Universul, iunie 1939 (Anul 56, nr. 147-161)
1939-06-10 / nr. 156
COLONIZAREA ZONELOR NOASTRE DE FRONTIERA Colonizările reduse ce s’au făcut după punerea în aplicare a reformei agrare, atât în zona frontierei de vest, cât şi Dobrogea Nouă, n’au dat rezultatele dorite, — fie din cauza concepţiei greşite în materie de colonizare, fie din cauze de ordin politic. N’am avut un plan bine studiat pentru o colonizare temeinică şi masivă a elementelor româneşti în zonele frontierelor, unde se simte nevoia întărirei poziţiilor noastre şi nici n’am stabilit un regim juridic legal, în aşa condiţii încât să se înlăture eventualitatea înstrăinării terenurilor şi să se asigure plata lor, fără să se creeze situaţii grele coloniştilor tocmai în faza delicată a adaptării şi consolidării lor. O dovadă că n’am avut dela început un plan bine studiat este şi modul cum s’a legiferat în materie de colonizări. Astfel, legea asupra colonizării din 17 Iulie 1930 a creat Oficiul naţional de colonizare. Ori, prin legea privitoare la regiile autonome din 4 Mai 1934, desfiinţându-se acel oficiu, s-a abrogat şi legea din 1930 asupra colonizării. Consiliul legislativ, în şedinţa sa dela 13 Martie 1936, luând în examinare un alt proect de lege privitor la regimul colonizărilor, a făcut următoarea constatare în avizul său: „...prin legea privitoare la regiile autonome din 4 Mai 1934, odată cu desfiinţarea Oficiului naţional de colonizare, s-a abrogat, pe ziua de 1 Iulie 1934, probabil din inadvertenţă şi legea asupra colonizării de la 17 Iulie 1930“, iar această abrogare „a lăsat fără un regim juridic legal toate terenurile trecute în proprietatea coloniştilor, cum şi celle ce le vor fi trecute în viitor“. In adevăr, până la 1 Iulie 1934 operaţiile de colonizare s’au făcut pe temeiul dispoziţiilor cuprinse în legea din 1930, care a reglementat alcătuirea fondului imobiliar destinat colonizării; a fixat condiţiile pentru alegerea coloniştilor, a planurilor de colonizare şi a regimului juridic al proprietăţii şi gospodăriei. Toate aceste operaţii le-a făcut Oficiul naţional de colonizări,o instituţie autonomă, care a funcţionat conform legii pentru organizarea şi administraţia întreprinderilor şi avuţiilor publice cu caracter comercial. In urma desfiinţării acelui Oficiu, s’a creat un alt organ: „Administraţia comercială a colonizării“, care, aşa cum a funcţionat, n’a putut să dea roadele aşteptate, deoarece prin abrogarea dispoziţiilor— probabil prin inadvertenţă, după cum a constatat consiliul legislativ — cuprinse în legea din 1930, toate terenurile trecute în proprietatea coloniştilor, ca şi cele viitoare, au rămas fără un regim juridic legal. Din această cauză o parte din terenurile atribuite colonizărilor , au fost înstrăinate. In 1936 Parlamentul a votat o altă lege privitoare la regimul colonizărilor, cu scopul de a înlătura eventualitatea înstrăinării terenurilor, iar prin exerciţiul dreptului său de preemţiune, statul să cumpere terenurile necesare viitoarelor colonizări . In această lege s’au prevăzut şi normele in ceea ce priveşte alegerea coloniştilor, mărimea loturilor şi condiţiile de plată a valorii terenurilor. Dacă dela început ar fi fost studiată problema colonizărilor, sub toate aspectele sale — agrară, socială, economică şi naţională — de sigur că nu după instalarea primilor colonişti în cele două zone ale frontierelor legiuitorul s’ar fi crezut obligat să prevadă noi dispoziţii relative la alegerea şi admiterea coloniştilor; sau, la asigurarea terenurilor împotriva înstrăinărilor. S’a pretins peste hotare că noi am fi colonizat în Dobrogea Nouă un număr mare de români macedoneni, iar în zona de vest, un număr mare de români din alte părţi ale ţării, cu scopul de a disloca elementele minoritare de acolo. Adevărul este, că numărul total al celor colonizaţi în Dobrogea Nouă şi în zona frontierei de vest este de 38.588, dintre care: 28.840 sunt români din ţară 10724 din statele balcanice (vechea Macedonie) şi 3024 din Ungaria şi Banatul iugoslav; iar prin stabilirea acestor colonişti pe terenurile ce li s’au atribuit, NU S’A DISLOCAT NICIUN ELEMENT MINORITAR. Departe de a fi fost privilegiaţi, aceşti colonişti — după cum a constatat în ultimul timp şi d. Cornăţeanu, ministrul agriculturii şi domeniilor, în urma anchetei personale ce a făcut-o în Dobrogea Nouă , suferă consecinţele unor legiuiri defectuos întocmite, căci n’au ţinut seama de toate condiţiile impuse unui regim de colonizare. Acum trebue să reparăm greşelile din trecut şi să rezolvăm problema colonizărilor intr’un cadru mai larg impus de interesele apărărei noastre naţionale, spre a crea în anumite zone ale frontierelor cordoane puternice de colonişti români. Aceste zone reclamă o dublă fortificare defensivă: una, prin colonizări masive cu elemente româneşti conştiente de misiunea ce au de îndeplinit în acele poziţii înaintate şi alta, de ordin militar. Remaniere in cabinetul englez Londra, 7. (Rador). — Se anunță oficial că d. Ramsbotham, ministrul pensiilor, a fost numit ministru al muncii, în locul d-lui Sassoon. Sir Walter Wolmersley, actualul subsecretar de stat al poștelor, a fost numit ministru al pensiilor. El va asista pe ministrul agriculturii în Camera Comunelor. D. William Mabane, fruntas liberal nationalist, a fost numit subsecretar de stat al poștelor. MESAJUL REGAL M. S. Regele a deschis ori sesiunea corpurilor legiuitoare, primul Parlament ales potrivit Constituţiei noui, dând citire tradiţionalului mesaj regal care cuprinde o sinteză a activităţei oficiale de la 10 Februarie 1938 şi până azi, cum şi a proectelor de viitor ale guvernului In primul rând M. S. Regele a evocat amintirea mult regretatei Regine Maria, al cărei doliu l-am purtat cu toţi în anul acesta în sufletele noastre. „Nu vom uita — a spus Suveranul — strălucirea farmecului Ei, nici flacăra dragostei Ei de ţară, nici vitejia de care a dat dovadă în zile grele şi glorioase”. După enumerarea noilor orânduiri, plebiscitul din anul trecut şi alegerile din cari s’a constituit noul Parlament, după pasagiul referitor la restabilirea ordinei şi la reformele organice ce decurgeau din noua Constituţie, M. S. Regele,, a vorbit de cel mai de seamă organism al statului: armata. „Armata ţării a continuat — a spus Suveranul — să formeze obiectul atenţiunii de căpetenie a Guvernului Meu. Corpul ofiţerilor şi sursofiţerilor şi-a văzut situaţia materială îmbunătăţită, atât prin adausuri la solde, cât şi prin aşezarea Casei de asigurări a oştirii, pe baze noui şi mai folositoare. Instrucţiunea şi hrana trupei au găsit o solicitudine specială. Dotarea oştirii a înregistrat progrese sensibile. Infanteria a fost înzestrată cu armament nou şi variat; artileria a dobândit material modern , aviaţia a primit un imbold pe care nu l-a cunoscut până acum. Comenzile de material în ţară şi străinătate au fost sporite şi efectuarea lor urmărită de aproape”. Această grije deosebită faţă de instituţia ce reprezintă scutul permanent al ţării, a găsit iur ecou adânc nu numai înbiletele tuturor celor prezenţi, dar va avea acelaş răsunet în toate unghiurile ţării, în toate inimile celor ce simt româneşte, în ce priveşte politica externă M. S. Regele a ţinut să precizeze politica de pace a guvernului român, dar nu o pace cu orice preţ ci numai cu respectul libertăţii, al independenţii şi al demnităţii naţionale. Pomenind de înfăptuirile ce cad în sarcina viitorului, mesajul regal enumeră între altele : noul statut al funcţionarilor publici, asigurarea rentabilităţii produselor agricole şi mai ales o grijă deosebită pentru rezolvarea problemelor economice ce stau la baza propăşirii oricărui stat. Parlamentarii au subliniat cu aplauze şi ovaţiuni fiecare capitol din clara expunere pe care o cuprinde mesajul Suveranului. TRAGICUL SFÂRȘIT AL UNUI AVIATOR AMERICAN Washington, 7. (Radar). —. In timp ce încerca să îndeplinească sborul fără escală Washington- Ciudad-Lerdo-Durango, cunoscutul aviator Sarabia s’a prăbușit cu avionul în râul Anacosfia, în apropiere de aerodromul Bollingfield. Cu toate ajutoarele date imediat, aviatorul a murit înnecat în carlinga aparatului. Văduva, fiul și fratele aviatorului au fost martorii acestui tragic accident care s’a petrecut sub ochii publicului venit să asiste pe aerodromul Bollingfield la plecarea în raid a cunoscutului pilot -XXO«GXX~ Vizitele generalului Gamelin la Londra Londra, 7. (Rador). — Generalul Gamelin a vizitat Miercuri localitatea aldershot, unde a examinat ultimele, modele de tankuri ale armatei britanice, care au evoluat in faţa sa. Tankuirile uşoare au atins o viteză de 65 km. pe eră, iar automobilele de recunoaştere o viteză de aproape o sută de km. * Londra, 7 (Rador).— Generalul Gamelin a sosit la Sandhurst la ora 10.35. El a fost întâmpinat de generalul comandant al şcoalei, de directorul serviciului de informaţiuni din ministerul de războiu şi de directorul personalului şi al serviciilor de stat-major, care se duseseră direct la Sandhurst pentru a fi de faţă la sosirea şefului armatei franceze. Generalul Gamelin a trecut în revistă pe cadeţii şcoalei şi apoi a vizitat colegiul. --------xXO©OXx------ Maiorul Attlee a fost operat Londra, 7 (Rador). — Maiorul Attlee a fost supus în cursul zilei de Miercuri unei uşoara operaţii chirurgicale, la un Sanatoriu din Londra. Operaţia a reuşit pe deplin, sfoairea pacientului este foarte satisfăcătoare. Se ştie că în cursul absenţei maioruluii Attlee, d. Greenwood îl înlocuește în Camera Comunelor în calitate de șef, al grupării pariimanentare laburiste. M. S. Regele şi Marele Voevod Mihai plecând de la şedinţa de deschidere a Parlamentului Deraierea rapidului Roma-Varşovia Varşovia, 7. (Rador). — Trenul rapid Roma-Viena-Fraga- Varşovia a deraiat la ora 12.15 la zece kilometri de Varşovia. Primele relatări telegrafice asupra accidentului semnalează patru morţi şi numeroşi răniţi. CUM S’A PRODUS ACCIDENTUL Varşovia, 7. (Rador). — Accidentul rapidului Roma-Varşovia s’a produs la ora 12 şi 15 minute, în apropiere de gara Pruszkow. Trenul trebuia să sosească la Varşovia la ora 12 şi 22 minute şi nu mai, avea detrăjbă,iui decât zev a kilometri pentru a ajunge la destinaţie. Din primele informaţiuni culese la locul accidentului rezultă că vagoanele de lângă locomotivă — printre care şi câteva vagoane cu paturi — s’au răsturnat şi au venit de-a curmezişul şinelor, blocând trei linii. îndată ce s’a aflat despre accident, ministrul şi viceministrul comunicaţiilor s’au dus la faţa locului pentru a conduce ancheta. Deocamdată nu este cunoscută nici cauza accidentului, nici identitatea victimelor. NUMĂRUL VICTIMELOR Varşovia,.z. (Rador). — In legătură cu deraierea rapidului Roma-Varşovia, agenţia „Fat“ publică următoarea relatare : Miercuri la amiază, rapidul internaţional Roma-Varşovia a deraiat la Pruszkow, 22 km. de Varşovia din cauza prea marei viteze. Deraierea s-a produs la postul de macaz. Sunt 5 morţi printre cari mecanicul şi fochistul locomotivei, şi zece răniţi dintre cari 7 în stare gravă. Ministrul comunicațiilor s-a dus imediat la locul accidentului. Proteina armamentelor italiene lăsate in Spania Declaraţiile d-lui Chamberlain Londra, 7. (Radar). — Răspunzând unei întregi serii de întrebări privitoare la armamentele italiene lăsate în Spania, d. Neville Chamberlain a declarat că, ţinând seama de toate împrejurările, guvernul britanic nu are intenţia de a face reprezentări guvernului italian, atâta timp cât situaţia nu va fi modificată prin noui evenimente. Primul ministru a precizat că nu există o violare a acordului anglo-italian . Primul ministru a anunţat că cei 20.000 de italieni şi cei 6000 germani, cari au părăsit Spania, reprezintă marea majoritate a trupelor străine care se aflau acolo. Forţele aeriene italiene din Majorca au fost reduse şi se speră că cele ce se mai află acolo vor părăsi şi ele insula, în curând. D. Neville Chamberlain a insistat asupra faptului că ţelul de căpetenie urmărit prin schimbul de note, care a precedat acordul anglo-italian era de a obţine asigurări împotriva eventualităţii ca guvernul spaniol să ofere baze unde materialul de războiu ar fi rămas sub un control italian. Informaţiile pe care le avem, a încheiat primul ministru, arată că scopul acesta a fost atins prin retragerea forţelor italiene. TRIBUNALELE SPECIALE DIN SPANIA Londra, 7. (Rador). — Liberalul Wilfrid Roberts a întrebat în şedinţa de Miercuri a Camerei Comunelor dacă guvernul poate să dea precizări cu privire la modul în care generalul Franco respectă asigurările date guvernului britanic în Februarie trecut, că nu vor fi creiate tribunale speciale pentru a judeca adversarii politici şi că nu se vor da pedepse cu moartea pentru acţiuni cari în legislaţia dinainte de Iulie 1936 nu erau caracterizate drept crime. D. Butler a răspuns subliniind că termenii asigurărilor date de guvernul naţionalist spaniol erau ambigui. Ei nu excludeau creiarea unor tribunale speciale. Guvernul britanic aşteaptă dealtfel un raport al ambasadorului său la Madrid asupra acestei chestiuni. Subsecretarul de stat al afacerilor străine a subliniat că la Madrid nu au fost condamnaţi la moarte decât numai adevăraţii asasini. Până la sfârşitul lunei Aprilie nu avuseseră loc decât zece execuţii. ARMAMENTUL FORTIFICAŢIILOR DE LA CEUTA La o întrebare a liberalului sir Percy Harris cu privire la importanţa, calibrul şi naţionalitatea armamentului fortificaţiilor de la Ceuta, d. Butler a răspuns: ,,Guvernul britanic posedă numeroase informaţiuni cu privire la fortificaţiile de la Ceuta şi împrejurimi. Nu este în interesul public să le divulge. Dealtfel, calibrul şi origina diferitelor baterii de coastă din regiunea Ceuta sunt variate“. Sir Persy întrebând apoi dacă este adevărat că multe din aceste baterii au fost trimise de Reich cu violarea acordului de neintervenţie, d. Butler s-a mărginit să răspundă că „acordul de neintervenţie a încetat de a mai exista“. • INDEPENDENŢA boemiei, MORAVEEI ŞI SLOVACIEI Deputatul Mander întrebând dacă guvernul poate să dea asigurări că o parte esenţială a oricărei „reglementări generale europene“ va fi restaurarea libertăţii şi independenţii Boemiei, Moraviei şi Slovaciei, d. Butler a răspuns : ,,Situaţia ce ar constitui postulatul acestei chestiuni este cu totul hipotetică, aşa că în mod evident nu sunt în măsură să dau asigurări în această privinţă“. Nota japoneză către Italia şi Germania a sosit la Berlin Berlin,.7 (Rador). — Corespondentul agenţiei „Havas“ transmite: Nota Japoneză transmisă guvernelor german şi italian cu privire la modificarea politicei Japoniei faţă de Europa a sosit în cursul nopţii la Berlin, la ambasada japoneză. In cercurile bine informate se afirmă că guvernul japonez s’ar declara favorabil întăririi pactului contra Internaţionalei comuniste, dorită de Germania şi Italia. Delegaţii străini la serbările „Străjii Ţării“ O parte din delegaţii străini veniţi la serbarea tineretului, în mijloc (X) d. Balduro V. Schirach având în dreapta pe şeful delegaţiei italiene, iar în stânga pe d. Fabricius, ministrul Germaniei Agricultura şi industria de ALEX. ALIMANEŞTIANU Problema care trebue să preocupe pe conducătorii noştri, este, în primul rând, ridicarea standardului de viaţă al locuitorilor ţării şi în special acela al plugarilor. La aceasta nu se poate ajunge decât mărind rentabilitatea solului şi ocupând braţele, cari nu găsesc de lucru în satul lor. Crizele agricole din ultimii 50 de ani, prin care a trecut Europa, ne-au dovedit că agricultura nu se poate desvolta şi nu devine rentabilă decât, dacă produsele ei se industrializează pe cât mai mult cu putinţă înainte de a fi puse în vânzare, întrebuinţarea uneltelor perfecţionate şi a maşinilor este cerută de lupta impusă de concurenţa ţărilor cu alte căror produse ne întâlnim pe pieţele mondiale, aceste ţări uzând de mijloace ce eftinestc produsele lor. Câtă vreme plugarul munceşte numai cu mâinile sau cu instrumente rudimentare, s-a dovedit că nu-i rămâne un câştig suficient pentru a putea duce o viaţă mai bună, că este împiedicat de a plăti salarii mai ridicate şi prin urmare, mereu se va găsi în neputinţă de a ieftini traiul atât pentru el câtşi pentru alţii. Fără mijloace mecanice de exploatare, astăzi nu se mai poate ţine piept concurenţei mondiale. Pe la 1813 Anglia nu introdusese încă maşini la fabricarea cuelor, din care cauză 83 de lucrători produceau într’un an 22 milioane cue şi costau 1000 de cue 4.86 frs., pe când la 1897 introducându-se anumite mașini, tot un număr de 83 de lucrători produceau, în timp egal, un număr de 2.891.000.000 cue,, costând 1000 de cue numai 0,056 frs. Salariile , lucrătorilor în 1813, erau de 0,42 frs pe oră; în 1897 s’au urcat la 0,65 frs., adică, cu 51% în plus, iar cheltuelile de fabricare au scăzut cu 98%. Preţul munţii a fost mai ridicat, capitalul a fost mai bine remunerat, , iar consumatorul a avut marfă şi mai eftină şi mai multă. Prin aceste rânduri, aş dori, între altele, să arăt ce legătură strânsă există între agricdtură şi industrie şi că una fără alta, nu numai că nu pot progresa, dar chiar nu pot dăinui. Când omul a simţit nevoia să cultive pământul, din primul moment a întrebuinţat uneltele. Căci nu putea nici să sape nici să are cu mâinile, ci a avut nevoie de sapă şi de plug. Iată dar că din prima zi s'a ivit legătura între agricultură şi meşteşug, iar mai târziu cu industria, sub multiplele ei ramuri. Lupta dintre agricultură şi industrie, să recunoaştem, se datoreşte în mare parte lăcomiei de câştig a industriaşilor, la care s’a adăogat şi specula comerţului. Toate acestea nu s’ar fi întâmplat dacă organele de conducere şi-ar fi făcut datoria, intervenind la timp. Industria şi comerţul au, şi una şi altul, organizaţii profesionale, prin intermediul cărora se fixează preţurile de vânzare,pe când agricultura stă neputincioasă în faţa acestei inichităţi. Este adevărat că „oferta şi cererea“ determină preţul, însă cu condiţiunea ca să fie lăsat liber jocul natural al acestei oferte şi al cererei, să nu fie împiedicat prin taxe vamale, prin sindicate spoliatoare sau prin avantagii contra altor activităţi. Este în însăşi interesul agriculturii, să ajute întemeierea industriei şi dezvoltarea comerţului, căci prima face ca produsele plugăriei să aibă valoare mai mare, iar cel de al doilea' duce' produsele în toate colţurile lumii, unde se simte nevoie de ele.. Spre a învedera marea deosebire de rentabilitate şi standard de viaţă in industrie şi agricultură, voi afirma că un milion de lucrători industriali consumă cât 5—6 milioane muncitori agricoli. . . , : Datorită acestui adevăr constatat şi verificat, Anglia, Germania, Belgia şi Franţa şi-au îndreptat, în tarnă cu 50—60 de ani, activitatea lor către industrie, deşi aceste ţări au terenuri de muncă destul de bune. Ele torc lână din Australia, America şi Africa, pentru că o cumpără mai ieftin, deşi o produc în ţara lor. Fac acest lucru fiindcă munca industrială este mai bine plătită şi pentru că au găsit ţări unde pământul nu costă nimic sau costă foarte puţin şi unde mâna de lucru este plătită derizoriu. Pe la 1800 în aceste ţări se ocupau cu munca câmpului 00% din locuitori şi abia puteau să nutrească o populaţie de 180.000.000 locuitori ai Europei, iar în zilele noastre au rămas la plugărie; în Belgia 18%, în Anglia 23%, în Germania 32%şi în Franţa 34%. Deşi procentul muncitorilor în agricultură a scăzut, după cum arăt mai sus, atât de sensibil, totuşi datorită desvoltării industriei, astăzi pot fi satisfăcute în condiţiuni mult mai prielnice, nevoile a peste 450.000.000 de suflete europene. Preocuparea conducătorilor ,vieţii noastre politice şi economice este, ca populaţia ţării să crească, ca să nu rămânem în urma celorlalte state care ne înconjoară. Trebue însă de avut în vedere, c că dacă nu asigurăm o ocupaţie continuă şi un trai omenesc celor ce vin pe lume, în loc să facem un bine, aducem un pericol social şi naţional. Mintea sănătoasă nu este decât într’un corp sănătos. Ţări ca Anglia, Germania, Belgia, Italia, etc. au întemeiat industrii şi din cauză că, pe ani ce treceau, creştea mereu numărul braţelor disponibile, cărora agricultura nu le putea da de lucru şi în loc să lase populaţia să emigreze, sau munca să fie plătită derizoriu, au găsit ocupaţii în industrie, care le-a ridicat salariul de la un leu pe zi la 4,10 lei pe zi, aducând materii prime din ţări şi continente unde omul era plătit de la cinci la 30 centime pe zi. La noi, unde braţele disponibile aşteaptă în sat, să li se dea de lucru, după ce vom înzestra agricultura cu mvarrtai viu şi mort, cu capital ieftin şi la timp şi vom apuca pe drumul intensificării agriculturii, — braţele disponibile trebue să le întrebuinţăm în industrie şi comerţ. ■ • Să nu se uite că braţele disponibile de la noi, se vor înmulţi din an în an, pe măsură ce se va întrebuinţa maşinismul în agricultură şi se vor introduce culturi, care să ocupe mai tot timpul anului munca plugarului, iar nu să le ţină, ca în zilele noastre legate fie pământ numai percert câteva lunitin an, cum se triâmplă cu cultura păioaselor şi porumbului. Lucrătorii din Lancshire, Roubaix torc lâna din Australia, Colonia Cap, Argentina, cei din Silezia şi Saxonia, pe cea din Uruguai şi ne îmbracă pe noi cei din Balcani şi Turcia, deşi avem turme de oi ,care nu ne dau câştigul cuvenit din pricină că lâna, pieile, laptele şi carnea suntplătite cu preţuri derizorii. Anglia, Germania, Belgia, Franţa, Italia etc. lucrează bumbacul din Misisipi, Virginia, Canada, Texas, India, Egipt, precum şi fierul şi alte minereuri din Canada, Africa, Spania, Suedia, etc. numai şi numai spre a da de lucru braţelor libere şi cu scopul, ca munca naţională să fie cât mai bine răsplătită. Astăzi îmi dau seama mai bine ca oricând, de bunul simţ şi adânca judecată a poporului nostru, reamintindu-mi că acum o jumătate de secol, bătrânii, în sfaturile lor, spuneau că ne înmulţim ca nisipul mării şi că în curând nu vom mai avea loc pe pământ. Ei vedeau şi constataui an de an cum se îngusta ceairul unde păşteau vitele şi cuţii,se micşora bucata de pământ ce o munceau. Se susţine, cu multă dreptate, că,nu trebue să se ajute activităţi care nu pot trăi prin ele iruşite, dar trebue neapărat să se pue în valoare bogăţiile de tot felul ale ţării, în fruntea cărora stă agricultura şi, mai cu seamă, să se dea de lucru braţelor libere, munca fiind cea mai mare avuţie, care nu trebue irosită la zadar şi aceasta pentru liniştea noastră socială. .............................................................................. *«■ »in MP wmi ihm bi ■ ■■ i ■ _ n Frumusetile Capitalei Vedere de pe lacul Herăstrău