Universul, decembrie 1938 (Anul 55, nr. 343-355)

1938-12-16 / nr. 343

Anul al 55-lea 12 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov SamSnl* S lei­­ străinătate 6 lei­­ EXEMPLARUL 1 taxa poștali plătită In numerar conform aprobării dir. G­ le P. T. T. No. 120. 288/932 CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONICE REDACTIA |l ADMINISTRATIA: BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23.25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 Cum trebue să organizăm colonizările , Guvernul este preocupat şi de problema colonizării ele­mentelor românești in zonele de frontieră. In materia aceasta, noi n’am dovedit, dela Incheerea păcii încoace, nici spirit de prevedere, nici spirit de or­ganizare temeinică. Ne-a lip­sit dela început un plan de organizare sistematic şi un regim legal stabilizat al co­lonizărilor, care să fie apli­cat în toate regiunile des­tinate acestui scop. Prin reforma agrară din Vechiul regat şi din Transil­vania, s’au rezervat terenuri insuficiente pentru coloni­zări , iar condiţiile in care s’au făcut colonizările par­ţiale, în zona frontierei şi în Dobrogea de sud, sunt depar­te de a corespunde intereselor noastre naţionale, sociale şi economice. Legislaţia defectuoasă a colonizărilor nu putea să dea alte rezultate, când ea a fost lipsită de o concepţie poli­­tico-economică. Prin legea asupra coloni­zării din 17 iulie 1930, s’au reglementat alcătuirea fon­dului imobiliar destinat colo­nizării, planurile şi regimul juridic al proprietăţii şi gos­podăriei coloniştilor. Toate aceste operaţiuni au fost în­credinţate „Oficiului naţional al colonizării“,­­• instituţie autonomă ce a funcţionat în condiţiile fixate de legea pri­vitoare la organizarea şi ad­ministrarea pe bază comer­cială a întreprinderilor şi a­­vuţiilor publice. După patru ani, votându­­se legea privitoare la Regiile autonome, prin care s’au a­­brogat toate legile şi regula­mentele pe temeiul cărora au funcţionat Regiile publi­ce comerciale, casele autono­me şi toate instituţiile cu a­­celaş caracter, — oficiul na­ţional al colonizării a fost şi el desfiinţat. In locul decedatului oficiu, s’a înfiinţat „Administraţia comercială a colonizării“, care a creat o altă situaţie : toate terenurile ce erau tre­cute în proprietatea coloniş­tilor, precum şi cele ce ur­mau să fie trecute în viitor, nu mai aveau şi nu mai pu­teau să aibă un regim juri­dic legal. Autorul legii din 1934 nu prevăzuse, că prin dispoziţiile relative la regiile autonome, va dispare şi re­gimul juridic legal al terenu­rilor date în proprietatea co­loniştilor. S’a constatat apoi, că tot petrecut alt fapt: emigrarea massivă a turcilor dobrogeni. Aceeaş lipsă de prevedere : ne-am trezit într’o zi, că te­renurile, ce au aparţinut tur­cilor emigraţi, au trecut in stăpânirea bulgarilor. In con­diţiile acestea, elementul mi­noritar bulgar a profitat de indolenţa noastră, ca să a­­capareze o mare parte din terenurile rămase disponibi­le şi să-şi întărească poziţia lor. Atunci s’au luat dispoziţii prin legea din 1935, relative la noul regim al colonizării şi la operaţiunile ce urmau să se facă pe terenurile cumpă­rate de stat, sau dobândite de el prin exerciţiul dreptu­lui de preemţiune. Tot în a­­cea lege s’au prevăzut nor­mele privitoare la alegerea coloniştilor, precum şi la mărimea, preţul şi condiţii­le de­­ plată a loturilor atri­buite acestora. Ca să avem însă un regim al colonizărilor, impus de in­teresele noastre naţionale, sociale şi economice, ar fi bine să cercetăm condiţiile în care s’au făcut în secolui XVIII şi XIX, colonizările şvabilor din zona frontierei de vest, de către guvernul austriac, prin comisiunile speciale trimise să aplice pe loc planul Întocmit la Viena. Coloniştilor şvabi li s’au pus la dispoziţie terenurile de cultură cele mai bune — lua­te dela români — şi sub con­trolul comisiunii de coloni­zare, s’au construit case-tip, grajduri şi toate dependin­ţele necesare unei gospodării rurale model, iar întreg uti­lajul agricol şi vitele nece­sare munci, câmpului au fost puse la dispoziţia colo­niştilor în condiţiile cele mai avantajoase. Dacă nu vom lua şi noi măsurile impuse de interese­le naţionale, colonizările în zonele frontierelor — unde avem nevoe de întărirea e­­lementului etnic românesc — nu vor da rezultatele urmă­rite de cei cari îşi dau seama de rostul şi importanţa lor. Am asistat Duminica trecută la o şezătoare a revistei „Uni­versul Copiilor“. Un program foarte frumos. O piesă pe gus­tul dulcilor liliputani, declama­ ,, , . ţii patriotice, scene copilăreşti, din cauza lipsei de prevede- I cântece româneşti (corul lucră­­re a legiuitorilor, a par-­ torilor noştri) şi o fermecătoa­­re din terenurile atribuite­­ de „discuţie“ familiară a lui Moş prin colonizare au fost în­străinate , iar alte terenuri disponibile pentru colonizări nu mai erau, deoarece fon­dul imobiliar, destinat acestui scop şi provenit în urma a­­plicării reformei agrare, se epuizase. In Dobrogea de sud, după instalarea primilor colonişti macedo-români, n’am conti­nuat colonizările, din consi­­deraţiuni asupra cărora ar fi inutil să mai pomenim. S’a — GROAZNICA NENOROCIRE PE LINIA FERATĂ CONSTANTA­­CARIERA CANARA INDUSTRIAŞUL ALOMAN CO­­MANESCU OMORÂT DOI ŞEFI DE ECHIPA GRAV RĂNIŢI Constanţa, 13 Dec. Pe linia ferată Constanţa — cariera Canara, a direcţiunii portului, s’a întâmplat o groaz- j nică nenorocire, în următoarele împrejurări : La ora 6 d. a., locomotiva 326.366 a căilor ferate, cu o gar­nitură deschisă, a surprins, la pasagiul din partea de sud a satului Ovidiu, automobilul nr. 410 Constanţa, condus de in­dustriaşul constănţean Aloman Comănescu, din strada Costache Negri 26, proprietar a numeroa­se cam­ere în judeţul nostru şi la Sinaia, şi în care se mai gă­seau cantaragiul Crăciun, din serviciul industriaşului şi şeful de echipă Udrea, din serviciul direcţiunii portului Constanţa. Automobilul a fost sfărâmat complet, iar de sub sfărâmături a fost scos mort, industriaşul A­­loman Comănescu, căruia îi in­trase volanul maşinii în piept. Şeful de echipă Udrea s-a a­­les cu răni serioase şi cu amân­două picioarele tăiate, iar can­taragiul Crăciun, cu răni de ase­­menea grave. Imediat, cei doi răniţi au fost ridicaţi şi transportaţi la spita­lul „Dr. Sion“, din Constanţa, unde li s’au dat îngrijirile nece­sare. Starea lui Udrea este dispe­rată. La locul nanorocirii a sosit d. dr. Radulian, medicul legist al parchetului local, care a con­statat moartea industriaşului Comănescu. Pentru stabilirea împrejură­rilor în care s’a produs această nenorocire cum şi a vinovăţiilor, au fost reţinuţi, pentru cerce­tări, de şeful postului de jan­darmi Canara, mecanicul loco­motivei, fochistul, şeful de tren, cum şi cei doi frânări ai garni­turii. Din cauza acestui accident, linia ferată, la locul unde s’a întâmplat nenorocirea, a fost stricată pe o distanță de 30 de meri. -------xXG­0Xx------- 16 persoane muşcate de un lup turbat Bagdad, 13 (Rador). — Un lup turbat a pătruns în oraş şi a muşcat 16 persoane. In cele din urmă, fiara a fost omorită de poliţişti. Copilăria, punte spre cer••• de AL. GREGORIAN Nae („Moş“ Nae Batzaria) cu acei ochi de licurici din sală, — nu mi-am închipuit niciodată că se pot realiza lucruri aşa de frumoase acolo şi că un om de vigoarea şi neastâmpărul d-lui Batzaria se poate devota cu a­­tâta răbdare şi bunătate, cu a­­tâta duioasă înţelegere, unei o­­pere ce nu oferă altă satisfac­ţie decât imensa bucurie care se rostogoleşte în clinchete de râs îngeresc la rampa unui teatru. Probabil că numai cine e a­­proape de sufletul copilăriei, numai cine aderă la puritatea acelei vârste de crin sau cine trăeşte în fiecare clipă nostal­giile paradisiace ale vieţii ne­prihănite, numai acela se poa­te risipi generos în atâta iubire şi cu atâta pasiune în lumea a­­ceasta gingaşă cu obraji de flori de cireşi şi cu gene de vis. Armoniile din copil s’ar stri­ca dacă s’ar atinge de ele alte mâini. Instinctiv copilul se sim­te atras către cine îl înţelege şi îi ocroteşte candoarea anilor şi tot aşa el se refuză oricui în­cearcă să-i încalce pajiştile vârstei, să i­ le strivească sub tălpi scorojite prin arşiţa de Iad a păcatelor, căci e o lege a atracţiei care funcţionează prin instincte şi nu dă niciodată greş. Creştinismul ratifică a­­ceastă lege şi-i dă prin Iisus (Continuare in pag. 2-a) Consolidarea operei de finanţare a apărării naţionale Importanţa nouilor decrete plagi Ritmul şi amploarea pe ca­re situaţia internaţională le-a impus operei de înarmare în toate statele, au făcut necesa­ră şi la noi o organizare spe­­i­­ală a fondurilor de înze­strare. Sistemul înscrierii acestor fonduri în bugetul ordinar, li­mitat la exerciţii anuale şi la venituri forţamente restrânse, cu lipsă de supleţe în angaja­rea cheltuelilor şi mai ales în putinţa de a ţine pasul cu ritmul tot mai viu al livrări­lor de armament, s’a dove­dit încă de un început greoi şi necorespunzător, chiar atunci când el a fost completat prin apelul la fonduri extrabuge­tare. Se simţea deci nevoia creierii unui cadru propriu pentru or­ganizarea şi administrarea u­nor astfel de fonduri, se sim- I mul rând individualitatea nece- I ,p .. • o a­­tea mai ales nevoia unei tech- sară, iar pentru păstrarea bunei ' (î-dn­tinuare in pag. - j nice speciale de creditare şi fi­nanţare a o­perii de înarmare, care nu putea fi realizată de cât prin organizarea într’un sistem unitar a tuturor sfor­ţărilor de a creia şi a spori ve­niturile destinate acestui scop, sforţări ce până acum erau dis­parate■ Acestei necesităţi a înţeles să răspundă d. ministru de finanţe Mircea Cancicov prin decretele legi sancţionate Luni de M. Sa Regele, decrete care se referă la organizarea şi administrarea fondului apărării naţionale, fon­dului naţional al aviaţiei şi fon­dului naţional al marinei, cu în­temeierea caselor autonome res­pective, cum şi prin decretul­­lege privitor la înfiinţarea Casei autonome de finanţare şi amor­­tisare. Graţie unificării sistemului de organizare şi administrare a a­­cestor fonduri, li s’a dat în pri­nece­sară, iar pentru păstrarea bunei rândueli în angajarea lor s’a in­stituit o delegaţie interministe­rială, compusă din miniştrii a­­părării naţionale, înzestrării ar­matei, aerului şi marinei, econo­miei naţionale, finanţelor şi din şeful marelui stat major. Datorită nouei lor organizări, caracterul acestor fonduri este­­ mai apropiat de acela al unui­­ cont de tezaur, păstrând totuşi din structura bugetelor obicinui­te sistemul angajărilor eşalona­te anual potrivit unui plan de cheltueli întocmit la începutul a­­nului, pentru realizarea pe eta­pe de urgenţă a planului gene­ral de înzestrare. Nouile decrete-legi precizează normele de angajare, lichidare şi ordonanţare a cheltuelilor spre a corespunde nevoilor de urgen­ţă, cum şi principiului de ordine în cheltueli; fixează deasemeni normele de centralizare şi de control ale operaţiunilor, pre­ * Hr. S4Î Vineri ti Decembrie ft® I7 Pagini PIUI , . DIRECTOR Sl ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU ai Jlagycu'en, Italenen Runui/u’/i ILadineru. Frauden Harta etnografică a Austro-Ungariei din „Atlasul geo­grafic“, întocmit de F. Heiderich și W. Schmidt, editat la Viena in 1911. Atlasul acesta a fost aprobat de guvernele fostei monarhii austro-ungare. Un document geografic austriac de R. SEIȘANU Harta reprodusă mai sus reprezintă imaginea etnogra­fică și cartografică a fostului imperiu austro-ungar din ajunul războiului mondial. Valoarea acestui document geografic este incontestabilă, deoarece el este extras din atlasul întocmit de doi geo­grafi au­striaci, F. Heiderich şi W. Schmidt, şi introdus in toate scoatere secundare, nor­male, comerciale şi industria­le superioare din monarhia habsburgică pe baza aprobă­rilor date de ministerul in­strucţiei publice şi cultelor imperial-regal (N. 37.968 din 18 Sept. 1909 şi N. 31.433 din 31 Iulie 1909), precum şi de ministerul lucrărilor publice (N. 692 — XXI din 16 Sept. 1908). Notăm apoi că atlasul geo­grafic al lui F. Heiderich şi W. Schmidt a fost cel mai răspândit din Austro-Unga­­ria, căci în 1911, editorul său din Viena, Hekei a tras a 42-a ediţiune. Examinând cu atenţiune această hartă, ce constatăm? Structura în formă de mo­zaic etnologic a monarhiei austro-ungare. Secţionarea teritoriilor Au­striei şi Ungariei în nume­roase regiuni etnice, după ra­sele şi naţionalităţile ce au intrat în compoziţia acelui mozaic, întinderea considerabilă a teritoriilor etnice care au apar­ţinut naţionalităţilor domi­nante, faţă de întinderea re­dusă a teritoriilor etnice populate de austriacii­ ger­­mani şi de maghiari, — na­ţiunile dominante. Frontierele etnice ce des­part diferitele blocuri com­pacte de naţionalităţi coin­cid aproape în toate părţile cu actualele frontiere poli­­tico-etnice, din acest teritor: ale Germaniei şi Italiei, — la vest; ale Cehoslovaciei, — la nord ; ale României, — la est; ale Iugoslaviei, — la sud şi ale Ungariei, — la centru. Iată frontiera etnică de vest a blocului românesc din Transilvania şi Banat, care coincide aproape pe toată lungimea sa cu frontiera fixată prin tratatul de la Trianon. In teritoriul etnic românesc sunt cuprinse o­­raşele Oradea (Gr. Wardein) şi Arad.________________ (Continuare in pag. 2-a) Problema teritoriului Memel I „Reven­dicareaTMoîsk­ri Dumineca trecută au avut loc în teritoriul Memel ale­ i­geri generale pentru alcătui­­­­rea Dietei locale, conform statutului internaţional, care reglementează regimul auto­nom al susnumitului­ terito­riu. Rezultatele scrutinului nu vor fi cunoscute decât peste câteva zile din cauza calcu­lelor anevoioase necesitate de complicaţia legii electora­le lituaniene. In trecut ele au dat în mod constant o mare majoritate germană. In cazul de faţă, presa germa­nă le atribue un caracter populaţiei germane din Me­mel. La începutul lui 1923, ban­de armate lituaniene au in­vadat teritoriul Memel şi au stabilit un guvern provizoriu, iar la 19 Ianuarie 1923 o a­­dunare naţională a procla­mat unirea lui cu Lituania. La 18 Februarie 1923, con­ferinţa ambasadorilor consa­cră faptul împlinit, hotărînd­­unirea Klaipedei cu­ Lituania, dar având în vedere caracte­rul german al regiunii, acea­stă unire se înfâptură cu re­zerva autonomiei teritoriului Memel. Guvernul din Kau­plebiscitar și e foarte probab­i­l,aș recunoș t că această auto­bil că ea­ nu e departe de a­­devăr. Problema spinoasă a teri­toriului german al Memelu­­lui va fi astfel pusă iarăşi pe planul actualităţii şi vă con­stitui un nou prilej de ne­linişte pentru cancelariile europene. g . Motivul de căpetenie al neînţelegerii dintre Germa­nia şi Lituania este că ţinu­tul Memel — în limba litua­niană Klaipeda — este în majoritate german, în timp ce suveranitatea asupra te­ritoriului este exercitată de guvernul lituanian. Prin articolul 99 al trata­tului din Versailles, Germa­nia a cedat portul şi ţinutul Memel, cu circa 140.000 cititori şi 2400 km. pătraţi, principalelor Puteri aliate şi asociate şi s’a obligat cu an­ticipaţie să recunoască ho­­tăririle, pe care acestea le vor lua în privinţa teritoriului şi locuitorilor lui. Timp de trei ani, Marile Puteri au evitat să recunoa­scă drepturile Lituaniei asu­pra Klaipedei şi să-i dea un statut juridic fie din­­ cauza neînţelegerilor polono-litua­­niene, fie din cauza opunerii tonomie, ale cărei modalităţi erau reglementate printr’o convenţie, încheiată la 8 Mai 1924, care poartă semnături­le Angliei, Franţei, Italiei, Japoniei şi Lituaniei. In liniile ei mari,­ conven­ţia, care este întregită de multe anexe — Un statut al teritoriului Memel, un statut al portului Memel şi altul referitor la transitul acestui port — stabileşte că terito­riul în chestiune este pus sub suveranitatea Lituaniei, care nu-l poate înstrăina fără consimţimântul tuturor contractanţilor; că el se va bucura de autonomie legis­lativă, juridică, administrati­vă şi financiară, care va pu­tea fi sporită, dar nu va pu­tea fi restrânsă de Lituania; în fine că portul Memel şi (Continuare , pag. 2­ a) Un comandament social de I.­VION In toate­ documentele vre­mii, din clipa în care în Ro­mânia mică a încolţit ideea reformei agrare, până în mo­mentul solemn când clasa conducătoare din România întregită a dat urmare do­rinţei imperativ exprimată de mult regretatul Rege Fer­dinand, exproprierea a fost socotită ca un act de abso­­lu­­i­entă necesitate socială Spiritul de sacrificiu al ma­rilor proprietari români a în­lesnit înfăptuirea fără mur­mur a problemei şi nu nevoe de o argumentare spe­cială în faţa cifrelor eloc­vente care arătau că, înain­tea răsboiului, cinci milioane de suflete posedau 3.300.000 de ha. şi 7.500 de suflete 3 milioane hectare. Pe baza acestei necesităţi sociale, indiscutabile ca un comandament fără amânare, s-au expropriat în România unită peste 6 milioane hec­tare, pământ care în mare parte a fost distribuit în lo­turi mici plugarilor cari îl muncesc. Problema îmbunătăţirii stă­rii materiale a populaţiei ru­rale este încă în faza înce­­­­putului de soluţionare, mai­­ sunt încă multe de făcut, dar­­ ea se ramifică, din ea por­neşte paralel, ţâşnind ca o­­ consecinţă indirectă a ex-­­ ploatării, o altă mare proble- I mă, tot atât de imperativă era­­ ca exproprierea şi constituind o necesitate socială absolută: protecţia muncii naţionale. Nici nu mai e nevoe să re­petăm concludentele şi im­presionantele cifre statistice ca să arătăm tragica situaţie a elementului etnic românesc în toate domeniile muncii. (Continuare in pag. 2-a) Paris, Decembrie Prietenul meu André Paoli nu e mulţumit. Ba e chiar foarte nemulţumit. Aţi ghicit, poate, că prietenul meu André Paoli e corsican şi de câteva zile e „revendicat“­ de Italia. E drept că, André Paoli n’a simţit, până în prezent, nici un fel de dragoste pentru Italia şi, situaţia de „revendicat" nu-l în­cântă deloc. de RENE SAIVE In ziua în care a aflat că tru­pele Ducelui cereau, anexarea insulei lui natale la . 'imperiul roman, André Paoli a râs mult. Apoi l-a cuprins'mânia și a cu­­treerat­­ restaurantele italiene din. Paris, cu. intenta bine ho­­tărîtă să spargă, c­eva farfurii și... câteva­­capete,fai cred, în a­­devăr, că lipsesc" azi câteva far­(Continuare în pagina 2-a) La Clen­ort de L’Oise s’a comemorat ziua in care gene­ralul Pershing comandantul armatelor americane în marele răz­boi a recunoscut pe generalul Foch comandantul unic al forţe­i lor aliate. La ceremonie, căpitanul Dessel ţine un discurs în nume­­le mareşalului Pershing. ——^ .. —-—-——-u

Next