O personalitate, un tempera­ment, un caracter care autori­ză şi scuză toate slăbiciunile. Nu trebue văzut filmul pentru un anumit motiv. Trebue văzut numai spre a aplauda pe Da­nielle Darrieux. Şi a­ceastă ex­celentă vedetă e mai fină, mai spirituală decât Irene Dunne, Claudette Colbert şi Carole Lombard la un loc. Privirile ei, zâmbetele ei, glu­mele ei înlocuiesc în chip avan­­tagios situaţiile absente. Şi Da­nielle Darrieux striveşte cu ma­rele ei talent pe excelenţii ac­tori şi parteneri, cari se numesc Douglas Fairbanks jr. Mischia Auer, Helen Broderick, etc. „Vraja Parisului“ va rula în curând la cinematograful „Aro“, DOUGLAS FAIRBANKS jr. și DANIELLE DAFRIEUX, într’o Scenă din filmul „Vraja Parisului“ ANNABELLA şi WIL­LIAM POWELL, parteneri Annabella pe care spectatorii au avut prilejul să o admire în di­ferite producţii franceze va apa­re în sfârşit în primul ei film a­­merican, intitulat „Baroana şi valetul ei“. E destul să spunem că Anna­bella are act ca partener pe Wil­liam Powell ca să , dăm o idee de ce poate fi această comedie de moravuri, excelent regisată de Walter Lang. E vorba în acest film de stra­nia idilă dintre un valet cu velei­tăţi de politician şi o frumoasă aristocrată. Peripeţiile prin care trec aceste două personagii până ajung la finalul logic al aventu­rii sunt pline de haz și sunt tra­tate cu, o ironie care atinge u­­neori, satira. ERROL FLYNN apare alături de OLIVIA de HAVILLAND într’un film al lui Michael Curtiz Spectatorii cari vor să se a­­muze din plin timp de două ore,­­ trebue să vadă noul film al lui „Warner Bros“, „Cetatea desti­nului”, cel mai vesel film rea­lizat până azi. Vedetele acestei comedii­ sunt: Errol Flynn, Oli­via de Havil­land, Rosalind Rus­sell şi Patrie Knowles, iar regia este opera luii Michael Curtiz. „Cetatea destinului“ aduce pe ecran o povestire extraordinară, in care aventura, dragostea şi umorul­­ te­ întâlnesc în fiecare scenă. Două femei — Olivia de Ha­­villand şi Rosalind Russell — se ceartă pentru dragostea ce­lui mai frumos bărbat din lume — Errol Flynn. Destinul singur, va hotărî în această chestiune. Un film de mare actualitate în care viaţa şi aventurile so­cietăţii moderne sunt admirabil redate de 4 vedete incompara­bile. ERROL FLYNN şi OLIVIA DE LA­VILLAND, interpreţii filmului „Cetatea destinului“ KAY FRANCIS va fi revăzută în „Secretul unei actriţe“ După o lipsă destul de în­delungată, de pe ecranele noastre, Kay Francis îşi va face apariţia într-un film de bună calitate, intitulat „Se­cretul unei actriţe“. Partenerii ei sunt Ian Hun­ter şi George Brent, doi ac­tori după cum se vede pe cât de talentaţi, pe atât de populari. Acţiunea filmului se petre­ce pe Broadway. Kay Fran­cis este iubită de doi bărbaţi. Pe care îl va prefera dintre aceştia doi? Răspunsul nu-i poate da decât filmul. „Secretul unei actriţe“, film care a obţinut un fru­mos succes în străinătate, este o realizare a lui William Keighley. Un fum epic: „ALASCA-DEMONUL ALB“ „Alasca - Demonul alb’’ este un film în care contea­ză în primul rând imaginea. Dialogul nu intervine decât a­­tunci când e strict necesar. Desfăşurarea este astfel, prin excelenţă, cinematografică. Re­gisorul Henry Hathaway a vrut ca noul său­ film să con­trasteze­ puternic cu realizări­le curente ale studiourilor din Hollywood, în care primează dialogul. Iată numele interpreţilor a căror simplă înşirare stâr­neşte interesul spectatorului: Dorothy Lamour, George Raft, Akim Tamiroff, John Barry­more, Henry Fonda. In restul rolurilor apar: Lynne Over­man, Vladimir Sokoloff şi Duncan Renaldo. „Alasca — Demonul alb”, unul din cele mai mari filme ale stagiunii, este aşteptat cu mare interes de publicul nos­tru. Premiera se va da în curând, la cinematograful „Aro”. Scenă din filmul „Alasca, Demonul Alb“, interpretată de DOROTHY LAMOUR și GEORGE RAFT „Război şi pace“ „Război şi pace“ e numele u­­nui film care ne rezervă intense emoţii artistice. Realizat in stu­diourile franceze, el ne înfăţi­şează un episod interesant din­tr’o epocă tulbure, in care lup­tele nu se dau numai pe câm­pul de operaţii, ci şi in sufletele omeneşti, prilejuind tragedii cu atât mai grozave cu cât sunt mai ascunse. O interpretare de un neobiș­nuit realism din care fac parte John Loder, Francoise Rosay și Dita Parlo asigură filmului un succes meritat. Proces in jurul unui film Sacha Guitry a montat vara trecută un nou film „Remontans Ies Champs-Élysées“ pentru care a scris el însuşi scenariul şi în care şi-a rezervat rolul prin­cipal. Finanţarea a mers greu şi într’o zi a trebuit să se suspen­de lucrul din lipsă de fonduri. In cele din urmă, s’au găsit" capita­lişti pentru terminarea filmului. Sacha Guitry, care-şi asigurase prin contract o remuneraţie de un milion de franci în tripla ca­litate de autor, regizor şi actor, consimţi în interesul operei sale să nu primească decât 800.000 de franci. Dar când filmul fu terminat şi Sacha Guitry ceru banii pro­ducătorilor, aceştia îi răspunseră că îl vor plăti pe măsură ce fil­mul va rula şi se vor încasa re­ţetele. Sacha Guitry se supără şi ceru poprirea filmului, acuzând pe producătorii-distribuitori de... contrafacere, întrucât voiau să proecteze un film pe care nu-l plătiseră și, deci nu-1 cumpăra­seră. Producătorii replicară că dacă există contrafacere, autorul ei este chiar Sacha Guitry care, în calitate de regizor a dirijat pro­ducţia. Afacerea se mai complică prin faptul că fiscul interveni la rân­dul lui, aplicând al doilea se­chestru pentru suma de un mi­lion și jumătate de franci. Spre a deslega această proble­mă încurcată, tribunalul parisian a numit un arbitru. " Trei epoci din viaţa modernă Filmul „Cele trei valsuri“ care ni se anunţă acum, e o reali­zare muzicală in genul ace­lora cari fac deliciul specta­torilor. O intrigă uşoară, abia înodată, atât cât să stimuleze curiozitatea; un dialog spiritual, frumos, sclipitor, situaţii amu­zante şi sentimentale, alter­nând într’o judicioasă înlănţui­re, dansuri graţioase şi o mu­zică înaripată, răspândind în purul ei miresmele de care erau impregnate iatacurile elegante­lor de odinioară. Dar, ceeaa ce constitue origi­nalitatea acestui film, e faptul că acţiunea se petrece în trei epoci diferite: 1867, 1905 şi 1939. Evocate cu o rară măestrie, primele două epoci redeşteaptă în sufletele spectatorilor amin­tirea unor vremuri când via­ţa se scurgea uşoară, fără grija vi­itorului, cu singura preocupare de a gusta din plin din cupa plăcerii. Cât pentru cea de a treia, ea va apare cu atât mai vie cu cât trăim cu toţii în ea. E uşor de închipuit ce mon­tare cere un astfel de om, ce risipă de lux şi imaginaţie au trebuit să facă realizatorii. Se cuvine să spunem însă că sfor­ţările lor au întrecut ca rezultat propriile lor speranţe. Yvonne Printemps și Pierre Fresway alcătuiesc perechea i­­deală, mereu tânără, a cărei dragoste îmbracă trei forme diferite, rămânând în fond a­­ceeaș. Trebuie să relevăm apoi că numeroasele toalete pe care le poartă Yvonne Printemps sunt creiate de marea croitoreasă parisiană Jeanne Lanvin, al cărei gust pentru rochiile de stil a contribuit la renumele ei­­ mondial. O tehnică nouă a desenului animat Una din cauzele imensului suc­ces repurtat de „Albă ca zăpada şi cei şapte pitici“, este noutatea efectelor introduse în tehnica de­senului animat. In adevăr, Walt Disney a cre­­iat un departament special for­mat din 25 desenatori a căror mi­siune este să dea animaţie ploii, umbrelor, scânteierilor unui dia­mant, undelor apei, etc­ In „Albă ca zăpada“ ni se arată chiar şi vântul! Incecările făcute pentru aceste realizări, cu adevărat extraordi­nare, au durat luni de zile. Scena cea mai grea a fost aceea a trans­formării reginei într’o bătrână vrăjitoare, în timpul preparării h­obarei magice. Se vede până şi cum fierbe licoarea în alambic. Publicul vede efectele licoarei chiar prin ochii reginei. Pe urmă, aceasta e cuprinsă de ameţeli, o­­daia se învârteşte în jurul ei şi scena se termină printr’un vârtej în culori Pentru efectele de ploaie, ani­matorii au făcut deasemeni stu­dii speciale, observând aspectul veştmintelor ude. „Efectele noastre sunt atât de perfecte“, a afirmat unul din de­senatori, „încât publicul nici nu le va remarca, dar dacă ar fi fost foarte puţin greşite, spectatorul şi-ar fi dat seama imediat — poa­te fără să ştie de­­ ce“. O muncă ingrată, desigur, dar a cărei contribuţie la reuşita lui Walt Disney, a fost categorică. Noua realizare a lui Pabst: „DRAMA DIN SHANCAI“ G. W. Pabst, realizatorul „At­­lantidei“, are un real talent al măsurii şi al gustului. Şi tot ast­fel o înclinaţie foarte pronunţa­tă pentru filmele cu tendinţă so­cială. Transpunând pe ecran „Drama din Shanghai“, după o lucrare a lui O. P. Gilbert, a putut împleti în voie aventura cu o dramă din actualitatea mondială: războiul chino-japonez. Acţiunea nu e lipsită, de inte­res. Ea ne transportă în culisele unei organizaţii antichineze. Ia­­tă-ne la Shanghai printre perso­nagii echivoce cari nu şovăiesc să facă să dispară pe inamicii lor. Facem cunoştinţă cu Kay Murp­hy, membră a organizaţiei, refu­giată rusă, cântăreaţă de cabaret şi mamă iubitoare, care aşteaptă reîntoarcerea fiicei sale crescută la Hong-Kong; cu tânărul stu­dent Tcheng, şeful mişcării na­ţionale chineze; cu Mae Taisk, directorul unei agenţii de presă ,şi a colaboratorului său Fran­chon, cu Big Bill, un tip interlop, cu monstruosul Lee Pang şi în­­sfârşit cu un ofiţer plin de tare, Ivan. Pabst a dat acestei drame un ritm destul de lent, pentru a ne aminti probabil că suntem în­tr’o ţară, unde graba este ne­cunoscută. Personagiile principale sunt de fapt unul singur: Jouvet, dar un Jouvet nou, cinic, extraordinar Printre ceilalţi, interpreţi, tre­bue să cităm pe noua şi frumoa­sa actriţă Christiane Mardayne, Eline­ Labourdette, o vedetă de 16 ani, apoi Inkijim­of, Suzanne Des­­prés, Lin Nam, Dorville și Aler­­me. Filmul „Drama din Shanghai“ va rula în curând pe ecranuul cinematografului „Scala“. LOUIS JOUVET „ADRIENNE LECOUVREU R“ Printre marile realizări is­torice pe­­cari le vom vedea în cursul actualei stagiuni este şi „Adrienne Lecou­­vreur“. Film de bogată înscenare, după drama lui Scribe şi Le­­gouvé,“ Adrienne, Lecou­­vreur“ se bucură deasemenea de o execelentă distribuţie. Yvonne Prin­temps pune multă sinceritate în rolul complex şi nuanţat al Adrie­­nei Lecouvreur. Pierre Fres­­nay dă o notă personală ma­reşalului Maurice de Saxa, iar June Astor are o reuşită creaţie în rolul perfidei du­cese de Bouillon. André Le­­faur şi Pierre Larquey în per­­sonagiile respective ale duce­lui de Bouillon și confiden­tului Adriennei, completează distribuția acestei somptuoa­se realizări a lui Marcel L’Herbier. A fost filmat un epi­sod din războiul mondial Printre ultimele filme rea­lizate de regretatul Robert Wiene este „Ultimatum“, a cărui acţiune se petrece la Belgrad, la Viena şi la gra­niţa austro-sârbă, cu ocazia ultimatum-ului pe care l-a dat Austria Serbiei, a doua zi după atentatul de la Sera­­jevo. „Ultimatum“ cuprinde câ­teva episoade patetice, exce­lent susţinute de dialogul lui Alexandre Arnoux, precum şi o muzică adecvată, opera cu­noscutului compozitor Bor­­chart. Dintre interpreţi trebue ci­taţi în primul rând Dita Parlo şi Erick von Stroheim, care joacă în modul cel mai ve­ridic scene impresionante prin realismul lor. In alte roluri mai apar Bernard Lancret și ilariantul Aimos, a cărui apariție e tot­deauna bine venită pe ecran. Succesul lui ERICH POMMER E multă vreme de când nu­mele lui Erich Pommer n’a mai figurat pe ecranele noastre și revenirea sa cu filmul „6 ore de trăit“ nu poate decât să bucure pe cei cari au apreciat totdea­una originalitatea acestui apre­ciat realizator . In filmul care rulează acum pe ecranul cinematografului Bu­­levard-Palace, recunoaştem ma­rea abilitate a lui Pommer. Acţiunea filmului de o neobiş­nuită intensitate dramatică şi nespus de originală prin neprevăzutul el se desfăşoară în mediul oamenilor de mare, al marinarilor şi al familiilor lor. De fapt, nu e vorba de o sin­gură intrigă, ci de mai multe, cari mergând parallel, formează un lot omogen, dar de mare va­riaţie. Aceste „6 ore de trăit“, dau spectatorilor clipe, de emoţii puternice caii răscolesc cele mai adânci simţiri omeneşti. Interpretarea în frunte cu Hora Robson şi Leslie Banks, e de cea mai bună calitate, iar regia lui Tim Whelan e la înăl­țime. BATAILLE pe ecran „Fecioara rătăcită“ una din cele mai impresionante opere ale lui Henry Bataille, autorul atâtor mari succese teatrale, a fost transpusă pe ecran într-o for­mă cu boitul modernizată, care nu-i scade totuși nimic din pu­terea emotivă. Adaptarea a fo­st făcută de patru tineri autori, care, mânuind cu respect şi in­teligenţă opera lui Henry Ba­taille, au ştiut totuşi să-i dea o înfăţişare mai potrivită­­spiritu­lui generaţiilor de după război. O distribuţie excelentă,­grupea­ză în jurul lui Victor Francon pe Annie Dupaillix, Gabrielle Doliziat, Micchel André și o tâ­nără debutantă, pe care o aș­teaptă un viitor strălucit, Juli­ette Faber. Fără îndoială însă, că Victor Francon, acest actor atât de iu­bit de publicul nostru se situ­ează, ca totdeauna în fruntea tuturor, jucând cu toată pute­rea marelui său talent pe Mar­cel Armaury, eroul acestei dra­me de pasiune. T esemen filmului La „Capitol“ şi „Rosy“ „AVENTURILE LUI TOM SAWYER“ Dintre toate operele lui Mark Twain, cea mai populară, nu nu­mai în America dar şi în cele­lalte ţări, e aceea intitulată „A­­venturile lui Tom Sawyer“, din care David O. Selznick a scos filmul cu acelaş nume. Popularitatea ei se explică nu numai prin­­ interesul stârnit de extraordinarele peripeţii, prin care trece micul erou, dar şi de faptul că mai toate aceste aven­turi sunt autentice şi Mark Twain le-a luat din propriile sale amintiri. In „Aventurile lui Tom Sa­wyer“ retrăim o epocă din tre­cutul poporului american, și transpunând povestirea pe ecran, Selznick nu a făcut decât să-i scoată în relief cele mai impre­sionante caracteristi­ce. Selznick nu și-a permis să mutileze opera lui Mark Twain, dar micile schimbări aduse sunt dintre ace­lea pe care însuși autorul le-ar fi făcut dacă, în loc să scrie, ar fi lucrat în imagini. Ceva mai mult, regisorul Nor­man Taurog, a ştiut mâini cu atâta abilitate acest bogat mate­rial, încât el interesează în egală măsură pe copii ca şi pe adulţi. Pe de altă parte, filmul e colorat şi chiar cei mai convinşi adver­sari ai tehnicolorului au recu­noscut că realizarea, din acest punct de vedere, e mai presus de orice critică. In adevăr, trebuia lumina şi căldura culorilor, spre a reda strălucirea imaginilor care să im­presioneze astfel închipuirea co­piilor. Căci cum star fi putut reda în negru şi alb, fantasticul inte­rior al peşterii, unde cei doi copii Tom Sawyer şi Becky trec prin clipe de groază, căutând un drum printre crăpăturile adânci şi prin­tre misterioasele vieţuitoare? S’a dat deci filmului tot­­ce, i se putea da: o montare, bogată, un cadru adecvat, culoare şi mai ales o distribuţie cu adevărat i­­deală. Tommy Kelly, copilul luat de pe băncile unei umile ş­coale de la periferia New-Yorkului,, stă în fruntea distribuţiei, în care strălucesc numele unor actori, în­cercaţi ca May Robson, Victor Jory, Walter Brennan şi Ann Gillis, fără a mai enumera pe ceilalţi actori mici şi mari în număr de 50. La „Aa?o“, TOMMY KELLY şi ANN GILLIS, micii interpreţi ai filmului „Aventurile lui Tom Sawyer“ BARBARA STAN­­WYCK, vedeta unui film dramatic Barbara Stanwyck, una din­tre cele mai talentate vedete americane, al cărei recent suc­ces în „Stella Dallas“ a consa­crat-o definitiv, va fi revăzută într-un rol tot atât de dramatic în filmul „Adio penntum tot­deauna“. Barbara Stanwyck are act ca partener pe Herbert Marshall, excelentul actor englez, care cu mijloace nespus de sobre, reu­şeşte mereu să impresioneze adânc. E vorba în arat film de sa­crificiul unei mam­e, care îşii jertfeşte dragostea pentru feri­cirea copilului ei. Alături de Barbara Stanwyck mai apar în acest film, Ian Hunter, Cesar Romero, Lynn Barn și Binnie Barnes. „Adio pentru totdeauna“ este o realizare a lui Sidney Lan­­field. BARBARA STANWYCK AMANDA4 Iată un film care ese din co­mun, prin subiect, regie, inter­pretare. O realizare amplă, spirituală, plină de substanţă artistică, în care găsim toate marile calităţi ale cinematografului american. Şi mai întruneşte acest film o nouă calitate, şi anume colabo­rarea artistică a celor doi mari actori şi dansatori Ginger Ro­gers—Fred Astaire. „Amanda“ este, pe de altă parte, o excelentă comedie de situaţii, care, bine­înţeles, se împletesc în jurul unor extra­ordinare numere de dans. Fred Astaire interpretează ro­lul unui medic neurolog, adept al psiho-analizei. Ginger Rogers este logodnica unui oarecare Ralph, dar rupe mereu logodna, dând impresia că nu ştie ce vrea. Ralph se plânge atunci lui Fred, care aplică logodnicei un tratament psihoanalitic. E de prisos să spunem că de aci se nasc cele mai năstruşnice în­curcături. Distribuţia filmului cuprinde afară de cei doi protagonişti pe Ralph Bellamy, Louella Gear şi Jack Caldon " rVame "car­ şi-au câştigat de mult simpatii unani­me în rândurile spectatorilor. In „Amanda“ fiecare din a­­ceşti actori are prilejul să reali­zeze o adevărată creaţie. Importantă este şi contribuţia lui Irving Berlin, care a scris cinci melodii de frumoasă inspi­raţie printre cari „Yam" rămâne desigur o operă ce se înscrie în istoria muzicii moderne uşoare In general, „Amanda“ e un film despre care nu se pot spune de­cât lucruri­ bune. GINGER ROGERS La „Trianon“ şi „Elysse“: „Romanţa argentineană Apogeul unei cariere bogată în succese este­­ sărbătorit în toată Europa. Grace Moore, femeea dă­ruită de Dumnezeu cu cea mai frumoasă voce din lume, femeea ale cărei succese nu au fost în­trecute de cele mai r­ari cântă­reţe de până azi, apare acum în filmul „Romanţa argentineană“, în care Everett Riskin, scenarist şi regizor, scoate în evidenţă, cu o rară măestrie, toată arta ace­stei Incomparabile artiste. De astă dată asistăm la un spectacol unic. Un subiect atră­gător, care cucereşte de la prima scenă, situaţii ce ţin încordate atenţia spectatorului până la sfârşit şi în plus, fermecătoarea voce care confirmă darurile de privighetoare ale cântăreţei. Amatorii de muzică vor asculta cu multă plăcere pe cea mai mare cântăreaţă a lumii, executând : „Gavota“ din „Manon“, arii din „Martha“ de Flottow, „Traviata" şi actul întâi complet din „Doam­na Butterfly“. Deasemenea a fost o adevărată întrecere între cei mai talentaţi compozitori spre a compune noui melodii, care să fie lansate în acest film, „Romanţa argentineană“ urmând să înso­ţească pe artistă în turneul pe care l-a întreprins în Europa, se înţelege că s-a ales un subiect care să eclipseze toate produc­ţiile realizate până în prezent de această cântăreaţă. Ca partener, Grace Moore şi-a ales pe Melvyn Douglas,­­ care este azi­ unul din cei mai căutaţi actori ai studiourilor californiene iar acompaniamentul muzical este susţinut de faimoasa orchestră, a „H­armonicei“ din Filadelfia.­­ Se cuvine să mai spunem că interpretarea e desăvârşită, din toate punctele de vedere, Grace Moore şi Melvyn Douglas fiind înconjuraţi de un ansamblu din­tre cele mai bune. a 66 GRACE MOORE Printre producțiile franceze din ultimul timp, „Désiré“, noua realizare a lui Sacha Guitry, merită, desigur un loc a­parte. In adevăr, „Désiré“ care se află pe aceeaș linie cu „Ca­drilul“ este o comedie plină de vervă în care scenele spirituale se succed în chip fericit. „Désiré“ este potrasirea unui valet, care îşi iubeşte stăpâna. Este deci un fel de Ruy Bias, dar din Ruy Bias, cu totul mo­dem şi cu adevărat al timpuri­lor noastre. Cu singura deose­bire că Désiré neputând ajunge stăpân, preferă să plece, nu fără a fi dat însă mai înainte câteva sfaturi utile femeii în casa că­reia „a slujit. Dar filmul mai cuprinde şi o serie de inovaţii ingenioase. Şi sunt­­ atât de multe, încât spec­tatorul, furat de acţiune şi de spiritul ce se desprinde din fie­care scenă, pleacă regretând că La „Scala“, filmul sut, terminat. Interpretarea este la nivelul realizării şi­ cu­prinde nume de mare răsunet în cinematografia franceză ca Sacha Guitry, Jac­queline Delubac, Arietty, Pau­line Carton, Saturn dn Fabre, Jacques Baumer şi Geneviéve Vix. In „Désiré“, fiec­are din acești actori are prilejul să facă o a­­devărată creație. Fiecare rol contează. Sacha Guitry, cu verva lui u­­nică, e minunat. Şi tot astfel Pauline Carton, cu fantezia şi degajarea ei. Jacqueline Delubae, frumoasă şi elegantă, e plină de naturale­­ţă şi sensibilitate. Şi tot aşa ceilalţi interpreţi... Intr’un cuvânt, „Désiré“ e un film excelent, a cărui acţiune, de la prima până la ultima’ sce­nă se desfăşoară ritr’uri ritm vioi şi plin de inovaţii plăcuta.

Next