Universul, aprilie 1940 (Anul 57, nr. 90-104)

1940-04-01 / nr. 90

Anul al S7-lea 14 Pagini Fondator: LUICI.CAZZAVILLAN Proprietar: l­ U NIV E R S U L** S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov '^r~ CXEMPlîARUC Ste Bm&alft 8 Ml la străinătate t Mi *«» pestsiă plătită In numerar conform aprobării DM. G-le P. T. T. Nr. 14.464/9SI RMA $TIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONICE REDACTIA f1 ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIARU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 «T*. m Iml 1 Aprtu« 1 f4i 14 Pagini DIRECTOR $1 ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU OPERA DE COLONIZARE Senatul a luat în discuţie proectul de lege al coloniză­rilor, proect prin care se o­­rânduesc norme noi în acea­stă problemă pe care toate statele prevăzătoare au con­siderat-o întotdeauna drept o chestiune cu caracter na­ţional. Să ai la fruntarii, sau în a­­numite regiuni, o populaţie autohtonă, viguroasă, de în­credere, o populaţie conştien­tă de rolul ei de avantpost al naţiei, a constituit, şi la noi gândul legiuitorilor din tre­cut. S’au făcut multe lucruri bune în acest domeniu; din nefericire a rămas şi în pro­­ectul de azi concepţia greşită că, dând coloniştilor în stăpâ­nire o porţiune de teren, vom creia o pătură românească înstărită în vecinătatea ele­mentelor alogene. Proectul supus desbaterilor maturului corp cere co­loniza­­ţilor să aibă inventarul ne­cesar gospodăriei, în loc să prevadă că statul însuşi, a­­colo unde e cazul, va furniza, coloniştilor tineri, uneltele a­­gricole şi inventarul necesar oricărui început In plugărie. Prin însămi structura sa sufletească, ţăranul român se desprinde cu greu din lo­cul un'-’e s’a născut, unde îşi are familia şi în apropierea căruia stau crucile la umbra cărora odihnesc strămoşii lui. Dacă are inventarul gospodă­ri''!, o (inv­ rit r*ă r«.re*u“*te munca și nădăjduind în zile mai bune stârne în roboteala lui, In mijlocul celor pe care ii cunoaşte, in satul in care a deschis pentru prima oară o­­chii. Trebue să transpunem pe temeiul practic principiul ca­re a stat la baza vechei legi de Împroprietărire „a însu­răţeilor”; trebue să privim ce s’a făcut în alte ţări spre a a­­dopta şi noi metodele care au dat rezultate admirabile aiu-Te?»» Italia de exemplu convin­­gându-se că lotul de pământ nu e suficient nici pentru un început simplu de gospodărie, necum pentru o operă masi­vă de colonizare, a lărgit sfe­ra de ajutorare, a construit case pentru toate familiile coloniștilor, case complet mo­bilate de unde nu lipseau nici proviziile pentru alimen­tarea familiei abea sosită in terenurile colonizate. In bătătura fiecărei gospo­dării erau vitele, uneltele, tot inventarul trebuincios în aşa feil orânduit că munca putea să înceepă din primele zile ale instalării. Orice sume s’ar cheltui, ele vor constitui o sporire a pa­trimoniului agricol şi în ce priveşte opera de colonizare ar însemna nivelarea lipsuri­lor constatate Intr’un dome­niu in care interesul naţional trebue să constitue prima CLADIREA UNUI SAT IN TURCIA PE SOCOTEALA STATULUI ROMÂN O bine venita iniţiativa Este încă vie în memoria tu­turor impresir­ea produsă de graznicul cutremur de pământ Care a pustiit regiuni întregi stre Turciei, la 27 Decembrie 1939. Tragicul bilanţ al acestui cu­tremur este astăzi cunoscut, el înregistrează zeci de mii de ră­niţi, sute de mii de oameni ră­maşi fără adăpost, zeci de mii de case dărimate. Din toate colţurile lumii, dn pretutindeni unde bate o ini­mă omenească, s’au îndreptat din primul moment spre po­porul turc cuvinte de mângâ­iere, sprijin moral şi material. A fost, în acele zile de durere, o spontană manifestare de so­lidaritate umană. Dar, urmările unui aseme­nea dezastru nu vor putea fi­­ reparate de cât cu mari sa­­j criticii, cu multă hotărîre şi cu­­ o bărbătească energie. Poporul I ture şi conducătorii lui n’au­­ întârziat o zi şi au început­­ opera aceasta de reconstrucţie­­ făcând să renască viaţa şi mim- ?­ea rodnică pretutindeni unde­­ năprasnica fatalitate a răspân­dit groaza şi moartea. Desigur nimeni nu se îndo­ieşte că însuşirile admirabile­­ ale poporului turc, dragostea lui­­ de ţară şi încrederea în viitorul I Iul, vor face să dispară uraiale , materiale ale dezastrului şi să reînvie oraşele şi satele distruse.­­ Dar şi în această muncă uriaşe a Camerei române se cuvine ca solidaritatea Prie­tenilor să se manifeste. O astfel de manifestaţie este binevenita iniţiativă a parla­mentul român de a se clădi, pe cheltuiala statului nostru, un sat turcesc în regiunea deva­stată de cutremur. Proectul de lege pentru des­chiderea creditului necesar a­­cestei clădiri a fost depus joi la Cameră din iniţiativă parla­mentară şi el a fost primit cu călduroase aplauze de unanimi­tatea deputaţilor „Considerând că ei actele unei nenorociri atât de mari — a spus d. Ion Lugosianu depunând proectul de lege — sunt încă vii şi că orice set de prietenie faţă de Turcia îşi găseşte o te­meinică justificare în conştiin­ţa poporului nostru şi în trăi­nicia unei amiciţii loiale, par­lamentul român, care până azi nu a avut prilejul să-şi manife­ste sentimentele sale de sinceră prietenie faţă de Turcia şi de adâncă părere de rău faţă de cataclismul care a îndoliat-o, a luat iniţiativa prezentului pro­­eet de lege pentru deschiderea unui credit extraordinar desti­nat să facă faţă clădirii unui sat turcesc din regiunea devas­tată de cutremur, spre a aduce o nouă contribuţie a unor legă­turi amicale de atâtea ori­me­(Continuare in pag. 2-a) FRANŢA $I ANGLIA HOTĂRÂTE LA O ACŢIUNE ENERGICĂ ŞI LA O STRÂNSĂ COLABORARE Prin telefon de la corespondentul nostru din Paris Paris, 29. — Declaraţia pe care Franţa şi Marea Britanie au semnat-o la Londra continuă să se menţină pe primul plan al comentariilor politice franceze. Parisul a aşteptat reacţiunile ca­pitalelor străine. Primele impresii transmise, au arătat că Parisul poate fi satis­făcut de modul cum a fost inter­­pretat angajamentul semnat în capitala Angliei de d-nii Paul Reynaud şi Chamberlain. Principalele Răspuns la în-P“nctescoa­­»■ - —• se In relief prevederea dala in comenta­­BNkniiar Hi’e străine Brenner, sant urmă­­toarele: Se observă în genere în stră­inătate că hotăririle conciliului suprem precizează punctul de plecare al unei noui iniţiative din partea aliaţilor şi că se aş­teaptă o acţiune energică a ace­stora nu numai în Nordul Eu­ropei dar şi în alte regiuni. Această manifestare a strânsei solidarităţi a aliaţilor este pusă în legătură cu intenţia tot de a f.'.ce de aci înainte, ei înşişi po­liţia în apele teritoriale norve­giene. Dar, cea ce a atrasii spe­cial atenţia opiniei a n~uirilor «"*■» -dlul pe c'-^jHr&nța *’ înţeleg sâ-l război. Se sublinia- Englezii au re­tă în special 'SĂ 18^PJSÂă'raS °. dida izolare. revelaţie s’a desăvârşit­­ în politica engleză. Englezii au renunţat la splendida lor izolare. Colaborarea care s’a reînoit între guvernele francez şi englez şi care n’a fost niciodată atât de intimă, a impresionat, cu drept cuvânt, lumea întreagă. Se sub­liniază că această colaborare n’are nimic trecător şi este me­nită să continue şi după război. Cercurile politice din Paris de­clară că în special acest fapt trebue considerat ca o mare nou­tate. Reorganizarea Ca State a Europei, preocupate­­ de pe acum de viitoarea reorganizare a Eu­ropei, pe nouă baze, inspirate de noui practici, care sunt acelea ale Statelor Unite. Franţa şi Anglia invită toate popoarele cu bună voinţă să co­laboreze cu ele pentru recon­strucţia Europei.­­ Aceeaş părere predomină în toate cercurile politice ale capi­talei Franţei. Naţiunile vor ajunge să înţe­leagă, în fine, că Franţa şi Anglia duc războiul în mod serios şi că sunt ferm hotărîte să nm su­porte războiul ci să-l conducă, pentru apărarea practicilor care sunt acelea ale tuturor naţiunilor civilizate. Neutrii nu vor fi decepţionaţi de Anglia şi Franţa. G. P. M­U LALELE PI A CaPRUNEANU-MASSACI (Expoziţia din sala „Universului" care se deschide mâine Luni 1 Aprilie) A­CŢIUNE de I. LUGO&IAHU Consiliul Suprem de război al aliaţilor, întrunit la Lon­dra, a examinat situaţia di­plomatică şi militară creată de la ultima lui reuniune, adi­că în practică după pacea de la Moscova. Era de prevăzut că înceta­rea războiului dintre Rusia şi Finlanda trebuia să aibă pen­tru situaţia internaţională urmări importante. Acestea se dovedesc a fi intr’adevăr din ce în ce mai hntăritoare pe măsura desfăşurării eve­nimentelor.­­ Faptul nu e de mirare : pa­­cea de la Moscova a consacrat înfrângerea diplomatică a u­­nui Stat, care se apărase cu curaj şi nu fusese înfrânt din punct de vedere militar; a suprimat un teatru de opera­ţiuni, liberând astfel forţe sovietice considerabile; a pus in întregimea ei problema neutralităţii Statelor nordice; a zădărnicit o acţiune politici şi militară a aliaţilor, care ar fi putut fi bogată în urmări, a produs în fine o sguduire de ordin moral, care, în mai mic, aminteşte de starea de spirit produsă, cu doi ani mai înainte, de conferinţa de la Muenchen. Evenimentul de la Moscova, care în aparenţă lichida o si­tuaţie locală, a devenit astfel un punct de plecare pentru o nouă situaţie diplomatică în amândouă taberele belige­rante de pe frontul de vest. In ce priveşte activitatea diplomatică a Reichului, con­ferinţa de la Brenner, a avut să examineze de­sigur — în­tre altele — pe lângă proble­­­ma păcii generale şi problema păcii în sud-estul european, a unei păci corespunzătoare bine înţeles intereselor ger­mane în acest sector al con­tinentului. In cealaltă tabără belige­rantă, urmările păcii ruso­­finlandeze au fost şi mai a­­dânci. In Anglia, d. .Cham­berlain şi-a menţinut situaţia, după explicaţiunile date în Camera Comunelor. In Fran­ţa însă demisia d-lui Dala­­dier, constituirea guvernului Paul Reynaud şi debuturile parlamentare nesigure ale a­­cestuia au fost simptomele unei serioase crize de con­ştiinţă. Şi într’o ţară şi în cealaltă s’a făcut dovada lim­pede că opinia publică vrea o acţiune energică pe terenul diplomatic ca si pe cel mili­­tar Hotăririle Consiliului Su ■­prem, ţinut la 28 Martie la Lorndra —o reuniune cu o re­­sonanţă isto­rcă — sunt ex­presia acestei voinţ­e de ac­ţiune. Ciudat in­­ multe privinţe, războiul de pe frontul de vest este ciudat şi în ce priveşte posibilităţile de man­evră ale părţilor în luptă. Acţiunea aliaţilor e ipotecată de nece­sitatea de a observa cu orice preţ legea internaţională. E o poziţie­ grea,, în, vreme" de război, căci stânjeneşte toate iniţiativele. Ea impune de­fensiva. Campioni ai luptei contra agresiunii, aliaţii tre­­bue să aştepte să se producă agresiunea. Apărători ai na­ţiunilor mici, trebue să aştep­te întâi ca acestea să se apere. Dacă o neutralitate se inter­pune între ei şi ţara atacată, care are nevoie de ajutor, ei îşi văd refuzată posibilitatea de asistenţă, căci a forţa tre­cerea ar însemna a viola neu­tralitatea. Războiul e un­­ regim de pure raporturi de forţă. A fi — in acut regim — cu arma intr'o mână şi cu legea în cea­laltă este o poziţie incomodă pentru repeziciunea şi succe­sul acţiunilor diplomatice sau operaţiunilor militare. Consiliul Suprem pare a fi căutat la Londra un remediu acestei situaţii. In primul rând el l-a cău­tat in strângerea legăturilor anglo-franceze până la un punct, care nu mai fusese atins niciodată. Aliaţii nu vor încheia nici un armistiţiu şi nici o pace fără im acord mu­tual. In războiul mondial îşi luaseră aceiaşi obligaţie. La 28 Martie, la Londra s-a mers mult mai departe. Alia­ţii se obligă să nici nu discu­te condiţii de pace, fără a se fi pus deplin de acord asupra condiţiilor necesare spre a se asigura f­iecăruia din ei o ga­ranţie efectivă şi durabilă a securităţii lor. In ce do­menii ? Evident in toate­­ securitatea lor naţională în Europa, cea imperială şi inte­resele lor vitaie in Europa ră- \ . săriteană. Această uniune totală se va prelungi în fine şi după în­cheierea­ păcii, printr’o comu­nitate de acţiune în toate do­meniile, tot timpul necesar pentru salvgardarea siguran­ţei­ lor­­ proprii şi înfăptuirea şi restabilirea, împreună cu alte naţiuni, „a unei ordini internaţionale, care să asi­­gure libertatea popoarelor,, respectul legilor şi menţine­rea păcii în Europa“. • • Această ultimă hotărâre ■ conţine o schiţă, încă nepre­­c­isă, dar cuprinzătoare, a concepţiei aliaţilor despre­­ pace. „Cu, ajutorul altor na­­j puni“, înseamnă desigur o pace prin negociere, nu o pace dictată, iar ideia ordinei internaţionale,­­ care trebue restabilită, cuprinde implicit şi restaurările teritoriale şi politice, pe care aliaţii le-au r­enunţat de atâtea ori printre­­ obiectivele lor de pace. La 28 Martie s-a înfăptuit astfel între aliaţi, la Londra, un acord politic de lungă du­rată asemănător cu acorduri­le militar, economic şi finan­ciar, înfăptuite în cursul lu­­nilor precedente. E un fapt nou, chemat să aibă urmări hotărâtoare pen-­­ tru acţiunea aliaţilor. In le- ' gătură cu el s’au examinat, de sigur toate problemele po-­­ sitive, pe care necesităţile răsboiului le pun aliaţilor în toate sectoarele activităţii lor politice sau militare, de la , armatele din orient până la înăsprirea blocusului econo­­mic în apele teritoriale scan­dinave. Rămâne de văzut — după înfăptuirea acestei solidari­tăţi totale — în ce măsură aliaţii vor lua iniţiative, care până azi le puteau părea in­­terzise prin însăşi logica aco­r­ţiunii lor şi pe ce ritm sau prin ce mijloace vor grăbi operaţiunile unui răsboiu, care, în prima lor concepţie, părea menit să fie un lung răsboiu de istovire a adversa­rului. După cum Patria noastră nu este a?*­tt ceva de­cât reuniunea căminurilor noastre, tot aşa şi bo­găţia ţării nu reprezintă decât suma averilor fie­cărui cetăţean. CONTRIBUIND L­A PAZA TARII, PRIMTR’ÎN­ARMATA PUTERNICA, NE PĂSTRĂM PROPRIUL NOSTPIJ AVUT. MERSUL RĂZBOIULUI Pe front nici un eveni­ment de semnalat. In comuni­catul coman­­damentului german se a­­nunţă că avioane germa­ne au atacat un convoi de vase britank­s în Marea Nordului, precum şi im contratorpilor francez. Din Franţa se anunţă că două avioane germane au fost doborâte pe teritoriul francez. Corespondentul din Co­penhaga al unui ziar pa­rizian deţine ştirea că a­­miralitatea germană a tri­mes o flotilă de distrugă­toare spre zonele în care vasele engleze suprave­ghează „calea minereului de fier" şi că o mare luptă navală pare inevitabilă. O CARTE ALBĂ GERMANĂ CU DOCUMENTE POLONEZE IN LEGĂTURĂ CU ISTORIA PREMERGĂTOARE RĂZBOIULUI Prin telefon de­ corespondentul nostru din Berlin Berlin, 29. — Astă seară, mi.­i­nisterul de externe german a pu­blicat o nouă Carte Albă, intitu­lată „Documente poloneze în le­gătură cu istoria premergătoare războiului”. Aîîstc i-C-Viini»c 1—C pftTI. din prada care a căzut in mâi­nile germane, cu ocazia ocupării Varșoviei și formează „partea cea mai importantă a arhivei fostului minister de externe polonez”.­­ Noua Carte Albă germană cu- I prinde 16 documente — alte do-­­ cumente urmând a fi publicate­­ mai târziu — reprezentând ra. I ! poartele ambasadorilor și mini- I j firilor polonezi din străinătate. | I Printre aceste documente se află J ! insă și o telegramă pe care d. Eden ,­­ fostul ministru de externe britanic | I a trimis-o la Londra în ziua de 2 . Aprilie 1935, când se afla în vi-­­­zită la Varşovia. In această te-­­ legramă, d. Eden raportează asu­pra consfătuirii avută cu mare­ , satul Pilsudski. Chiar şi cercurile­­ germane şi-au manifestat sur-­­ prinderea pentru faptul cum a­­­­ceastă telegramă a putut ajunge în arhiva ministerului de ex-­­ terne polonez.­­ Rolul diplomaţi- faptul cel ------T*­ mai remarc­­ Ier americani cat şi inte­resant este că documentele publicate în a­­ceastă Carte Albă germană arată rolul pe care diploma­ţii americani l-au jucat in anul 1939 în problema polo­neză. In această privinţă, dă lă­muriri complete raportul din 28 Martie 1939 al ministrului polo­nez la Paris, asupra consfătuirii avută cu ambasadorul american Bullitt, cât şi raportul din aceeaş zi ai ambasadorului polonez la Londra supra convorbirii avuţi cu d. Kennedy, ambasadorul a­­merica­n în capitala Angliei. Dinn aceste două rapoarte reiese că cei doi diplomaţi americani au luat în mod deschis o atitudine favorabilă Poloniei, căutând să susţină Polonia prin sfaturi şi să mijlocească o acţiune comună între aceasta şi puterile occiden­tale. Pe C« *9 publică bin­eînţe­ls! această carte, întrebarea ■■■—■ pentru cazi azi, motive ca­““““ litica externa­nă germană a desvăluit activita­tea diplomatică a Statelor Unite din epoca aceea şi anume tocmai întriun moment când d. Sumner Welles face preşedintelui Roose­­veit primul său raport asupra călătoriei sale informative în Europa. Nu se dă un răspuns în mod direct la această întrebare. Atitudinea adoptată însă de cercurile ministerului de externe german lasă să se producă im­presia că publicarea Cărţii Albe germane de azi a avut tocmai scopul de a se sublinia activita­tea de pe vremuri a ambasado­rilor Statelor Unite de la Paris și ELEMENTELE PUTERI MARITIME II —FLOTA DE RĂZBOI Primul element al puterii ma­ritime estej­, Flota de răsboi. Naţiunile mari care posedă coaste întinse, colonii depărtate şi sunt obligate să poarte răs­­boiul pe un teatru de operaţiuni de mare întindere, trebue să dispună de o flotă de răsboi în stare de a domina marea. Flota­­ unei puteri care trebue să do­­­­mine marea, are caracterul o­­­­ferusiv şi pentru a fi creată şi instruită, ea cere mijloace fi­nanciare considerabile.­­ Flota de răsboi este scutul de oţel sub care se formează şi se desvoltă o Marină comercială.­­ Pentru a apăra Marina co­mercială, este indispensabil ca puterea maritimă să fie capa­bilă a stăpâni marea, a avea controlul căilor de comunicaţie ale mării şi a le interzice ina­micului. I Dezvoltarea flotei de răsboi este strâns legată de strategia maritimă adoptată în funcţiune de politica navală şi alianţele probabile. Această desvoltare trebue să se facă de acord cu planul de operaţiuni al armatei de uscat. O marină de rang superior cuprinde la rândul ei: 1) Flota principală (forţa na­vală organizată) compusă din nave de suprafaţă, nave subma­rine şi forţe aeriene. Flota con­stitui armata navală şi poate fi comparată cu armata terestră de operaţiuni.­­ Nu este decât un singur o­ de vice-amical­­. BALAKESCO­ biectiv­ul operaţiunilor pe ma­re, distrugerea forţei navale or­ganizate, numai această ţintă asigură stăpânirea mării. 2) Detaşamentele navale de crucişătoare şi nave rapide, submarine de medie şi mare croazieră pentru atacul şi apă­rarea comerţului mărilor, pen­tru apărarea convoiurilor sau pentru răsboiul de cursă. 3) Flotilele de apărare locali compuse din nave de suprafaţă, submarine de mică şi medie croazieră şi forţe aeriene în le­gătură cu o puternică organi­zare de baterii de coastă şi zone minate. O ţară care nu dispune de re­surse financiare considerabile pentru a-şi crea o marină­ de rang superior, îşi va construi o marină de apărare locală com­pusă din unităţi şi mijloace care permit a cauza cât mai multe pierderi adversarului, prin ac­ţiuni de surpriză, organizate pe temeiul defensiv-ac­tiv. Prin na­ve de suprafaţă rapide, subma­rine şi aviaţie, marinele infe­rioare vor putea întreţine ac­tivitatea defensivă­ activă con­tra navelor, comunicaţiilor şî coastelor inamice. Strategia de­fensivă va găsi în aceste mij­loace noui şi preţioase resurse. Acesta este cazul ţărilor care-şi propun să conteste inamicului stăpânirea mării. (Continuare in pag. 2-a)

Next