Universul, decembrie 1940 (Anul 57, nr. 331-358)

1940-12-01 / nr. 331

Anni al si-lea lo Pagini Fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. Iiwcris sub Nr. 160 Trib. Ilfov EXEMPLARUL { în România Mei la străinătate 6 lei Taxa poștală plătită in numerar conform aprobării Dir. G­ le P. T. T. Nr. 24.404/939 CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA INTRE­AGA, TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOEANU NR. 23-75 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 DRUMUL cooperaţie. Tulburăriile adânci provo­cate de rǎzboi în funcţiunile economice ale statelor şi mai ales greutăţile de aprovizio­nare ce se fac pe fiecare zi mai simţite, au deschis dru­mul guvernelor spre sisteme­le unei economii controlate şi dirijate, spre sistemul econo­miei organizate. Este o evo­luţie necesară, imperativă, impusă de fatalităţi cu care nu se poate lupta. Ar fi şi pueril, de altfel, ca într-o e­­­­conomie baricadată, blocată,­ stingherită în toate posibili-­­ tăţile ei de expansiune, cum­­ sunt azi economiile tuturor statelor europene, să se mai întârzie in sisteme întemeia­te pe liberul arbitru şi pe li­bera acţiune individualistă. Scăparea rămâne în organiza­rea propriilor forţe şi posibi­lităţi de lucru. De condiţiu­­nile în care acestea vor fi co­ordonate, îndrumate şi valo­rificate, în scopul de­ a men­ţine economia şi viaţa naţiu­nea la un nivel de echilibru, atârnă puterea şi durata re­zistenţii fiecărui popor până în ziua trecerii impasului de azi. Intre instrumentele chema­te să joace un rol de primul ordin în cadrul unei economii organizate, se numără — mai ales in ţările necapitaliste, cu caracter agrar — şi coo­peraţia. In ce priveşte condi­­ţiunile din ţara noastră, noi totdeauna am văzut în coo­peraţie pivotul de sprijin al economiei rurale, armătura ei cea mai nimerită din punct de vedere al organizării co­merciale şi financiare. Pre­cum, pentru situaţia de la o­­raşe, tot în cooperaţie am văzut instrumentul cel mai firesc de legătură între pro­ducător şi consumator şi, pe o linie mai largă, un excelent regulator al pieţii prin vân­zarea la preţuri moderate. Iar pe o linie superioară — a po­liticei de stat — cooperaţia, atât la sate cât şi la oraşe, trebuia să însemne din capul locului primele noastre a­­vantposturi în lupta de ro­mânizare a vieţii economice. Din nefericire, ca în atâtea alte domenii, n’am izbutit să traducem ideea de cooperaţie în sensul ei pur şi firesc, ca o iniţiativă şi ca un instrument de lucru în mâinile şi spre fo­losul păturilor minore ale so­cietăţii româneşti. După ini­moasele începuturi din vre­mea lui Dobrescu-Argeş şi a lui Spiru Haret, cooperaţia şi-a trivializat sensul, deve­nind obiect de supralicitaţie in jocul de bursă al partidelor politice, iar ceea ce mai su­pravieţuia in cooperaţia de credit, s’a năruit odată cu conversiunea. Anii cei mai grei de după război au sur­prins aşezământul cooperaţiei la noi în plină lichidare a tre­cutului şi abia la începutul acţiunii sale de purificare şi refacere.­­ Situaţia economică a ţării­­ şi mai ales a plugărimii noa-­­­stre ar fi fost cu totul alta, dacă vremurile grele de azi­­ ne-ar fi găsit sprijiniţi pe o organizaţie cooperatistă să­nătoasă, bine închegată. Sunt desigur lăudabile toate sfor­ţările ce s’au făcut şi se con­tinuă pentru ridicarea coope­raţiei, atunci când i se încre­dinţează operaţiuni atât de importante, dar şi atât de de­licate, cum este aceea a co­lectării şi valorificării cerea­lelor, a aprovizionării arma­tei şi populaţiei rurale­ şi ur­bane. Cooperaţia a devenit azi, într-adevăr, principalul factor de import şi de export. Dar, iarăşi, trebue să recu­noaştem, că toate aceste des­­voltări rămân circumscrise la oficiile organului central, care este „Institutul naţional al cooperaţiei” şi care lucrează aproape ca orice creaţie de stat, fără legături prea struc­turale, cu reţeaua unităţilor cooperatiste din ţară,­­ o creaţie mai mult suprapusă decât angrenată acestora. Am dori să vedem, cel pu­ţin în viitor, desvoltată la cel mai mare diapazon, activita­tea locală a unităţilor coope­ratiste, care să devină cen­trul de polarizare a tuturor forţelor şi posibilităţilor eco­nomice regionale, cooperati­ve de exploatări forestiere, în regiunile păduroase, coopera­tive de pescari în regiunile dunărene, maritime şi­ de bal­tă, cooperative miniere, altele pentru colectarea, industria­lizarea şi comercializarea lap­telui, altele de vinificare şi desfacerea fructelor, apoi a­­teliere cooperative, cum se în­cercase in unele părţi ale Ba­sarabiei, asociaţiuni de cum­părare şi vânzare în comun, etc., etc., cu legături directe cu centrele orăşeneşti de des­facere. Numai această trezire şi desfăşurare pe rază cât mai întinsă a iniţiativelor şi­ posibilităţilor locale vor da măsura integrării organice a ideii de cooperaţie în viaţa şi deprinderile poporului român, devenind un necontestat in­strument de consolidare şi de prosperare­­ a întregii econo­mii naţionale. PROBLEMA NAŢIONALITĂŢILOR DIN UNGARIA ŞI REVIZUIREA REFORMEI AGRARE DIN PARTEA TRANSILVANIEI OCUPATE de R. SEIŞANU Cu prilejul dezbaterilor din Parlamentul ungar privitoare la noul statut a­l minorităţii germane cuprins în convenţia germano-ungară încheiată la Viena, s’a atacat şi problema naţionalităţilor. Comentând concluziile aces­tei dezbateri, ziarul grupului etnic german din Ungaria ,Deutsche Zeitung”, constată că maghiarii de astăzi „privesc problema naţionalităţilor prin aceeaş prizma veche a trecu­tului”, fără să ţină seama de cerinţele vremurilor actuale. Marea revistă germană „Volk und Reich”, ocupându­­se şi ea de situaţia Ungariei scrie următoarele: „Ungaria de astăzi are 1.200.000 de români; 650.000 de germani; 550.000 de ruteni; 120.000 de iu­goslavi şi 800.000 de evrei. Aşa­dar Ungaria a redevenit un stat de naţionalităţi. Faptul, că mai mult de o cincime din locuitorii ei aparţin altor grupuri etnice, pune Unga­riei de astăzi numeroase proble­me, care, cu toată noutatea lor, trebue să fie cât mai grabnic rezolvate“. Intre problemele acestea po­litice, sociale, etnice şi econo­mice, cele mai importante sunt două: problema naţionalităţi­lor şi problemai agrară. Niciu­­na, nici alta, nu pot să fie însă rezolvate aşa cum impun ce­rinţele vremurilor actuale şi structura multinaţională a sta­tului ungar, din cauza spiritu­lui tradiţionalist şi reacţionar al păturei conducătoare din Ungaria. „O lu­ptă crâncenă — scrie Volk und Reich — se desfă­şoară între pătura conducătoa­re maghiară, care reprezintă forţele reacţiunii şi între ele­mentele tinerei care stăruesc asupra prefacerilor radicale” — în jurul acestor mari pro­bleme de ordin politic, social şi agrar ce aşteaptă rezolvarea. In adevăr, atât în problema naţionalităţilor, cât şi cea a­­grară, care necesită o altă dis­tribuţie a proprietăţii rurale şi deci o a­ltă structură socială, pătura conducătoare maghiară păstrează aceleaş concepţii din trecut, care sunt în violentă opoziţie cu concepţiile moder­­­­ne.­­ După mentalitatea plutocra­­­­ţiei dirigente a Ungariei de­­ astăzi, redevenită stat mozaic de naţionalităţi, grupurile et­nice ar trebui să se integreze în massa populaţiunii maghia­re. Cu alte cuvinte ea urmăre­şte aceeaş politică de desna­­ţionalizare, pe care au dus-o şi conducătorii Ungariei de la 1848 —1918. Cu prilejul revoluţiei din 1848, faimosul cancelar al Austriei, Metternich, cunoscut prin politica sa reacţionară, a recunoscut, totuşi, că zadarnic urmăresc maghiarii „renaşte­rea” Ungariei, căci aceasta nu se poate îndeplini prin nesoco­tirea drepturilor naţionalităţil­or. Metternich atrăgea aten­ţia revoluţionarilor din Buda asupra teoriei „similia simili­­cus”, care chiamă magic renaş­­erea daco-romană, slovacă, birică (iugoslavă) şi germană! Un alt personaj politic aus- t­riac, contele Figuelmont, fost preşedinte al consiliului, ocu­­pându-se de pretenţiile ma­ghiarilor de a domina celelalte naţionalităţi şi de a juca un rol prim în bazinul dunărean, scria în 1857, că aceste preten­ţii sunt nejustificate, căci cele­lalte naţionalităţi sunt supe­rioare lor. Mai târziu, în 1877, etnolo­gul german dr. lung, a formu­lat aceeaş opiniune. Ori, astăzi, conducătorii Ungariei, redeve­nită stat de naţionalităţi, îm­părtăşesc aceleaş idei şi caută să aplice aceleaş concepţii în problema naţionalităţilor.. In ce priveşte a doua pro­blemă mare pe care urmează s’o rezolve Ungaria de astăzi, — problema agrară, cu dublul ei caracter social şi economic — se constată acelaş spirit tra­diţionalist, conservator şi reac­ţionar din partea păturei con­ducătoare maghiare, care nu înţelege să renunţe la vechile sale privilegii. Cum din această pătură, fac parte magnaţii latifundiari şi mica nobleţe ce dispune de (Continuare in pagina 2-a) Noul prefect al poliţiei Capitalei „Monitorul Oficial” de ieri a publicat următorul de­cret: ART. I. — D. Radu Miro­­novici, Comandant al Bunei Vestiri, este numit Prefect al Poliţiei Capitalei, în locul d-lui colonel în rezervă Şte­fan Zăvoianu, demisionat. ART. II. — D. Ministru Se­cretar de Stat la Departa­mentul Afacerilor Interne este însărcinat cu executarea Decretului de faţă. ■Joi seară, la ora 6, s-a făcut la Prefectura poliţiei Capitalei, instalarea d-lui Radu Mirono­­vici, comandantul Bunei Ves­tiri, în postul de prefect al poliţiei. D-sa a şi luat îndată contact cu toţi şefii de servicii şi personalul acestei institu­­ţiuni. D. colonel Ştefan Zăvoianu, fostul prefect, luându-şi rămas bun de la funcţionari, l-a reco­mandat pe noul titular, căruia i-a urat spor la muncă. TELEGRAMA MAREŞALULUI KEITEL CĂTRE D. GENERAL ANTONESCU Domnul General Antonescu a primit din partea d-lui von Keitel, Mareşalul Reich-ului şi şeful Comandamentului Ge­neral al Ar­­atei Germane, ur­mătoarea radio-telegramă : „Către GENERALUL ANTONESCU Conducătorul Statului Român şi Preşedintele Consiliului de Miniştri Bucureşti URGENT Vă mulţumesc foarte mult Excelenţă, pentru cuvintele ce ne-au onorat şi pe care le-aţi adresat prin mine ar­matei germane şi unesc acea­stă mulţumire a mea cu do­rinţa cea mai vie pentru des­­voltarea continuă a Armatei Regale Române şi pentru co­laborarea noastră. Mareşalul Reich-ului şi Şeful Comandamentului General al Armatei Germane (ss) REITEL“ D. LAVAL A SOSIT DIN NOU LA PARIS Paris, 28 (Rador). — D. La­val, vice - președintele k­on­­sifliuirii de miniștri, francez, a sosit Miercuri din nou la Paris, venind de la Vichy. Mareşalul v. Brauchitsch, comandantul suprem al armatei germane şi generalul Dollmann într’o inspecţie pe coasta canalului Mânecii COMUNICATUL PREŞEDINŢIEI CONSILIULUI DE MINIŞTRI Preşedinţia Consiliului de Miniştri comunică: In ziua de 26 Noembrie a. c. fostul ministru Vir­gil Madgearu a fost ridi­cat de către necunoscuţi de la locuinţa sa. La ora 15 şi jumătate corpul său a fost găsit neînsufleţit în pădurea Snagov, purtând urme de gloanţe de revolver. In seara zilei de 27 Noembrie a. c. profesorul Nicolae Iorga a fost ridi­cat de către necunoscuţi de la locuinţa sa de la Si­naia. Măsurile grabnice, lua­te în cursul nopţii de că­tre autorităţi pentru afla­rea şi eliberarea fostului prim-ministru au rămas fără rezultat. In dimineaţa zilei de 28 Noembrie a. c. Legiunea de Jandarmi Prahova a găsit corpul neînsufleţit al profesorului Nicolae Iorga în comuna Streşnic (Jud. Prahova), străpuns de 6 gloanţe de revolver. Guvernul este în cău­tarea vinovaţilor, cărora li se vor aplica severe sancțiuni, potrivit legilor în vigoare. BEMOL ŞI PROBLEMELE BALCANICE Prin telefon de la corespondentul nostru particular Berlin, 28. — Problemele bal­canice continuă să atragă atenţia cercurilor politice din Berlin. A­­ceastă atenţie e îndreptată în primul rând asupra Bulgariei. La Wilhelmstrasse a domnit în a­­ceastă direcţie tăcere completă, din momentul în care forurile au­torizate germane au luat atitudi­ne faţă de declaraţia engleză cu privire la Bulgaria şi de când a­­numite surse inspirate au relevat aspiraţiile acesteia în legătură cu Marea Egee. Forurile autorizate germane nu se pronunţă însă a­­supra călătoriei întreprinsă la So­fia de ministrul Bulgariei la Ber­lin şi nici asupra tratativelor du­se de ministrul Sovietelor în ca­pitala Bulgariei, necomentând în acelaş timp declaraţiile pe care le-ar fi făcut aceşti doi diplo­­maţi. O noutate o constitue acum faptul că presa germană a luat o atitudine favorabilă faţă de as­piraţiile revizioniste ale Bulga­riei. Astfel „Deutsche Allgemeine Zeitung” spune că Bulgaria poa­te privi în linişte şi încredere luarea în seamă a „aspiraţiilor ei îndreptăţite” şi că „lipsa de pro­duse agricole constitue un argu­ment în plus că dorinţele ei sunt îndreptăţite”. Afară de Bulgaria, şi Iugosla­via este pusă aci pe primul plan al discuţiilor. Deşi cercurile ger­mane nu se pronunţă în această privinţă, trebue relevat că cercu­rile diplomatice observatoare din capitala Reichului arată că la Belgrad au și început luări de contact diplomatice în legătură cu atitudinea Iugoslaviei față de noul plan de rânduire a Europei, conceput de conducătorii politici ai Germaniei. In jurul strămutării sediului guvernului francez, dela Vichy la Paris Prin telefon dela corespondentul nostru particular Berlin, 28. — Deşi se vorbeşte de câtva timp în străinătate că guvernul francez işi va strămuta la 15 Decembrie reşedinţa dela Vichy la Paris, ştirea aceasta e considerată aci ca un balon de încercare, mai ales că forurile autorizate de la Wilhelmstrasse declară că nu ştiu nimic în acea­stă privinţă. Afară de aceasta, se spune că pentru o schimbare atât de în­semnată ar fi neapărat necesare tratative între cele două guverne, iar forurile germane declară că nu au nicio cunoştinţă despre a­semenea tratative. Acelaş lucru se spune aci şi despre ştirea că d. Laval ar urma să sosească în curând în Ger­mania. Asupra apelului guvernului fran­­­­cez pentru constituirea unei ar­mate voluntare se spune aci că această armată va fi constituită „după cum prevăd clauzele ar­mistiţiului”. Această armată ar urma să fie o imitaţie a armatei de o sută de mii de oameni pe care a obţinut-o Germania după războiul mondial. DUPĂ O LUPTĂ NAVALĂ In drum spre Norvegia, un distrugător englez se scufundă cuprins de flăcări, după ce a fost atacat de un vas de război german__________ Sfârşitul Proletariatului de dr. ROBERT LEY şeful organizării partidului na­ţional socialist şi conducătorul Frontului Muncii Germane De la începutul capitalismu­lui, cuvântul „proletar“ a stă­pânit neînţelegerile din dome­niul social. Massa muncitorilor lipsiţi de mijloace era conside­rată de unii drept condiţia de desvoltare a industriei, iar pen­tru alţii ea însemna mizeria pe care a­nul ca a construi teorii de tot de lupta, între clase. *TW se poate nega, că în denu­mirea „proletariat“ a fost cu­prins un strat al populaţiei, ca­re prezenta tot mai mult un pe­ricol pentru comunitate. Aceas­ta nu numai pentru faptul, că proletarul era lipsit de mijloace­­ şi părea incult faţă de burghe­­­­zul intelectual, ci înainte de­­ toate, pentrucă nesiguranţa soartei sale îl silea deadreptul­­ la negarea legăturilor de comiu­­­ ncitate. Dacă un muncitor a de-­­ venit proletar, motivul nu era­­ numai sărăcia, ci mai mult fri­ca de o mizerie şi mai mare, de concediere, de boală sau de bă­trâneţe fără sprijin care nimi­cea orice speranţă în viitor. După fiecare angajament ame­ninţa concedierea, fiecare boală însemna o mizerie neagră, iar pentru bătrâneţe pândea ca un coşmar ac­el­aş mizerie. Mişcarea naţional-socialistă a început prin asigurarea anga­jamentului lucrătorilor, schim­bând astfel radical condiţiiunile de trai ale muncitorilor. Drep­tul la lucru a fost primul pas spre înlăturarea nesiguranţei în viaţa marei masse. Bine­înţeles stabilitatea posi­bilităţii de lucru nu este sufici­entă pentru motivarea bunei stări sociale. Munca este pilonul de bază al ordinei sociale; via­ţa însă în totalitatea ei, cere mult mai mult. Numai după ce s’au asigurat cadrele viitoare, iar nevoile în timpul incapacităţii şi al bătrâ­neţii au fost înlăturate, se poate vorbi de dispariţie defi­nitivă al noţiunii de proletariat. Naţional-soicialismul este de­parte de bănuiala, că a­r voi să creeze cu ajutorul acestor idea­luri, un paradis fără muncă şi trudă. Scopul politicei sociale nu poate să rezide în înlătura­rea muncii şi răspunderii. Ba mai mult decât atât, munca şi răspunderea trebuesc ridicate la adevărata lor importanţă. Aceas­ta nu este posibil decât dacă munca ordonată se desfăşoară într'un organism ordonat. Nu s’ar fi ajuns niciodată la naşte­rea proletariatului, dacă s’ar fi ţinut seama de acest lucru. In realitate fiecare conaţional, dacă nu aparţinea celor câteva sute de mii de înstăriţi, trebuia să so­­coată că mai curând sau mai târziu trebuia să ajungă cerşe­tor şi povară pentru familie sau pentru comună. Lumea se obiş­nuise­­cu faptul că noţiunea de „sărac” şi cea de „bătrân” aveau aceiaşi însemnătate, în aceiaşi grupă putându-se adăuga şi noţiune „de invalid“, formând toate o singură categorie de cumplită mizerie. Fiecare lucră­tor trăia cu ameninţarea că în­tr-o bună zi va deveni „un om bătrân şi sărman”. Nu este deci mirare că în a­­ceastă lume de desnădăjduiţi să se fi stins şi ultima scântee a sentimentului de comunitate. A subsistat însă puterea de mun­că a n­aţiunei, voinţa ei de via­ţă, care şi-a găsit în fine, prin revoluţia naţional socialistă în­tregul ei sens. Tot ceeace s’a re­­alizat în Germania in domeniul politic ,și social, începând dela 1933, alcătuiesc fundamentele a­­cestei noui ordine. S’a început prin înlăturarea primelor cauze care au dus la nașterea proleta­riatului: Asigurarea dreptului de mun­că, asigurarea bătrâneţii şi mă­surile privind sănătatea mun­citorilor, astfel c­a nesiguranţa din trecut să fie definitiv înlătu­rată. Atunci când se înfăptu­eşte o asemenea operă fundamentală, este îndreptăţită întrebarea cine are dreptul la asigurarea bărâ­­neţii, înainte primea pensie cine plătea cotizaţiile, întocmai ca la teatru, cine avea bilet de intra­re sau îşi cumpăra atunci bilet putea să intre. Raportul de drept era cât se poate de clar, dar consecinţa din punct de ve­dere social a fost catastrofală. Asigurare­a bătrâneţii, preconi­zată de noi, va porni de la o altă idee fundamentală. Drept la a­­sigurarea bătrâneţii va avea a­­cela, care şi-a împlinit datoria faţă de comunitate. Această îm­plinire a datoriei trebue înţe­leasă în sensul cel mai larg şi (Continuare in pagina 2-a) SÂMBĂTĂ CURSURILE ŞCOLILOR SUNT SUSPENDATE­ ­Sâmbătă, 30 Noembrie, fiind izma reîn­gropări oseminte­­lo­r Căpitanului, Ministerul E­­ducaţiei Naţionale, Cultelor şi Artelor aduce la cunoştinţă­­că în această zi cursurile şcolare sunt suspendate în toată ţara. Aceasta, pentru a putea permi­te tuturor legionarilor, corpului studenţesc şi Frăţiilor de Cruce să participe l­a festivităţi. Germania va furniza cartofi populaţiei franceze Be­dli­n, 28 (Rador). — Agenţia D. N. R. află că Germania va furniza populaţiunei f­ranceze un milion de quintale cartofi, din care până acum, a şi fost pusă la dispoziţie cantitatea de 60.000 quintale. Noul ambasador sovietic a sosit la Berlin Berlin, 28 (Rador). — D. Vla­dimir Dekanozov, noul ambasa­dor al Uniunii Sovietelor la Ber­lin,, a sosit joi la amiază în ca­pitala Reichului. Ambasadorul a fost salutat la gara Friederichstrasse, în nume­le d-lui von Ribbmntrop, minis­trul afacerilor străine, de d. Wiperman subsecretar de stat ca şi de d. Halam, şeful adjunct al protocolului, d. Kobulov, în­sărcinatul cu afa­cerii al amba­sadei sovietice, şi de personalul ambasadei ’ . B'umîmim 31 Dee$mferte'5940 10 Pagini R 1111 DIRECTOR 51 ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU CU PRILEJUL VIZITEI D-LUI GENERAL ANTONESCU LA BERLIN D. Ribbentrop ministrul de externe al Reichului în­tâmpină pe d. general Anto­nescu la sosirea la recepţia de la hotelul „Adlon“.

Next