Universul, octombrie 1940 (Anul 57, nr. 270-300)

1940-10-01 / nr. 270

ECONOMICE-FINANCIARE! curier judiciar Sindicalizarea obligatorie ! Naţionalizarea bursei de valori a producătorilor de PAUL HORIA SUCIU - Conferenţiar universitar Directivele Conducătorului­­Statului român, d. general Ion Anti­escu, cu privire la reorga­nizarea economică precizează ca «scop esenţial: coordonarea eco­nomiei naţionale, iar ca mijloc principal: sindicalizarea obliga­torie a producătorilor. Coordonarea economiei naţio­nale este rezultanta a trei serii de măsuri: armonizarea între activităţile economice particu­lare, între activităţile serviciilor ■publice având caracter econo­mic şi între departamentele e­­conomice menite să echilibreze activităţile economiei particulare şi acelea ale economiei de Stat, să arbitreze între interesele o­­uuse, să le îndrumeze unitar şi să le controleze în realizările lor. Acest aspect al armonizării e­­©onoinice a format obiectul ar­ticolului „Coordonarea economiei naţionale”, publicat în „Univer­sul” din 23 ort. In articolul de faţă ne propunem să adâncim în sectorul coordonării econo­miei private, principalul mijloc de realizare, asocierea obligato­rie a producătorilor in sindi­cate. Scopul sindicalizării obligato­rii a producătorilor este să in­tegreze sforţările individuale şi fragmentare în sforţarea colec­tivă, a economiei naţionale, coordonând „interesele fiecăreia cu interesele tuturor şi interesul tuturor cu interesele supreme ale ţării”. Potrivit acestui scop „in­teresul producţiei trece înaintea interesului producătorului”; fie­care ramură de producţiune de­vine o unitate organică cu o funcţiune bine determinată în economia naţională, iar organi­zatorul întreprinderii devine ispunzător de îndrumarea dată­­ red­ucţiunii. In principiu, producţiunea ră­mâne liberă, dar o libertate disc­i­plinată. Nimeni nu poate fi s­ustrâns de a nu participa, sau det a eşi din producţiunea bu­­nurilor; oricine însă, intră în producţiune prin întemeierea u­­niei întreprinderi economice, fi­să intrat şi atâta timp cât ră­m­âne,­rebue să se conformeze disciplinei respective, aşa cum fie pildă se practică actualmente in colegiul inginerilor, medici­­avocaţilor, etc. Statul nu­­se ar vine direct în întreprinde­ri sa­u în producţiunea econo­­că decât atunci când lipseşte sau este insuficientă iniţiativa particulară sau când sunt în­ joc interese superioare. Disciplinarea producţiei pre­supune sindicalizarea pentru fiecare articol standardizat a tu­turor producătorilor, pe ţară. Nimeni nu poate produce arti­colele standardizate decât dacă face parte din sindicatul arti­­colului respectiv. Prin aceasta, sindicatul devine reprezentantul­­legal al intereselor grupului şi răspunde în faţa Statului de e­­xecutarea, în interesul colecti­vităţii, a funcţiunei productive a membrilor săi. Funcţiunea sindicatelor constă deci în raţionalizarea pe teren a producţiei economiei particu­lare. Ele fac propuneri de stan­dardizare a produselor de gene­rală necesitate şi de contingen­­tare a lor în raport cu nevoile consumului. Ele repartizează cantitatea producţiei standardi­zate, pe cote proporţionale în­tre membrii sindicatului, îngri­jind de îmbunătăţirea calitativă a produselor, de utilizarea în­­tregei capacităţi productive, şi, prin producţia în serie, de iefti­nirea preţurilor. Prin organizarea sindicală, e- erercitându-se un control efectiv asupra limitării producţiei la ni­velul consumului, se evită riscu­rile supra-investiţiunilor şi su­­pra-producţiei, se organizează aprovizionarea în comun cu ma­terii prime, se favorizează între­buinţarea raţională a creditelor, şi, prin organizarea desfacerii directe la consumator, se înlă­tură crizele economice. Prin sindicate se obţine un control regal al preţurilor din partea autorităţilor publice, ieftinirea preţurilor de desfacere la con­sumatori şi evitarea speculei. Sindicatele mai pot servi în mod direct la satisfacerea interese­lor Statului, înlesnind aprovi­­zionarea regulată şi ieftină a in­stituţiilor publice, precum şi plata solidară a dărilor in ra­port cu producţia efectivă. Constituirea sindicatelor se poate face pe bază de norme co­mune, alcătuind un statut tip, care să permită concentrarea verticală a producţiei în fazele ei succesive de la materia primă până la produsul finit. Toate sindicatele de producţiune pot apoi să fie coordonate într’o sin­­gură mare unitate pe ţară, al­cătuind Oficiul naţional al pro­ducţiei. Pe lângă această organizare verticală pe întreaga ţară, este utilă şi coordonarea orizontală, prin gruparea tuturor sindicate­lor existente într-o regiune eco­­nomică. Această coordonare ori­zontală ar reprezenta interesele economice locale întrunite în Camere economice regionale. In camerele economice regionale ar participa pe lângă reprezentan­ţii sindicatelor de producători (patroni şi salariaţi) şi delega­ţii celorlalte interese economice, cum ar fi reprezentanţii asocia­­ţiunilor de negustori, bancheri, consumatori. La rândul lor, ca­merele economice ar fi coordo­nate pe ţară în Uniunea came­relor economice, formând orga­nul central de documentare şi informare directă a Statului a­­supra nevoilor şi posibiităţilor de rezolvare a problemelor eco­nomice locale şi generale. Sindicalizarea obligatorie a producătorilor nu este o ideie nouă. Ea a fost propusă în ţara noastră prin legea sindicatelor industriale din 31 Iulie 1918 şi apoi prin anteproectul de lege al d-lui Mihail Manoilescu, fost ministru al industriei şi comer­ţului, în 1931. Atât legea cât şi anteproectul fiind propuse în e­­poci predominând sistemul eco­nomic individualist liberal, n’au avut urmări practice. Intre timp, necesităţile faptice şi pre­facerile ideologice au condus la răspândirea formelor de asocia­­ţiuni particulare având caracter de monopol. Aceste monopoluri de fapt au dat bune rezultate de raţionalizare practică a produc­­ţiunei şi, dacă se înlocueşte sco­pul lor egoist urmărind maxi­mum de câştiguri individuale, cu scopul altruist urmărit satis­­facerea nevoilor obşteşti (însă recunoscându-ii-se o justă re­munerare), problema actuală a raţionalizării producţiei se re­duce la generalizarea acestor forme de oganizare prin trans­formarea monopolurilor de inte­res particular în monopoluri de interes public. Avantajele acestei transfor­mări ar fi deosebit de mari: pe plan individual, s’ar elimina riscurile conjuncturii şi s’ar da siguranţa desfacerii producţiei, iar pe plan naţional s’ar înlocui lupta concurenţei prin colabo­­rarea şi coordonarea sforţărilor izolate a întreprinderilor, îndru- Ş mându-se în mod conştient forţa creiatoare a iniţiativei particu­lare către satisfacerea interese­lor generale şi naţionale. De a­­ceia, recentele directive ale Con­ducătorului Statului de orien­tare către sindicalizarea obliga­­torie a producătorilor, apar in momentul de faţă oportune, ele încadrându-se în mersul firesc al evoluţiei economiei româ­neşti. Situaţia de la 18­25 agricolă Septembrie Timpul S’a menţinut călduros. Au căzut ploi generale în Banat şi Transilvania şi parţiale în Moldova şi Oltenia. In restul ţării seceta continuă. Starea culturilor nerecoltate încă este mulţumitoare. Timpul călduros din ultimile săptămâni a ajutat mul po­rumbului care a intrat în­coa­ce­­e. Treeratul păroaselor este pe sfârşite. Se continuă recoltatul fasolei, cartofilor şi floarei soarelui. In câteva judeţe, Timiş To­­rontal şi Târnava Mică a înce­put culesul porumbului timpuriu. Arăturile se fac cu greutate din cauza lipsei animalelor de tracţiune, la care în unele re­­­­giuni se adaugă uscăciunea pă­­­­mântului.­­ Pe alocurea a început semă­­natul orzului, grâului şi secarei I de toamnă.­­ Se continuă cu recoltatul şi treeratul orezului. Producţia este foarte bună. Convocare Acţionarii Societăţii „AUTO­­MODERN“ S. A. R. cu sediul în Bucureşti, Bulevardul Mărăşeşti No. 30, sunt convocaţi în aduna­re generală extraordinară pe zi­ua de 23 Octombrie 1940 orele 4 p. m. în biurourile societăţii din Bulevardul Mărăşeşti No. 80 cu următoarea ordine de zi: 1. Raportul Consiliului de ad­ministraţie. 2. Modificarea dispoziţiunilor art. 14 şi 17 din statute. 3. Ratificarea cooptărilor în consiliul de administraţie şi în consiliul cenzorilor. 4. Eventuale. AUTO-MODERNE SOC. ANONIMA ROMANA Preşedinte Gh. Popp. 7 Domnii abonaţi sunt rugaţi ca la orice reclamaţi® sau schimbare de adresă să bine­­vroiască a ne trimite eticheta cu care primesc ziarul, iar spre a fi prompt serviţi, la reînoi­­rea abonamentului să lipească pe cuponul mandatului poştal eticheta abonamentului expirat. din Bucureşti In cadrul preocupărilor nou­lui regim, venit la cârmuirea ţării spre a da, printre altele, un ritm cu adevărat naţional vieţii noastre de stat, îmbâc­sită până acum cu tot felul de elemente străine de sufletul românesc, s’a păşit şi la bur­sele din ţară la o primenire serioasă a compunerii acestor instituţiuni, unde mişunau până acum, în deosebi peste 30 la sută ovrei. In şedinţa ţinută ori la a­­miazi de comitetul bursei de efecte şi acţiuni, sub preşe­dinţia d-lui Adrian Oţoiu, a­­sistat de d-nii: Sever Dan, sindicul bursei, dr. N. N. Stoi­­ka, comisarul guvernului şi Pandele Iconomu, secretarul general al bursei, s’a analizat stăruitor această chestiune, păşindu-se de îndată la RA­DIEREA A 60 DE REMI­ZIERI EVREI şi anume : Leibovici Arfeur, Leon M. Leon, Ciuraru D. Uie, Caras Moritz, Fiinkels Iulius, Albeianu M. Al­bert, Cot­o Leon, Emanuel Geor­ge, Schwartz Marcel, Schnürer Berman, Hirsch Eduard Eremia, Bemfeld Nathan, Berladt Eduard Gaimon Adolf, Freudman Iacob, Steiner Moritz, Leiba Strul, Drucker Isidor, Levy Iosif, Maer Marcu, Maier Iulius, Levy D. Moscu, Schapira Leon, Seidler Mauriciu, Carniel Solomon, Grunberg Ludovic, Levy I. Iosif, Gerscovici Moise, Hirsch Ale­xandru, Marcu Marcel, Marcu Benedict, Rosenberg Adolf, Co­hen Elias Avram, Perlmutter Avram, Almatach Isac Misiim,, Zwiebel August, Starch Wilhelm, Ledeaniu Iosif, Bunlu I. Marcu Alhailel Aron, Goldstein Moise (Bucu), Pesth­oeoff Abram, Sas­­son Bej­amin,­­Blatt Mauriciu, Farchy Maurer, Berghel Aron, Bassa Iosif, Meschia Iacob, Eb­ner Lorentz, Sufrin Avram, Glasmann Nathan, Levy Marcu Ghenase, Werfel Solomon, Ro­senthal Marcel, Salom Samuel, Streit David, Streit Leon, Amu­­dai Mathias, Furman Leon şi Zentler Moritz. Situaţia celorlalţi remizieri evrei rămâne în cercetare, ur­mând ca până la 9 Noembrie a. c. să li se clarifice situaţia con­form decretului întocmit de mi­nisterul economiei naţionale. De asemeni cei trei suplinitori evrei Roth Emil, Segali Herman şi Profetta Samson, au demi­sionat. In ce priveşte SITU­AŢI­A AGENŢILOR OFICIALI E­­VREI în număr de cinci, Co­­ciu 'Eskenasy, S. Wexler, S. Schuman, I. Focşaner şi Achil­­le Şaraga, întrucât aceştia au fost numiţi prin decret regal actele respective au fost îna­intate ministerului de resort, spre a soluţiona situaţia prin mijloacele legale. Au fost consideraţi de ase­menea demisionaţi din func­ţiunea de arbitri d-nii I. Cor­nea şi Kaufman Gustav. In vederea pregătirii elemen­telor de origină etnică s’a hotă­rât ca să înceapă cursurile la şcoala pregătitoare de remizieri şi funcţionari de bursă pe ziua de 7 Oct. a. c. Aspecte din piaţa oraşului R. Sărat R.-Vâlcea, 27 Sept. Sunt multe cauzele care au contribuit la scumpirea princi­palelor articole de consumaţie pe piaţa oraşului nostru. Unele din aceste cauze având un caracter general, destul de bine cunoscut, deci nu ne vom ocupa de ele. Ne vom ocupa aci numai de acele vechi racile ale administra­ţiei locale, care , călăuzită de o greşită concepţie gospodărea­scă, sau în graba de a creda cât brufi multe venituri pe seama bu­getului împovărat de cheltuieli inutile, a născocit fel de fel de taxe şi impozite indirecte pe spi­narea populaţiei, începând cu timbrul pe pâinea neagră a să­­­racilor şi culminând prin taxele puse pe osemintele deshumate din cimitirele oraşului. Edilii noştri n’au înţeles, se vede, că singura raţiune logică pentru care a fost creiat postul de primar în capul unităţii ad­ministrative comunale, a fost, ca acesta să facă oficiul de prim gospodar al comunei şi ca atare să lucreze pentru şi în folosul populaţiei. Se ştie că în ordinea econo­mică a unei familii, bucătăria şi cămara de alimente fac prima grije a bunului gospodar. Tot aşa, abatorul, halele şi in gene­ral piaţa pentru desfacerea ali­mentelor trebue să formeze grija de căpetenie a primarului comu­nei. Primarul trebue să ia măsuri ca aprovizionarea populaţiei să fie asigurată în­ condiţiuni cât mai avantajoase, înlăturând cau­zele care ar putea scumpi hrana populaţiei. Nu este permis ca tocmai ha­ I­lele şi dependinţele lor, cari sunt­­ instituţiuni publice şi de folos obştesc, să fie transformate în prilej de speculă în dauna popu­laţiei nevoiaşe, aşa cum se prac­tică în oraşul nostru. Nevoile bugetare ale comunei pot fi împăcate prin aşezarea de impozite directe calculate în ra­port cu puterea de plată a fiecă­rui cetăţean. Pâinea. Primăria oraşului nos­tru încasează câte 0,60 bani de fiecare pâine neagră. Astfel, că un gospodar cu 5-6 copii — sunt foarte mulţi din aceştia — plă­teşte primăriei o taxă zilnică de 4 lei. Păsări, ouă, lapte şi zarzava­turi. Acest soi de alimente sunt aduse pe piaţă în majoritate de gospodinele satelor, din prisosul lor. De la acestea se încasează taxe după aprecierea încasato­­rilor, taxe care echivalează ade­sea cu jumătate din valoarea „mărfii” adusă în cârpă de biata săteancă. La rândul ei, săteanca, dublea­ză valoarea mărfii în dauna con­sumatorului. Carnea este scumpă pentru că vitele s’au împuţinat şi s’au scumpit. Dar p® lângă aceasta, preţul se ridică prin taxele ce se percep la abator şi la hală. Astfel, pentru tăierea unui bou de munte, în greutate de 130-150 de kg, se încasează urmăoarele taxe: 120 lei sângeritul, 20 zoo­tehnice, 44 taxă forfetară, 32 ci­fra de afaceri, 32 aviaţie. Total 248 lei, ceea ce revine cam 2 lei la kg. La carnea de porc, taxele se ridică aproape la 3 lei de kg. Aceasta numai la abator, p­us chiria la hală. Peştele este — astăzi — un aliment de lux. Sunt puţini gos­podari care se înfruptă din acest produs al bălţilor. Din această cauză, şi cu drept, gospodarii oraşului au mare ne­caz pe negustorii pescari. Negustorii de peşte susţin că, pe lângă preţul de cost al peşte­lui, care este ridicat la sursa de desfacere, se mai adaugă chiria­­prăvăliilor şi impozitele comu­nale aferente, care se ridică la aproape 300.000 lei anual, sumă care urmăreşte preţul peştelui. Din cele arătate aci pe scurt, se vede măsura în ca­re primăria oraşului contrib­ue ca negustorii şi producătorii să motiveze scumpirea alimentelor de primă necesita­te. Credem că este timpul să se renunţe la taxele pe pâine şi ali­mente şi să se scadă chiriile în­tr-o­ proporţie care ar obliga pe negustori să scadă preţurile. Dacă primăria şi-ar deschili­­bra bugetul prin aceste scăderi, ar putea găsi o altă sursă de ve­nituri, punând taxe speciale pe cărţile de joc, pe table, pe rujul de buze, pe văpselurile de suli­­man, pudră, parfum, săpunuri scumpe, sau cel puţin pe cozo­naci şi prăjituri. In nici un caz nu mai trebuiesc menţinute taxele pe came şi zar­zavaturi, şi, mai mult, odioasa taxă pe pâinea neagră, care în aceste timpuri constitue aproape singurul aliment al celor mulţi şi necăjiţi. Pe de altă parte, iarna se a­­propie şi lemnele se scumpesc în ciuda măsurilor luate. Până şi uzina electrică a ridi­cat preţul luminii. O energică şi hotărîtă inter­venţie ar putea veni din partea noului primar care se zice că va fi numit în curând şi pe care toată lumea îl aşteaptă. I. NICULESCU COTA APEI DUNĂREI DIN PORTURILE ROMÂNEȘTI T UNIVERSULAnul al 57-­­ea Nr. 270 Marţi 1 Octombrie 1913 NOUI FIRME COMERCIALE LA TIMIŞOARA 26 Septembrie Comisia specială pentru acorda­rea de noui firme comerciale for­mată din d-nii: D. Dumitrescu, consilier la Curtea de apel preşe­dinte, Cornel Cinghiţa, Traian Ni­­chioiu, Iuliu Ilimcea, Grigorie Brea, membri şi Ion Popovici, secretar, a aprrobat umătoarele firme: Wil­­heminia Scheitzer (Gătaia), prăvă­lie universală ; Ioan Păunescu (Pustimiş) prăvălie mixtă; Gisela Reichenstein (Timişoara) prăvălie; Leopold Lukacsy (Arad) agenţie comercială; Iulia Cure (Arad), export de porci ; Maria Orban (Gătaia); Ana Techsler (Orţişoa­­ra) prăvălie mixtă; Ana Brill (Deta) comerţ ; Iuliu Francel (Arad) papetărie; Max Lantos (Arad) salon de mode; Al. Hege­dus (Timişoara) agenţie şi comi­sion; Eva Ionescu, născ. ’ Fonos (Timişoara) restaurant;­­ Antoniu Braun (Timişoara) instrumente muzicale; Francia­ Hangel (Timi­şoara) ca succesor al firmei Lu­dovic Kertese; Firma „Corvin" (Deva) fruetărie; Andrei Engel­­mayer (Timişoara) hotel; Fran­­cisc Badescu (Timişoara) colonia­le; Emeric Bartoş (Timişoara) co­merţ; D. Olariu (Arad) comerţ cu lemne de foc; Ludovic Silter (Ti­mişoara) produse chimice ; I. Schmidt (Cenadu­l­ Vechi) moară, de boia; Nicollae Weber (Jimbo­­lia) comerţ cu piei; Oct. Loachiţă (Timişoara import şi export; St. Brăghici (Lomiţul-mare)­­ prăvăi­­ie mixtă şi cârciumă; Francisc Neumann (Lugoj) ceasornicar ; Irina Fraţilă (Reşiţa) şi portocase ; Petru Găilişteanu (Reşiţa) restau­rant; Iosif Gatler (Becichereoui­­mic) prăvălie mixtă; Rudolf Fuchs (Timişoara) agenţie şi coloniale ; P. Weinstein (Lugoj) textile; E­­inertc Bartos (Timişoara) fructă­­rie; I. Nemeth (Brad) salon de mode; Carol Agner (Timişoara) coloniale; Alfred Holländer (Ti­mişoara) ca succesor al framei Ohensteii din Arad; Gh. Popovici (Timişoara) ţesătorie, comerţ cu cereale ; I. Huhn (Timişoara) croitorie; Martin Brumann (Ti­mişoara) comerţ de cereale ; Adrian Levi (Vinga) restaurant ; Văd. Maria Tullius (Jebel) prăvă­lie mixtă; I. Tiroch (Timișoara) sticlărie; Ladi­slau Kincs, ca suc­cesor al firmei Artur Kincs. Noui interpretări in aplicarea legii contribuţiei excepţi­onale de doi la sută Expoziţiile ministerului de finanţe Direcţia timbrului şi cifrei de afaceri din ministerul de finan­ţe a trimis admnistraţiilor fi­nanciare următoarele instruc­ţiuni cu privire la noui inter­pretări în aplicarea contribuţiei excepţionale de 2% . Prin ordinul din 9 Aprilie 1940 s-au fixat normele de percepere şi aplicare a contribuţiei excep­ţionale 2°/6 la vânzările de măr­furi prin bursă. In conformitate cu acest ordin circular, contri­buţia se percepe prin aplicare de timbre pe borderoul duplicat ce urma să fie păstrat de agen­tul de schimb, iar pe originalul primit de cumpărător se aplică ştampila agentului de bursă, care făcea menţiunea că s-a reţinut a­­ceastă contribuţie. Faţă de na­tura juridică a operaţiunilor de vânzare-cumpărare de mărfuri efectuate prin bursă, care au un caracter aparte, nu se poate vorbi de o vânzare perfectă, deoarece cantitatea este evaluată totdeau­na cu aproximaţie, întrebuinţân­­du-se adesea cuvântul circa. Se fac vânzări şi de lucruri viitoare de exemplu : cât va ieşi dintr-o magazie, cantitatea de petrol produsă de o sondă, etc. începând de la 26 or, la vân­zările de mărfuri încheiate prin bursă, contribuţia 21/6 se va per­cepe, conform dispoziţiunilor ge­nerale date pentru vânzări de mărfuri, la livrarea mărfurilor, adică pe bonul de livrare sau pe factură, care trebue să înso­ţească fiecare transport (vân­zare) le marfă. SUNT SCUTITE TOATE PRO­DUSELE PANIFICATE Printre articolele a căror vân­zare este scutită prin art. 21 din legea pentru aşezarea unei con­­tribuţiuni excepţionale 2% este şi pâinea. Prin pâine se înţeleg toate produsele panificate, ca: cornuri, franzeluţe, chifle, kai­­sere, etc., indiferent dacă au fost preparate cu lapte şi zahăr. In consecinţă vânzarea acestora este scutită de contribuţia excep­ţională 2%. De asemeni s’a dispus ca­ no­tele de plată să fie scrise cu creion chimic; cei ce nu se vor conforma vor fi consideraţi con­travenienţi şi li se vor aplica sancţiunile dela art. 18, alin. 3, adică amendă fixă dela 500 la 10.000 lei. * S-a constatat că anumite în­treprinderi cumpără haine, lem­ne, etc., articole pe care le dis­­tribue mai departe personalului pendinte de acea întreprindere, întrucât acestea fac oficiul de mandatari ai funcţionarilor res­pectivi, contribuţia 2% nu se a­­plică şi la distribuirea ce o face întreprinderea către aceşti func­ţionari, urmând însă ca între­prinderile să plătească contribu­ţia 2°/o atunci când cumpără. In cazurile când în comerţul liber se vând mărfuri în rate, contribuţia 2°/o se datorează in­tegral la facerea contractului sau la predarea mărfii şi nu a­­tunci când se face plata ratelor. In cazurile când se efectuiază comenzi la care s-au dat acon­turi, aceste comenzi sunt asimi­late vânzărilor în rate și in con­secință se datorează contribuția 2"ro odată cu luarea comenzii. Contribuția se percepe nu la a­­contul Sat­e pentru comandă, ci la valoarea întregii comenzi. * * Ancheta fraudelor dela fostul Subse­cretariat de Stat al Propagandei Gestiunea pavilionului Ţării la expoziţia din New-York Instrucţia judiciară în aface-­­ rea neregulatei gestiuni a fon­durilor fostului subsecretariat de stat al propagandei şi pre­sei — pe vremea lui Eug. Ti­­teanu — s’a încheiat Sâmbătă. Se mai aşteaptă doar comu­nicarea unor acte şi desluşiri o­­ficiale, ce se va produce probabil Luni, şi dosarul va fi înaintat Parchetului pentru concluziuni. Cei din urmă audiaţi în cauză au fost d-nii Eug. Titeanu şi D. Gusty, preşedintele — cu grad de ministru (fără portofoliu şi fără departament)­­ al Servi­ciului Social şi fost comisar ge­neral al guvernului pentru or­ganizarea participării României la Expoziţia internaţională din New-York. D. Titeanu s’a menţinut şi de astădată pe „poziţia“ pe care s’a fixat din capul locului, sus­ţinând: că n’a fost gestionat de bani publici; că fondurile ce a mânuit erau de dispoziţie; şi că chiar cei 4.950.000 lei ridicaţi de la casieria ministerului de in­terne (disponibili la închiderea anului bugetar 1939) nu era o­­bligat să-i „reporteze“ în buge­tul nou, deoarece, în drept, îi aparţineau exclusiv ca organ „suveran“ de distribuire iar, în fapt, i-ar fi restituit, fără act, în mâinile lui Armand Călinescu. In ce priveşte fondurile, con­siderabile, destinate New-York­­ului, a pretins că n’a avut nici un amestec în gestionarea lor, această sarcină fiind încredin­ţată delegaţilor de acolo. D. Gusty a susţinut, de ase­menea, că fondurile mai sus a­­mintite, s’au trimis direct la New-York, şi că d-sa, deşi co­misar general al Pavilionului şi organizării lui, totuşi n’are nici o cunoştinţă despre mânuirea lor, fiindcă gestiunea a stat ex­clusiv în seama consulului ge­neral român de acolo, d. Po­­povici. Evident, amânarea cercetări­lor, până la sosirea în ţară a d-lui Popovici, ar echivala cu temporizarea la infinit a cauzei şi represiunei. De aceea, magistratul instruc­tor, pe de o parte, a intervenit locului în drept ca de consul ge­neral Popovici să fie rechemat imediat în România spre a fi cercetat asupra răspunderilor ce sunt aruncate pe seama d-sale, iar pe de altă parte a disjuns acest capăt de plângeri (cu pri­vire la lipsurile semnalate în capitolul „New-York“), și a for­mat un osebit dosar de anchetă. Ş­TIE! • Banca Naţională a primit, prin ministerul de finanţe, dispo­ziţii ca, din creditul de un mi­liard deschis, în anul curent, pen­tru valorificarea grâului, să se utilizeze suma de lei 350 milioane în scopul activării insămânţări­­lor, urmând ca restituirea acestei tranşe să se facă pe măsura în­casării, iar totalul de un miliard rezervat pentru valorificarea grâului, să fie reîntregit la cerere. Operaţiunea de mai sus se va face în cadrul operaţiunilor men­ţionate în convenţia de mandat pentru valorificarea cerealelor, încheiată cu ministerul economiei naţionale anul trecut. • S’a pus în vedere came­relor agricole să întocmească programe de colaborare cu ta­berele de muncă pentru fo­los obştesc, formate de premi­­litari. • In acordarea cotelor de import în viitor se vor intro­duce criterii şi modalităţi noui, în scopul de a se realiza o repartiţie mai justă şi de a se înlesni şi întreprinderilor noui obţinerea de cote la im­port. In acelaş timp e vorba să se facă unele ajustări treptate a cotelor recunoscute între­prinderilor fără capital etnic românesc, dar aceasta înce­pând din anul viitor şi eşalo­nat în timp, sporindu-se de la un an la altul procentul de reducere. • Ministerul agriculturii a cerut camerelor agricole din regiunile viticole ale ţării să achiziţioneze toate cantităţile­­ de fibre de tei stocate de Casa Pădurilor. Ministerul atrage stăruitor atenţia camerelor să ia măsuri să nu se mai piardă această bogăţie a ţării. Camerele vor aproviziona viticultorii cu fibra de tei ne­cesară, contra cost, în locul rafiei, articol de import cos­tisitor pentru ei şi economia ţării. • Producţia de marmeladă e mai slabă ca anii trecuţi. Până acum, s-au fabricat la Goleşti- Badu­-Muscel, 40.000 kg. marme­ladă de caise şi se fabrică încă marmeladă de prune şi de mere. La fabrica dela Curtea de Ar­geş se vor prepara circa 80.000 kg. marmeladă de mere şi pere. La Istriţa se va fabrica mar­meladă de prune între 20—30.000 kg. La fabrica dela Carpustea-Bu­­zău, se va fabrica circa 100.000 kg. marmeladă de prune. • In șantierele natale de la Cherson și Zaporojskie CU. R. S. S.), se construesc actualmente, numeroase vase-cisterne pentru transportul­ petrolului. Aceste vase petrolifere vor fi puse în serviciu pe noua cale flu­vială, care leagă Marea Neagră de Marea Baltică prin Nipru şi Bug. Prima tranşă de 25 vase­­tancuri au şi fost construite. • „Sud-Ost Echo“ din 20 Sep­tembrie, scrie: După intrarea in război a I­­taliei, serviciul maritim român, cea mai importantă firmă de navigaţie românească, a trebuit să întrerupă liniile de navigaţie pentru persoane şi bunuri spre Egipt şi porturile Levantului. Navigaţia a putut fi menţinută într-un cadru redus spre Pireu. După cum se anunţă acum, S. M. R.-ul încearcă să compenseze aceste pierderi interpunându-se în comerţul turco-german care, dată fiind situaţia din Medite­­rană, nu se poate face decât pe calea Mării Negre şi a Dunării. Mai multe transporturi de măr­furi turceşti destinate Germa­niei au şi fost duse de vasele româneşti de la Constantinopole în porturile româneşti. • Organele în drept au luat măsurile de rigoare pentru acti­varea însămânţărilor de toamnă. Ministerul agriculturii va indica necesităţile de grâu de sămânţă pentru regiunile unde lipseşte şi unde agricultorii nu dispun de mijloace pentru cumpărarea se­minţei. Institutul cooperaţiei are însăr­cinarea de a cumpăra sămânţă de unde prisoseşte, plătind până la maximum 100.000 vag. franco va­gon staţia producător, distribu­ţia urmând să se facă prin Ca­merele de agricultură, pe contra plată la predare, fie contra grâu neapt pentru insămânţare eva­luat la preţul­­ oficial, fie contra poliţe, fără timbre, nepurtătoare de dobânzi, poliţe ce vor fi pre­date federalelor judeţene spre încasare la recolta viitoare (1 Sept. 1941). • După datele centralizate la ministerul agriculturii su­prafaţa arăturilor de toamnă se ridică la circa 850.000 hec­tare. Faţă de necesităţile prevă­zute în planul de cultură, ci­fra de mai sus reprezintă abia o treime şi ceva din totalul suprafeţelor ce urmează să fie însămânţate. Se prevede însă că situaţia se va normaliza, date fiind măsurile guvernului (descon­­centări şi rechiziţii şi ajutorul comandamentelor militare). • Suprafaţa însămânţată cu rapiţă de toamnă se evaluează la circa şase mii hectare. Nu s’a putut semăna mai mult din pricina timpului nefavorabil. Lucrările continuă. Se vor lua însă măsuri în ve­derea complectă­rii suprafeţelor prevăzute în planul de cultură, intensificăndu-se semănăturile de rapiţă de primăvară. De asemeni se studiază mări­rea suprafeţelor celorlalte plan­te oleaginoase.­­ Ministerul agriculturii a dat noui dispoziţiuni camerelor agri­cole în legătură cu distribuirea sămânţei de grâu de toamnă pro­venită din staţiunile şi centrele agricole, cât şi de pe moşii, ferme, etc. Camerele vor lua măsuri ca în regiunile unde agricultorii vor folosi grâul local cu o greutate hectolitrică slabă, să nu păşească la însămănţări înnainte de a face curăţirea grâului cu ajutorul trioarelor sau selectoarelor. Deasemeni vor lua măsuri ca toţi agricultorii să facă proba de germinaţie a grănelor. Persona­lul tehnic de pe lângă camere va explica pe teren cum trebue să decurgă operaţiunile în vederea acestei probe. Acelaş personal va fi obligat să controleze la faţa locului rezul­tatele probelor făcute. Insfărşit, grânele destinate­­în­sămânţărilor nu vor putea fi fo­losite înainte de a fi tratate contra măturei, fie pe cale ume­dă, fie pe cale uscată cu ajuto­rul preparatelor autorizate de minister.­­ D. I. Veverca a fost numit comisar special pe lângă socie­tatea „Creditul Industrial“ din București. SANCțIONAREA UNUI COMERCIANT Trib. Ilfov, s. III a sancţionat cu 5.000 lei amendă pe UIBERIU BLUM, (magazinul „Judith“) din str. Lipscani 94, pentru că nu a afişat preţurile mărfurilor, conform legii speculei. Importanta deciziune in materia prescr­ipţiei înalta Curte de Casaţie, s. H, sub preşedinţia d-lui Aurel Le­­rescu, a fixat o jurisprudenţă de interes deosebit juridic, în ma­teria prescripţiei. Recurentul — Ion Somlev — fusese apărat de orice răspun­dere penală ă­i Curtea de fond, pe temeiu că acţiunea publică deschisă împotrivă-i s’a stins prin prescripţie, a fost însă condamnat la daune. Spre a rosti această hotărâre, Curtea a decis deci că, cf. art. 6 şi 7 pr. pen. o instanţă pe­nală nu este desinvestită, ci ră­mâne competentă să judece ac­ţiunea privată, chiar şi atunci când constată că acțiunea pu­blică este stinsă din vreo cauză legală, suficient fiind doar sa existe faptul generator de daune. Recurentul a obiectat însă că textele invocate nu sunt aplica­bile decât numai în cazul când acțiunea penală s’ar fi stins IN CURSUL INSTANTEI, IAR NU SI MAI ÎNAINTE DE INVESTI­REA EI, CA IN SPETA. înalta Curte a împărtăşit a­­cest punct de vedere, a admis recursul și a casat fără trimi­tere decizia atacată,­ fixând în­­tre altele că este exact că cf. art. 6 și 7 pr. pen. judecata — în instanța penală — continuă pentru valorificarea pretenţiilor civile chiar după stingerea ac­­ţiunei penale. A adăugat însă principiul că, aceste norme nu-şi găsesc apli­­caţiune decât dacă a existat o acţiune penală întreprinsă, care ulterior s’a stins. Dar atunci când cauza de stingere a acţiu­­nei penale a intervenit mai îna­inte ca faptul să fi fost recla­mat, — când deci partea nu mai poate avea decât o acţiune civilă —, ea nu mai poate fi admisă a-şi valorifica pretenţiu­­nile civile înaintea instanţelor civile, acestea fiind instituite la prim rând pentru reprimarea in­fracţiunilor şi doar în mod sub­sidiar şi pentru judecarea cere­rilor de despăgubiri rezultând din infracţiuni. Se ceruse anularea căsătoriei... Trib. Ilfov, s. m, format cu d-nii judecători: Arist. Nicules­­cu, Lazaroneanu şi procuror Ra­du Florescu, a judecat deunăzi — precum am scris la timp — acţiunea întreprinsă de creştina Maria Neagu Pascal, pentru a­­nularea actului d-sale de căsă­torie cu evreul Mendel Pascal, precum şi pentru anularea men­ţiunei de „recunoaştere“ (legi­timare) a copiilor lor proveniţi dinainte de căsătorie. Se susţine că actul căsătoriei ar fi om de drept de­oarece so­lemnitatea s’a săvârşit fără în­deplinirea legiuitei formalităţi a publicaţiunilor; şi că legitima­rea ar fi deopotrivă, anulabilă, de oarece nu s’a făcut printr’un osebit act, autentic, solemn, ci prin simplă inserare — iu actul de căsătorie — a declaraţiunii orale rostite în acest sens in faţa ofiţerului de civilă, ceea ce ar fi insuficient şi ino­perant. Tribunalul a hotărît insă că lipsa publicaţiilor nu atrage nu­litatea actului (ci doar pedep­sirea disciplinară şi pecuniari a funcţionarului nediligent) — si — că menţiunea, de recunoa­ştere, înscrisă în act, este în­destulătoare ca să opereze p® deplin legitimarea. In consecinţă, a respins ce­rerea de anulare. Trib. Ilfov, s. I, a respins a­­pelurile făcute de comercianţii n­ai jos pomeniţi contra cărţi­lor de judecată ale jurisdicţiilor speciale de reprimarea speculei, prin cari au fost condamnaţi 1) ş. a. r. ARDELEANA, de ar­ticole de menaj (prin adminis­tratorul ei David Hening), din str. Franklin 11, lei 10 mii a­­mendă fiindcă n’a afişat listele de preţuri; 2) MARCU SEGALL, depozit stăpânilor. Iar la reîntoarcerea acestora le-a predat un deficit de peste 190 mii lei. De aceea a fost deferit Par­chetului. S’a deschis, ca urmare, ac­ţiune publică împotrivă-i pen­tru gestiune frauduloasă şi a­ fost arestat. Mandatul de arestare s’a con­firmat pe timp de 30 de zile­ , de var, din str. Colentina 66, iar 5.000 amendă pentru­ speculă; 3) FRIOM BUCHMANN, fa­brică de săpun, din str. Vitan 6, lei 15.000 amendă, fiindcă a funcţionat fără autorizaţie şi fără certificat de impuneri; 4) C. VASILESCU, măcelar, din str. Romană 126, lei 4.000 amendă, pentru speculă, şi 5) SURICA FATTELLI, depo­zit de lemne, din str. Călăraşi 63, lei 22.000 amendă, idem. Isprava lui Iancu Ceauşu Iancu Ceauşu, evreu, bătrân,propriu. A irosit întreg avutul slujind de multă vreme în bi­rourile întreprinderii „Rapid“ — de­plasat ziare şi reviste — din str. Belvedere 12, reuşise să câ­ştige toată încrederea patroni­lor săi: Const. Lăzărescu & Co. Astfel încât, in ceasul când aceştia au plecat pe zonă, con­centraţi, Iancu Ceauşu a ră­mas... şef exclusiv. A început să lucreze pe cont Speculanţi Au fost trimişi in judecată Parchetul a dat rechizitorii de trimitere dea dreptul in jude­cata tribunalului corecţional contra următorilor infractori: 1) OSIAS LEHRER, din str. 13 Septembrie 120, pentru vina că fiind prins — de controlorul delegat Neacşu — în flagrant delict de speculă a voit să-l mi­­tuiască pe organul autorităţii; 2) ANTON IONESCU, agent de încasări al s. a. „Asigurarea Românească“, sucursala Griviţei (din str. Cometa 8), pentru că şi-a însuşit vreo 20.000 lei prin abuz de încredere; 3) N. MARIŢAN (din str. g-ral Popescu 17), suburbana Grivi­ţei, pentru lovituri cauzatoare de moarte. Se găsea, anume, la chef, cu vecinul său Iacob Paul, şi cu soţiile. Acestea s’au luat însă la ceartă, şi soţii interve­nind, s’au luat la’ bătaie. In toiul zvârcolirilor, Mariţan şi-a izbit amicul cu un sifon în creştet cu atâta tărie încât i-a luat viaţa; 4) SULIMAN SABRI, sergent jandarm, din corn. Merii Pet­­i­chi, jud. Ilfov, pentru că a pre­tins daruri — bani şi... saci de grâu — de la întreg­ satul pos­tului său; 5) CRISTU ALPERN, depozi­tar de ziare, din calea Griviţei 90, pentru abuz de încredere de dauna unui scriitor care i-a în­credinţat cărţi spre vânzare dar n’a mai primit înapoi nici „mar­fa“, nici contravaloarea ei. 6­ 7) APREŞ MARIN, din str. Tond­a 10 şi SECHEŞ MARTIN, din str. Radu Vodă 163, ambii lucrători la U. C. B. — fiindcă au sustras cabluri spre a le vinde pe piaţă. Şantaj D. procuror Panaitescu a tri­mis, în stare de arest, la ult cabinet de instrucţie, pe EMI­­LIA ANDRIŢA (din T.­Severin, str. Adrian 62) şi pe concubinul ei RADALOVICI CONST. (de la aceiaşi adresă), pentru şantaj. Au ameninţat adică pe ad­ministratorii firmei „Wa“ că-i vor trăda pretinse nereguli co­­mise, cu ocazia executării unor lucrări publice, și sub presiu­nea acestor desvăluiri de secrete au cerut suma de 50 mii lei drept preț al tăcerii. Li s’a montat însă trucul cla­sic. De astădată rolul victimei — „d. director general“ — l’a ju­cat chiar procurorul delegat, din mâinile căruia inculpata a în­casat banii, dând chitanța și înapoind registrele ce le sustră­sese în acest scop.

Next