Universul, mai 1940 (Anul 57, nr. 118-131)

1940-05-02 / nr. 118

MĂSURI DE PREVEDERE Organizarea unui serviciu atent­ pentru controlul strei­nilor, nu are în sine nicio intenţie supărătoare la adre­sa celor cari vin la noi cu gânduri bune, fie în interes de afaceri, fie ca simpli vizi­tatori.­­­­n toate ţările europene, nu­­ numai în cele beligerante, unde măsura e firească, con­trolul se exercită în perma­nenţă, cu o vigilenţă pornită din instinctul naţional de le­gitimă apărare. Paza şi prevederea între­buinţate de un stat, în inte­riorul fruntariilor lui, nu pot nemulţumi pe nimeni, cu atât mai puţin la noi, unde mă­surile au fost luate, dintr’o neînţeleasă politeţă, cu oare­care întârziere. încă de acum câteva luni noi am atras atenţia condu­cătorilor că organele poliţie­neşti în subordine au înţeles greşit măsurile pentru în­curajarea turismului şi pen­tru primirea turiştilor. Am citat cazul­ staţiunilor din Valea Prahovei unde vi­zitatorii străini erau scutiţi de înregistrarea elementară a paşapoartelor lor, când acea­stă formalitate se făcea pretutindeni chiar in vremu­rile patriarhale când pacea domnea în Europa. Lucrările tuturor speciali­ştilor in materie de urmărire şi supraveghere, specialişti fie militari fie civili, arată din experinţa trecutului răs­­boi tristul rol pe care l-au jucat — graţie tentaţiei hai­nilor — multe femei incon­ştiente ori interesate din mai toate ţările europene. Un confrate scria zilele trecute că pe pereţii ministe­rului marinei americane sunt numeroase tăbliţe cu inscrip­ţia „Beware of female spies’­ (Fereşte-te de femeile spi­­oane). Dacă experienţa altora ser­veşte la ceva, trebue să tra­gem şi noi învăţămintele ne­cesare, organele competinte să deschidă larg ochii, să pri­vească atent acest domeniu, spre a preveni acţiunile peri­culoase. „Paza bună înlătură primejdia”, aceasta trebue să fie deviza tuturor celor cari ştiu că grija apărării naţio­nale trece deasupra tuturor preocupărilor ori menaj­a­­mentelor. A doua reuniune a consiliului suprem s’a ţinut la Londra .— -' FariA, 27 (Rador). —» A noua reuniune a Consiliului Suprem s'a ţinut la Londra Sâmbătă. Franţa era reprezentată prin d-nii Reynaud, Daladier, Campinchi, Laurent-Eynac, însoţiţi de d-nii general Ga­­melin, amiral Darlan, general Vuillemin şi Corbin. Marea, Britanie era repre­zentată prin d-nii Chamber­­lain, Halifax, Churchill, Stan­ley, Hoare, însoţiţi de sir A­­lexander Cadogan, sir Cyrill Neivall, sir Dudley Pound şi sir Edmund Ironside. Reprezentanţii guvernelor polon şi norvegian au luat de­. ........ IUII... ■ asemeni parte la discuţie. Reuniunea Consiliului Su­prem, care este urmarea reu­­niunei de la începutul sătptă­­mânei, ţinut la Paris, a avut loc la Downing Street, la o­­rele 14,30. In cursul scurtei şedinţe, Consiliul a realizat unanimit­­atea asupra unui anumit nu­măr de chestiuri, pe­,sari le­ pune faza actuală a operaţii­lor. Consiliul a examinat diver­se eventualităţi susceptibile a se prezenta in viitorul apro­piat. El a luat act de măsurile avute în vedere pentru a­­ se face faţă. O BÂRCĂ CU ŞASE TINERI S'A RĂSTURNAT IN MINARE PATRU FETE S’AU ÎNECAT ! Giurgiu, 29 Aprilie la prima zi de Paşti, o grab­­nică nenorocire s’a întâmplat în corn. Poeni (Vlaşca). Pela ora 2 d. a., tinerii Marin Tauru şi Ion Marin Tauru, îm­preună cu fetele Maria, Gher­ghina, Floarea şi Stela Catara­mă, au plecat să se plismbe cu o barcă pe apa din marginea comunei, ce se revărsase din Dunăre. După ce au parcurs vreo 200 m. dela mal, barca s’a răstur­nat, iar­­cei şase ocupanţi au căzut în apă. S’au înecat fetele : Gherghina de 20 ani, Floarea, de 17 ani, Maria, de 15 ani Şi Stela, de 12 ani. Tinerii Marin şi Ion Tauru, cu mare greutate, si am putut salva,­eşind la mal. Nenorocirea, fiind aflată în comună, mulţi locuitori au aler­gat la faţa locului. Cadavrele nefericitelor fete n’au putut fi încă pescuite. Şeful postului de jandarmi a deschis o anchetă. COMUNICATUL Nr. 22 AL MARELUI STAT MAJOR Marele Stat Major prime­şte zilnic numeroase cereri de noi mobilizări pentru lu­cru de la diferite autorităţi civile, instituţii, întreprinderi industriale, agricultori, etc. Lucrările de mobilizare a teritoriului fiind încheiate, nicio asemenea cerere nu va mai fi luată în considerație, sub nici un motiv. FLORI GOGU ILIESCU SĂRBĂTOAREA MUNCII Potire rubinii de flăcări, înailţă către cer bujorii, Vârtejuri albe de petale ning peste văi şi pe ogoare, Pomi roditori, în­tind buchete, pe dealuri înverzesc podgorii, Nădejdile întraripate renasc în fiecare floare... E sărbătoarea primăverii... E-a muncei sfântă sărbătoare... Vibrea­ză’n aer simfonia de zumzetul voios de-albime, Pământu’şi plămădeşte’n Taină Belşugul, pâinea viitoare Cântând imensul imn al muncei, pe culmi, pe mirişti, pe­­ coline... Tot sufletul se luminează de toată bucuria vieţii. Sclipeşte holda’nfiripată sub nimbul blond de raze calde, Pădurea şi-a’nstrunat orhestra chemând prin ramuri cântăreiu­i, Iar ramurile spre azururi întind întâile smaralde!... Sunt mii de forţe roditoare ce-şi cântă’n soare biruinţa. Motoare mici pornesc bondarii sub binecuvântări cereşti, In feeria de lumină se’nalţă către cer credinţa..., E sărbătoarea muncei sfinte pe mândre plaiuri româneşti! MIOICEA DEM. RADULESCIÎ 40 DE MINERI ACOPERIŢI DE DĂRÂMĂTURILE UNEI MINE IN TURCIA AU FOST SCOŞI DE SUB GA­LERII 3 MINERI GRAV RĂ­NIŢI. RESTUL SE CREDE CA NU VOR PUTEA FI SALVAŢI Istanbul, 27 (Rador).­­ Un grup de 40 mineri a fost acoperit de dărâmăturile galeriilor minei din Cozlu, situată în apropiere de Hé­raélia. Galeriile minei s-au sur­pat din cauza unei puterni­ce explozii de gaze. Au fost scoşi din galerii numai 3 mineri grav răniţi. Deoarece lucrările de sal­vare sunt foarte greu de făcut, se crede că restul minerilor nu va mai putea fi salvat la timp. 1 111 t Membrii guvernului in frunte cu d. prim-ministru Gh. Tătărescu La slujba învierii la Pa­­­­­triarhie. (Dare?i de seamă în corpul ziarului)/ DECLARAŢIILE D-LUI VON RIBBENTROP Un eveniment care iese din practica diplomatică obicinuită a încheiat săptămâna trecută, d. von Ribbentrop, ministrul a­­facerilor străine al Reichului a convocat la noul palat al Can­­celariatului pe membrii corpu­lui diplomatic acreditaţi la Berlin şi pe reprezentanţii pre­sei străine şi­ germane pentru a le face declaraţii şi a le pre­zenta anumite documente cu privire la situaţia intternaţio­­nală. Nota dominantă a declaraţii­lor d-lui vor Ribbentrop este incontestabil cea de polemică cu adversarii Reichului. Pole­mică asupra motivelor car*» au determinat războiul actual şi polemică asupra răspunderii extinderii lui In Norvegia. Vom rezuma mai jos, cele două punc­te de vedere adverse în această privinţă. Desigur însă că nu numai po­lemica a fost motivul convocă­­rei într’o formă atât de neobi­cinuită, a corpului diplomatic şi a reprezentanţilor presei. Declaraţiile d-lui von Ribben­trop au şi o parte de, o voită importanţă politică şi căreia, probabil, ministrul de externe al Reichului a voit să-i dea o deosebită semnificaţie. Este vorba de partea referitoare la Suedia. Invadarea Norvegiei şi extin­derea războiului pe teritoriul ei, au creiat Suediei o situaţie din cele mai îngrijorătoare şi care au determinat în această ţară urgente măsuri de ordin mili­tar şi declaraţiuni categorice în ce privetete atitudinea pe care Suedia ar adopta-o dacă s-ar încerca o violare a neutralită­­ţei şi independenţei ei. Suedia a afirmat hotărârea ei de a se apăra cu toate forţele de care dispune împotriva oricărei a­­gresiuni, iar atunci când neu­tralitatea ei a fost violată de avioanele germane, apărarea antiaeriană suedeză a intrat imediat în acţiune atacând a­­vioanele germane, după cum când, zilele trecute, vasele ger­mane au pătruns în apele te­ritoriale suedeze, autorităţile suedeze le-au somat, sub ame­ninţarea bateriil­or de coastă, să se retragă. Situaţia devenise din ce în ce mai ala­rantă, mai ales în ur­ma îngrămădirei de trupe ger­mane în porturile din Marea Baltică ale Reichului. D. Ribbentrop a declarat a­­cum că Germania nu are nici un motiv de nemulţumire contra Suediei. „Reese clar — a spus ministrul de externe german — din toate informaţiile şi din toate documentele de care gu­vernul german a luat cunoştin­ţă că guvernul Suedez vrea cu orice preţ să-şi menţină neu­tralitatea şi că el încă nu a fă­cut nimic care ar putea să lase să se admită contrariul”. Acest certificat de bună con­duită acordat Suediei, are de­sigur o semnificaţie politică. Trebue remarcat însă că el se referă asupra trecutului şi că In ce priveşte viitorul, dacă se ţine seama­­de faptul, că d. Rib­bentrop a relevat atitudinea Suediei punând-o în opunere cu cea a Norvegiei,­ declaraţia d-lui Ribbentrop ar putea fi considerată ca un avertisment. „Guvernul suedez nu a făcut încă nimic care să lase să se admită contrariul” — a spus d von Ribbentrop, cea ce ar pu­tea însemna că Reichul îşi re­zervă dreptul de apreciere asu­pra atitudinei viitoare a Sue­diei. Rămâne de văzut întrucât această declaraţie condiţionată a d-lui von Ribbentrop va fi de natură să liniştească guvernul din Stockholm. Presa suedeză înregistrează cu satisfacţie­ această recunoaş­tere în mod public a realităţii politicii suedeze dar adaogă că Suedia nu trebue totuşi, să în­ceteze vigilenţa şi preparative­le ei militare. D. von Ribbentrop n’a vorbit nimic despre Danemarca. D-sa n’a dat nici o explicaţie ocupă­­rei acestei ţări şi nici nu a adus vre-o învinuire guvernului din Copenhaga în ce priveşte poli­tica lui de neutralitate. Tăcerea păstrată de ministrul de exter­ne german în ce priveşte Dane­marca este subliniată de presa aliată ca foarte semnificativă. Revenind la partea polemică a declaraţiilor d-lui von Rib­bentrop, trebue constatat că din ele recs două învinuiri pe care Reichul la aduce anglo-france­zilor: 1) că cu toată voinţa Germaniei de a trăi in pace şi amiciţie cu Anglia şi Franţa, voinţă neîncetat manifestată de la Ianuarie 1933, ea a trebuit să accepte un război care i-a fost impus de Franţa, Şi An­glia şi 2) că faţă de imposibi­litatea unui atac contra liniei Siegfried şi în faţa înfrângerii Poloniei, Franţa şi Anglia au urmărit deplasarea teatrului războiului atrăgând pe neutri în vâltoare. Aceste două învinuiri nu sunt formulate pentru prima oară. In ce priveşte acuzaţia că Franţa şi Anglia au impus răz­boiul şi că au aruncat împotri­va Germaniei pe aliatul lor po­lon, d. von Ribbentrop n’a adus nici un nou argument, conside­rând probabil că ea a fost su­ficient dovedită, atât prin ar­gumentele pe care le-a adus în trecut, cât şi prin documentele diplomatice pe care le-a publi­cat până acum ministerul de externe germna. L­a această afirmaţie Franţa şi Anglia au răspuns până acum arătând că în realitate voinţa de pace a fost de partea lor iar nu de partea Reichului şi au ci­tat dovezi: toleranţa faţă de violarea pactului de la Locarno; acceptarea anexărei Austriei; atitudinea în timpul crizei ceho­slovace şi sfaturile de modera­­ţiune date la Praga; pactul de la Munich; semnarea la Paris a a­­cordului franco-german; lipsa de înarmare a Marei Britanii. O serie întreagă de atitudini, cari denotă — spun cercurile oficiale franco-engleze — răb­darea şi buna credinţa Angliei şi a Franţei şi care rezultă şi din documentele diplomatice publicate de ministerele de ex­terne ale­­celor două ţări. A doua acuzaţie adusă de d. von Ribbentrop şi anume că An­glia şi Franţa a urmărit ex­tinderea războiului şi că erau înţelese cu Norvegia, a fost ar­gumentată de ministrul german cu interpretarea unor declaraţ­ii făcute în trecut de d-nii Chamberlain, Churchill și Paul (Continuare in pag. 2-a) GÂNDURI ÎNCHINATE LUI ISUS la prof. I. GĂVĂNESCUL.­­ Subiectul, simplu în aparenţă stă pe marginea unor adâncimi intelectuale, aşa de ispititoare, că spiritul se apropie cu sfială de sfera lui. Trebue să-ţi impui cu hotărîre înlăturarea atâtor consideraţii filosofice, cari, prin atingerea lor cu teologia, te duc deadrep­­tul în plină metafizică. Vreau să privesc, o clipă, numai înfăţişarea omenească, prin ca­re vecinieia spirituală a Celui Necuprins şi Nepătruns s’a ară­tat margini toi percepţii a făp­­turei omeneşti. Măsoară, cu puterile simţirii tale de om, destinul pâmând­esc al Celui ce şi-a întrupat infini­tul divinităţii în chip de Om, ca al tău ca să arate omului calea vieţii adevărate. Desparte, dacă poţi şi cât poţi, pe Isus-Dumnezeu, de Iets-Om. Şi priveşte-l ca om, în valurile patimilor, ispitelor, su­ferinţelor, umilirilor, amăgiri­lor şi desamăgirilor. Nu-l privi în momentele când Dumnezeul din El porunceşte, prin glasul Lui de Om, naturei lucrurilor să-şi schimbe cursul; când porunceşte valurilor mării să se potolească, demonilor să iasă, lui Lazăr să se ridice din mormânt; când porunceşte in­stinctelor din om să se întoarcă din pornirea lor, să faci bine celui ce-ţi face rău , ţie perso­nal; dar să loveşti pe cel ce cal­că legea dreptăţii dumnezeeşti, chiar dacă ar pune la picioare­le tale inima din el şi toate bo­găţiile şi măririle lumii. Nu. Priveşte-L în clipele de­­ chinuri fără număr şi fără ma­­r­sură ale zilelor Lui din urmă, când a apucat calea de jale, aş­ternută cu spini, a tuturor su­ferinţelor, ca să ajungă a-şi duce singur crucea Răstignirii, premergătoare apoteozei de lu­mină a învierii. însemnez doar, in şirul lor vremelnic, clipele de chin ome­­nesc, adunate, ca lăcrimi de e­x­ternitate, de unul din cei patru martori bine-vestitori ai marii taine dumnezeeşti. Le ştim pe de rost din copilărie. Dar toc­mai adormirea conştiinţei din mecanizarea acestui „pe de rost“ vreau să o scutur o clipă, chemând Închipuirea vie, cerând să trăim, cu toată înfiorarea fiinţei noastre, momentele pa­timilor trăite de Dumnezeu- Om. * Să ştii tot, până la cele mai mici amănunte ale faircalitâţi, ce se va întâmpla cu tine, cum ţi se va sfârşi vieaţa, şi când, şi ce vei pătimi, să ai toată b­­dâncimiea puterii de simţire o­­menească in sufletul tău mare; să poţi, in orice minut să te scapi de orice durere, — şi to­tuşi să cauţi a trece prin toate amărăciunile, prin toate chinu­rile, prin toate decepţiile şi des­­gusturiie­­im­perfecţiei omului, pentru a-l îndrepta şi a-1 mân-» tui. Iată soarta măreaţă, iată su­blima misiune a F­i­hii Omului, a Fiului lui Dumnezeu făcut om. In ziua când trebuia să în­ceapă şirul patimilor, când tre­buia să fie prins, Isus, retră­­gându-se cu ucenicii in grădina Ghetsemani, (Mat. XXVI, 36)­, i-a lăsat în urmă şi s’a dus să se roage singur, mai deoparte, luând cu el să-l însoţească, până la un loc, numai pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedem. Acestora îşi destăinui durerea ce-i sfâşia sufletul. — „întristat foarte este orific­iul meu până la moarte“. (Ma­tein. Ibid. 37). Ii lăsă şi pe aceştia, şi mersă puţin mai departe spunân­­du-le: (Continuare in pag. 2-a) M. S. REGELE-IMPĂRAT AL ITALIEI LA PAVILIONUL ROMÂNIEI DIN EXPOZIŢIA DELA MILANO Milano, 28 iRadoar). — Ieri dimineaţă, M. S. Regele Victor Emanuel a vizitat expoziţia din Mila­no. Viu aclamat M. S. Regele al Italiei a vizitat pavilioanele in­dustriei italieneşti.­­ Suveranul s’a oprit apoi în­delung în faţa locomotivelor Malaxa, la pavilionul României, unde se aflau d. Şoneriu, comi­sarul guvernului pentru Româ­nia şi ing. Heiban, cari au dat Suvera­nului toate lămuririle ne­cesare privitoare la pavilionul României. După aceasta, M. S. Regele- Impărat şi suita Sa, compusă din contele di Bergamo, prefec­tul oraşului Milano, Senatorul Puricelli etc., au semnat în Cartea de aur a pavilionului României Onoarea făcută manifestaţiei româneşti este cu atât mai mare cu cât, paviionul României este singurul care s’a bucurat de a­­ceastă deosebită atenţie. Vizita M. S. Regelui Victor­ Emanuel şi pavilionul României au fost scoase în evidenţă de toată presa şi de toate posturile de radio italianeşti. M. S. REGELE ÎMPĂRAT VICTOR EMANUEL UN ZIAR ENGLEZ SCRIE : SE înmulţesc semnele DE INTENSIFICARE A RĂZBOIULUI Londra. 29 (Rador). — „Daily Telegraph“ scrie ca se înmul­ţesc semnele de intensificare a războiului. In cercurile aliate autorizate se crede că germanii sunt ho­tărâţi să rişte totul, spre a face ca hotărârea războiului să nu- I tervină înainte de iarna vii- I toare.­­ De aceea, aliaţii supraveghea­­­­ză de aproape orice încercare germană de a ataca in vreun sector nou. O deosebită Însem­nătate este acordată afirmaţii­lor germane repetate că aviaţia britanică ar fi aruncat bombe asupra unor localități germane fără caracter militar. învinui­rea este inexactă, dar se crede că germanii se pregătesc să fo­losească în altă parte metodele aplicate în Polonia. Declaraţiile ministrului Norvegiei la Washington privitoare la docu­mentele din „Cartea Albă“ germană Washington 29 (Rador). — Ministrul Norvegiei la Washing­ton, d. Morgenstierne, a decla­rat că documentele din Cartea Albă publicată la Berlin în­cearcă să asigure un alibi ase­mănător aceluia folosit pentru atacul din 1914 împotriva Bel­giei. Nu am fost în comunicaţie cu guvernul meu de când s’a făcut acea declaraţie, dar pot desminţi că Norvegia ar fi con-i venit vreodată să intre în răz­­boiu alături de Marea Britanie contra Germaniei. Germanii nu pot găsi docu­mente care să arate că Norve­gia­ era gata să intre în războiu. Niciodată o asemenea hotărâre nu a fost luată consideraţie. „ Dorinţa noastră a fost să­­ trăim în pace cu toate naţiuni­­­­le, a încheiat d. Morgestierne. Cin© nu consimt© să înarmez© prin contribe­ția lui brațul unui luptător care vrea să se apere Puterea armatei se sprijină p© ©©ntribut Țării.

Next