Universul, iulie 1939 (Anul 56, nr. 177-191)
1939-07-01 / nr. 177
Amal al §64ea 14 Pagini Fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNI VIERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. flfov EXEMPLARULIn România 3 **» In străinătate 0 14 TO^I^Kir’^lStftS hi numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24.464/»$ CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE1. $1 TELEFONICE REDACTIA SI ADMINISTRATIA BUCURESTI, STR. BREZOIANU No.23.a5 CENTRALA.TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10: SECRETARIATUL DE REDACTIEI3.30.15 DESVOLTAREA ECONOMICA A TRANSILVANIEI Sl BANATULUI Desvoltarea economică a Transilvaniei şi Banatului, după unirea lor cu România— cu toată criza ce s’a ivit după război — se explică, atât prin efectele binefăcătoare ale reformei agrare și ale numeroaselor legiuiri in materie socială, comercială, industrială şi bancară, cât şi prin legăturile fireşti ce s-au stabilit între aceste ţinuturi româneşti — izolate odinioară — şi celelalte părţi ale ţării. Ele au trecut astfel de sub regimul trecut economic impus unor provincii exploatate şi condamnate să nu se desvolte, la regimul economic normal, impus de noua organizare a statului român şi de situaţia geografică. Reforma agrară, care s’a pus în aplicare după unire, prin împroprietărirea ţăranilor în aceleaş condiţiuni, fără deosebire de origină etnică, a sporit producţia agricolă a Transilvaniei şi Banatului, care era foarte redusă până la 1918, iar noui industrii s’au creat, prin punerea în exploatare a unora dintre bogăţiile lor naturale. Numai Industria forestieră a prezentat oarecare importanţă sub fostul regim maghiar, dar şi aceasta n’a produs decât materii semi-fabricate, pe când, în regiunea Budapestei înflorea industria rentabilă a mobilelor de lux, cu lemnul luat din pădurile Transilvaniei. Intr’un studiu publicat în numărul recent al revistei „Observatorul social-economic” din Cluj, d. Al. Barbat face următoarele interesante constatări în această chestiune: In ce priveşte agricultura „Ardealul fusese împins spre o agricultură menită să asigure doar o mizerabilă e- existenţă a locuitorilor lui. Fusese împins spre gospodăria închisă, nu spre o agricultură rentabilă, care să dea produse pentru vânzare. In asemenea condiţii, se înţelege, toată politica agrară a fostei monarhii ungare era spre folosul părţilor ungureşti propriu zise; ea nu era deloc spre folosul părţilor ardelene...“. Nici în politica zootechnică nu s’a ţinut seamă, în trecut, de interesele micilor agricultori din Transilvania. Aşa se explică pentru ce, Transilvania a ocupat locul din urmă, faţă de celelalte părţi ale Ungariei şi in ce priveşte creşterea vitelor. In acelaş studiu se mai constată că şi „industria de export a Ungariei dinainte de război era localizată tot în părţile Budapestei“, iar vechea industrie a pielăriei, atât de înfloritoare mai de mult în Transilvania, a fost şi ea nimicită în epoca dinainte de războiul mondial, prin măsurile ce le luase guvernele maghiare în favoarea industriaşilor din regiunea centrală a Ungariei. După unirea Transilvaniei şi a Banatului, situaţia s’a schimbat şi în domeniul economic, odată ce aceste ţinuturi româneşti au fost integrate în statul nostru naţional şi prin politica ce s’a făcut de atunci încoace s’a urmărit repararea nedreptăţilor din trecut şi dezvoltarea agriculturii, comerţului şi industriei sale. Londra, Iunie Hotărît, pentru noi este săptămâna interview-urilor. Deunăzi, am avut cazul cititorului, care voia să cunoască motivul pentru care articolele mele nu cuprind destăinuiri senzaţionale. Acum, este rândul unui domn, venit din Germania, şi care ne-a pus întrebări cu privire la politica britanică. 4 Prima întrebare a vizitatorului privea Danzigul: — „Ce-o să faceţi dacă, în cursul acestui an, aşa cum a hotărît Fiihrerului, Danzigul va fi Incorporat Reichului ?“ . — Va începe războiul imediat. / ■— Nu. La Berlin suntem convinşi că Anglia nu se va bate pentru Danzig. — Anglia se bate pentru Polonia. — Atunci puteţi împiedica pe polonezi de a se bate pentru Danzig ? — Nu putem împiedica pe polonezi să apere interesele esenţiale ale unei ţări, pe care le-am garantat. După această intrare in materie, a venit chestiunea principală. — Atunci socotiţi războiul inevitabil ? — Este inevitabil, dacă Führe- Sivl nu recunoaşte necesitatea de a admite că voinţa sa nu este singura care să hotărască soarta Europei. Bunăoară, poate produce o adevărată destindere, legându-se in public şi deschis, în faţa poporului german, ca să evite orice războiu, timp de o perioadă, — să zicem — de un an. — Dar de ce în mod public ? — Pentrucă nu se mai poate avea încredere în făgădueli şi oferte făcute în secret. — Dar bărbaţii dv. de stat, ca Ramsey Macdonald şi lordul Baldwin, ca atâţia alţii, n’au mărturisit oare, în dese rânduri, că soluţia dată problemei de la Danzig şi a coridorului polonez nu le apărea definitivă ? — Este exact. Dar de-atunci, întreaga atmosferă a suferit o schimbare în Anglia. Opinia publică şi-a schimbat părerea asupra Fihrerului. — Cum explicaţi aceasta ? — Principalul motiv este lipsa de încredere în făgădueli. — Vă asigur că, la Berlin, chestiunea Danzigului închee o epocă a expansiunii germane. — Perfect, dar poate introduce alta. Ni s’a spus acelaş lucru, după alipirea Austriei şi apoi după chestiunea sudeţilor. Ajungem la o altă temă: — Legile pentru ocrotirea rassei vă influențează în mod defavorabil ? — Firește, publicul la noi nu le aprobă de loc. Dar nu este acesta motivul duşmăniei generale. Adevăratul motiv constă în (Continuare in pag. 2 a) SCRISORI DIN LONDRA Convorbire cu un german de AUGUR După declaraţiile d-lui Daladier Cu prilejul închiderii sesiunii parlamentare, d. Daladier, preşedintele consiliului de miniştri francez, a făcut la 27 iunie declaraţii despre situaţia internaţională, la Camera deputaţilor şi la Senat. Ele se pot rezuma în câteva cuvinte: „De douăzeci de ani, niciodată situaţia n’a fost aşa de gravă“, a spus preşedintele consiliului. Pe frontierele franceze sunt trei milioane de oameni şi se anunţă concentrări de trupe mai importante ca niciodată. Propaganda străină încearcă, înăuntrul hotarelor franceze, să sfărâme solidaritatea franco-britanică, singura garanţie a păcii. Faţă de această situaţie, guvernul trebuie să întărească apărarea naţională. Ţara preferă să sacrifice miliarde după miliarde, decât să cedeze înaintarea ameninţărilor şi brutalităţii. Guvernul n’a mobilizat, dar a chemat cadrele disponibile şi consideră indispensabilă menţinerea sub drapel a două clase instruite. Două decrete,legi, instrucţii judiciare şi perchiziţii au pus capăt încercărilor de subminare internă. Franţa e gata pentru orice colaborare internaţională reală, dar e hotărâtă să se ridice cu toate forţele contra oricărei încercări de dominaţie. In această situaţie, orice reformă internă, socială sau politică, trebue amânată. Prima sarcină a guvernului este salvarea naţiunii; cea dintâi datorie a ţării e vigilenţa şi unirea. Informaţiile date de d. Daladier sunt grave, iar cuvintele sale trădează o vie preocupare în ce priveşte situaţia internaţională a zilei. Ele confirmă impresia de nelinişte serioasă, pe care ultimele evenimente mondiale au creat-o în capitalele occidentale. Dar această nelinişte nu devine nici alarmă nici panică. Prelungită timp de luni îndelungate, încordarea raporturilor internaţionale — în loc de a duce la uzură nervoasă — a determinat la poporul francez hotărârea calmă, dar absolută, de a rezista, cu forţe naţionale unite, contra oricărei atingeri aduse intereselor vitale ale naţiunii. Franţa, ne spune d. Daladier, doreşte pacea prin colaborare, dar nu vrea pacea cu orice preţ. Ea este hotărâtă să reziste insă, cu orice preţ, împotriva oricărei încercări de dominaţie. Cuvintele d-lui Daladier ar putea fi astăzi rostite de orice şef de guvern european care urmăreşte cu sinceritate pacea prin colaborare. Popoarele doresc pacea, dar sunt lucruri mai preţioase decât pacea ea însăşi, libertatea naţională şi permanenţa hotarelor trase pe hartă cu sângele înaintaşilor. Voinţa de a le apăra înzeceşte curajul naţiunilor. Ea este un element moral care nu se cifrează în statisticile de armament şi scapă prevederilor strategice, dar cântăreşte greu în cumpăna istoriei. Acum un sfert de veac, preşedintele Poincaré, cu puţine săptămâni înaintea războiului mondial, spunea întro cuvântare că „Franţa urăşte războiul, dar nu se teme de el“. Astăzi toate popoarele urăsc războiul de cucerire, dar nu se tem de războiul de apărare. Această stare de spirit generalizată ar putea, prin deformarea adevăratului ei înţeles moral, constitui o primejdie de război, dar ea poate fi — şi acesta îi este scopul — şi o puternică chezăşie de pace. Dacă prin războiu se urmăreşte schimbarea echilibrului politic, teritorial şi economic de astăzi al lumii, preţul lui ar fi prea costisitor şi prea dureros pentru toată lumea, oricât de mare ar fi izbânda învingătorilor. Echilibrul istoric al continentelor nu se modifică trainic prin zecile de milioane de morţi şi prin sutele de miliarde de ruine ale războaielor, ci prin munca înceată a secolelor şi prin străduinţele de pace constructivă ale generaţiilor. Astăzi când toate popoarele sunt gata să-şi apere cu orice preţ bunurile lor supreme, imensitatea riscurilor şi a răspunderilor poate apărea mai luminoasă ca oricând, celor câţiva oameni, cari au în mâinile lor soarta naţiunilor. înţelepciunea are cel puţin acelaş preţ ca şi curajul în conducerea Statelor, iar pacea, prin conlucrarea onestă a naţiunilor ar putea şi ar trebui să fie însă posibilă pe un pământ destul de încăpător pentru toată lumea. I. L. Am înregistrat la timp interesantul discurs rostit de șeful stat majorului armatei franceze, cu ocaziunea celei de a 23-a aniversări a victoriei memorabile de la Verdun, In clișeu, generalul Gamelin cercetând regiunea luptelor de altă dată. •---------xx© © ©XX--------- ALT FOC MARE LA LONDRA Londra, 28 (Rador). — Un violent incendiu — al treilea în timp de trei zile — a izbucnit Miercuri în Upper Thames Street nu departe de clădirea nimicită în cea mai mare parte de foc alaltăeri. De astădată a căzut pradă flăcărilor o fabrică de hârtie de pe malul fluviului. Numeroase posturi de pompieri își unesc sforțările pentru stingerea incendiului. Sultanul Marocului, la Paris Zilele trecute s’a alergat, pe hipodromul Longchamp, „Marele Premiu“ al Parisului. In fotografie, d. Lebrun, președintele Republicii franceze, cu doamna, iar în : ——rji rr \C stânga* în humuz, Sultanul Marocului. Gemahl! Gamelin la Verdun I/Jg âCiVjf âfeg Danzig Patru mii de tineri germani au sosit pe teritoriul statului liber Serviciul special al „Universului“ * Voltul Ioski în regiunea Wolsztyn. Echipajul avionului, un ofiţer şi un subofiţer, a fost reţinut momentan de autorităţile poloneze, iar avionul confiscat. Aviatorii germani au declarat că s’au rătăcit şi au trebuit să aterisese forţat. .Varşovia, (A. T. E.). — Zia- avion militar german a atericele poloneze atrag atenţia zat forţat în apropiere de sanea asupra vitei acţiuni de contrabandă la frontiera germană şi aceia a Danzigului. In noaptea de Marţi spre Miercuri, numeroase autocamioane pline cu tineri de vârsta militară, dar cari nu erau îmbrăcaţi in uniformă, au trecut frontiera germanopolonă indreptându-se spre Danzig. Aceşti tineri au fost adăpostiţi la Danzig în fosta cazarmă germană. Numărul tinerilor sosiţi astfel la Danzig este evaluat la patru mii. Se crede că sosirea lor este în legătură cu organizarea corpului de voluntari al oraşului Danzig. In acelaş timp a sosit şi material de război, transportat de autocamioanele poliţiei din Danzig. Această contrabandă de oameni şi material militar se face noaptea, când posturile de vamă poloneze sunt închise. Serviciul asistenţei sociale, care se afla în cazarma Wiebem din Danzig, a trebuit să se mute în clădirea unui hotel, spre a lăsa liberă cazarma. Azi au sosit la Varşovia alte ştiri din Danzig după cam în pivniţele abatorului din acest oraş au fost depuse mari cantităţi de carne. In acelaş timp, autorităţile au recheziţionat o mie de cai. Poliţiştii din Danzig, cari se află de eri în stare de alarmă, au primit azi măşti contra gaselor. Profesorii de la şcolile secundare şi studenţii din Danzig au trebuit să semneze declaraţii prin cari se obligă să nu părăsească, în timpul vacanţei, teritoriul oraşului liber. DN AVION GERMAN ATERISEAZA FORŢAT, IAR ALIUL A FOST DOBORÂT IN POLONIA Varşovia, 28 (A..). Din Posen se anunţă că un Azi s’a răspândit la Varşovia svonul că un avion militar german a zburat peste peninsula Hei, o zonă interzisă. Bateriile antiaeriene poloneze ar fi tras o salvă de avertisment asupra avionului, iar apoi în plin, doborându-l. Acest svon nu a fost confirmat până acum în mod oficial. CIRCULAŢIA INTRE GERMANIA SI PRUSIA ORIENTALA SE FACE NORMAL Varşovia, 28 (A. T. E.). — In legătură cu afirmaţiile germane că circulaţia între Prusia orientală şi Germania prin coridorul polonez şi anume prin voevodatul Pomorez, a devenit imposibil din cauza şicanelor autorităţilor poloneze, cercurile competente din Varşovia atrag atenţiunea asupra unei ştiri publicate de oficiosul „Danziger Vosposten“, care arată că circulaţia între Germania şi Prusia orientală se face înf în mod absolut normal şi că autorităţile poloneze fac orice facilităţi posibile. Din Danzig se anunţă că ziarul a publicat această ştire ntrucât din cauza svonurilor leserioase de mai sus, număul călătorilor intre Prusia Orientală şi Germania înce Mise să scadă, provocându-se pagube diferitelor întreprinderi germane. Catastrofă de cale ferată în India Calcutta, 28 (Rador). — Trenul expres Delhi- Dehradun a deraiat în apropiere de Moradabad (Provinciile Unite). Primele ştiri semnalează zece morţi şi 21 răniţi* Locomotiva şi trei vagoane au fost distruse. . Catastrofa s-a produs Miercuri dimineaţa la ora 2,30 din cauza unei alunecări de terenuri provocată de ploile recente* Kv. 177 Sâmbătă 1 Iulie 1939 14 Pagini P 1213 DIRECTOR $1 ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU Privelişti din Ardeal Gheţarul de la Scărişoara din jud. Turda Un nou raid al hiidroavionului „Yankee Clipper“ Dublin, 28 (Radar). — Hidroavionul gigantic „Yankee Clipper” a arterizat in condiţii mini perfecte la Foynes. Miercuri la ora 15 şi două minute. Prima parte a storului peste Atlantic a fost îngreuiată de condiţii atmosferice cam nefavorabile, dar azi dimineaţă vânturile prielnice au înlesnit storul hidroavioniului. Aparatul a transportat 12 oameni de echipaj şi 21 pasageri. D. Dévaiéra, mai mulţi membri ai guvernului şi ministrul Statelor Unite în Irlanda au aşteptat la Foynes sosirea lui Yankee Clipper”. Guvernul irlandez a oferit un dejun echipa gMuisă pasagerilor. ---------xx&x@XX- NOTE Cine vrea să încerce?... Am citit de curând o carte care, cred, ar trebui să revoluţioneze nu numai ştiinţa medicală, dar însuşi sistemul de educare şi de viaţă, în genere, stabilit, pentru om, de ştiinţa de până azi. E o lucrare a medicului american Alexis Carrel, celebrul colaborator al şi mai celebrului aviator şi technician Lindbergh, ambii autori ai atât de puţin verosimilei inimi artificiale. Cartea constituie o revelaţie, prezintând făptura omenească sub un aspect inedit. Ea e plină de uimitoare sugestii şi concluzii paradoxale, însă logice, în toate domeniile de viaţă a individului şi a societăţii. D-rul Carrel face procesul tuturor metodelor consacrate, — dovedindu-le ca nenaturale, — inclusiv al sistemului de alimentaţie al omului. Rândurile de faţă, cari nu pot avea caracterul unei recenzii, sunt destinate să fixeze o nedumerire a noastră, una din multele nedumeriri pe cari le are, la urmă, oricine citeşte cartea „Omul, acest necunoscut”... Nedumerirea noastră e următoarea: Atâtea vietăţi vertebrate şi mamifere, cu o vădită analogie, — de structură organică, — cu omul, ca maimuţa, calul şi (scuzaţi, vă rog), rumegătoarele, găsesc în fructe, în ierburi, în cereale crude şi în paie şi fân, suficiente materii nutritive, în tot cursul vieţii lor. Nu cumva omul, acest ucigaş, care înjunghie mielul, decapitează puiul şi fierbe de viu peştele, spre le devora cadavrele, ar putea să-şi refacă sistemul de alimentaţie, pe o bază dovedită ca răspunzând deplin nevoilor nutriţei? Este o simplă,întrebare. In ce mă priveşte, n’aş refuză să subscriu a această teorie, bine’nţeles numai in principiu şi, mai ales, după ce alţii ar avea grija să experimen- t teze în mod serios noua metodă... M. Negru DISCURSUL D-LUI ARMAND CALINESCU încheind discuţia asupra răspunsului la Mesajul Tronului, Armand Călinescu, preşedintel consiliului de miniştri, a fost ieri la Cameră un important discurs, care a fost ascultat cu toată atenţiunea şi deseori subliniat de aplauzele unanime ale reprezentanţilor naţiunei, însemnătatea discursului primului ministru este cu atât ma mare cu cât, pentru prima oară şeful guvernului a profitat de prilejul ce i se oferea spre a face pe de o parte un complet bilanţ al activităţii desfăşurate în toate domeniile de a instalarea noului regim, iar pe de altă parte, pentru a înregistra hr istoria politică a ţărei, prin unele precizări şi destăinuiri făcute, un capitol interesant cu privire la evoluţia evenimentelor care au precedat şi mai ales care au determinat înlăturarea vechiului regim politic. Larga expunere a primului ministru poate fi împărţită în două mari capitole: primul, privitor la împrejurările de ordin intern care au determinat instaurarea regimului politic actual ca o ultimă şi supremă scăpare a ţărei ameninţată de război civil şi al doilea, privitor la opera constructivă, internă şi externă, înfăptuită de actualul regim. In prima parte d. Armand Călinescu a arătat starea în care se găsea ţara, zbuciumată de luptele politice ale nenumăratelor partide care nu mai reprezentau decât ambiţii personale şi obsesiunea puterii. Primul ministru a pus în lumina comparaţiei starea din vremea vechiului regim cu aceea de astăzi. Reprezentanţa naţională — a spus d-sa — nu era nici reală, nici liberă. „In faţa alegătorilor nu se prezentau personalităţi, ci se prezentau liste care trebuiau respinse sau primite în bloc”. Şi continuând examinarea modului cum se alcătuiau vechile parlamente, d. Armand Călinescu a spus că „din punctul de vedere al persoanelor, membrii parlamentului erau în fond desemnaţi prin capriciile vieţii de cluburi, iar din punctul de vedere al cetăţenilor, afară de unele rare excepţiuni, aleşii erau în genere produsul violenţei la guvern şi produsul demagogiei în opoziţie”. Dar primul ministru, în dezvoltarea rechizitoriului său contra vechiului regim, a ţinut să precizeze că acesta n’a fost răsturnat de nimeni, ci a căzut precizeze că acesta n’a fost răsturnat de nimeni, ci a căzut singur. „Vechiul regim — a spus primul ministru— nu a fost izgonit, el a fost abandonat de proprii lui reprezentanţi”. Şi în dezvoltarea acestei afirmaţiuni d. Armand Călinescu a arătat aspectul pe care îl reprezenta regimul vechiu în ultimul timp al existenţei lui. Acest aspect primul ministru l-a rezumat în trei puncte: ambiţiile personale care împărţiseră ţara în şaptesprezece tabere duşmane; discreditarea totală a oamenilor mincani?* luptei între tabere şi obsesiunea puterii care aruncase în umbră grija de interesele naţionale. Primul ministru, reamintind desfăşurarea ultimelor evenimente politice care au precedat noul regim, a arătat cum d-sa având, răspunderea ordinei interne, a socotit că era o datorie de patriotism să informeze exact pe Suveran despre situaţia reală din ţară. „In mijlocul agitaţiunilor, în mijlocul descurajării şi laşităţii generale, un singur om era calm” — a spus d. Călinescu „Era Majestatea Sa Regele. Şi dacă vreodată în istoria acestei ţări, Coroana a fost în adevăr salvatoare prin rolul de arbitru şi printr’o iniţiativă curajoasă, apoi acel rol s’a văzut îndeplinit la 10 Februarie 1938. Ne găseam, la marginea prăpastie! In faţa noastră se deschidea perspectiva războiului civil sau închinarea la străini. Şi în ceasul acela Regele a salvat ţara”. Aceste cuvinte ale primului ministru au fost primite cu prelungite ovaţiuni pentru Suveranul ţărei. Continuând, primul ministru a trecut la analizarea nouei aşezări politice de astăzi. D-sa a arătat în primul rând că parlamentul reprezintă astăzi o reală expresiune a voinţei conştiente a naţiunii şi că, în deplină libertate ţara s’a putut pronunţa în alegeri. „In locul toleranţei demagogice care ascundea ieri satisfacerea intereselor personale — a spus d. Călinescu — noi am pus autoritatea în slujba intereselor de stat”. In ce priveşte libertatea individuală primul ministru a tăgăduit că ea ar fi fost stingherită. (Continuare in pag. 2-a) - I l Generali«și«Jiul Franco (decorează pe surorile de caritate, caria recentului război intern !" f