Universul, martie 1940 (Anul 57, nr. 74-89)

1940-03-16 / nr. 74

- 4 I «nul al S?-rea 12 Pagini Fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVf RSUL“S. A înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov -Vi­.. * *r nts­. ASIGURĂRILE AGRICOLE Dintr’o informaţie apărută zilele acestea la pagina eco­nomică a ziarului nostru s’a putut vedea că chestiunea a­­sigurârilor agricole a fost re­pusă pe ordinea de zi a foru­rilor competente, făcându-se un pas serios pentru rezolva­rea ei. Direcţiunea economică agrară din ministerul agricul­turii examinează în momen­tul de faţă materialul docu­mentar în vederea stabilirii criteriilor sistemului de asi­gurare şi în­deosebi a cotei asiguraţilor, după categoria asigurării şi cuantumului des­păgubirii. Din referinţele sumare date de oficialitate, rezultă că asi­gurările agricole vor cuprinde trei secţiuni: asigurările con­tra grindinei, contra focului şi asigurarea animalelor, iar instituirea lor se va întemeia pe principiul mutualităţii şi al obligativităţii. Utilitatea introducerii asi­gurărilor în gospodăria agri­colă a micului cultivator nu mai trebue să fie demonstrată. Suntem chiar singura ţară din Europa, unde această ele­mentară măsură de prevedere şi de civilizaţie — care în Bulgaria este introdusă de mai mulţi ani — n’a pătruns încă în deprinderile mediului nostru rural, adică ale marei masse ţărăneşti, de ea impar­­tăşindu-se până acum mai mult marii agricultori. Oare­­cari începuturi au existat to­tuşi în unele regiuni din Ar­deal, Bucovina şi chiar în Ba­sarabia, mai ales sub formă de asociaţiuni având la bază principiul mutualităţii, dar astăzi nici măcar aceste în­ceputuri modeste nu se mai întâlnesc. Aşa încât, în faţa unei nenorociri, a unei cala­mităţi, întregul avut al micu­lui gospodar rural poate fi iremediabil pierdut, fără pu­tinţa nici unei despăgubiri, fără nădejdea unei repara­­ţiuni, care să îngădue sini­stratului refacerea în cel mai scurt timp cu putinţă. In situaţia de azi, chiar o nenorocire parţială, moartea unei vite de muncă sau a va­cii de lapte pentru hrana fa­miliei ţărăneşti, se transfor­mă în adevărat dezastru pen­tru socotelile gospodăriei res­pective, deoarece lipsa de re­zerve materiale, lipsa de eco­nomii şi de credit fac ca a­­ceastă pierdere să fie defini­tivă şi ireparabilă. In lipsă de o propagandă stăruitoare şi mai ales faţă de spiritul neîncrezător şi puţin dinamic al ţăranului nostru, a lăsa introducerea acestei binefaceri la iniţiativa şi ho­tărârea individului este a-i asigura din capul locului nesuccesul. O realizare a instituţiei asi­gurărilor agricole la noi nu ar avea sorţi de izbândă decât concepută pe plan mare. Îm­brăţişând Întreaga pătură plu­­gărească, deci adoptând de la început principiul obligativi­tăţii, aşa cum s’a hotărit in proiectul oficial. Numărul mare al asiguraţilor constitue prin el însuşi o înlesnire şi o chezăşie a atingerii impor­tantelor fonduri, care să ga­ranteze normala funcţionare a instituţiei şi în acelaş timp, să permită reducerea la mini­mum cu putinţă a contribu­ţiei anuale a asiguratului în contul asigurării. Pentru pri­mii ani — până la consolida­rea instituţiei — poate va fi nevoe şi de participarea, în oarecare măsură a Statului, a comunelor, eventual a coope­rativelor, in scopul de a uşura cât de mult contribuţia asigu­raţilor lipsiţi de mijloace. Cu cât săteanul va fi mai simplu, cu cât grija de a nu se cădea şi cu această institu­ţie in excesele racilei biuro­­cratice şi In creaţiuni de ri­sipă, cum se debutase la noi şi cu asigurările muncitoreşti dela oraşe, cu atât instituţia va răspunde mai bine scopu­rilor ei firești, fundamentale. IOT DESPRE PROPAGANDA ROMÂNEASCA Reuniunea din ziua de Sâmbăta din urmă de la mi­nisterul propagandei naţio­nale a fost, între altele, un prilej de a se vedea cât de numeroşi sunt aici, în Capi­tala ţării, informatorii presei străine. Consilieri şi ataşaţi de presă pe lângă ambasade şi legaţii, corespondenţi per­manenţi, trimişi speciali ai marilor ziare din Occident şi ai ziarelor din statele vecine — toţi aceştia reprezintă la un loc un număr important de informatori, care da­u stră­inătăţii veşti despre stările de lucruri şi despre eveni­mentele mai de seamă din România. Până şi îndepărtata şi greu frământata China îşi are informatorul ei, ataşatul ei de presă în persoana unui fiu al fostului imperiu ceresc. Fireşte, numărul relativ aşa de mare de confraţi străini, a căror misiune constă în a se informa şi a comunica apoi ziarelor sau guvernelor de care depind, informaţiile o­­bişnuite, nu este de natură să inspire îngrijorări. Fiind, în ce priveşte raporturile cu stăinătatea, un stat care nu urmăreşte decât întreţinerea de relaţii normale şi chiar­­ amicale cu toate statele, Ro­­­­mânia nu are în această priv­i­vinţă ceva de ascuns ori de prezintat într’a­ltfel, decum se înfăţişează situaţia în rea­litate. Tot ce se cere acestor con­fraţi veniţi din atâtea state, este să vadă just, să nu pri­vească prin ochelari, care denaturează vederea şi să fie­­ cât mai obiectivi şi mai ne­părtinitori în aprecierile şi constatările lor. Mai alles să nu plece urechia la insinuări ce ascund intenţii puţin cu­(Continuare in pag. 2-a) eu ! Fara nici o şovăire, subscrieţi la bonurile pentru înzestrarea armatei! Contribuţia noastră asigură destinul Patriei şi astfel , destinul nostru propriu şi al familiilor noastre. EXGMFtAm­­ itt nmtuat * ia4r^7:~ ~ -“m ^ In străinătate 8 lei^ : *• ;•••■ •« *,r TaSa poștală plătită din numerar conform aprobării Dfe G­ le*P. T. T. Nr. 24.&ffî$î§ H» U­RMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE REDACTIA |l ADMINISTRATIA: BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23*25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.15. SECRETARIATUL­ DE REDACTIE: 3.30.15 — ■ ■ ■ ....................................... ............. Vista Sâmbătă 16 Marti® 194& 12 Pagini P 111 1 DIRECTOR ȘI ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU TELEFONICE INCHEEREA PĂCII INTRE U.R.S.S. ŞI FINLANDA Istoria negocierilor de pace cintre Rusia Sovietică şi Fin­landa rămâne pe seama isto­ricilor viitori ai războiului. Misterul, care învălue origina şi desfăşurarea tratativelor, n’a fost risipit decât în mică parte de informaţiile oficiale cunoscute până astăzi. Din declaraţia d-lui Chamberlain la Camera Comunelor s’ar pă­rea că iniţiativa negocierilor a pornit dela U. R. S. S. După informaţii din isvor german, din potrivă, Finlanda s’ar fi adresat Suediei pentru a mij­loci pacea. Destăinuirile d-lui Daladier în Camera franceză arată că in consiliul suprem din 5 Februarie guvernele francez şi englez au hotărit să trimită şi trupe în Finlan­da şi că un corp expediţio­­nar francez de 50.000 de oa­meni — în afară de efectivele engleze — era gata de îm­barcare la 20 Februarie, dar că guvernul finlandez n’a fă­cut un apel direct şi public la ajutorul militar franco­­englez, apel necesar de­oa­rece guvernele Suediei şi Nor­vegiei s’au opus „cu toată pu­terea“ la trecerea trupelor a­­liate peste teritoriul lor. D. Guenther, ministrul de exter­ne al Suediei, la rândul său, stătue în afirmaţia că guver­nul suedez „n’a exercitat nici cea mai mică presiune asupra Finlandei”. Oricare ar fi însă antece­dentele păcii, faptul este as­tăzi că, după mai puţin de o săptămână de negocieri, la 13 Martie, în urma unei eroice rezistenţe, copleşită, fără să fie învinsă, cu armele în mână . In plină luptă, Fin­landa a semnat tratatul de pace cu U. R. S. S. El pune capăt unei glorioase epopei naţionale, care s'a impus de sigur şi respectului adversari­lor, cum s’a impus şi admira­ţiei lumii. Prin tratatul dela Moscova se Incorporează teritoriului Uniunii Sovietice, întreg ist­mul Careliei, cu oraşul şi gol­ful Viipuri şi cu insulele din acest golf ; coastele apusene şi I nordice ale lacului Ladoga cu oraşele Kexholm, Sorta­­valla, Suojaervi, mai multe insule din golful Finlandei, teritoriul de la răsărit de Merkjaervi cu oraşul Kuola­­jaervi şi o pârtie din penin­sule­i Rybaci şi­ Sredni. Pe lângă aceasta Finlanda închiriază Uniunii Sovietice, pe termen de 30­ de ani, pe­ninsula­ Hangoe şi­ teritoriul ei maritim, cu dreputl pentru U. R. S. S. de a crea o bază na­vală şi de a întreţine forţe aeriene şi terestre­ suficiente pe acest teritoriu. Regiunea Petsamo, cedată de U. R. S. S. în 1920, rămâne Finlandei, care nu va avea însă dreptul de a întreţine a­­colo decât cel mult 15 vase de război pănă la 400 de tone şi vase sub o sută de tone în nu­măr nelimitat, însă , cu inter­dicţia de a construi­ baze na­vale şi şantiere militare sau de a poseda submarine şi a­­viaţie de război. U. R. S. S. obţine libertatea deplină a trecnsitului de mărfuri şi că­lători spre Norvegia prin re­giunea Petsamo, ca şi spre Suedia, cele două părţi sem­natare recunoscând necesita­tea de a construi o linie fe­rată între Kandalacsa şi Ke­­mijaervi. In fine, părţile se obligă de a se abţine reciproc dela orice agresiune, dela orice fel de a­­lianţă şi dela orice coaliţie îndreptată contra uneia din­tre ele. Un protocol anexat la tra­tat prevede încetarea ostili­­tăţilor, care a devenit un fapt împlinit la 13 Martie, şi mo­dalităţilor de retragere a tru­pelor dincolo de noile fron­tiere. Prin tratatul semnat la Moscova, Finlanda admite condiţii mult mai grele, decât cele cari i se puneau in Oc­tombrie trecut, cu prilejul ne­­gocierilor neisbutite, care au dus la răsboiul cu Sovietele. In Octombrie, Viipuri și re­giunea înconjurătoare ca și teritoriul riveran al lacului Ladoga rămâneau in stăpâ­nirea Finlandei. Insulele A­­aland puteau fi fortificate de aceasta prin propriile ei mij­loace. In schimbul cesiunilor teritoriale cerute, care se ri­dicau la 2.761 km. pătraţi. Finlanda urma să obţină 5.529 km. pătraţi în Caren­a Sovie­tică. Nici una din aceste con­diţii nu se mai menţine în tratatul de la Moscova. In oc­tombrie, neînţelegerea funda­mentală a negociatorilor şi-a­­avut origina în deosebi in re­fuzul Finlandei de a ceda pe­ninsula Hangoe, care domină iintrarea golfului finlandic şi­­care e azi transformată în bază navală rusă. După trei luni de rezistenţă­­ bărbătească, un ca­pitol de is­terie se încheie astfel asupra­­unor concesiuni cu mult mai '.mari ca cele, care ar fi fost consimţite in libere negocieri. Un sângeros râsboiu va fi fost astfel făcut fără folos. El poate fi prilejul unor dure­roase reflecţiuni asupra mo­­ralei şi neutralităţii pentru mica naţiune, care a crez­ut în drepturile ei şi şi-a impus cu curaj sacrificii costisitoare. Deseori logica aspră a fap­telor e mai puternică decât logica drepturilor. D. Tanner, ministrul de externe al Fin­landei, în cuvântarea sa ra­diodifuzată de Miercuri a ară- I tat cu o crudă sinceritate, cau- I zele pentru care Finlanda a * trebuit să se incline in faţa I destinului. In lupta ei dispro­­­­porţionată, Finlanda avea ab­­solută nevoie de efective. Vecinii săi scandinavi, ca­­re-i puteau trimite cu uşu­rinţă trupe — precum spune d. Tanner — au lăsat fără ră­sunet apelurile finlandeze, invocând atitudinea lor de strictă neutralitate. Din ace­laşi motiv, guvernul din Hel­sinki a trebuit să se lipsească­­ de oferta Puterilor aliate de­­ a le trimite un corp expedi. i ţionar complet echipat, ofer- I tă cu grijă examinată „în în. ş tir,rse tratative“ şi care s,,ar fi­­ putut dă rezultate“, dacă tre­cerea acestor trupe n’ar fi fost „sever interzisă“ — în ciuda stăruinţelor finlandeze şi aliate — de guvernele Sue­­diei şi Norvegiei — ţări, care erau singura cale de trecere pentru ajutorul in oameni, de care Finlanda avea nevoie. „Nu este vina noastră — a încheiat d. Tanner, cu o pa­tetică simplicitate, expunerea sa despre cauzele, pentru care Finlanda a fost nevoită să în­cheie pacea — dacă nu s’a pu­tut sau nu s’a voit să se vină în ajutorul nostru". I. L. D. PAASSIKMVI care a negociat la Stockholm, în numele Finlandei D-RUl SCHACHT VA FI TRIMIS IN MISIUNE LA STOCKHOLM respondentul din Berlin al ziaru­lui „Stockholm Tidingen“ anun­ţă că, după informaţiile sale, dr. Schacht va fi trimis de guvernul german cu o misiune la Stock­holm. MĂSURI DE SIGURANŢĂ ! Pe lângă celelalte dispoziti­ve de apărare, ostaşii englezi adaugă şi reţeaua de sârmă ghimpata , nur‘'iHtUri li - I in r ■s—nfr-ii - —rirrran■ ■ APELE DUNĂRII AU ÎNCEPUT SĂ SE REVERSE NOUA LINIE FERATĂ ŞI MAGAZIILE C. F. R., DE LÂNGĂ GIURGIU, NĂPĂDITE DE ŞIVOAIE Giurgiu, 13 Martie Azi, la ora 12 jum., ghiaţa de pe Dunăre s’a desprins, iar sloiu­rile, în massa compactă şi supra­puse, au­ pornit în jos, în cursul apei. Apele continuă să vină mari. Ele s’au revărsat în toate băl­ţile din josul oraşului nostru. Tot din această cauză, apele au rupt digul dela lucrările fery­­boat-ului. Ele au atins şi noua linie fe­rată, cuprinzând toate depozi­tele de materiale ca şi magaziile acestor lucrări, cari se găsesc în jurul liniilor. Dacă în 2-3 zile Dunărea se va curăța de sloiuri, navigația va­poarelor va putea reîncepe. GERMANIA VA FURNIZA ITALIEI CĂRBUNI PE CALE TERESTRĂ Roma, 13 (Rador). — Conti­nuând tratativele care au avut loc între d. von Ribbentrop, mi­nistrul afacerilor străine al Rei­­chului şi d. Mussolini, comisiu­­nea germană şi comisiunea ita­liană pentru:- reglementarea re­­laţiunilor economice germano­­italiene, au ţinut o şedinţă ex­traordinară care a avut de obiect luarea de măsuri necesare pen­tru ca executarea furniturilor de cărbuni de către Germania pen­tru Italia să se facă în mod complet numai pe cale terestră, acoperin­du-se astfel nevoile de cărbuni ale Italiei. Un protocol a fost semnat Marţi de către preşedintele co­­misiunii guvernamentale ger­mane, d. Clodius, şi de preşe­dintele comisiunii guvernamen­tale italiene, d. Giannini. CONFERINŢA MINIŞ­TRILOR DE EXTERNE AI STATEL­OR BALTICE Kaunas, P3 (Rador).­­— Agen­ţia „D.N.B.“ transmite: Ministerul afacerilor străine al Lituaniei, însoţit de d. dr. Tu­­rankas, directorul secţiunii poli­tice, a părăsit Miercuri capitala, plecând la Riga, unde va avea loc conferinţa miniştrilor aface­rilor străine ai ţărilor baltice. Primul obiect pe care îl vor discuta cei trei miniştri ai afa­cerilor străine va fi colabora­rea economică comună. Se va discuta despre o bază comună privitoare la o revizio­­nare în materii prime, despre e­­liminarea concurenţei în comer­ţul extern, precum şi despre pro­blema transporturilor. In corpul ziarului : DE CE A ÎNCHEIAT FINLANDA PACE DECLARAŢIILE MINISTRULUI DE EXTERNE TANNER -e­s IN VIZITĂ, LA ALIAȚI Un general francez vizitează o unitate britanică venită pe frontul de Vest L­IMBANOASTRA Forunca Regelui Carol Mu .,Prin aceste rânduri, îmi scrie doamna Măndica Gh­igori, din Bucureşti, Bulevardul Basarrab, veţi afla că mai aveţi un ajutor (nu aşa de mare) în lupta grea pe care o duceţi... „Stau la casă în prăvălia mea. Vin fel de fel de oameni şi-mi cer voie să vorbească la telefon. Când aud pe unul spunându-mi bonjur sau mersi, îl iau îndată în primire (în gând am spus imediat, dar, domnule Pisanu, i-am pus cruce lui imediat pentru tot­deauna, asta s’o ştiţi)­ Fie dom­nişoara, fie domn sau doamnă, le spun: — Când mai veniţi să vor­biţi la telefon, nu vă mai dau voie dacă nu vorbiţi româneşte. Se miră ei şi mă întreabă: — Păi, bine... n’am vorbit române­şte? Eu le spun.­. — Când mi-a­ d­at bună ziua în ce limbă mi-ai­­ vorbit? Şi când mi-ai mulţumit, româneşte era? N'ar sun­a maii frumos să spui mata bună ziua şi mulţumesc în loc de bonjur şi mersi?... „Românului nostru nu-i place ce este al lui, îi place ce este străin. Nu ştie să se preţuiască... întreb elevele de la şcoală cum le spun profesoarele, când intră în clasă: bună ziua sau bonjur? Sigur le spun bonjur. Bună ziua noastră e ciobănească...” Aşa simte şi gândeşte o tânără negustor­easă. Iată acum ce sprne şi un pro­fesor de română. La ministerul educaţiei naţio­nale se întocmesc, nouiile pro­grame de învăţământ, începând cu cel de limba şi literatura ro­mână. Profesorul se foloseşte de prilejul acesta să pună întreba­rea: „Să fie învăţaţi scriitori actuali?” Ciudată întrebare. Scriitorul trebue să fie învăţat, altfel de­geaba pune mâna pe condei. Eu nu ştiu dacă sunt învăţaţi scrii­torii actuali. Dacă ar fi să-i ju­decăm, pe cei maii mulţi, după cele ce scriu, se pare că nu prea sunt Dar pofesorul a vrut să întrebe altceva: dacă trebue să se înveţe în şcoală scriitorii de acuma, cei cari sunt în viaţă,, nu actuali, că „actual” poate să fie şi un scriitor de acum două mii de an­i. Un prieten îmi spunea de curând că guvernul francez cum- a­pară în fiecare an de la expozi­ţiile de pictură, tablourile pe care le socoteşte mai bune şi le pune deoparte. Unele din ele iau drumul Luvrului, dar numai după moartea pictorului şi uneori mulţi ani mai târziu, când amuţesc şi duşmăniile şi prieteniile, iar ta­bloul se poate preţui după ade­vărata lui valoare. Aşa şi cu scriitorii. In şcoală nu trebue să se înveţe decât acei­­ scriitori, câm­ au înfruntat vre-­­ mea. Dar despre asta vom mai­­ vorbi. "­­ Deocamdată să amintesc că Regele Carol I-iu e, fără îndoială, unul din cei mai de seamă scrii­tori ai noştri, cu toate că de El nu pomeneşte nici o carte de şcoală. Cuvântările şi Scrisorile Lui au să rămână pilde şi pentru simţirea aleasă, şi pentru înălţi­mea gândului, şi pentru frumu­seţea limbii. A fost şi un mare îndrumător. Toate manualele de limba ro­mână trebue neapărat să aibă, în fruntea lor, aceste cuvinte ale înţeleptului Rege, însufleţite de marea Luii iubire „pentru fru­moasa limbă românească”: „Poesia populară e, de veacuri, adânc sădită în inima Românului şi orice popor s’ar putea făli cu cugetările — unele măreţe, altele , drăgălaşe şi atrăgătoare — adu.­­­nate in acesta comoară a limbei­­ noastre. Simţimintele înalte, sp­­­ritul războinic, durerea şi nădej­­dea, tânguirea şi mângâierea care răsuflă în acest frunziş poetic, sunt tocmai oglinda unui trecut plin de bărbăţie, de încercare, de necazuri, UN INVAŢAMANT PUTERNIC PENTRU GENERA­ŢIILE PREZENTE ŞI VII­TOARE...” Toate manualele de școală, dă orice materie, fără deosebire* trebue să aibă în fruntea lor* tipărită cu litere mari, această poruncă a Regelui Carol Idu: „Să se pună stavilă la va­lul de nepăsare pentru graiul bătrânesc... STÂRPIND TOT­ODATĂ ȘI BURUIENILE NE­OLOGISMULUI, care înăbu­­şesc limba strămoşească... D© temut sunt aceste neologisme sterpe, cu formă şi înţeles i pocite, cari nu aduc nici o­ idee nouă, CI ISGONESC NU­MAI CUVINTE CURAT RO­MÂNEŞTI... Aceste parazite răutăcioase sunt mii. Numă­rul lor creşte pe zi ce merge şi SFÂRŞITUL VA FI SCHI­LODIREA LIMBII... O PRI­MEJDIE PENTRU NEAMUL ROMÂNESC...” Această poruncă a Regelui Carol I­ iu să se pună în fruntea manualelor de şcoală,­ să o înveţe pe din afară toţi, şi şcolarii şi profesorii, cum se învaţă o rugă­ciune, cum se învaţă Tatăl nostru, T. PISANI NOTE VINE PRIMĂVARA... Vine primăvara... Ne-o enunţă Institutul Meteorologic, — în rate, şi cu o aproximaţie care nu face decât să adeverească vechiul pro­verb marinăresc, că „cine vrea să mintă n’are decât să prezică timpul“, — ne-o spune lumea lui Dumnezeu, şi ne-o spune şi inima noastră. E drept, că nămeţii stăruie încă prin colţuri neatinse de soare şi că, în unele ţinuturi oile ţării, troiene­le umplu încă drumurile, spinte­cate de­­ caterpilarele prefecturilor şi­ de ropeţile gospodarilor, dar, vi­ne primăvara... S’au desgheţat şi apele lacurilor; broasca, momită de soare, îşi ara­tă ochii bulbucaţi, ieşind din adă­postul de mâl unde a hibernat a­­morţită; pasărea, privind întinsul câmpiei luminate, — unde­ iarba stă să mijească şi mugurul îşi cere drept la viaţă, — îşi ciufuleşte pe­nele şi-şi strigă speranţele, în ciri­pituri... Vine primăvara, — pentru a că­tea oară în viaţa fiecăruia din noi ? — şi fire®, deşteptată din somn­u-i asemănător cu moartea, dar care eră doar o pregătire de nouă viaţă, — se prepară pentru un nou triumf, arpegiind primele note din imnul de slavă cuvenit Cr­ea­totului. Dureri apăsătoare şi adânci tris­teţi, grele neguri ale nopţilor, vor trece, ca un vis posomorit, care a trebuit să fie. In lacrimile pe cari le vom vărsă pentru atâţia cari se vor fi dus, va pâlpâi, lângă adu­cerea aminte a făpturii lor, şi du­rerea că soarele nu va mai luci şi pentru ei, cari şi-au făcut rândul. Vine primăvara, cu lumină mân­gâietoare, cu căldură şi cu flori, şi încep să freamăte vietăţile toate... Totul se pregăteşte, pe pământ, pentru o nouă încordare de mun­că constructivă şi productivă, în­cordare mereu repetată, şi care singură ea este viaţa. Va aduce, oare, cu ea, această primăvară, şi suflat înţelegerii ob­şteşti, liniştea lumii înclimite şi incânierate ?... — MV Negru Nouile hotare ale Finlandei landa Rusiei sovietice pe baza dispoziţiilor cuprinse în tratatul încheiat la Mos­cova: istmul Careliei, regiu­nea de la vest şi nord de la­cul Ladoga; peninsula Han­­­ ko (Hangoe) cu baza milî-S. S.; insulele din golful Viipuri (Viborg); regiunea de la Nord de lacul Ladoga, o parte din peninsulele si­tuate în zona arctică (Nor­dul regiunei Petsamo). Teritoriile cedate de Fin-­­­tară navală, închiriată U. R.

Next