Universul, iulie 1939 (Anul 56, nr. 177-191)

1939-07-01 / nr. 177

Amal al §64ea 14 Pagini Fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNI VIERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. flfov EXEMPLARUL­­In România 3 **» In străinătate 0 14 TO^I^Kir’^lStftS hi numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24.464/»$ CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE1. $1 TELEFONICE REDACTIA SI ADMINISTRATIA­ BUCURESTI, STR. BREZOIANU No.23.a5 CENTRALA.TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10: SECRETARIATUL­ DE REDACTIEI3.30.15 DESVOLTAREA ECONOMICA A TRANSILVANIEI Sl BANATULUI Desvoltarea economică a Transilvaniei şi Banatului, după unirea lor cu România— cu toată criza ce s’a ivit după război — se explică, atât prin efectele binefăcătoare ale re­formei agrare și ale nume­roaselor legiuiri in materie socială, comercială, industria­lă şi bancară, cât şi prin le­găturile fireşti ce s-au stabi­lit între aceste ţinuturi ro­mâneşti — izolate odinioară — şi celelalte părţi ale ţării. Ele au trecut astfel de sub regimul trecut economic im­pus unor provincii exploata­te şi condamnate să nu se desvolte, la regimul economic normal, impus de noua orga­nizare a statului român şi de situaţia geografică. Reforma agrară, care s’a pus în aplicare după unire, prin împroprietărirea ţărani­lor în aceleaş condiţiuni, fără deosebire de origină etnică, a sporit producţia agricolă a Transilvaniei şi Banatului, care era foarte redusă până la 1918, iar noui industrii s’au creat, prin punerea în exploatare a unora dintre bo­găţiile lor naturale. Numai Industria forestieră a prezentat oarecare impor­tanţă sub fostul regim ma­ghiar, dar şi aceasta n’a pro­dus decât materii semi-fa­­bricate, pe când, în regiunea Budapestei înflorea industria rentabilă a mobilelor de lux, cu lemnul luat din pădurile Transilvaniei. Intr’un studiu publicat în numărul recent al revistei „Observatorul social-econo­mic” din Cluj, d. Al. Barb­at face următoarele interesante constatări în această chestiu­ne: In ce priveşte agricultu­ra „Ardealul fusese împins spre o agricultură menită să asigure doar o mizerabilă e- e­xistenţă a locuitorilor lui. Fu­­sese împins spre gospodăria închisă, nu spre o agricultură rentabilă, care să dea produse pentru vânzare. In asemenea condiţii, se înţelege, toată politica agrară a fostei mo­narhii ungare era spre folo­sul părţilor ungureşti propriu zise; ea nu era deloc spre fo­losul părţilor ardelene...“. Nici în politica zootechnică nu s’a ţinut seamă, în trecut, de interesele micilor agricul­tori din Transilvania. Aşa se explică pentru ce, Transilvania a ocupat locul din urmă, faţă de celelalte părţi ale Ungariei şi in ce pri­veşte creşterea vitelor. In acelaş studiu se mai con­stată că şi „industria de ex­port a Ungariei dinainte de război era localizată tot în părţile Budapestei“, iar ve­chea industrie a pielăriei,­ a­­tât de înfloritoare mai de mult în Transilvania, a fost şi ea nimicită în epoca dina­inte de războiul mondial, prin măsurile ce le luase guver­nele maghiare în favoarea in­dustriaşilor din regiunea cen­trală a Ungariei. După unirea Transilvaniei şi a Banatului, situaţia s’a schimbat şi în domeniul eco­nomic, odată ce aceste ţinu­turi româneşti au fost inte­grate în statul nostru naţio­nal şi prin politica ce s’a fă­cut de atunci încoace s’a ur­mărit repararea nedreptăţi­lor din trecut şi dezvoltarea agriculturii, comerţului şi in­dustriei sale. Londra, Iunie Hotărît, pentru noi este săp­tămâna interview-urilor. Deu­năzi, am avut cazul cititorului, care voia să cunoască motivul pentru care articolele mele nu cuprind destăinuiri senzaţionale. Acum, este rândul unui domn, venit din Germania, şi care ne-a pus întrebări cu privire la po­litica britanică. 4 Prima întrebare a vizitatoru­lui privea Danzigul: — „Ce-o să faceţi dacă, în cursul acestui an, aşa cum a ho­tărît Fiihrerului, Danzigul va fi Incorporat Reichului ?“ . — Va începe războiul imediat. / ■— Nu. La Berlin suntem con­vinşi că Anglia nu se va bate pentru Danzig. — Anglia se bate pentru Po­lonia. — Atunci puteţi împiedica pe polonezi de a se bate pentru Danzig ? — Nu putem împiedica pe po­lonezi să apere interesele esen­ţiale ale unei ţări, pe care le-am garantat. După această intrare in mate­­rie, a venit chestiunea princi­pală. — Atunci socotiţi războiul i­­n­evitabil ? — Este inevitabil, dacă Fü­hre- Sivl nu recunoaşte necesitatea de a admite că voinţa sa nu este singura care să hotărască soarta Europei. Bunăoară, poate pro­duce o adevărată destindere, le­gându-se in public şi deschis, în faţa poporului german, ca să e­­vite orice războiu, timp de o pe­rioadă, — să zicem — de un an. — Dar de ce în mod public ? — Pentrucă nu se mai poate avea încredere în făgădueli şi o­­ferte făcute în secret. — Dar bărbaţii dv. de stat, ca Ramsey Macdonald şi lordul Baldwin, ca atâţia alţii, n’au mărturisit oare, în dese rânduri, că soluţia dată problemei de la Danzig şi a coridorului polonez nu le apărea definitivă ? — Este exact. Dar de-atunci, întreaga atmosferă a suferit o schimbare în Anglia. Opinia pu­blică şi-a schimbat părerea asu­pra Fi­hrerului. — Cum explicaţi aceasta ? — Principalul motiv este lipsa de încredere în făgădueli. — Vă asigur că, la Berlin, chestiunea Danzigului închee o epocă a expansiunii germane. — Perfect, dar poate introduce alta. Ni s’a spus acelaş lucru, după alipirea Austriei şi apoi după chestiunea sudeţilor. Ajungem la o altă temă: — Legile pentru ocrotirea ras­­sei vă influențează în mod de­favorabil ? — Firește, publicul la noi nu le aprobă de loc. Dar nu este a­­cesta motivul duşmăniei gene­rale. Adevăratul motiv constă în (Continuare in pag. 2­ a) SCRISORI DIN LONDRA Convorbire cu un german de AUGUR După declaraţiile d-lui Daladier Cu prilejul închiderii sesiu­nii parlamentare, d. Daladier, preşedintele consiliului de mi­niştri francez, a făcut la 27 iunie declaraţii despre situa­­ţia internaţională, la Camera deputaţilor şi la Senat. Ele se pot rezuma în câteva cuvinte: „De douăzeci de ani, niciodată situaţia n’a fost aşa de gravă“, a spus preşedin­tele consiliului. Pe frontierele franceze sunt trei milioane de oameni şi se anunţă con­centrări de trupe mai impor­tante ca niciodată. Propagan­da străină încearcă, înăuntrul hotarelor franceze, să sfărâ­me solidaritatea franco-bri­­tanică, singura garanţie a păcii. Faţă de această situaţie, guvernul trebuie să întăreas­că apărarea naţională. Ţara preferă să sacrifice miliarde după miliarde, decât să ce­deze înaintarea ameninţări­lor şi brutalităţii. Guvernul n’a mobilizat, dar a chemat cadrele disponibile şi consi­deră indispensabilă menţine­rea sub drapel a două clase instruite. Două decrete,legi, instrucţii judiciare şi perchi­­ziţii au pus capăt încercărilor de subminare internă. Franţa e gata pentru orice colaborare internaţională rea­lă, dar e hotărâtă să se ridice cu toate forţele contra orică­rei încercări de dominaţie. In această situaţie, orice reformă internă, socială sau politică, trebue amânată. Prima sar­cină a guvernului este salva­rea naţiunii; cea dintâi dato­rie a ţării e vigilenţa şi uni­rea. Informaţiile date de d. Da­ladier sunt grave, iar cuvin­tele sale trădează o vie preo­cupare în ce priveşte situaţia internaţională a zilei. Ele confirmă impresia de neli­nişte serioasă, pe care ulti­mele evenimente mondiale au creat-o în capitalele occiden­tale. Dar această nelinişte nu devine nici alarmă nici pa­nică. Prelungită timp de luni îndelungate, încordarea ra­porturilor internaţionale — în loc de a duce la uzură ner­voasă — a determinat la po­porul francez hotărârea cal­mă, dar absolută, de a rezista, cu forţe naţionale unite, con­tra oricărei atingeri aduse in­­­­tereselor vitale ale naţiunii. Franţa, ne spune d. Daladier, doreşte pacea prin colabo­rare, dar nu vrea pacea cu orice preţ. Ea este hotărâtă să reziste insă, cu orice preţ, împotriva oricărei încercări de dominaţie. Cuvintele d-lui Daladier ar putea fi astăzi rostite de orice şef de guvern european care urmăreşte cu sinceritate pa­cea prin colaborare. Popoarele doresc pacea, dar sunt lucruri mai preţioase de­cât pacea ea însăşi, libertatea naţională şi permanenţa hotarelor trase pe hartă cu sângele înaintaşilor. Voinţa de a le apăra înze­ceşte curajul naţiunilor. Ea este un element moral care nu se cifrează în statisticile de armament şi scapă preve­derilor strategice, dar cântă­reşte greu în cumpăna isto­riei. Acum un sfert de veac, pre­şedintele Poincaré, cu puţine săptămâni înaintea războiului mondial, spunea întro cuvân­tare că „Franţa urăşte răz­boiul, dar nu se teme de el“. Astăzi toate popoarele urăsc războiul de cucerire, dar nu se tem de războiul de apărare. Această stare de spirit gene­ralizată ar putea, prin defor­marea adevăratului ei înţeles moral, constitui o primejdie de război, dar ea poate fi — şi acesta îi este scopul — şi o puternică chezăşie de pace. Dacă prin războiu se urmă­reşte schimbarea echilibrului politic, teritorial şi economic de astăzi al lumii, preţul lui ar fi prea costisitor şi prea dureros pentru toată lumea, oricât de mare ar fi izbânda învingătorilor. Echilibrul isto­ric al continentelor nu se mo­difică trainic prin zecile de milioane de morţi şi prin su­tele de miliarde de ruine ale războaielor, ci prin munca în­ceată a secolelor şi prin stră­duinţele de pace constructivă ale generaţiilor. Astăzi când toate popoarele sunt gata să-şi apere cu orice preţ bunurile lor supreme, imensitatea riscurilor şi a răs­punderilor poate apărea mai luminoasă ca oricând, celor câţiva oameni, cari au în mâi­nile lor soarta naţiunilor. în­ţelepciunea are cel puţin ace­laş preţ ca şi curajul în con­ducerea Statelor, iar pacea, prin conlucrarea onestă a na­ţiunilor ar putea şi ar trebui să fie însă posibilă pe un pă­mânt destul de încăpător pen­tru toată lumea. I. L. Am înregistrat la timp in­teresantul discurs rostit de șeful stat majorului armatei franceze, cu ocaziunea celei de a 23-a aniversări a victo­riei memorabile de la Verdun, In clișeu, generalul Game­­lin cercetând regiunea lupte­lor de altă dată. •---------xx© © ©XX---------­ ALT FOC MARE LA LONDRA Londra, 28 (Rador). — Un vio­lent incendiu — al treilea în timp de trei zile — a izbucnit Miercuri în Upper Thames Street nu de­parte de clădirea nimicită în cea mai mare parte de foc alaltăeri. De astădată a căzut pradă flă­cărilor o fabrică de hârtie de pe malul fluviului. Numeroase posturi de pompieri își unesc sforțările pentru stinge­rea incendiului. Sultanul Marocului, la Paris Zilele trecute s’a alergat, pe hipodromul Longchamp, „Marele Premiu“ al Parisului. In fotografie, d. Lebrun, președintele Republicii franceze, cu doamna, iar în : ——rji rr \C stânga* în humuz, Sultanul Marocului. Gemahl! Gamelin la Verdun­­ I/Jg âC­iVjf âfe­­g Danzig Patru mii de tineri germani au­ sosit pe teritoriul statului liber Serviciul special al „Universului“ * Vol­tul Ioski în regiunea Wol­­sztyn. Echipajul avionului, un o­­fiţer şi un subofiţer, a fost reţinut momentan de autori­tăţile poloneze, iar avionul confiscat. Aviatorii germani au declarat că s’a­u rătăcit şi au trebuit să aterisese forţat. .Varşovia, (A. T. E.). — Zia- avion militar german a ateri­­cele poloneze atrag atenţia­ zat forţat în apropiere de sa­nea asupra vitei acţiuni de contrabandă la frontiera ger­mană şi aceia a Danzigului. In noaptea de Marţi spre Miercuri, numeroase autoca­mioane pline cu tineri de vârsta militară, dar cari nu erau îmbrăcaţi in uniformă, au trecut frontiera germano­­polonă indreptându-se spre Danzig. Aceşti tineri au fost adă­postiţi la Danzig în fosta ca­zarmă germană. Numărul tinerilor sosiţi astfel la Danzig este evaluat la patru mii. Se crede că so­sirea lor este în legătură cu organizarea corpului de vo­luntari al oraşului Danzig. In acelaş timp a sosit şi material de război, transportat de au­tocamioanele poliţiei din Danzig. Această contrabandă de oameni şi material militar se face noaptea, când postu­rile de vamă poloneze sunt în­chise. Serviciul asistenţei sociale, care se afla în cazarma Wie­­bem din Danzig, a trebuit să se mute în clădirea unui ho­tel, spre a lăsa liberă ca­zarma. Azi au sosit la Varşovia alte ştiri din Danzig după cam­ în pivniţele abatorului din acest oraş au fost depuse mari can­tităţi de carne. In acelaş timp, autorităţile au recheziţionat o mie de cai. Poliţiştii din Danzig, cari se află de eri în stare de alarmă, au primit azi măşti contra ga­­selor. Profesorii de la şcolile secundare şi studenţii din Danzig au trebuit să semneze declaraţii prin cari se obligă să nu părăsească, în timpul vacanţei, teritoriul oraşului l­iber. DN AVION GERMAN ATE­­RISEAZA FORŢAT, IAR AL­IUL A FOST DOBORÂT IN POLONIA Varşovia, 28 (A.­­­­.).­­ Din Posen se anunţă că un Azi s’a răspândit la Varşo­via svonul că un avion mili­tar german a zburat peste pe­ninsula Hei, o zonă interzisă. Bateriile antiaeriene poloneze ar fi tras o salvă de avertis­ment asupra avionului, iar apoi în plin, doborându-l. Acest svon nu a fost con­firmat până acum în mod oficial. CIRCULAŢIA INTRE GER­MANIA SI PRUSIA ORIEN­TALA SE FACE NORMAL Varşovia, 28 (A. T. E.). — In legătură cu afirmaţiile germane că circulaţia între Prusia orientală şi Germania prin coridorul polonez şi a­­nume prin voevodatul Pomo­­rez, a devenit imposibil din cauza şicanelor autorităţilor poloneze, cercurile competen­te din Varşovia atrag aten­ţiunea asupra unei ştiri pu­­blicate de oficiosul „Danziger Vosposten“, care arată că cir­culaţia între Germania şi Prusia orientală se face în­f în mod absolut normal şi că autorităţile poloneze fac orice facilităţi posibile. Din Danzig se anunţă că ziarul a publicat această ştire ntrucât din cauza svonurilor leserioase de mai sus, numă­­ul călătorilor intre Prusia Orientală şi Germania înce­ Mise să scadă, provocându-se pagube diferitelor întreprin­­deri germane. Catastrofă de cale ferată în India Calcutta, 28 (Rador). — Trenul expres Delhi- Dehradun a deraiat în a­­propiere de Moradabad (Provinciile Unite). Primele ştiri semna­lează zece morţi şi 21 ră­niţi* Locomotiva şi trei va­goane au fost distruse. . Catastrofa s-a produs Miercuri dimineaţa la ora 2,30 din cauza unei alu­necări de terenuri provo­cată de ploile recente* Kv. 177 Sâmbătă 1 Iulie 1939 14 Pagini P 1213 DIRECTOR $1 ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU Privelişti din Ardeal Gheţarul de la Scărişoara din jud. Turda Un nou raid al hiidroavionu­­lui „Yankee Clipper“ Dublin, 28 (Radar). — Hi­dro­­avionul gigantic „Yankee Clip­per” a arteriza­t in condiţii mini perfecte la Foynes. Miercuri la ora 15 şi două minute. Prima parte a storului peste Atlantic a fost îngreuiată de condiţii atmosferice cam nefa­vorabile, dar azi dimineaţă vânturile prielnice au înlesnit storul hidroavioniului. Aparatul a transportat 12 oa­meni de echipaj şi 21 pasageri. D. Dévaiéra, mai mulţi mem­bri ai guvernului şi ministrul Statelor Unite în Irlanda au aşteptat la Foynes sosirea lui Yankee Clipper”. Guvernul irlandez a oferit un dejun echi­­pa gMui­să pasagerilor. ---------xx&x@XX-­ NOTE Cine vrea să încerce?... Am citit de curând o carte care, cred, ar trebui să revoluţioneze nu numai ştiinţa medicală, dar însuşi sistemul de educare şi de viaţă, în genere, stabilit, pentru om, de ştiinţa de până azi. E o lucrare a medicului american Alexis Carrel, celebrul colaborator al şi mai ce­lebrului aviator şi technician Lind­bergh, ambii autori ai atât de pu­ţin verosimilei inimi artificiale. Cartea constituie o revelaţie, prezintând făptura omenească sub un aspect inedit. Ea e plină de ui­mitoare sugestii şi concluzii para­doxale, însă logice, în toate dome­niile de viaţă a individului şi a so­cietăţii. D-rul Carrel face procesul tuturor metodelor consacrate, — dovedindu-le ca nenaturale, — in­clusiv al sistemului de alimentaţie al omului. Rândurile de faţă, cari nu pot avea caracterul unei recenzii, sunt destinate să fixeze o nedumerire a noastră, una din multele nedume­riri pe cari le are, la urmă, oricine citeşte cartea „Omul, acest necu­noscut”... Nedumerirea noastră e următoa­rea: Atâtea vietăţi vertebrate şi ma­mifere, cu o vădită analogie, — de structură organică, — cu omul, ca maimuţa, calul şi (scuzaţi, vă rog), rumegătoarele, găsesc în fructe, în ierburi, în cereale crude şi în paie şi fân, suficiente materii nutritive, în tot cursul vieţii lor. Nu cumva omul, acest ucigaş, care înjunghie mielul, decapitează puiul şi fierbe de viu peştele, spre le devora cadavrele, ar putea să-şi refacă sistemul de alimenta­ţie, pe o bază dovedită ca răspun­zând deplin nevoilor nutriţei? Este o simplă,întrebare. In ce mă priveşte, n’aş refuză să subscriu a această teorie, bine’nţeles numai i­n principiu şi,­ mai ales, după ce­­ alţii ar avea grija să experimen- t teze în mod serios noua metodă...­­ M. Negru DISCURSUL D-LUI ARMAND CALINESCU încheind discuţia asupra răs­punsului la Mesajul Tronului,­­ Armand Călinescu, preşedintel­ consiliului de miniştri, a fost i­eri la Cameră un important di­scurs, care a fost ascultat cu toată atenţiunea şi deseori su­bliniat de aplauzele unanime ale reprezentanţilor naţiunei, însemnătatea discursului pri­mului ministru este cu atât ma mare cu cât, pentru prima oară şeful guvernului a profitat de prilejul ce i se oferea spre a face pe de o parte un complet bilanţ al activităţii desfăşurate în toate domeniile de­ a instala­rea noului regim, iar pe de altă parte, pentru a înregistra hr istoria politică a ţărei, prin unele precizări şi destăinuiri fă­cute, un capitol interesant cu privire la evoluţia evenimente­lor care au precedat şi mai ales care au determinat înlăturarea vechiului regim politic. Larga expunere a primului ministru poate fi împărţită în două mari capitole: primul, pri­vitor la împrejurările de ordin intern care au determinat in­staurarea regimului politic ac­tual ca o ultimă şi supremă scă­pare a ţărei ameninţată de răz­boi civil şi al doilea, privitor la opera constructivă, internă şi externă, înfăptuită de actualul regim. In prima parte d. Armand Că­linescu a arătat starea în care se găsea ţara, zbuciumată de luptele politice ale nenumărate­lor partide care nu mai repre­zentau decât ambiţii personale şi obsesiunea puterii. Primul ministru­ a pus în lu­mina comparaţiei starea din vremea vechiului regim cu aceea de astăzi. Reprezentanţa naţio­nală — a spus d-sa — nu era nici reală, nici liberă. „In faţa alegătorilor nu se prezentau per­sonalităţi, ci se prezentau liste care trebuiau respinse sau pri­mite în bloc”. Şi continuând examinarea modului cum se al­cătuiau vechile parlamente, d. Armand Călinescu a spus că „din punctul de vedere al persoa­nelor, membrii parlamentului erau în fond desemnaţi prin ca­priciile vieţii de cluburi, iar din punctul de vedere al cetăţeni­lor, afară de unele rare excep­­ţiuni, aleşii erau în genere pro­dusul violenţei la guvern şi pro­dusul demagogiei în opoziţie”. Dar primul ministru, în dez­voltarea rechizitoriului său con­tra vechiului regim, a ţinut să precizeze că acesta n’a fost ră­sturnat de nimeni, ci a căzut precizeze că acesta n’a fost ră­sturnat de nimeni, ci a căzut singur. „Vechiul regim — a spus primul ministru— nu a fost iz­gonit, el a fost abandonat de proprii lui reprezentanţi”. Şi în dezvoltarea acestei afirmaţiuni d. Armand Călinescu a arătat aspectul pe care îl reprezenta regimul vechiu în ultimul timp al existenţei lui. Acest aspect primul ministru l-a rezumat în trei puncte: ambiţiile personale care împărţiseră ţara în şapte­sprezece tabere duşmane; di­screditarea totală a oamenilor m­in­cani?*­ luptei între tabere şi obsesiunea puterii care arunca­se în umbră grija de interesele naţionale. Primul ministru, ream­intind desfăşurarea ultimelor eveni­mente politice care au precedat noul regim, a arătat cum d-sa având, răspunderea ordinei in­terne, a socotit că era o dato­rie de patriotism să informeze exact pe Suveran despre situa­ţia reală din ţară. „In mijlocul agitaţiunilor, în­ mijlocul descurajării şi laşităţii generale, un singur om era calm” — a spus d. Călinescu „Era Majestatea Sa Regele. Şi dacă vreodată în istoria acestei ţări, Coroana a fost în adevăr salvatoare prin rolul de arbitru şi printr’o iniţiativă curajoasă, apoi acel rol s’a văzut îndepli­nit la 10 Februarie 1938. Ne gă­seam, la marginea prăpastie! In faţa noastră se deschidea perspectiva războiului civil sau închinarea la străini. Şi în cea­sul acela Regele a salvat ţara”. Aceste cuvinte ale primului ministru au fost primite cu pre­lungite ovaţiuni pentru Suve­ranul ţărei. Continuând, primul ministru a trecut la analizarea nouei a­­şezări politice de astăzi. D-sa a arătat în primul rând că par­lamentul reprezintă astăzi o reală expresiune a voinţei con­ştiente a naţiunii şi că, în de­plină libertate ţara s’a putut pronunţa în alegeri. „In locul toleranţei demagogice care ascundea ieri satisfacerea intereselor personale — a spus d. Călinescu — noi am pus au­toritatea în slujba intereselor de stat”. In ce priveşte liberta­tea individuală primul ministru a tăgăduit că ea ar fi fost stin­gherită. (Continuare in pag. 2-a) - I l Generali«și«Jiul Franco (decorează pe surorile de caritate, cari­a recentului război intern !" f

Next