Universul, mai 1940 (Anul 57, nr. 118-131)
1940-05-02 / nr. 118
MĂSURI DE PREVEDERE Organizarea unui serviciu atent pentru controlul streinilor, nu are în sine nicio intenţie supărătoare la adresa celor cari vin la noi cu gânduri bune, fie în interes de afaceri, fie ca simpli vizitatori.n toate ţările europene, nu numai în cele beligerante, unde măsura e firească, controlul se exercită în permanenţă, cu o vigilenţă pornită din instinctul naţional de legitimă apărare. Paza şi prevederea întrebuinţate de un stat, în interiorul fruntariilor lui, nu pot nemulţumi pe nimeni, cu atât mai puţin la noi, unde măsurile au fost luate, dintr’o neînţeleasă politeţă, cu oarecare întârziere. încă de acum câteva luni noi am atras atenţia conducătorilor că organele poliţieneşti în subordine au înţeles greşit măsurile pentru încurajarea turismului şi pentru primirea turiştilor. Am citat cazul staţiunilor din Valea Prahovei unde vizitatorii străini erau scutiţi de înregistrarea elementară a paşapoartelor lor, când această formalitate se făcea pretutindeni chiar in vremurile patriarhale când pacea domnea în Europa. Lucrările tuturor specialiştilor in materie de urmărire şi supraveghere, specialişti fie militari fie civili, arată din experinţa trecutului răsboi tristul rol pe care l-au jucat — graţie tentaţiei hainilor — multe femei inconştiente ori interesate din mai toate ţările europene. Un confrate scria zilele trecute că pe pereţii ministerului marinei americane sunt numeroase tăbliţe cu inscripţia „Beware of female spies’ (Fereşte-te de femeile spioane). Dacă experienţa altora serveşte la ceva, trebue să tragem şi noi învăţămintele necesare, organele competinte să deschidă larg ochii, să privească atent acest domeniu, spre a preveni acţiunile periculoase. „Paza bună înlătură primejdia”, aceasta trebue să fie deviza tuturor celor cari ştiu că grija apărării naţionale trece deasupra tuturor preocupărilor ori menajamentelor. A doua reuniune a consiliului suprem s’a ţinut la Londra .— -' FariA, 27 (Rador). —» A noua reuniune a Consiliului Suprem s'a ţinut la Londra Sâmbătă. Franţa era reprezentată prin d-nii Reynaud, Daladier, Campinchi, Laurent-Eynac, însoţiţi de d-nii general Gamelin, amiral Darlan, general Vuillemin şi Corbin. Marea, Britanie era reprezentată prin d-nii Chamberlain, Halifax, Churchill, Stanley, Hoare, însoţiţi de sir Alexander Cadogan, sir Cyrill Neivall, sir Dudley Pound şi sir Edmund Ironside. Reprezentanţii guvernelor polon şi norvegian au luat de. ........ IUII... ■ asemeni parte la discuţie. Reuniunea Consiliului Suprem, care este urmarea reuniunei de la începutul sătptămânei, ţinut la Paris, a avut loc la Downing Street, la orele 14,30. In cursul scurtei şedinţe, Consiliul a realizat unanimitatea asupra unui anumit număr de chestiuri, pe,sari le pune faza actuală a operaţiilor. Consiliul a examinat diverse eventualităţi susceptibile a se prezenta in viitorul apropiat. El a luat act de măsurile avute în vedere pentru a se face faţă. O BÂRCĂ CU ŞASE TINERI S'A RĂSTURNAT IN MINARE PATRU FETE S’AU ÎNECAT ! Giurgiu, 29 Aprilie la prima zi de Paşti, o grabnică nenorocire s’a întâmplat în corn. Poeni (Vlaşca). Pela ora 2 d. a., tinerii Marin Tauru şi Ion Marin Tauru, împreună cu fetele Maria, Gherghina, Floarea şi Stela Cataramă, au plecat să se plismbe cu o barcă pe apa din marginea comunei, ce se revărsase din Dunăre. După ce au parcurs vreo 200 m. dela mal, barca s’a răsturnat, iarcei şase ocupanţi au căzut în apă. S’au înecat fetele : Gherghina de 20 ani, Floarea, de 17 ani, Maria, de 15 ani Şi Stela, de 12 ani. Tinerii Marin şi Ion Tauru, cu mare greutate, si am putut salva,eşind la mal. Nenorocirea, fiind aflată în comună, mulţi locuitori au alergat la faţa locului. Cadavrele nefericitelor fete n’au putut fi încă pescuite. Şeful postului de jandarmi a deschis o anchetă. COMUNICATUL Nr. 22 AL MARELUI STAT MAJOR Marele Stat Major primeşte zilnic numeroase cereri de noi mobilizări pentru lucru de la diferite autorităţi civile, instituţii, întreprinderi industriale, agricultori, etc. Lucrările de mobilizare a teritoriului fiind încheiate, nicio asemenea cerere nu va mai fi luată în considerație, sub nici un motiv. FLORI GOGU ILIESCU SĂRBĂTOAREA MUNCII Potire rubinii de flăcări, înailţă către cer bujorii, Vârtejuri albe de petale ning peste văi şi pe ogoare, Pomi roditori, întind buchete, pe dealuri înverzesc podgorii, Nădejdile întraripate renasc în fiecare floare... E sărbătoarea primăverii... E-a muncei sfântă sărbătoare... Vibrează’n aer simfonia de zumzetul voios de-albime, Pământu’şi plămădeşte’n Taină Belşugul, pâinea viitoare Cântând imensul imn al muncei, pe culmi, pe mirişti, pe coline... Tot sufletul se luminează de toată bucuria vieţii. Sclipeşte holda’nfiripată sub nimbul blond de raze calde, Pădurea şi-a’nstrunat orhestra chemând prin ramuri cântăreiui, Iar ramurile spre azururi întind întâile smaralde!... Sunt mii de forţe roditoare ce-şi cântă’n soare biruinţa. Motoare mici pornesc bondarii sub binecuvântări cereşti, In feeria de lumină se’nalţă către cer credinţa..., E sărbătoarea muncei sfinte pe mândre plaiuri româneşti! MIOICEA DEM. RADULESCIÎ 40 DE MINERI ACOPERIŢI DE DĂRÂMĂTURILE UNEI MINE IN TURCIA AU FOST SCOŞI DE SUB GALERII 3 MINERI GRAV RĂNIŢI. RESTUL SE CREDE CA NU VOR PUTEA FI SALVAŢI Istanbul, 27 (Rador). Un grup de 40 mineri a fost acoperit de dărâmăturile galeriilor minei din Cozlu, situată în apropiere de Héraélia. Galeriile minei s-au surpat din cauza unei puternice explozii de gaze. Au fost scoşi din galerii numai 3 mineri grav răniţi. Deoarece lucrările de salvare sunt foarte greu de făcut, se crede că restul minerilor nu va mai putea fi salvat la timp. 1 111 t Membrii guvernului in frunte cu d. prim-ministru Gh. Tătărescu La slujba învierii la Patriarhie. (Dare?i de seamă în corpul ziarului)/ DECLARAŢIILE D-LUI VON RIBBENTROP Un eveniment care iese din practica diplomatică obicinuită a încheiat săptămâna trecută, d. von Ribbentrop, ministrul afacerilor străine al Reichului a convocat la noul palat al Cancelariatului pe membrii corpului diplomatic acreditaţi la Berlin şi pe reprezentanţii presei străine şi germane pentru a le face declaraţii şi a le prezenta anumite documente cu privire la situaţia intternaţională. Nota dominantă a declaraţiilor d-lui vor Ribbentrop este incontestabil cea de polemică cu adversarii Reichului. Polemică asupra motivelor car*» au determinat războiul actual şi polemică asupra răspunderii extinderii lui In Norvegia. Vom rezuma mai jos, cele două puncte de vedere adverse în această privinţă. Desigur însă că nu numai polemica a fost motivul convocărei într’o formă atât de neobicinuită, a corpului diplomatic şi a reprezentanţilor presei. Declaraţiile d-lui von Ribbentrop au şi o parte de, o voită importanţă politică şi căreia, probabil, ministrul de externe al Reichului a voit să-i dea o deosebită semnificaţie. Este vorba de partea referitoare la Suedia. Invadarea Norvegiei şi extinderea războiului pe teritoriul ei, au creiat Suediei o situaţie din cele mai îngrijorătoare şi care au determinat în această ţară urgente măsuri de ordin militar şi declaraţiuni categorice în ce privetete atitudinea pe care Suedia ar adopta-o dacă s-ar încerca o violare a neutralităţei şi independenţei ei. Suedia a afirmat hotărârea ei de a se apăra cu toate forţele de care dispune împotriva oricărei agresiuni, iar atunci când neutralitatea ei a fost violată de avioanele germane, apărarea antiaeriană suedeză a intrat imediat în acţiune atacând avioanele germane, după cum când, zilele trecute, vasele germane au pătruns în apele teritoriale suedeze, autorităţile suedeze le-au somat, sub ameninţarea bateriilor de coastă, să se retragă. Situaţia devenise din ce în ce mai alarantă, mai ales în urma îngrămădirei de trupe germane în porturile din Marea Baltică ale Reichului. D. Ribbentrop a declarat acum că Germania nu are nici un motiv de nemulţumire contra Suediei. „Reese clar — a spus ministrul de externe german — din toate informaţiile şi din toate documentele de care guvernul german a luat cunoştinţă că guvernul Suedez vrea cu orice preţ să-şi menţină neutralitatea şi că el încă nu a făcut nimic care ar putea să lase să se admită contrariul”. Acest certificat de bună conduită acordat Suediei, are desigur o semnificaţie politică. Trebue remarcat însă că el se referă asupra trecutului şi că In ce priveşte viitorul, dacă se ţine seamade faptul, că d. Ribbentrop a relevat atitudinea Suediei punând-o în opunere cu cea a Norvegiei, declaraţia d-lui Ribbentrop ar putea fi considerată ca un avertisment. „Guvernul suedez nu a făcut încă nimic care să lase să se admită contrariul” — a spus d von Ribbentrop, cea ce ar putea însemna că Reichul îşi rezervă dreptul de apreciere asupra atitudinei viitoare a Suediei. Rămâne de văzut întrucât această declaraţie condiţionată a d-lui von Ribbentrop va fi de natură să liniştească guvernul din Stockholm. Presa suedeză înregistrează cu satisfacţie această recunoaştere în mod public a realităţii politicii suedeze dar adaogă că Suedia nu trebue totuşi, să înceteze vigilenţa şi preparativele ei militare. D. von Ribbentrop n’a vorbit nimic despre Danemarca. D-sa n’a dat nici o explicaţie ocupărei acestei ţări şi nici nu a adus vre-o învinuire guvernului din Copenhaga în ce priveşte politica lui de neutralitate. Tăcerea păstrată de ministrul de externe german în ce priveşte Danemarca este subliniată de presa aliată ca foarte semnificativă. Revenind la partea polemică a declaraţiilor d-lui von Ribbentrop, trebue constatat că din ele recs două învinuiri pe care Reichul la aduce anglo-francezilor: 1) că cu toată voinţa Germaniei de a trăi in pace şi amiciţie cu Anglia şi Franţa, voinţă neîncetat manifestată de la Ianuarie 1933, ea a trebuit să accepte un război care i-a fost impus de Franţa, Şi Anglia şi 2) că faţă de imposibilitatea unui atac contra liniei Siegfried şi în faţa înfrângerii Poloniei, Franţa şi Anglia au urmărit deplasarea teatrului războiului atrăgând pe neutri în vâltoare. Aceste două învinuiri nu sunt formulate pentru prima oară. In ce priveşte acuzaţia că Franţa şi Anglia au impus războiul şi că au aruncat împotriva Germaniei pe aliatul lor polon, d. von Ribbentrop n’a adus nici un nou argument, considerând probabil că ea a fost suficient dovedită, atât prin argumentele pe care le-a adus în trecut, cât şi prin documentele diplomatice pe care le-a publicat până acum ministerul de externe germna. La această afirmaţie Franţa şi Anglia au răspuns până acum arătând că în realitate voinţa de pace a fost de partea lor iar nu de partea Reichului şi au citat dovezi: toleranţa faţă de violarea pactului de la Locarno; acceptarea anexărei Austriei; atitudinea în timpul crizei cehoslovace şi sfaturile de moderaţiune date la Praga; pactul de la Munich; semnarea la Paris a acordului franco-german; lipsa de înarmare a Marei Britanii. O serie întreagă de atitudini, cari denotă — spun cercurile oficiale franco-engleze — răbdarea şi buna credinţa Angliei şi a Franţei şi care rezultă şi din documentele diplomatice publicate de ministerele de externe alecelor două ţări. A doua acuzaţie adusă de d. von Ribbentrop şi anume că Anglia şi Franţa a urmărit extinderea războiului şi că erau înţelese cu Norvegia, a fost argumentată de ministrul german cu interpretarea unor declaraţii făcute în trecut de d-nii Chamberlain, Churchill și Paul (Continuare in pag. 2-a) GÂNDURI ÎNCHINATE LUI ISUS la prof. I. GĂVĂNESCUL. Subiectul, simplu în aparenţă stă pe marginea unor adâncimi intelectuale, aşa de ispititoare, că spiritul se apropie cu sfială de sfera lui. Trebue să-ţi impui cu hotărîre înlăturarea atâtor consideraţii filosofice, cari, prin atingerea lor cu teologia, te duc deadreptul în plină metafizică. Vreau să privesc, o clipă, numai înfăţişarea omenească, prin care vecinieia spirituală a Celui Necuprins şi Nepătruns s’a arătat margini toi percepţii a făpturei omeneşti. Măsoară, cu puterile simţirii tale de om, destinul pâmândesc al Celui ce şi-a întrupat infinitul divinităţii în chip de Om, ca al tău ca să arate omului calea vieţii adevărate. Desparte, dacă poţi şi cât poţi, pe Isus-Dumnezeu, de Iets-Om. Şi priveşte-l ca om, în valurile patimilor, ispitelor, suferinţelor, umilirilor, amăgirilor şi desamăgirilor. Nu-l privi în momentele când Dumnezeul din El porunceşte, prin glasul Lui de Om, naturei lucrurilor să-şi schimbe cursul; când porunceşte valurilor mării să se potolească, demonilor să iasă, lui Lazăr să se ridice din mormânt; când porunceşte instinctelor din om să se întoarcă din pornirea lor, să faci bine celui ce-ţi face rău , ţie personal; dar să loveşti pe cel ce calcă legea dreptăţii dumnezeeşti, chiar dacă ar pune la picioarele tale inima din el şi toate bogăţiile şi măririle lumii. Nu. Priveşte-L în clipele de chinuri fără număr şi fără marsură ale zilelor Lui din urmă, când a apucat calea de jale, aşternută cu spini, a tuturor suferinţelor, ca să ajungă a-şi duce singur crucea Răstignirii, premergătoare apoteozei de lumină a învierii. însemnez doar, in şirul lor vremelnic, clipele de chin omenesc, adunate, ca lăcrimi de externitate, de unul din cei patru martori bine-vestitori ai marii taine dumnezeeşti. Le ştim pe de rost din copilărie. Dar tocmai adormirea conştiinţei din mecanizarea acestui „pe de rost“ vreau să o scutur o clipă, chemând Închipuirea vie, cerând să trăim, cu toată înfiorarea fiinţei noastre, momentele patimilor trăite de Dumnezeu- Om. * Să ştii tot, până la cele mai mici amănunte ale faircalitâţi, ce se va întâmpla cu tine, cum ţi se va sfârşi vieaţa, şi când, şi ce vei pătimi, să ai toată bdâncimiea puterii de simţire omenească in sufletul tău mare; să poţi, in orice minut să te scapi de orice durere, — şi totuşi să cauţi a trece prin toate amărăciunile, prin toate chinurile, prin toate decepţiile şi desgusturiieimperfecţiei omului, pentru a-l îndrepta şi a-1 mân-» tui. Iată soarta măreaţă, iată sublima misiune a Fihii Omului, a Fiului lui Dumnezeu făcut om. In ziua când trebuia să înceapă şirul patimilor, când trebuia să fie prins, Isus, retrăgându-se cu ucenicii in grădina Ghetsemani, (Mat. XXVI, 36), i-a lăsat în urmă şi s’a dus să se roage singur, mai deoparte, luând cu el să-l însoţească, până la un loc, numai pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedem. Acestora îşi destăinui durerea ce-i sfâşia sufletul. — „întristat foarte este orificiul meu până la moarte“. (Matein. Ibid. 37). Ii lăsă şi pe aceştia, şi mersă puţin mai departe spunându-le: (Continuare in pag. 2-a) M. S. REGELE-IMPĂRAT AL ITALIEI LA PAVILIONUL ROMÂNIEI DIN EXPOZIŢIA DELA MILANO Milano, 28 iRadoar). — Ieri dimineaţă, M. S. Regele Victor Emanuel a vizitat expoziţia din Milano. Viu aclamat M. S. Regele al Italiei a vizitat pavilioanele industriei italieneşti. Suveranul s’a oprit apoi îndelung în faţa locomotivelor Malaxa, la pavilionul României, unde se aflau d. Şoneriu, comisarul guvernului pentru România şi ing. Heiban, cari au dat Suveranului toate lămuririle necesare privitoare la pavilionul României. După aceasta, M. S. Regele- Impărat şi suita Sa, compusă din contele di Bergamo, prefectul oraşului Milano, Senatorul Puricelli etc., au semnat în Cartea de aur a pavilionului României Onoarea făcută manifestaţiei româneşti este cu atât mai mare cu cât, paviionul României este singurul care s’a bucurat de această deosebită atenţie. Vizita M. S. Regelui Victor Emanuel şi pavilionul României au fost scoase în evidenţă de toată presa şi de toate posturile de radio italianeşti. M. S. REGELE ÎMPĂRAT VICTOR EMANUEL UN ZIAR ENGLEZ SCRIE : SE înmulţesc semnele DE INTENSIFICARE A RĂZBOIULUI Londra. 29 (Rador). — „Daily Telegraph“ scrie ca se înmulţesc semnele de intensificare a războiului. In cercurile aliate autorizate se crede că germanii sunt hotărâţi să rişte totul, spre a face ca hotărârea războiului să nu- I tervină înainte de iarna vii- I toare. De aceea, aliaţii supraveghează de aproape orice încercare germană de a ataca in vreun sector nou. O deosebită Însemnătate este acordată afirmaţiilor germane repetate că aviaţia britanică ar fi aruncat bombe asupra unor localități germane fără caracter militar. învinuirea este inexactă, dar se crede că germanii se pregătesc să folosească în altă parte metodele aplicate în Polonia. Declaraţiile ministrului Norvegiei la Washington privitoare la documentele din „Cartea Albă“ germană Washington 29 (Rador). — Ministrul Norvegiei la Washington, d. Morgenstierne, a declarat că documentele din Cartea Albă publicată la Berlin încearcă să asigure un alibi asemănător aceluia folosit pentru atacul din 1914 împotriva Belgiei. Nu am fost în comunicaţie cu guvernul meu de când s’a făcut acea declaraţie, dar pot desminţi că Norvegia ar fi con-i venit vreodată să intre în războiu alături de Marea Britanie contra Germaniei. Germanii nu pot găsi documente care să arate că Norvegia era gata să intre în războiu. Niciodată o asemenea hotărâre nu a fost luată consideraţie. „ Dorinţa noastră a fost să trăim în pace cu toate naţiunile, a încheiat d. Morgestierne. Cin© nu consimt© să înarmez© prin contribeția lui brațul unui luptător care vrea să se apere Puterea armatei se sprijină p© ©©ntribut Țării.