Universul, mai 1940 (Anul 57, nr. 132-147)

1940-05-16 / nr. 132

Anul al 57-lea 12 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov CELE Studiile tehnice ale specia­liştilor au scos deseori în evi­denţă însemnătatea unei bo­găţii nevalorificate suficient: gazul metan, întrebuinţarea acestui gaz drept combustibil necesar lo­cuinţelor, industriilor, etc. ar economisi două alte bogăţii care pot fi plasate pe piaţa internaţională ori întrebuin­ţate in ţară : păcura şi lem­nul. Prevederile stabilite prin dreptul de monopol acordat „Societăţii de gaz metan”, anul trecut, au avut darul să nemulţumească administra­ţiile unora din oraşele intere­sate, cari au pus anumite condiţiuni dictate de grija faţă de locuitori. Un memoriu explicativ a fost înaintat autorităţilor su­perioare de „Uniunea oraşelor din România”, problema n’a fost rezolvită şi Societatea de gaz metan invocă opoziţia în­tâmpinată din acest loc drept scuză a întârzierii pusă in intensificarea utilizării gazu­lui metan. Indiferent dacă dreptatea e de partea „Soc. de gaz me­tan” ori de partea „Uniunii oraşelor”, fapt cert e că avem la îndemână o bogăţie incal­­i energia­ curabilă, pe care n’o între-­­ buinţăm îndeajuns şi, în schimb, utilizăm la încălzitul locuinţelor lemne în proporţie de 80% şi păcură în proporţie de 14,30%. Având la dispoziţie gazele naturale, cari pot fi transfor­mate în energie fără prea multă cheltuială, dăm dovadă că nu ştim să ne gospodărim utilizând păcura atât de cău­tată astăzi, ori lemnul ce poa­te fi valorizat in atâtea alte domenii. Conducătorii economiei na­ţionale au datoria să studieze problema fără întârziere, să armonizeze interesele invoca­te de administraţiile comu­nale cu cele ale societăţii ex­ploatatoare, înlăturând moti­vele de temporizare şi impu­nând începerea unei activi­tăţi practice pentru distribui­rea şi utilizarea gazului me­tan. Am pierdut prea mult timp cu discuţii contradictorii, me­morii şi obiecţiuni. Pentru că e vorba de o sursă de energie întrebuinţabilă în zeci de do­menii, cei în drept trebue să facă dovada că au în sistemul de rezolvire aceeaş însuşire . C­ONTINUITATE D. consilier regal Gh. Tătă­resc­u, preşedintele consiliului de miniştri, a sintetizat într’o scurtă formulă felul cum tre­­bue privită reconstituirea ca­binetului : „Nici guvern nou, nici program nou”. Intr’adevăr, cea mai mare sparte dintre miniştrii fostului guvern, se găsesc în acelaş loc de răspundere în guvernul de azi. In ce priveşte politica ex­ternă, d. prim ministru a ţi­nut să precizeze că România va continua politica de pace, de independenţă şi de apăra­re pe care a afirmat-o în atâ­tea rânduri. Cea mai strictă neutralitate va fi observată în toate îm­prejurările, întărind legături­le cu aliaţii noştri din înţe­legea Balcanică şi dezvol­tând relaţiile normale pe care le avem cu toate popoarele. Acestea rămân obiectivele permanente ale politicii noas­tre, a precizat d. Tătărescu. Guvernul va veghea ca ţara noastră să-şi poată împlini menirea, nelăsându-se atrasă în vârtejul unor interese care nu sunt ale ei, şi, această po­litică pacinică de veghe ne-a determinat şi ne determină să desăvârşim pregătirea noas­tră tehnică, să înzestrăm oşti­rea cu toate cele necesare, în care scop sacrificiile unanime ale tuturora au dovedit încă odată strânsa solidaritate na­ţională pe care statul se poate bizui. Ca o subliniere a acestei so­lidarităţi, d. prim - ministru Tătărescu a anunţat că, pe planul intern, va urmări mai departe ţelurile politicei de destindere şi de împăciuire. Tot în domeniul intern, una din cele mai de seamă preocu­pări, e cea privitoare la eco­nomia generală a ţării cu toa­te ramificaţiile ei. Urmările războiului, greutăţile ivite în calea normală a schimburilor cu străinătatea, dificultatea procurării materiilor prime necesare industriilor, sunt cauzele fireşti ale urcării pre­ţurilor şi deci ale scumpirii costului vieţii. La aceste cauze se mai a­­daugă specula ilicită căreia trebue să i se pună frâu, iar „noile organe şi noile norme de conducere şi de reglemen­tare a întregei noastre econo­mii” — menţionate în decla­raţiile d-lui prim-ministru — vor avea în vedere toate la­turile problemei ce interesea­ză şi statul şi massele popu­lare. In această epocă de îngri­jorare generală, unitatea su­fletească cea mai desăvârşită, trebue să domnească. Intere­sele ţării, trec înaintea tutu­ror celorlalte considerente şi de acest imperativ trebue să ţină seama şi conducătorii şi conduşii. De înţelepciunea conducă­torilor şi de disciplina condu­şilor, depind: propăşirea ţării, viitorul neamului, integrita­tea hotarelor, buna stare a tuturor cetăţenilor ; înţelep­ciunea şi disciplina ne garan­tează libertatea, avutul, viaţa generaţiilor de azi ori de mâi­ne; cu ele putem privi cu în­credere desfăşurarea eveni- V. IN CORPUL ZIARULUI: — Regina Wilhelmina a Olandei Împreună cu Principesa Juliana şi Principele Bernhard au sosit la Londra. Cum va duce Marea Bri­­tanie răsboiul. — Declarațiile d-lui Churchill — Aliații nu vor interveni în Indiile olandeze. v * s­ajl'1 EXEMPLARUL­­ In România 3 tei In străinătate 6 lei Taxa poștală pr­ătită In numerar contom­ aprobării Dir. G­ le P. T. T. Nr. 24.464/939 URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE Şl TELEFONICE REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23*» CER­E­E­A TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 R>. rj2 JTof 16 Mai i960 12 Pagini P 1111 DIRECTOR ŞI ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU BOGĂŢII RISIPITEI TENSIUNEA DIN MAREA MEDITERANĂ La începutul războiului eu­ropean, Italia a adoptat po­ziţia de nebeligeranţă, confir­mată în Decembrie 1939 de Marele Consiliu Fascist ca şi de Contele Ciano în discursul rostit la 15 Decembrie 1939 în faţa Camerei fasciilor şi corporaţiilor. Această atitudine nu tre­buia interpretată ca o politi­că de neutralitate sau de pa­sivitate. Ea constituia o poli­tică de libertate de acţiune, menită să îngăduie adaptarea la situaţia internaţională cre­ată de desfăşurarea raportu­rilor diplomatice ale Italiei şi a evenimentelor militare din­tre beligeranţi. Baza politicii italiene ră­mânea pactul de alianţă ita­lo-german din Mai 1939. Lu­crul a fost în mod constant a­­firmat la Roma, în cursul ul­timelor opt luni. Raporturile cu Puterile oc­cidentale şi cu Statele balca­nice rămâneau în vechiul lor cadru, în primele luni după izbucnirea conflictului euro­pean. Acordul din 16 Aprilie 1938 pentru menţinerea Sta­tului quo în Mediterana, care fusese consacrat de o vizită la Roma a d-lui Chamberlain şi pe care în primăvara lui 1939 nu-l sanduise ocuparea Albaniei, părea să constituie până în ultimele luni norma relaţiilor italo-engleze. Inter­zicerea transporturilor de căr­buni germani in Italia la în­ceputul anului în curs a dat prilejul primei neînţelegeri serioase în relaţiile italo-bri­­tanice. Legăturile dintre Franţa şi Italia păreau şi ele că au in­­trat pe o linie normală, după denunţarea acordurilor de la Roma şi după încordarea gra­vă, care in primăvara lui 1939 matice ale celor două ţări. De la izbucnirea războiului euro­pean nici un fapt excepţional nu tulburase raporturile franco-italiene. Mediterana părea destinată să rămână o zonă europeană liniştită. Acordurile provizorii ale Angliei şi Franţei cu Tur­cia în Mai şi Iunie 1939 pro­vocase o nemulţumire destul de vie la Roma. După izbuc­nirea conflictului european, încheierea pactului de la An­­kara, în Octombrie trecut, nu dăduse însă prilejul unei re­­acţiuni deosebite din partea diplomaţiei sau presei ita­liene. Faţă de ţările balcanice, di­plomaţia italiană adoptase o atitudine înţelegătoare şi multe priviri se îndreptau spre Roma în speranţa unei politici de menţinere a statu­lui quo politic şi social în Sud­­estul european. Retragerea trupelor italiene şi greceşti de pe frontiera Albaniei , a­­niversarea de trei ani a pac­­tului de la Belgrad, comemo­rat cu cordialitate, la Roma ca şi în capitala Iugoslaviei, dedeau, între altele, dovada concretă a acestei politici de destindere. După întâlnirea dela Bren­­ner, care corespundea cu sfâr­şitul anchetei d.lui Sumner Welles în Eupora, s’a produs însă o schimbare învederată în orientarea politicii romane. Fără ca poziţia oficială de nebeligeranţă a Italiei să su­fere vreo schimbare, spriji­nul politic şi de presă al Ita­liei faţă de Reich a devenit mai activ şi mai puternic. Moderată în aprecierea păcii de la Moscova, care punea ca­păt răsboiului ruso­ finlandez, presa italiană adopta, o atitud (tine in întregime favorabilă caracterizase relaţiile diplo-­­ acţiunii militare germane la Norvegia, ale cărei rezultate corespundeau de altfel în bu­nă parte prevederilor ei. întărirea forţelor navale anglo-franceze în Mediterană — ca epilog al campaniei din Norvegia — inăspria şi mai mult raporturile dintre Italia şi Aliaţi. Nu se poate şti exact in ce măsură situaţia din Mediterană a putut influenţa pe cea din marea Nordului sau acţiunea din marea Nor­dului a putut determina creş­terea încordării în Meditera­nă, unde de curând au intrat in serviciu două puternice u­­nităţi cuirasate italiene de 35.000 de tone, Littorio şi Vi­toria Veneto şi unde au loc în prezent manevre navale de lungă durată ale flotei ita­­liene. Schimbarea de atitudine a politicii italiene a luat o for­mă concretă în urma mai multor manifestaţii oficiale: raportul ministrului Pietro­­mardin şi declaraţiile minis­­trului Culturii Populare de Pavolini către ziarişti despre efectele controlului naval al Aliaţilor asupra intereselor Italiei, precum şi expunerea amiralului Cavagnari. Sub­­secretarul de Stat al mari­nei, asupra intereselor medi­­terane ale Italiei ale urmă­­rilor controlului aliat şi ale pregătirilor navale italiene. Aceste manifestări corespund cu începerea acţiunii militare germane in Olanda şi Bel­gia, primită şi ea favorabil de presa italiană. O notă oficioasă franceză răspunde criticilor aduse la Italia condiţiunilor in care se face controlul naval aliat, arătând că aliaţii n’au căutat să facă din blocadă un ins­trument de dominaţie corner. (Continuare in pag.1­2-a) IN OLANDA Soldaţi olandezi in drum spre front IMPRESIA LA PARIS ASUPRA PRIMELOR ZILE DE LUPTA Uriaşă bătălie de tancuri.—încrederea francezilor in unităţile lor motorizate.—2000 de tancuri in luptă.*—Grosul trupelor n a fost incă angajat din nicio parte. — Atitudinea presei americane produce mare satisfacţie la Paris Prin telefon de la corespondentul nostru din Paris Paris, 13. — Opinia publică ur­măreşte aci cu deosebit interes dar cu calm principalele faze ale bătăliei care se întinde acum din munţii Vosgi până în Marea Nor­dului. In Olanda, trupele germane pă­trunzând în parte dincolo de râ­urile Iselle şi Meusa, trupele I frontierei olandeze se retrag către I cea de a doua linie a apelor care­­ protejează spaţiul Roterdam-Haga şi Amsterdam-Utrecht care for­mează sistemul defensiv olandez. Dar, după cât se pare, înainta­rea germanilor se face foarte încet. In interiorul Olandei, acţiunea armatei ajutată de populaţia ci­vilă continuă cu succes deplin în ce priveşte curăţirea ţărei de pa­­raşutiştii germani. Ei sunt cap­turaţi sau nimiciţi cu toate că sunt fie în uniforme engleze sau olandeze fie deghizaţi în preoţi şi chiar în femei.­­ In Belgia bătaia se dă în două regiuni. La nord de Meusa, în regiunea Maastricht-St. Trond se ştie că germanii au reuşit să treacă pes­te canalul Albert deoarece ofiţerul însărcinat de a arunca în aer po­durile a fost omorît de o bombă. Dar faptul că al doilea pod a fost în urmă aruncat în aer şi că ast­fel germanii nu mai au decât un singur pod pentru trecerea tru­pelor motorizate a slăbit acţiunea lor. Atacurile germane sunt foar­te violente dar aviaţia aliată şi detaşamentele motorizate france­ze au reunit contraatacurile lor la sud-est de Ti­rlemont cauzând pierderi considerabile trupelor germane. In aceste regiuni se poate spune că se dă o bătălie uriașă de tancuri contra tancuri. Sunt pes­­te 2000 de tancuri anga­jate in această luptă care e într’adevăr fără prece­dent. A doua ofensivă este la sud de Meusa în munții Ardeni. Bătălia e în curs. Pe frontul Lorénél cu toată violenţa preparată de artile­rie atacul german nu a fost dat cu aceeaşi tărie ca între Forbach şi Sarre. In ansamblul luptelor, după informaţiuni din sursă exce­lentă ce le-am obţinut astă seară, nu este vorba până a­­cum decât de lupte de întâr­ziere pe care le dau aliaţii şi care urmăresc ca trupele lor să se poată instala pe o soli­dă linie de rezistenţă. Aliaţii îşi transportă trupe­le cu mare rapiditate. Se su­bliniază că deocamdată nu au fost angajate nici dintr-o par­te nici de cealaltă decât uni­tăţi importante de avant­­gardă, grosul trupelor nein­­trând încă în acţiune. In tot cazul, la Paris se ur­măreşte cu multă seninătate desfăşurarea luptelor. Primele lupte au dovedit că aviaţia aliată luptă cu multă eficacitate contra a­­viaţiei germane. Deasemenea aceste prime lupte au dovedit excelenta calitate a materialului fran­cez motorizat precum şi a oa­menilor cari luptă în aceste unităţi. Desigur toată lumea se aş­teaptă aci la o alternanţă de succese şi de insuccese, dar nimeni, absolut nimeni nu se îndoeşte de victoria finală. * Se subliniază atitudinea vi­­tregei prese americane, chiar L (Continuare vii pag. 2-a) MERSUL RĂZBOIULUI Bort colii mari se anunţă d­e pe toate fronturile din apus. Pe pământ, în aer şi pe apă forţele beligerante se încleştează tot mai mult într-o luptă pe viaţă şi pe moarte. Din Berlin se anunţă că trupele germane din O­­landa au ocupat în între­gime provincia Groningen, iar trupele care operează în Belgia au ocupat Liege. Presiunea germană se accentuiază. Trupe franceze sosesc conţinută în Belgia, fiind pretutindeni aclamate de populaţie, încep atacurile şi pe linia Magmnot. Pierderile aviaţiei belige­ranţilor sunt în fiecare zi considerabile. OPERAŢIILE IN CURS DIN OLANDA ŞI BELGIA Acţiunile ofensive germane pe liniile Issel şi Anvers-Longwy. **» Apariţia „paraşutiştilor“ In actuala fa~ă a operaţiilor militare şi aere­ne din Olanda şi Belgia se pot desprinde — după cele anunţate prin co­municatele oficiale ale beli­geranţilor — următoare­le fapte: In Olanda de nord, trupele germane au ocupat provincia Groningen dintre frontiera de est a acestei ţări şi coasta o­­rientală a lacului Zuiderzee, care n’a avut niciun dispozitiv de apărare, fiind o regiune a­­coperită de mlaştini, turbe şi de o reţea de canale. De-alungul căei de apă for­tificată Issel, între vest de Arnhem şi vărsarea Issel-ului în lacul Zuiderzee, s’a angajat de două zile o bătălie. O co­loană germană a reuşit să străpungă această linie in­­tr’un sector şi ea caută să for­ţeze trecerea spre vest în di­recţia Awersfort. Mai la sud, între Hess­el­t şi oraşul Maastrich, ocupat a­­cum trei zile de germani, — o acţiune ofensivă este în curs, care interesează dispozi­tivul de apărare belgian de la nord-est, constituit de cana­lul Albert. Acest canal, între Anvers şi Visé (Liege), lung de 125 km., a fost organizat defensiv cu scopul de a opune un obsta­col puternic unei ofensive inamice de la nord şi est. Ofensiva germană din această parte a avut ca obiectiv în­toarcerea fortificaţiilor din jurul Liege-ului. O coloană germană a trecut canalul Albert­ în­tr-un nume, iar în celelalte părţi trupele olande­ze opun rezistenţă. O altă acţiune ofensivă ger­mană a avut ca obiectiv Lié­­ge-ul, care constitue cheia strategică a întregului dispo­zitiv de apărare belgian, An­vers-Longwy. După comunicatul oficial german, câteva forturi au că­zut şi trupele germane au o­­cupat Liege-ul. Căderea Lie­ge-ului va determina retra­gerea trupelor belgiene pe a doua linie de apărare. Mai la sud, in regiunea Ar­dennes, forţele belgiene coo­perează cu cele franceze. Aceasta e o regiune cu ob­stacole naturale: păduri, mla­ştini, cursuri de apă şi nume­roase defileuri. Probabil că o a doua bătălie se va angaja de franco-anglo-belgieni in partea centrală a Belgiei. Comunicatul german a a­­nunţat şi ocuparea ducatului Luxemburg. Prezintă un deosebit inte­res de ordin militar acţiunea desfăşurată de germani în petăţi militare belgiene, paraşu­­tişti germani, precum şi i­» câteva cartiere mărginaşe al® oraşului Bruxelles. O parte din aceste elemente a fost nimicită dar, altă par­te a putut să îndeplinească misiunile ce li s’au încredin­ţat. Guvernul francez a anutti­ţat că de­oarece armatele ger­­mane s’au folosit în cursul o­­peraţiilor din Belgia şi Olandea­brăcaţi in uniforme olandeze, belgiene, sau civile, în cazul când asemenea elemente vor fi capturate pe teritor fran­cez şi nu vor purta uniforme germane recunoscute, ele nu vor putea beneficia de trata­mentul cuvenit prizonierilor militari. Din Berlin s-a anunţat că paraşutiştii fac parte din ar­mata regulată, poartă unifor­(Continuare in pag. 2-a)­landa şi în Belgia prin deta­ de paraşutişti, adeseori îm­pamentele transportate cu a­­vioanele şi prin echipe de pa­raşutişti în diferite regiuni şi centre din interiorul acestor ţări. D. Van Kleffens, ministrul afacerilor străine al Olandei, a declarat că paraşutiştii ger­mani au coborît după începe­rea ostilităţilor „în cerc” în jurului oraşului Haga, ca şi în alte puncte. In Belgia, de­ asemenea, au aterizat in spatele unor ani­ Frontul aproximativ germano-olando-belgian din ziua de 13 Mai­­. Fruntaş rexist împuşcat Paris, 13 (Radar)­. — Corespon­dentul Agenţiei Ştefani află că imul din şefii mişcării rexiste belgiene, Kerres, a fost împuşcat de o sentinelă pe când încerca să se apropie de o cazarmă. IDEALUL GENERAŢIEI DE AZI de N. IONESCU-SISEŞTI prof. la facultatea de Medicină. Generaţia de la 1848 a vibrat în idealul independenţii naţio­nale, pe care l-a servit cu o înăl­ţime de sentiment patriotic mer­gător până la jertfa liber consim­ţită. Generaţia dinainte de 1914 a crescut în cultul României între­gite. Schimbul de cărţi şi de re­viste între ţara liberă şi provin­ciile subjugate îmbrăca pe vre­mea aceia forma unei comunicări pioase. Vizitele peste Carpaţi e­­rau pelerinagii naţionale. Cei ce pătimeau pentru neam erau ve­neraţi ca nişte mucenici. Care-i idealul generaţiei noas­tre ? Căci este datoria intelectualilor acestei ţări să dea un conţinut psihic formei sociale în care se organizează România de as­tăzi. Una din cauzele continuei cr­ize a tineretului din ultimii 20 de ani, stă în faptul că el nu-şi putuse făuri un ideal care să-i­ călăuzească elanurile şi să-­i ab­soarbă capacitatea de creaţie. Sunt oameni gata să răspun­dă: „Idealul generaţiei noastre, ca şi al celor ce vor veni, este să păstreze România întregită“. Mediocră gândire despre lucru­rile omeneşti. Psihologie nulă. Pentru că idealul nu-i o formulă statică. Ci prin esenţă o formulă dinamică, generatoare fără înce­tare de creaţie. Numai cu preţul acesta idealul se menţine şi înviorează un po­por. Altminteri idealul e înlocuit­­ cu alt ideal, sau poporul degene-­­ lează şi piere. Alţii vor zice: „Vorbeşti de ideal când probleme de existenţă bat la poarta conştiinţei popoa­relor ? Este inoportun“. Slabi istorici aceştia. Niciodată problema unui ideal nu-i mai o­­portună pentru popoare decât în perioade de criză. Ori ea însăşi nu-i decât o zvârcolire după un­­ nou ideal.. Găsirea acestuia, ca­litatea lui şi servirea lui cu reli­giozitate sunt în împrejurări tul­buri garanţii de salvare. ■ Ce ţel poate încălzi azi poporul românesc? Căci idealul e o con­cepţie susţinută de un sentiment. Sau o pornire afectivă luminată de o ideologie. Să scrutăm adâncurile sufletu­lui românesc şi să vedem de ce creaţiuni este el capabil. Este el în stare, de exemplu, să dea un neam de mari comer­cianţi, cum au fost odinioară Fe­nicienii, Veneţienii ? Răspunsul e negativ fără ză­bavă. N'avem acest talent înscris în celulele noastre nervoase. Via­ţa economică contimporană e martoră că nu posedăm decât an­tipodul acestei virtuţi N’avem de altfel nici situaţia geografică care să favorizeze o desvoltare întinsă pe planul comercial. Putem noi năzui să ajungem o ţară de mare creaţie industrială? Analiza nu ne îngăduie să fi­(Co­­tinuare la pag. 2-a) GERMANIA PROTESTEAZĂ CONTRA MĂSURII ALIAŢILOR CA PARAŞU­TAI! SĂ FIE TRATAŢI FRANCTIRORI CE REPRESALII ANUNŢĂ REICHUL. Prin telefon de la corespondentul nostru particular Berlin, 13. — Deoarece atât comunicările din sursă germa­nă, cât şi cele din tabăra ad­versă asupra rezultatului ofen­sivei germane în Belgia şi O­­landa sunt lipsite de amploare şi deoarece nu se poate pune bază de­cât pe comunicatele o­­ficiale, încordarea opiniei publi­ce creşte pe zi ce trece. In schimb, cercurile neutre observatoare din Berlin co­mentează polemica intervenită pe chestia paraşutiştilor ger­­ma­ni. Aliaţii susţin că aceste trupe speciale germane au apărut pe teritoriul străin fără să poarte uniforme sau chiar purtând uniforme ale armatelor ad­verse. Aceste afirmări sunt combă­tute de germani, răspunzându­­se că uniforma paraşutiştilor este poate neobişnuită, însă totuş caracteristică din cauza misiunii speciale a acestei ca­tegorii de trupe. Din cauza aceasta, hotărîrea primului ministru al Franţei, ca paraşutiştii germani să nu fie consideraţi trupe regu­late ci ca franctirori şi în con­secinţă executaţi, a provocat o intervenţie oficială germană pe lângă aliaţi. Ministerul afa­cerilor străine al Reichului, prin mijlocirea puterilor care repreziintă în Germania inte­resele Belgiei, Franţei, Angliei şi Olandei, a transmis azi la prânz acestor guverne o notă in care protestează contra ho­­tărîrii d-lui Reynaulf ca para­şutiştii germani să nu fie con­sideraţi ca trupe regulate, a­­nunţând ,,cele mai severe mă­suri de represalii“ în cazul când aceştia vor fi trataţi ca franc­tirori şi executaţi. Textul exact al acestei note nu a fost publicat încă, şi a­­nume cu motivarea că se aş­teaptă comunicarea ei guver­nelor aliate. După cât se spune, natura represaliilor germane n­u este încă precizată. Din comunica­tul înaltului comandament ger­man reese totuş că nota con­ţine atacuri împotriva persoa­nei d-lui Reynaud şi precizează că pentru fiecare paraşutist german executat vor fi împuş­caţi 10 prizonieri francezi. Cercurile germane autorizate anunţă de asemenea că nu s-a hotărât încă dacă şi cazurile în care paraşutiştii germani vor fi atacaţi de populaţia civilă vor atrage represaliile anun­ţate. Se poate spune însă că în asemenea cazuri vor fi trataţi conform dreptului internaţio­nal, iar civilii în cauză vor fi consideraţi ca franctirori, a­­plicându-li-se sancţiunile res­pective. MEMBRII AMBASADEI BELGIENE DIN BERLIN AU PĂRĂSIT TERITORIUL REICHULUI Berlin, 13. — Membrii amba­sadei belgiene din Berlin şi re­prezentanţii presei belgiene de aci au fost conduşi la graniţa elveţiană, pe care urmează s-o treacă, imediat ce personalul ambasadei germane din Bru­xelles va fi trecut şi el în Ger­mania, ceeace se pare că s’a şi întâmplat. Membrii legaţiei olandeze sunt încă reţinuţi în capitala Reichului, deoarece n’au par­venit încă până acum ştiri pre­cise asupra situaţiei personalu­lui legaţiei germane din Haaa.

Next