Universul, aprilie 1940 (Anul 57, nr. 90-104)
1940-04-01 / nr. 90
Anul al S7-lea 14 Pagini Fondator: LUICI.CAZZAVILLAN Proprietar: l U NIV E R S U L** S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov '^r~ CXEMPlîARUC Ste Bm&alft 8 Ml la străinătate t Mi *«» pestsiă plătită In numerar conform aprobării DM. G-le P. T. T. Nr. 14.464/9SI RMA $TIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONICE REDACTIA f1 ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIARU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 «T*. m Iml 1 Aprtu« 1 f4i 14 Pagini DIRECTOR $1 ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU OPERA DE COLONIZARE Senatul a luat în discuţie proectul de lege al colonizărilor, proect prin care se orânduesc norme noi în această problemă pe care toate statele prevăzătoare au considerat-o întotdeauna drept o chestiune cu caracter naţional. Să ai la fruntarii, sau în anumite regiuni, o populaţie autohtonă, viguroasă, de încredere, o populaţie conştientă de rolul ei de avantpost al naţiei, a constituit, şi la noi gândul legiuitorilor din trecut. S’au făcut multe lucruri bune în acest domeniu; din nefericire a rămas şi în proectul de azi concepţia greşită că, dând coloniştilor în stăpânire o porţiune de teren, vom creia o pătură românească înstărită în vecinătatea elementelor alogene. Proectul supus desbaterilor maturului corp cere colonizaţilor să aibă inventarul necesar gospodăriei, în loc să prevadă că statul însuşi, acolo unde e cazul, va furniza, coloniştilor tineri, uneltele agricole şi inventarul necesar oricărui început In plugărie. Prin însămi structura sa sufletească, ţăranul român se desprinde cu greu din locul un'-’e s’a născut, unde îşi are familia şi în apropierea căruia stau crucile la umbra cărora odihnesc strămoşii lui. Dacă are inventarul gospodări''!, o (inv rit r*ă r«.re*u“*te munca și nădăjduind în zile mai bune stârne în roboteala lui, In mijlocul celor pe care ii cunoaşte, in satul in care a deschis pentru prima oară ochii. Trebue să transpunem pe temeiul practic principiul care a stat la baza vechei legi de Împroprietărire „a însurăţeilor”; trebue să privim ce s’a făcut în alte ţări spre a adopta şi noi metodele care au dat rezultate admirabile aiu-Te?»» Italia de exemplu convingându-se că lotul de pământ nu e suficient nici pentru un început simplu de gospodărie, necum pentru o operă masivă de colonizare, a lărgit sfera de ajutorare, a construit case pentru toate familiile coloniștilor, case complet mobilate de unde nu lipseau nici proviziile pentru alimentarea familiei abea sosită in terenurile colonizate. In bătătura fiecărei gospodării erau vitele, uneltele, tot inventarul trebuincios în aşa feil orânduit că munca putea să înceepă din primele zile ale instalării. Orice sume s’ar cheltui, ele vor constitui o sporire a patrimoniului agricol şi în ce priveşte opera de colonizare ar însemna nivelarea lipsurilor constatate Intr’un domeniu in care interesul naţional trebue să constitue prima CLADIREA UNUI SAT IN TURCIA PE SOCOTEALA STATULUI ROMÂN O bine venita iniţiativa Este încă vie în memoria tuturor impresirea produsă de graznicul cutremur de pământ Care a pustiit regiuni întregi stre Turciei, la 27 Decembrie 1939. Tragicul bilanţ al acestui cutremur este astăzi cunoscut, el înregistrează zeci de mii de răniţi, sute de mii de oameni rămaşi fără adăpost, zeci de mii de case dărimate. Din toate colţurile lumii, dn pretutindeni unde bate o inimă omenească, s’au îndreptat din primul moment spre poporul turc cuvinte de mângâiere, sprijin moral şi material. A fost, în acele zile de durere, o spontană manifestare de solidaritate umană. Dar, urmările unui asemenea dezastru nu vor putea fi reparate de cât cu mari saj criticii, cu multă hotărîre şi cu o bărbătească energie. Poporul I ture şi conducătorii lui n’au întârziat o zi şi au început opera aceasta de reconstrucţie făcând să renască viaţa şi mim- ?ea rodnică pretutindeni unde năprasnica fatalitate a răspândit groaza şi moartea. Desigur nimeni nu se îndoieşte că însuşirile admirabile ale poporului turc, dragostea lui de ţară şi încrederea în viitorul I Iul, vor face să dispară uraiale , materiale ale dezastrului şi să reînvie oraşele şi satele distruse. Dar şi în această muncă uriaşe a Camerei române se cuvine ca solidaritatea Prietenilor să se manifeste. O astfel de manifestaţie este binevenita iniţiativă a parlamentul român de a se clădi, pe cheltuiala statului nostru, un sat turcesc în regiunea devastată de cutremur. Proectul de lege pentru deschiderea creditului necesar acestei clădiri a fost depus joi la Cameră din iniţiativă parlamentară şi el a fost primit cu călduroase aplauze de unanimitatea deputaţilor „Considerând că ei actele unei nenorociri atât de mari — a spus d. Ion Lugosianu depunând proectul de lege — sunt încă vii şi că orice set de prietenie faţă de Turcia îşi găseşte o temeinică justificare în conştiinţa poporului nostru şi în trăinicia unei amiciţii loiale, parlamentul român, care până azi nu a avut prilejul să-şi manifeste sentimentele sale de sinceră prietenie faţă de Turcia şi de adâncă părere de rău faţă de cataclismul care a îndoliat-o, a luat iniţiativa prezentului proeet de lege pentru deschiderea unui credit extraordinar destinat să facă faţă clădirii unui sat turcesc din regiunea devastată de cutremur, spre a aduce o nouă contribuţie a unor legături amicale de atâtea orime(Continuare in pag. 2-a) FRANŢA $I ANGLIA HOTĂRÂTE LA O ACŢIUNE ENERGICĂ ŞI LA O STRÂNSĂ COLABORARE Prin telefon de la corespondentul nostru din Paris Paris, 29. — Declaraţia pe care Franţa şi Marea Britanie au semnat-o la Londra continuă să se menţină pe primul plan al comentariilor politice franceze. Parisul a aşteptat reacţiunile capitalelor străine. Primele impresii transmise, au arătat că Parisul poate fi satisfăcut de modul cum a fost interpretat angajamentul semnat în capitala Angliei de d-nii Paul Reynaud şi Chamberlain. Principalele Răspuns la în-P“nctescoa»■ - —• se In relief prevederea dala in comentaBNkniiar Hi’e străine Brenner, sant următoarele: Se observă în genere în străinătate că hotăririle conciliului suprem precizează punctul de plecare al unei noui iniţiative din partea aliaţilor şi că se aşteaptă o acţiune energică a acestora nu numai în Nordul Europei dar şi în alte regiuni. Această manifestare a strânsei solidarităţi a aliaţilor este pusă în legătură cu intenţia tot de a f.'.ce de aci înainte, ei înşişi poliţia în apele teritoriale norvegiene. Dar, cea ce a atrasii special atenţia opiniei a n~uirilor «"*■» -dlul pe c'-^jHr&nța *’ înţeleg sâ-l război. Se sublinia- Englezii au retă în special 'SĂ 18^PJSÂă'raS °. dida izolare. revelaţie s’a desăvârşit în politica engleză. Englezii au renunţat la splendida lor izolare. Colaborarea care s’a reînoit între guvernele francez şi englez şi care n’a fost niciodată atât de intimă, a impresionat, cu drept cuvânt, lumea întreagă. Se subliniază că această colaborare n’are nimic trecător şi este menită să continue şi după război. Cercurile politice din Paris declară că în special acest fapt trebue considerat ca o mare noutate. Reorganizarea Ca State a Europei, preocupate de pe acum de viitoarea reorganizare a Europei, pe nouă baze, inspirate de noui practici, care sunt acelea ale Statelor Unite. Franţa şi Anglia invită toate popoarele cu bună voinţă să colaboreze cu ele pentru reconstrucţia Europei. Aceeaş părere predomină în toate cercurile politice ale capitalei Franţei. Naţiunile vor ajunge să înţeleagă, în fine, că Franţa şi Anglia duc războiul în mod serios şi că sunt ferm hotărîte să nm suporte războiul ci să-l conducă, pentru apărarea practicilor care sunt acelea ale tuturor naţiunilor civilizate. Neutrii nu vor fi decepţionaţi de Anglia şi Franţa. G. P. MU LALELE PI A CaPRUNEANU-MASSACI (Expoziţia din sala „Universului" care se deschide mâine Luni 1 Aprilie) ACŢIUNE de I. LUGO&IAHU Consiliul Suprem de război al aliaţilor, întrunit la Londra, a examinat situaţia diplomatică şi militară creată de la ultima lui reuniune, adică în practică după pacea de la Moscova. Era de prevăzut că încetarea războiului dintre Rusia şi Finlanda trebuia să aibă pentru situaţia internaţională urmări importante. Acestea se dovedesc a fi intr’adevăr din ce în ce mai hntăritoare pe măsura desfăşurării evenimentelor. Faptul nu e de mirare : pacea de la Moscova a consacrat înfrângerea diplomatică a unui Stat, care se apărase cu curaj şi nu fusese înfrânt din punct de vedere militar; a suprimat un teatru de operaţiuni, liberând astfel forţe sovietice considerabile; a pus in întregimea ei problema neutralităţii Statelor nordice; a zădărnicit o acţiune politici şi militară a aliaţilor, care ar fi putut fi bogată în urmări, a produs în fine o sguduire de ordin moral, care, în mai mic, aminteşte de starea de spirit produsă, cu doi ani mai înainte, de conferinţa de la Muenchen. Evenimentul de la Moscova, care în aparenţă lichida o situaţie locală, a devenit astfel un punct de plecare pentru o nouă situaţie diplomatică în amândouă taberele beligerante de pe frontul de vest. In ce priveşte activitatea diplomatică a Reichului, conferinţa de la Brenner, a avut să examineze desigur — între altele — pe lângă problema păcii generale şi problema păcii în sud-estul european, a unei păci corespunzătoare bine înţeles intereselor germane în acest sector al continentului. In cealaltă tabără beligerantă, urmările păcii rusofinlandeze au fost şi mai adânci. In Anglia, d. .Chamberlain şi-a menţinut situaţia, după explicaţiunile date în Camera Comunelor. In Franţa însă demisia d-lui Daladier, constituirea guvernului Paul Reynaud şi debuturile parlamentare nesigure ale acestuia au fost simptomele unei serioase crize de conştiinţă. Şi într’o ţară şi în cealaltă s’a făcut dovada limpede că opinia publică vrea o acţiune energică pe terenul diplomatic ca si pe cel militar Hotăririle Consiliului Su ■prem, ţinut la 28 Martie la Lorndra —o reuniune cu o resonanţă istorcă — sunt expresia acestei voinţe de acţiune. Ciudat in multe privinţe, războiul de pe frontul de vest este ciudat şi în ce priveşte posibilităţile de manevră ale părţilor în luptă. Acţiunea aliaţilor e ipotecată de necesitatea de a observa cu orice preţ legea internaţională. E o poziţie grea,, în, vreme" de război, căci stânjeneşte toate iniţiativele. Ea impune defensiva. Campioni ai luptei contra agresiunii, aliaţii trebue să aştepte să se producă agresiunea. Apărători ai naţiunilor mici, trebue să aştepte întâi ca acestea să se apere. Dacă o neutralitate se interpune între ei şi ţara atacată, care are nevoie de ajutor, ei îşi văd refuzată posibilitatea de asistenţă, căci a forţa trecerea ar însemna a viola neutralitatea. Războiul e un regim de pure raporturi de forţă. A fi — in acut regim — cu arma intr'o mână şi cu legea în cealaltă este o poziţie incomodă pentru repeziciunea şi succesul acţiunilor diplomatice sau operaţiunilor militare. Consiliul Suprem pare a fi căutat la Londra un remediu acestei situaţii. In primul rând el l-a căutat in strângerea legăturilor anglo-franceze până la un punct, care nu mai fusese atins niciodată. Aliaţii nu vor încheia nici un armistiţiu şi nici o pace fără im acord mutual. In războiul mondial îşi luaseră aceiaşi obligaţie. La 28 Martie, la Londra s-a mers mult mai departe. Aliaţii se obligă să nici nu discute condiţii de pace, fără a se fi pus deplin de acord asupra condiţiilor necesare spre a se asigura fiecăruia din ei o garanţie efectivă şi durabilă a securităţii lor. In ce domenii ? Evident in toate securitatea lor naţională în Europa, cea imperială şi interesele lor vitaie in Europa ră- \ . săriteană. Această uniune totală se va prelungi în fine şi după încheierea păcii, printr’o comunitate de acţiune în toate domeniile, tot timpul necesar pentru salvgardarea siguranţei lor proprii şi înfăptuirea şi restabilirea, împreună cu alte naţiuni, „a unei ordini internaţionale, care să asigure libertatea popoarelor,, respectul legilor şi menţinerea păcii în Europa“. • • Această ultimă hotărâre ■ conţine o schiţă, încă neprecisă, dar cuprinzătoare, a concepţiei aliaţilor despre pace. „Cu, ajutorul altor naj puni“, înseamnă desigur o pace prin negociere, nu o pace dictată, iar ideia ordinei internaţionale, care trebue restabilită, cuprinde implicit şi restaurările teritoriale şi politice, pe care aliaţii le-au renunţat de atâtea ori printre obiectivele lor de pace. La 28 Martie s-a înfăptuit astfel între aliaţi, la Londra, un acord politic de lungă durată asemănător cu acordurile militar, economic şi financiar, înfăptuite în cursul lunilor precedente. E un fapt nou, chemat să aibă urmări hotărâtoare pen- tru acţiunea aliaţilor. In le- ' gătură cu el s’au examinat, de sigur toate problemele po- sitive, pe care necesităţile răsboiului le pun aliaţilor în toate sectoarele activităţii lor politice sau militare, de la , armatele din orient până la înăsprirea blocusului economic în apele teritoriale scandinave. Rămâne de văzut — după înfăptuirea acestei solidarităţi totale — în ce măsură aliaţii vor lua iniţiative, care până azi le puteau părea interzise prin însăşi logica acorţiunii lor şi pe ce ritm sau prin ce mijloace vor grăbi operaţiunile unui răsboiu, care, în prima lor concepţie, părea menit să fie un lung răsboiu de istovire a adversarului. După cum Patria noastră nu este a?*tt ceva decât reuniunea căminurilor noastre, tot aşa şi bogăţia ţării nu reprezintă decât suma averilor fiecărui cetăţean. CONTRIBUIND LA PAZA TARII, PRIMTR’ÎNARMATA PUTERNICA, NE PĂSTRĂM PROPRIUL NOSTPIJ AVUT. MERSUL RĂZBOIULUI Pe front nici un eveniment de semnalat. In comunicatul comandamentului german se anunţă că avioane germane au atacat un convoi de vase britanks în Marea Nordului, precum şi im contratorpilor francez. Din Franţa se anunţă că două avioane germane au fost doborâte pe teritoriul francez. Corespondentul din Copenhaga al unui ziar parizian deţine ştirea că amiralitatea germană a trimes o flotilă de distrugătoare spre zonele în care vasele engleze supraveghează „calea minereului de fier" şi că o mare luptă navală pare inevitabilă. O CARTE ALBĂ GERMANĂ CU DOCUMENTE POLONEZE IN LEGĂTURĂ CU ISTORIA PREMERGĂTOARE RĂZBOIULUI Prin telefon de corespondentul nostru din Berlin Berlin, 29. — Astă seară, mi.inisterul de externe german a publicat o nouă Carte Albă, intitulată „Documente poloneze în legătură cu istoria premergătoare războiului”. Aîîstc i-C-Viini»c 1—C pftTI. din prada care a căzut in mâinile germane, cu ocazia ocupării Varșoviei și formează „partea cea mai importantă a arhivei fostului minister de externe polonez”. Noua Carte Albă germană cu- I prinde 16 documente — alte do- cumente urmând a fi publicate mai târziu — reprezentând ra. I ! poartele ambasadorilor și mini- I j firilor polonezi din străinătate. | I Printre aceste documente se află J ! insă și o telegramă pe care d. Eden , fostul ministru de externe britanic | I a trimis-o la Londra în ziua de 2 . Aprilie 1935, când se afla în vi-zită la Varşovia. In această te- legramă, d. Eden raportează asupra consfătuirii avută cu mare , satul Pilsudski. Chiar şi cercurile germane şi-au manifestat sur- prinderea pentru faptul cum această telegramă a putut ajunge în arhiva ministerului de ex- terne polonez. Rolul diplomaţi- faptul cel ------T* mai remarc Ier americani cat şi interesant este că documentele publicate în această Carte Albă germană arată rolul pe care diplomaţii americani l-au jucat in anul 1939 în problema poloneză. In această privinţă, dă lămuriri complete raportul din 28 Martie 1939 al ministrului polonez la Paris, asupra consfătuirii avută cu ambasadorul american Bullitt, cât şi raportul din aceeaş zi ai ambasadorului polonez la Londra supra convorbirii avuţi cu d. Kennedy, ambasadorul american în capitala Angliei. Dinn aceste două rapoarte reiese că cei doi diplomaţi americani au luat în mod deschis o atitudine favorabilă Poloniei, căutând să susţină Polonia prin sfaturi şi să mijlocească o acţiune comună între aceasta şi puterile occidentale. Pe C« *9 publică bineînţels! această carte, întrebarea ■■■—■ pentru cazi azi, motive ca““““ litica externană germană a desvăluit activitatea diplomatică a Statelor Unite din epoca aceea şi anume tocmai întriun moment când d. Sumner Welles face preşedintelui Rooseveit primul său raport asupra călătoriei sale informative în Europa. Nu se dă un răspuns în mod direct la această întrebare. Atitudinea adoptată însă de cercurile ministerului de externe german lasă să se producă impresia că publicarea Cărţii Albe germane de azi a avut tocmai scopul de a se sublinia activitatea de pe vremuri a ambasadorilor Statelor Unite de la Paris și ELEMENTELE PUTERI MARITIME II —FLOTA DE RĂZBOI Primul element al puterii maritime estej, Flota de răsboi. Naţiunile mari care posedă coaste întinse, colonii depărtate şi sunt obligate să poarte răsboiul pe un teatru de operaţiuni de mare întindere, trebue să dispună de o flotă de răsboi în stare de a domina marea. Flota unei puteri care trebue să domine marea, are caracterul oferusiv şi pentru a fi creată şi instruită, ea cere mijloace financiare considerabile. Flota de răsboi este scutul de oţel sub care se formează şi se desvoltă o Marină comercială. Pentru a apăra Marina comercială, este indispensabil ca puterea maritimă să fie capabilă a stăpâni marea, a avea controlul căilor de comunicaţie ale mării şi a le interzice inamicului. I Dezvoltarea flotei de răsboi este strâns legată de strategia maritimă adoptată în funcţiune de politica navală şi alianţele probabile. Această desvoltare trebue să se facă de acord cu planul de operaţiuni al armatei de uscat. O marină de rang superior cuprinde la rândul ei: 1) Flota principală (forţa navală organizată) compusă din nave de suprafaţă, nave submarine şi forţe aeriene. Flota constitui armata navală şi poate fi comparată cu armata terestră de operaţiuni. Nu este decât un singur o de vice-amical. BALAKESCO biectivul operaţiunilor pe mare, distrugerea forţei navale organizate, numai această ţintă asigură stăpânirea mării. 2) Detaşamentele navale de crucişătoare şi nave rapide, submarine de medie şi mare croazieră pentru atacul şi apărarea comerţului mărilor, pentru apărarea convoiurilor sau pentru răsboiul de cursă. 3) Flotilele de apărare locali compuse din nave de suprafaţă, submarine de mică şi medie croazieră şi forţe aeriene în legătură cu o puternică organizare de baterii de coastă şi zone minate. O ţară care nu dispune de resurse financiare considerabile pentru a-şi crea o marină de rang superior, îşi va construi o marină de apărare locală compusă din unităţi şi mijloace care permit a cauza cât mai multe pierderi adversarului, prin acţiuni de surpriză, organizate pe temeiul defensiv-activ. Prin nave de suprafaţă rapide, submarine şi aviaţie, marinele inferioare vor putea întreţine activitatea defensivă activă contra navelor, comunicaţiilor şî coastelor inamice. Strategia defensivă va găsi în aceste mijloace noui şi preţioase resurse. Acesta este cazul ţărilor care-şi propun să conteste inamicului stăpânirea mării. (Continuare in pag. 2-a)