Universul, mai 1939 (Anul 56, nr. 116-130)

1939-05-01 / nr. 116

SELECŢIUNEA " Pe măsură ce s’au modificat legile de organizare ale ministerelor, serviciilor, aşezămintelor şi organizaţiilor puse sub controlul statului, condiţiunile de admitere a funcţionarilor şi profesioniştilor publici au devenit mai stricte, spre a se asigura o cât mai bună selecţiune. Astfel, prin legea organică a avocaţilor statului, s’a interzis accesul acelora cari n’au trecut un examen de capacitate, dela care se aş- teaptă mai multe garanţii de apărare a intereselor pa- , trimoniale şi administrative ale statului, apărare care uneori a lăsat de dorit şi alte ori a servit ca mijloc de fraudă, în paguba statului. De aci, acele cazuri răsunătoare, cu depuneri şi condamnări. Ţinându-se însă seamă de faptul că există elemente care ar putea aduce servicii preţioase prin capacitatea şi experienţa lor, dar care nu s-ar supune unui examen din cauza vârstei şi a situaţiunei profesionale, s’a admis sistemul ca — cu caracter excepţional — să se poată introduce în aparatul public şi asememea personalităţi. Sistem aplicat şi în alte ţări cu rezultate pozitive, atunci când valoarea reală este norma exclusivă şi cu rezultate negative când n’a fost considerat ca un mijloc pentru eludarea condiţiunilor normale. Selecţiiunea insă trebue să funcţioneze şi în privinţa înnaintărilor. Căci admiterea într’un corp public nu garantează ci numai presupune priceperea, devotamentul şi distingerea în îndeplinirea atribuţiunilor încredinţate. Erarhizarea ascensiunei funcţionăreşti în raport direct cu gradul acestor însuşiri este o condiţiune elementară pentru asigurarea unui mers cât mai bun al vastului aparat de conducere şi administrare sub toate aspectele sale. Primatul capacităţii, — consacrată numai pe consideraţiuni obiective, — este o axiomă ori când şi ori unde. El se impune însă ca un imperativ de stat in grelele vremuri prin care trece omenirea. Iată de ce asigurările legale pentru selecţiunea slujitorilor statului sunt îndreptăţite şi oportune, dar scopul urmărit va fi atins numai în măsura în care aplicarea va corespunde raţiunei lor. Publicarea acordului dintre sârbi şi croaţi a fost amânată Belgrad, 28 (Telor.). — Publicarea şi aplicarea înţelegerii, intervenite între d-nii Svetkovici şi Macek, în chestiunea autonomie croate, a suferit o mică amânare, întrucât se va aştepta, până când d. Macek va înainta textul înţelegerii adunării naţionale croate, spre aprobare. Această adunare se va constitui şi va ţine şedinţă Duminică, la Zagreb. A produs senzaţie hotărîrea, ca adunarea naţională a croaţilor să fie compusă din toţi deputaţi ţinuturilor croate, cari au obţinut majoritatea voturilor în ultimele alegeri parlamentare. Aceasta înseamnă că vor face parte din adunarea naţională şi acei deputaţi ai opoziţiei, cări, cu toată majoritatea de voturi, pe baza legii electorale iugoslave, nu au intrat în parlamentul central. Audienţa comună a d-nilor Svetkovici şi Macek la prinţulregent Paul, care, în cazul desfăşurării normale a evenimentelor, trebuia să aibă loc astăzi, a fost şi ea amânată până după şedinţa de deschidere a adunării naţionale croate. Londra, 26 Aprilie Ministrul de finanţe englez a expus ori din faţa Camerei Comunelor planul, bugetului pe anul financiar în curs. Contrariu celor ce se petrece de obiceiu, deputaţii nu prea păreau că se interesează de aceste chestiuni. Toruşi, propunerile bugetare cuprind impozite «oui, cari vor apăsa greu pe clasele avute, cum sîint" de exemplu nouile suprataxe asupa veniturilor și urcarea" impozitului pe automobile. Cu toate acestea, Camera a fost mai de grabă indiferentă. Atitudinea aceasta trădează de altminteri pe aceea a publicului în genere. Interesul ,e îndreptat aiurea. Constatăm fără şovăire că interesul e îndreptat acum spre chestiunea serviciului militar obligator. După cum am avut ocazia să explicăm, ideea serviciului naţional cuprinde trei lucruri: mobilizarea forţei fizice spre a sluji în armată, impozitele asupra capitalului pentru a plăti cheltuelile extraordinare ale unui conflict şi munca obligatorie ca muncitorul în uzina de război să nu primească mai mult decât soldatul pe front, de AUGUR. Dar pentru opinia publică serviciul naţional înseamnă înainte de toate serviciul militar obligator. Cine cunoaşte viaţa în Anglia ştie că ideea serviciului militar obligator e detestată de masse. E o tradiţie. Este foarte adevărat că în timpul războiului, serviciul militar a fost aplicat. Dar cu câtă întârziere. Apoi, aplicarea lui a fost imediat abolită odată cu încheerea păcii. D. Neville Chamberlain însuşi aparţine vechii şcoale a cugetării radicale engleze, care respinge orice restricţii aduse libertăţilor individuale printr’un serviciu forţat în armată. Cu greu şi cedând în faţa mersului irezistibil al evenimentelor, primul ministru a acceptat, în cele din urmă, să dea ascultare acelora cari preconizau serviciul naţional obligator. Principiul reformei e hotărît. E vorba acum de a găsi modalităţile aplicării sale practice. Ceea ce e important de constatat e că presiunea asupra guvernului a venit nu numai din partea opoziţiei, dar şi din partea membrilor partidului conservator. Acesta a găsit în el însuşi pute(Continuare in pag. 2-a) SCRISORI DIN LONDRA Serviciul militar obligator GIBRALTÁRUL, IN 1939 Otype usca ,păzit de pe uscat, de pe apă și din văzduh... FLORI KIMON LOGHI Autorul bugetului „de război“ al Marii Britanii NOTE „Paştile Blajinilor“ Multă lume nu cunoaşte ciudata sărbătoare funebră, venită imediat după cea mai mare zi a creştinismului, după învierea Domnului. Ea se chiamă „Paştile Blajinilor”şi ziuă ,el este Duminica lui Toma cel neîncrezător. Biserica oficială nu recunoaşte aceste Paşti, cari sunt ale Morţilor, şi cari constituie o vădită urmă a vechilor credinţe păgâne, ajunsă până la noi. Prezenţa unui asemenea vestigiu, — şi el nu este unic, — al credinţelor de acum câteva mii de ani, nutrebuie să ne mire. Cugetul omenesc, zdrobit de conştiinţa vremelniciei sale şi torturat de taina de „dincolo”, stăruie în dorinţa de a se menţine întreg, aci, şi se vrea continuat într’o , existenţă strict materială, care alcătuieşte pentru el singura certitudine a vieţii... Intâlnindu-se, — în chip, desigur, grotesc,—cu Aristot şi cu Platon, şi punând, în cele mai neaşteptate şi mai positiviste forme, concluzii teoriei lui Bergson, vulgul face să trăiască, — în spaţiu, — tot ca oameni pământeni, nesfârşitele generaţii de răposaţi... „Laici” şi „penaţii” de odinioară, — deveniţi azi „blajini”, — văd poposind lângă gropile lor, în cimitir, de Duminica Tomii, urmaşi cari, desfăcând coşuri cu merinde şi băutură aleasă, se ospătează acolo, cum făceau răposaţii când erau aci.. Vin atunci în cimitir suflete adânc nemângâiate, şi mamele aduc bomboane sau o prăjitură copilaşului dus, iar copiii îşi plâng părinţii iubiţi... Dar, ca în toate lucrurile de aci, unde sufletul stă lângă ţărână, ur-*maşii, cinstind pe răposaţi se mai cinstesc şi între ei... Aşa se face că, în seara ,,Paştilor Blajinilor”, uneori, când cevii adună în coşuri, rămăşiţele de merinde, printre morminte şi ' lumânări,*aprinse, se. aude şi un patefon, admi ie aleasă.. cântând'o săltăreaţă, o melodie mnească, „aşa' bum îl..plŞceai^pipSa.-' tului”...- M.Negric SIR JOHN SIMON ministrul de finanţe al Angliei -xorox- l. Dună iuvântarea de la Reichstei de I. LUGOSIANU Vorbind acum patru săptămâni la Wilhelmshaven, d. I Hitler lua, in cuvântarea sa, I o atitudine categoric ostilă faţă de noua politică externă [ engleză în Europa răsăriteană , se declara gata să-şi ia I riscul unei rupturi cu Marea Britanie şi afirma că Germania, sigură de ea, este pregătită de luptă, in deplină I solidaritate cu Italia fascistă, „dacă vreun popor are cu a- Idevărat intenţia de a-şi măsura forţele cu forţele ei“. Era prima reacţiune faţă de cele dintâiu manifestări ale acţiunii politice anglo-franceze în Europa răsăriteană. De atunci până astăzi, evenimente serioase şi de o hotărâtoare importanţă s’au desfăşurat pe scena internaţională: vizita d-lui Beck la Londra şi încheierea pactului de asistenţă anglo-polon; garanţiile unilaterale francoengleze acordate României şi , Greciei; reacţiunea produsă de protectoratul italian asupra Albaniei; apelul d-lui Roosevelt din 15 Aprilie; convorbirile diplomatice active dintre Londra, Soviete şi Turcia; votarea celui mai important budget militar, pe care l-a avut vreodată Marea Britanie; in fine, introducerea recrutării obligatorii în Anglia. Folosind prilejul răspunsului, care trebuia dat propunerilor cuprinse în apelul președintelui Statelor Unite, d. Hitter a convocat Reichstagul spre a preciza politica generală externă a Germaniei și in deosebi spre a lămuri atitudinea guvernului german faţă de noua îndrumare diplomatică şi militară engleză şi faţă de propunerile americane. O analiză amănunţită a unei cuvântări de o importanţă istorică, adresată nu numai poporului german, ci lumii întregi, şi care in textul ei original are o sută de pagini, nu poate fi făcută, in cadrul restrâns al unei singure cronici. Discursul d-lui Hitler trebue cetit în întregime şi cu o deosebită atenţie, fiindcă principiile expuse, hotărârile enunţate şi atitudinile definiite ori de cancelarul german in faţa Reichstagului, vor avea urmări gdefici asupra politicii europene ■ şi mondiale în săptămânilor, care I urmează. ’Vom exapiina pentmet meni numai elementele ■ pale ‘ şi concluziile- PoUte positive ale cuvântării â. GfB^erpin scopul Se' a dej j aspectele actuate ale polii, textei^germane. " | Trei fapte politice de otremă importanţă se desprind din cuvântarea Fuehrerului. In primul rând, d. Hitler anunţă că a luat hotărârea — pe care a comunicat-o la Londra, chiar in ziua discursului său — de a denunţa acordul naval, încheiat intre Germania şi Anglia, la 18 iunie 1935. Prin acest acord, construcţiile navale germane erau mărginite la 35 la sută din totalul construcţiilor navale engleze. Această înţelegere era fără limitare de durată şi a constituit, timp de patru ani, temelia cea mai solidă a raporturilor anglogermane. Motivarea Fuehrerului, pentru a îndreptăţi denunţarea acordului naval, nu este de ordin tehnic, ci de ordin politic şi moral . Reichul —afirmă d. Hitler — nu maiare în Anglia, care e stăpânită de psihoza răsboiului şi întreprinde o acţiune de încercuire a Germaniei, - încrederea necesară pentru a continua o politică de colaborare. .............. Prin denunţarea acordului naval, Germania îşi redobândeşte libertatea deplină de, înarmări navale,, ceea ce este departe, de a constitui un ele-, ment de destindere între cele două Mari a Puterii. Două acorduri legau încă până eri Marea Britanie de Germania: ' înţelegerea de la Muenchen dintre, d-nii Hitler şi Chamberlainşi acordul naval din 1935. Cea dintâi a fost desfiinţată prin desmembrarea Cehoslovaciei în Martie 1939; cel de-al doilea este denunţat astăzi. Nici o legătură juridică sau politică nu mai există deci azi intre Anglia şi Reich. Relaţiile dintre cele două Man Puteri au rămas sub regimul strict al raporturilor de forţe. Problema, restituirii fostelor colonii germane, pe care d. Hitler le revendică în discursul său, trebue deci privită sub acest aspect nou al relaţiilor anglo-germane. , Examinând raporturile germano-polone, cancelarul german ajunge la încheierea că pactul de neagresiune germano-polon din ianuarie 1934 nu mai este în vigoare. Pactul fusese încheiat cu rezervareă tuturor alianțelor Poloniei, existente la epoca semnării lui, dar 'nurrigA a acestora, încheierea acordului de asistență mătuasa'.pu Anglia, la începutul'■ lui Aprile, este 1 - ‘ — după ir — o vio- 1934, care ania de peagresiuie, 934*, care, țc'u, ocazia entrop la Varșovia, era încă socotită ca temelia tainică a raporturilor pelono-germane, este astfel desfiinţată. Ca şi între Anglia şi Germania, nici între Polonia şi Reich, nu mai există azi nici un fel de obligaţie contractuală, îndatorirea de neagresiune, care le lega, este desfiinţată. Chestiunea oraşului liber Danzig, care rămâne deschisă intre cele două ţări, potrivit discursului de eri, urmează deci să fie examinată in lumina acestei situaţii noi. In al treilea rând in fine, d. Hitler refuză participarea la conferinţa propusă de preşedintele Roosevelt spre a ajunge la o reducere a armamentelor şi la restabilirea libertăţii comerţului internaţional. Refuzul acesta este motivat de Fuehrer in fapt şi în principiu. In fapt, ţările enumerate de preşedintele Statelor Unite ca putând fi victimele unei agresiuni germane, au fost întrebate, pe cale diplomatică, dacă se simt ameninţate în independenţa lor. Răspunsul tuturor a fost negativ. In ce priveşte dezarmarea, Reichul a făcut, la timpul său, propuneri raţionale de limitare a armamentelor, care nu, au fost luate în conside-(Continuare in pag. 2-a) - RELAŢIILE ROMÂNO-BULGARE Campania presei din Sofia De câtva timp presa lui . Igară, fără să ţină seama de politica pacifică a Inţelegerrii balcanice şi de sincera dorinţă a României de a întreţine şi dezvolta raporturile economice şi politice cu Bulgaria, luând în serioasă consideraţie interesele lor comune, a început o campanie pe tema revendicărilor teritoriale, sub pretextul că actuala situaţie din peninsula balcanică, aşa cum a creat-o tratatele de pace, nu mai poate fi menţinută. Presa bulgară se ocupă de chestia Dobrogei şi de modificarea frontierei sale dela sud ca şi când s’ar putea pune în discuţie drepturile noastre de posesiune asupra acestui teritoriu. Aceeaş presă se ocupă şi de situaţia minorităţii bulgare din provincia noastră transdunăreană cu o voită rea credinţă şi prin nesocotirea stărilor de fapt în scop de propagandă şi spre a provoca agitaţii pe tema unor perse- cuţii imaginare, sau a unor incidente ce nu s’au întâm- plat. Pe ansamblul teritoriului dobrogean elementul etnic românesc este majoritar, iar elementul bulgar minoritar reprezintă abia 20 la sută din totalul populaţiunii. Etnologii, istoricii şi geografii bulgari au recunoscut, ei înşişi, că elementul bulgar din Dobrogea veche şi nouă nu este băştinaş, ci s’a infil- trat în ultimele decenii prin colonizări. Numai graţie politicei României, caracterizată printr’o largă toleranţă şi că, lăuzită de cel bui accentuat spirit liberal, grupurile sporadice minoritare din această provincie—între care şi cel etnic bulgăresc—au putut să-şi păstreze naţionalitatea, limba şi credinţa lor religioasă şi să de R. SEIŞANU , se dezvolte pe terenul economic şi cultural, fără nicio stânjenire. Nu se pot face aceleaş constatări în ce priveşte situaţia Românilor din Bulgaria, care trăesc în masse compacte în regiunea Vidinului, în zona dunăreană, între Vidin şi Şiştov, în împrejurimile Sofiei şi în părţile de sudvest ale acestei ţări. Cu toate că Românii de peste Dunăre, în număr de peste 130.000, sunt cetăţeni reali ai statului bulgar, ei nu se bucură nici măcar de drepturile şi libertăţile ce le-au avut sub regimul turcesc, când aveau numeroase şcoli şi biserici ale lor. O comparaţie între grupul minoritar bulgar din Dobrogea — care numără 180.000 de inşi — şi grupul minoritar român din Bulgaria — care numără peste 130.000, fără să mai socotim pe cei desnaţionalizaţi de la 1878 încoace — este din toate punctele de veidere favorabilă celui dintâi. Vecinii noştri de la sud n’ar trebui să uite istoria şi în special evenimentele care au contribuit la întemeerea principatului bulgar. După sfârşitul războiului din 1877, când Ruşii s’au grăbit să închee pacea dela San Stefano, fără să ţină seama de concursul şi sacrificiile Românilor, ei n’au voit să ia I în consideraţie nici intere- i sele poporului bulgar, ai că- I ror „liberatori“ au pretins că sunt. Cerând retrocedarea Basarabiei de sud, care aparţinea de drept şi de fapt României, Rusia ne-a oferit atunci drept compensaţie Dobrogea până la linia Rusciuk- Varna şi despăgubiri de război. România a refuzat și a,, (Continuare in pag. 2-a) MÜNCHEN de AL. GREGORIAN Viaţa oraşului München din ultimele trei decade este organic legată de istoria mişcării naţional-socialiste şi de biografia cancelarului Adolf Hitler. Aici, între zidurile acestea de un rafinat gust regal, între vestitele muzee de artă şi măreţele parcuri şi castele durate de marii monarhi ai Bavariei, cobora în 1912 din tronul de Viena un tânăr sărac şi trist, un răsvrătit contra soartei sale maştere şi contra neînţelegerii oamenilor, un romantic de 23 de ani care, sufocat de atmosfera din imperiul habsburgic, hărţuit de mizerii şi de coşmare, era în căutarea unui colţ de cel mai primitor, a unei lumi mai puţin triviale, mai potrivită sensibilităţii lui de artist şi de revoluţionar inadaptabil. Rănit în orgoliul năzuinţelor sale, fiindcă viaţa îi punea plumbul sărăciei grele în aripi şi-l constrângea să abdice deja planuri cutezătoare, el sosea în München cu setea de a se realiza şi de a trăi, întocmai ca un naufragiat în furtuni care atinge ţărmul binecuvântat al oceanului. Mirajul oraşului de atâta nobleţe artistică, libertatea de gândire, spiritul mlădios al oamenilor din ţara Bavariei, rolul politic de seamă pe care îl juca în statul german, toate acestea avură mare influenţă asupra formării tânărului austriac care era pictorul Adolf Hitler, şi-l legară definitiv de München. Aici fundă mai târziu, în 1920, partidul naţional-socialist cu cei şapte membri care se întruneau clandestin prin berării şi aici încercă el lovitura de stat, faimosul „putsch“ din 1923, care se sfârşi în Residenzstrasse cu ÎS morţi şi cu procesul care-i aduse condamnarea şi încarcerarea în fortăreaţa de la Landsberg, unde începu să scrie „Mein Kampf“. Am trecut aseară prin Feldherrnhalle, în apropiere de palatul regal. Sub soarele sângeriu ■care apunea peste undele melancolice ale Innului, piaţa „putschului" părea un templu întunecat, un cavou de tăceri religioase în penumbra căruia simţeam plutind tragedia de la 8 Noembrie 1923. O placă imensă peste care își desface aripile pajura de bronz păstrează numele celor căzuţi în locul acesta istoric și doi mili(Continuare in pag. 2-a) BMiMuiMit. ......I—'iBmiaaiiHWimM Fraternitatea de arme franco-britanică Ehadra frincesă de Medîteranei a ancorat zilele trecute în portul Gibraltar In clişeu, marinari francezi şi soldaţi scoţieni, afirmând, pe străzile portului ei acordtailă dintre armatele celor două ţări.