Universul, martie 1939 (Anul 56, nr. 73-88)

1939-03-16 / nr. 73

Anul al 56-lea Nr. 73 Joi 16 Martie 1939 Ciudăţeniile uniformelor in Anglia La un azil-spital dintr-o loca­litate engleză, directoarea şi pen­sionarele poartă aceste ciudate uniforme, care le-au fost impuse I de culoare roşie, iar emblema re­de generosul fondator al institut prezintă un leu­­ţiei. De notat că pelerinele sunt I SE SCHIMBĂ HARTA LUMII Fără vărsări de sânge, şi cu chel­­tueli mai restrânse decât ale răs­­boaielor, dar dătătoare de câştiguri trainice, pot să fie prefacerile pe care hărnicia omenească le aduce pământului. Planurile inginereşti care vor să despice prin ţari drumuri de apă, făgăduise să lege Oceanul Atlantic cu Mediterana prin Franţa — şi a­­cest proiect dă însufleţire gândului vechi nu mai puţin rodnic de a lega Baltica de Marea Neagră fapt ce ar deschide ţării noastre nou drum de bogăţie. Dacă a fost o vreme când starea drumurilor pământeşti era la noi dintre cele mai jalnice, azi chiar în multe părţi fiind lipsă de noi legă­turi ferate, în schimb căile noastre pe apă unde transportul poate fi de cincisprezece ori mai ieftin au fost lăsate ades in părăsire. Fără să mai amintesc de braţele Dunării de atâtea ori împotmolite — când pentru ţară sunt şi braţe de muncă — e destul să ştim că din străvechime până pe vremea tur­cilor — Argeş, Olt, Mureş, Prut, Siret şi Nistru erau în bună mă­sură navigabile uneori nu numai cu plutele. Datoria noastră de a schimba faţa pământului în hotarele româ­neşti, aşteaptă împlinirea celui mai rodnic program de muncă prin în­diguiri ce ne vor scăpa de tradi­ţionale înecuri, dând electrificarea satelor, udarea ogoarelor, şi cele mai eftine transporturi. Numai aşa viaţa va lupta împo­triva scumpetei , iar înfăţişarea ţinuturilor va ajunge asemeni celor mai mănoase grădini. Faptul că începem să dorim a face Capitala port la Dunăre, că întrevedem putinţa unui drum pe apă mai scurt spre porturile mării Negre, e începutul unei noi înţe­legeri a veacului ingineresc, şi o nădejde cum că şi idealurile de pace îşi vor avea împlinirea. ADRIAN MANIU Maxime şi cugetări De cele mai multe ori ne căutăm fericirea cum ne cău­tăm ochelarii, deşi-i avem pe nas. Gustave Droz 'XX' UN CAZ BANAL Intr’o localitate din Anglia, un biet muncitor cu ziua, bă­trân, nemâncat şi fără adăpost, găseşte pe stradă două bilete de câte o liră sterlină. O clipă de şovăire, o ispită de o secundă şi Michael Mannion se întoarce din drum, se duce la poliţie şi depune suma găsită „care poa­te, — zicea el, — o fi a vre­unui om sărac...“ Peste câteva ore o femee sim­plă, cu aerul îngrijorat, veni, ti­midă, să se intereseze dacă nu cumva a găsit cineva două bilete de câte o liră p­e care le pier­duse ducându-se după cumpă­rături. Aceştia erau toţi banii din care trebuia să trăiască o lună ea, soţul ei şi cei opt copii ai lor. E lesne de închipuit cu ce bucurie reintră în posesia celor două bancnote. Când i se spuse însă cine le găsise, ea fu nespus de mişcată şi, scuzăm­­du-se că nu putea da mai mult, lăsă vreo câţiva şilingi pentru cinstitul bătrân, rugând în a­­celaş timp să i se spuie că-l roagă să vie la ei la masă. Un fapt destul de banal, în fond, dar reporterii englezi, cari au aflat de el, i-au dat o im­portanţă deosebită, publicând fotografia bătrânului şi luân­­du-i chiar un interview. Ce a drept, bietul Michael a fost foarte mirat de zgomotul ce se făcea în jurul lui şi a exclamat cu un accent plin de sinceri­tate : „Dar ce găsiţi atât de extraordinar în fapta mea ?" Totuş, publicitatea i-a fost de folos, căci un fermier din apro­piere a şil trimis după dânsul oferindu-i de lucru pentru mai mult timp. Cât pentru membrii familist cărora gestul lui cinstit le-a asi­­gur­at pâinea de toate zilele, ei l-au primit cu dragoste în mij­­locul lor, oferi­ndu-i un loc la masa lor şi o prietenie sinceră. Cazul, e banal şi totuşi e im­­­bucurător că asemenea lucruri nu se petrec numai prin poveş­tile scrise pentru cor,­­ci, câte­odată, şi în realitate Un testament adus de valurile mării Se­­spune de obicei, că „banii s’au dus pe apă“­., dar ca nişte bani, — şi încă o sumă colosală, — să vie pe apă, asta e ceva mai rar. Şi totuş octogenarul James Colbridge din Liverpool a devenit arhimilionar peste noapte, mul­ţumită unui mesagiu care a ră­tăcit patruzeci și trei de ani pe apele oceanului. Acum câteva săptămâni s’a pescuit în apropierea insulelor Samoa o sticlă ermetic închisă înăuntrul căreia se găsea un tes­tament scris de căpitanul unui vas cu pânze naufragiat în anul 1896. Probabil, cu câteva mo­mente înainte de a-și fi găsit moartea, căpitanul îşi scrisese ultimele voinţe, lăsând întreaga sa avere fiului ,prietenului său, Colbridge, din Liverpool. Averea lui era depusă la o bancă şi a atins în cursul anilor frumoasa cifră de 1.000.000 de dolari. Cum autenticitatea testamentului n­u poate fi pusă la îndoială, banca s’a declarat gata să plătească această enormă sumă fericitului moștenitor. Serviciu prompt Studentele colegiului „Hunter“ din New-York au hotărât să-şi câştige banii necesari pentru con­tinuarea studiilor într’un mod foarte original. E vorba de mici servicii practice pe care sunt gata să le puie la dispoziţia ama­torilor în schimbul unei mo­deste taxe. Acest sistem de „ser­viciu prompt“, perfect organizat, — ca ori­ce întreprindere ameri­cană, — poate satisface orice fel de cerere, de la spălatul unei ba­tiste până la împrumutarea unui automobil. Iată câteva din pre­ţurile curente: cinci cenţi pentru a ţese o pereche de ciorapi; un cent pentru a împrumuta un a­c şi aţă; cinci cenţi pentru a împru­muta galoşi, o umbrelă sau un impermeabil; o taxă de un dolar se percepe pentru a merge la gară, sau la debarcader spre a primi pe o persoană, care soseşte, sau spre,­­a însoţi pe cineva care pleacă. Aceeaşi taxă şi pentru a deştepta dimineaţa pe studenţii sau studentele, cărora le place să doarmă prea mult, iar în schim­bul a trei cenţi, se pot obţine di­verse sfaturi de înfrumuseţare. In afară de acestea, studentele de la colegiul „Hunter“ fac şi pe comisionarii, se însărcinează să plimbe şi ,să hrănească la anu­mite ore căţeii ai căror stăpâni sunt prea ocupaţi şi chiar să stro­pească florile de prin grădinile de pe acoperişuri, atât de preţuite de new-yorkezi. SILUETE PARIZIENE la cursele de la Auteuil aceste două costume - tailleur au fost foarte remarcate Femei-detectiv Serviciul poliţienesc din New- York a mai angajat de curând încă două detective. In profe­siunea atât de grea şi de pri­mejdioasă de poliţist american, femeile s’au distins atât de mult prin energia şi curajul lor încât azi nu se mai poate proceda la vreo arestare mai importantă fără concursul lor. Femeile - detectiv, care sunt totdeauna foarte ele­gant îmbrăcate, poartă în geantă un mic revolver încărcat şi o pereche de cătuşe printre alte articole de toaletă pur femenine. Bine­înţeles răufăcătorii, înşelaţi de aspectul lor de trecătoare ino­fensive, nu se feresc de ele şi tocmai de aceea se lasă mai uşor să fie prinşi. Mary Shanley, de pildă, e o defectivă, care de opt ani de când exercitează această func­ţiune s-a specializat în prinderea pungaşilor de buzunare, cari ope­rează prin trenuri. Ea are 35 de ani şi câştigă aproape un milion de lei pe an. Luiza Trandafir: Descoperiri şi invenţiuni, încer­cări şi realizări fizice De curând a­ apărut, în colec­ţia „Cunoştinţe folositoa­re“, ti­părită de „Cartea Românească“ sub îngrijirea d-lui prof. univ. I. Sim­i­an­escu, broşura „Desco­periri şi invenţii­ni,­ încercări şi realizări fiizice“, de Lutza, Tran­dafir. Lucrarea este un mic dic­ţionar al acelor nume de desco­peritori şi inventatori, cărora li se datoreşte progresul omenirii în cercurile geografice şi ştiin­ţifice. Datele trecute în revistă încep din cele mai vechi tim­puri ale istoriei, cu 2673, a. Hr„ când împăratul Hoang-Ti al Chinei a inventat busola,­­ până în zilele noastre, când, în 1938, Academia de ştiinţe din Paris, a confirmat descoperirea unui nou­ element chimic, Mol­­do­vium, de către H. Hulubel, savant român, profesor la fa­cultatea din Iaşi. UNIVERSUL P­RIMĂVARA REINOIREA NATUREI Reinoiţi şi obiectele din casă cu minunatele noutăţi sosite acum la renumitul depozit ARGINTĂRIA PFORZHEIM STR. LIPSCANI 21 Cele cristaluri Cele mai frumoase servicii Cele mai bune argintării 1173 +++++44»»»♦»»»»»»♦♦»»»♦»»»♦»»»»4»»»»» ♦♦♦»»♦ ♦ ♦♦»»■ »♦♦♦♦»♦♦♦♦»»444­' Procesul lui Marius asasinării V­orvoreanu Secţiunea I-a a Curţii crimi­nale din Capitală, formată cu d-nii: I. G. Petrescu, Al. Odo­­bescu, I. I. C. Petre­scu, Al. Va­­silescu şi Henrii Zamfirescu, procuror general fiind d. D. Alevra, iar prim grefier d. Gh. Huiţu, a început Luni, după câ­teva amânări, procesul asasinării fostului deputat de Mehedinţi la avocatul Marius Vorvoreanu. La ora 1 juim, intră Curtea. Se strigă părţile .E prezent in­culpatul Gh. Trocan, fost pre­tor şi moştenitorii lui N. Ale­­xescu (celălalt inculpat, dece­dat între timp) răspunzători civilmente. Sunt asistaţi de d-nii dv. : Paul Iliescu, Al. Ver­­gati, Cameniţă, Madigeanu. De­­asemeni, partea civilă, d-na Florica Vorvoreanu, soţia celui ucis, e asistată de d-nii Azna­­vorian, Horia Cosmovici, C. Io­­nescu. Prin grija părţii civile, se a­­du­ce în sală şi un plan al ora­şului T. Severin, în relief. După ce se face apelul mar­torilor, d. prim grefier Gh. Huţu citeşte actul de acuzare. Actul de acuzare descrie sta­rea de spirit de acum câţiva ani, în lumea politică a ora­şului T. Severin. Organizaţia era împărţită in două. Şeful uneia din tabere era de­putatul Marius Vorvoreanu. In cea adversă se afla și acuzatul de azi, Gh. Trocan, fost director de prefectură, care ura de multă vreme pe Vorvoreanu. Ca să se răzbune că Vorvo­reanu se opusese la numirea sa ca inspector general admini­strativ, Gh. Trocan s’a hotă­­rît să-l suprime. A angajat de aceea, pe cumnatul său, N. Alexescu, să execute planul. Au făcut împreună şi exerciţii de tir, după care au urmărit pe victimă, până când, în seara de 24 octombrie 1935, pe când victima ieşea d­e la restaurant împreună cu soţia sa şi cu un prieten, N. Alexescu a tras din întuneric, rănindu-l grav pe­ Marius Vorvoreanu, care după două zile a şi încetat din viaţă. După comiterea faptului, A­­lexescu s’a retras, crezând că n’a fost văzut. A întâlnit însă în drum pe unul din martorii citaţi pentru azi. După o serie de considera­­ţiuni, deciziunea Camerei de a­­cuzare stabileşte că actele şi mărturiile produse în faţa in­strucţiunii dovedesc vinovăţia inculpaţilor Gh. Trocan şi N. Alexescu, acesta din urmă de­cedat anul trecut. naşti că ai lovit pe un jude­cător ? — Era în 1914. Era un jude­cător de ocol jidan, îşi schim­base numele din Stol­werk, în Ione­scu. Intr’o zi, venind la pretură, m’a insultat fără nici un motiv, spunând că nu stă de vorbă cu un bou. Eu i-am dat o palmă. Acest judecător a şi fost demis. FONDURILE COMITETULUI ŞCOLAR Acuzatul trece apoi la ches­tiunea fondurilor comitetului şcolar. Erau două comitete şcolare : comitetul şcolar judeţean, cu sediul la revizorat şi comitetul şcolar de construcţie, prezidat de prefect şi compus din toţi şefii autorităţilor şcolare. Sub protectoratul­­ lui Vorvoreanu, eu eram casier al comitetului şi executau ordinele lui Vorvo­reanu. Dela plecarea lui Vor­voreanu, din 1926, eu n’am mai luat parte la lucrările comite­tului. De atunci era casier în locul meu, administratorul fi­nanciar. După prefectoratul lui Bâ­­beanu, s’a făcut o anchetă a-­­­supra gestiunii comitetului șco­lar și întrucât el nu s’a pre­zentat la anchetă, i s’au găsit lipsă 967.000 lei. El a prezentat apoi acte justificative pentru această sumă, rămânând lipsă doar 7-8-10.000 lei. In această gestiune, eu n’am avut nici un rol. __ D. procuror Alevra: N’a avut un rol oficial, dar Trocan lucra în numele prefectului Băbeanu. D. av. Asnavorian (p. civ.) arată că tocmai din cauza a­­cestei legături cu Băbeanu, Trocan avea interes să scape de Marius Vorvoreanu. Inculpatul Gh. Trocan spu­ne că au fost chitanţe la pre­fectură, în descărcare, dar s’au furat de cei cari aveau interes. El arată apoi cuim se făcea distribuţia sumelor de bani a­­cordate prin diferitele chel­tuieli. Eu n’aveam un rol în co­mitet, — spune Trocan — dar în calitate de director al pre­fecturii, făceam totalizarea su­melor plătite şi vizam chitan­ţele ca să ştiu că le-am totali­zat. Nu mă interesa de unde provin, că sunt valabile, etc. Asta era treaba lui Băbeanu. D. procuror Alevra. Dacă n’aveai nici un amestec în mâ­nuirea acestor sume, de ce ai făcut un notes de toate aceste sume și de ce l-ai păstrat ? — Din dragoste de meserie. De altfel, eu singur am depus acest notes. — Recunoști că erai în ra­porturi bune de tot cu Băbea­nu, după ce te-ai răcit de Vor­voreanu, întreabă partea ci­vilă ? — N’am fost cu Băbeanu nici pe jumătate de cum eram cu Vorvoreanu. Şedinţa se ridică la ora 7 şi un sfert, dându-se termen la 18 Martie, când va continua interogatoriul. --------xXQt OXx-----~ Interogatoriul acuzatului apoi la interogarea Se trece acuzatului. D. preşedinte I. Gh. Petrescu îi pune primele întrebări: — Cum te numeşti ? — Gh. Trocan. — Câţi ani ai ? — 55 ani. — Profesia ? — Funcţionar. — Căsătorit ? — Căsătorit şi cu patru copii. — Situaţia militară ? — Locotenent in rezervă. — Ai mai fost trimis în jude­cată ? — Nu. După stabilirea acestor date, i se dă cuvântul să spună ce ştie despre faptele pentru care e trimis în judecată . Sunt chemat în judecata Curţii pentru motivul să aş fi îndemnat pe cumnatul meu Ni­­colae Alexescu, astăzi decedat, ca să împuşte pe Marius Vor­voreanu, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Eu voiu să stabilesc să n’am avut cu Vorvoreanu decât prie­tenie, din copilărie. Am terminat liceul la T. Se­verin în anul 1904, ca premiant I-iu. M’am înscris la faculta­tea de drept din Bucureşti, pe care am absolvit-o în 1907, cu patru bile albe şi una roşie. Am luat parte la reprimarea răscoalei din 1907, ca militar activ , îmi făceam stagiul. Iar la 10 iulie 1908 am fost numit administrator de plasă la Me­hedinţi, în urma examenului dat şi am ocupat această func­ţiune până astăzi, când sunt suspendat în baza ordonanţei din acest proces. CONLUCRAREA ACUZATULUI CU VORVOREANU In anul 1922 am luat contact în viaţa politică cu Marius Vorvoreanu. Atunci el a fost numit prefect de Mehedinţi şi eu eram subprefect. El a func­ţionat ca prefect până la 28 Martie 1926, când a demisionat. In tot timpul cât am lucrat cu Marius Vorvoreanu, eu m’am ocupat în două direcţiuni: a­­ceea a construcţiilor şcolare din judeţ, el fiind preşedinte al comitetului şcolar, iar eu se­cretar. S’au construit 130 şcoli,­­ s’au reparat 60, s’au construit 30 primării noui, etc. Dease­­meni, eu făceam şi vizam toată corespondenţa şi el o semna. Am mânuit la comitetul şco­­lar 12 milioane de lei, strânse din obolul public. Pentru acea­stă muncă n’am primit nici eu, nici Vorvoreanu, nici o sumă de bani. Am primit însă me­dalii : Meritul pentru şcoală, etc. Ne-am despărţit, eu şi Vorvo­­reanu, cei mai buni prieteni. Intre Vorvoreanu şi Pompi­­liu Băbeanu, erau frecătorii po­litice mari, pe chestie de în­tâietate. Intre 1927—1928, cât timp a fost prefect­ Băbeanu, când Marius Vorvoreanu avea vre­o treabă la prefectură, el nu venia, ci mă ruga pe mine în scris şi-l serveam întot­deauna. Până în anul 1929 eram în cele mai frumoase relaţii cu Vorvoreanu. Ordonanţa d-lui judecător de instrucţie arată că în anul 1929 a intervenit între mine şi Vor­voreanu o mare ură, din cauza unei conferinţe a lui, în care ataca pe un strămoş al meu. Or, eu dovedesc cu două scri­sori că eram în bune relaţiuni cu Marius Vorvoreanu. De la 1929 până la 1933, n’am avut nici un diferend cu Marius Vorvoreanu. La această din urmă dată, Mariu­s Vorvoreanu venia des la prefectură şi mi-a spus că i-a promis d. ministru Frana­­sovici că mă va av­ansa inspec­tor general administrativ, pen­­trucâ eu aveam grad de sub­director cl. I. Marius Vorvo­reanu era un om perfect co­rect. Mariuis Vorvoreanu s’a ocu­pat mult de chestiunea avan­sării mele. Pe la sfârşitul anu­lui 1934, sau începutul lui 1935, el m’a sărutat, de faţă fiind di­rectorul prefecturii şi căp. Roată. Şi m’a felicitat pentru avansare, căci spunea că e ca şi făcută. A venit însă o lege bugetară, care a oprit orice a­­vansare. Pentru aceasta nu puteam să-i port vre-o ultă. FRAUDE, ACUZAŢII D. procuror D. Alevra întrea­bă cum se împacă declaraţia de azi, cu cea dată de acuzat la instrucţie, când a spus că Vor­voreanu e cel mai mare pungaş. Gh. Trocan : Am vrut să o­­colesc adevărul şi să apăr me­moria unui om c­are nu se mai poate apăra. Dar acum, fiindcă sunt silit, voiu arăta toate pungăşiile lui Vorvoreanu. In 1922, el a cumpărat fără consiliul judeţean, localul de azi al prefecturii jud. Mehe­dinţi. Deşi oferta primă a pro­prietarului era de 1.200.000 lei, Vorvoreanu a adus apoi o altă ofertă a acestuia, de 1.600.000 sau 1.800.000 lei. Nu-mi rea­­mintesc pe numele cui s-a emis ordonanţa de plată, dar Bocea­­nu mi-a spus că el n’a încasat diferența. In anii 1919 —1920, pe când Vorvoreanu era primar la T.­­Severin, băgase în consiliul co­munal pe un evreu Isac Levy, cu care a făcut toate afacerile la primărie. A fost anchetat de d. Marin Văraru, azi consilier la Curtea superioară admini­strativă. D. Văraru mi-a dictat chiar mie raportul de anchetă prin care i se imputau două vagi de zahăr şi trei de făină, cari dispăruseră. Dar căzând partidul liberal dela putere, ra­portul n’a avut nici un efect. In anul 1922, când Marius Vorvoreanu a fost numit pre­fect al judeţului, a luat cu el şi pe Isac Levy, omul lui de a­­faceri. Acesta lua bani pe po­liţe de la comitetul şcolar şi îi restituia mai târziu. Dar au rămas şi 20.000 lei neplătiţi. I-am acoperit eu şi mi-au fost restituiţi în 1934, sub forma de ore suplimentare. Acuzatul vorbeşte apoi des­pre o altă fraudă, făcută cu o­­cazia expoziţiei agricole din 1922, de la T. Severin. Mă opresc aici, ca să nu intru în cheltuelile electorale cu oca­zia celor 6 alegeri, când toţi prefecţii luau sute de mii de lei, benzină, etc. Aceste sume intrau în buzunarul lor, al şe­filor. După o suspendare, la rein­trare, d. procuror Alevra pune mai multe întrebării acuzatu­lui. Intre altele, îl întreabă ce este cu conflictul pe care l-a avut cu un ofiţer, pe care a vrut să-l împuşte. Trocan arată că în 1907, un regiment de cavalerie trecea peste arătura sa. Şi că deşi i-a somat să se retragă, căci, îl înconjuraseră soldaţii, aceştia n’au vrut, fim tras în aer — continuă inculpatul. — Am fost prins şi bătut până la leşin. Ancheta a făcut-o însuşi mi­nistrul de război, generalul Hârjeu şi l-a mutat pe colone­lul Lupu, comandanul regimen­tului. D. procuror Alevra: Recu­ Tribunalele militare CONDAMNAŢI PENTRU DEZERTARE Secţiunea I-a a tribunalului militar c. 2 a., prezidată de d. col. magistrat Şt. Cerchez, pro­curor fiind d. căp. Aurel Mun­­teanu, a condamnat pentru de­zertare pe următorii soldaţi: Şuba Iosef, la doi ani închisoare; Co­­zima Gh., un an; Barbu Gh., Bu­­cezan Alex., şi Simion Vlad, câte 6 luni; Bornea Alexandru şi Fle­­cher Andrei, câte 3 luni; Gârbu Traian, 45 zile; Ştefănescu Ion şi Vişinoiu D-tru, câte o lună; Chinder Ion, 15 zile închisoare corecţională. i 3 DE PAŞTI o splendidă EXCURSIE cu vaporul ,,DACIA“ special angajat în pnCPIS şi n NI nn no „Perla Medi­­btitUlA insula RHUUUO teranei“ Atena-Istanbul-Princhipo-Corint-Marathon 2-14 Aprilie—Studenţii lei 4.400—Particulari lei 5.300 cu paşaport colectiv. — Informaţiuni şi înscrieri la: Soc. „ROMÂNIA UNIVERSALA“ CAL. VICTORIEI 33 (Palatul Frascati) etaj I, Birou No. 3 Telefon 3.38.66 2700 „CUGETAREA” __ GEORGESCU DELAFRAS AU APARUT: CONST. GR. C. ZOTTA, magistrat si profesor CODUL LEGILOR PENALE SPECIALE cuprinzând 82 legi si regula­mente penale din anii 1877—1939 inel., de aplicaţiune zilnică pen­tru jurişti, poliţişti, jandarmi, instituţii publice şi particulare, etc. 450 pagini mari 200 lei. Domnii abonaţi sunt rugaţi ca la orice reclamaţie sau schimbare de adresă să bine­­voiască a ne trimite eticheta cu care primesc ziarul, iar spre a fi prompt serviţi, la reînoirea abonamentului să lipească pe cuponul mandatului poştal eticheta abonamentului expirat. BULETINUL LEGISLATIV ROMAN cu apariţie lunară (No. 2), cuprinzând: legi, regulamente, decizii, decrete, cu caracter general. 1 Februarie—28 Februarie 1939 1140 »■.■»»»»♦»♦»♦♦»­NASTERI SANATORIUL „MODERN“ de Str. D. Onciul 10. Tel. 2.99.23. Ins­talaţii şi personal de specialitate. Rezerve dela Lei 200 pe zi. îngri­jire ireproşabilă. 255 VENERICE Tratament dela 9—12 şi 25 7 Dr.TULIU BLANC BULEVARDUL CAROL No. 58 spre Statuia Rosetti o­­r.» Chir cudt1' /înv Spărgătorul Ion Mieluşică, evadat, a fost arestat Tărgovişte, 13 Martie Am relatat despre evadarea de sub paza gardianului Ion Coman de la penitenciarul Târgovişte, a cunoscutului spărgător Ion Mie­luşică, pe când îl transporta, pe jos, dela Găeşti, la Târgovişte. In urma cercetărilor făcute, jandarmii l-au descoperit și ares­tat, în comuna Picior de Munte. El a fost adus la parchet, unde cercetările se fac de d. procuror Ilie Dragomirescu. ♦4444»»»»»»»»»♦♦»»»»♦♦♦»»»♦ ♦ MN­»»tHHMhUim AA~t‘t t^iTTn Tftt ♦ t H » 1 ) t ț. i­ i­s înfiorătoarea crimă din Braşov Braşov, 13 Martie O odioasă crimă s’a întâmplat astă seară în str. Săcelelor nr. 11, la locuinţa maestrului tâmplar Traian Nichita. In ultimul timp, între acesta şi soţia sa erau dese certuri, pen­­tru că ea era curtată de un coleg al tâmplarului Nichita, aflând, într’o zi, ică soţia■ sa a fost la un restaurant dela marginea oraşului, cu aman­tul său, unde au petrecut în tot cursul după amiezii, s’a îmbătat şi s’a dus acasă, să-i ceară soco­teală. Beat şi ros de gelozie, Nichita a luat din bucătărie, un cuţit, cu care i-a dat vreo 30 de lovituri­­ soţiei, lăsând-o într’un lac de­­ sânge. La ţipetele disperate ale aces­teia au alergat vecinii cari, cu mare greutate au reuşit s’o scoa-­­­tă din mâinile soţului criminal. Victima a fost transportată cu salvarea la spitalul „Gh. Măr­­zescu”, unde se află în stare gravă. Sunt puţine speranţe că va scăpa cu viaţă. Nichita a fost arestat. şi IiiA Ifii I II I Gloriosul turneu ALHAMBRA azi prad­a Mâine SATU-MARE Vineri Baia-Mare, Sâmbătă Arad, Duminică (matineu şi seara) Cluj, Luni Sibiu, Marţi Braşov, Miercuri Zloeşti, Joi Constanţa, etc. Compozitorul ION VASILESCU 4

Next