Universul, aprilie 1941 (Anul 58, nr. 87-113)

1941-04-01 / nr. 87

MISIUNEA MEDICULUI Rolul naţional şi umanitar al medicului a fost înţeles şi înălţat de mari personalităţi cari au cinstit ştiinţa româ­nească şi dacă din nenorocire sănătatea publică lasă încă mult de dorit — mai ales în întunericul satelor — aceasta nu se datoreşte medicilor, ci unei greşite concepţii pornită din birourile departamentelor ministeriale. Pe la 1793 — scrie istoricul V. A. Ureche — Alexandru Moruzi spunea: „La Domnia Mea nu este lucru mai mare şi mai dintâi al ţărei, decât viaţa şi sănătatea locuitorilor ce ni-au încredinţat Dumne­zeu“.­ Mulţi ani au trecut, imens de multe lucruri s’au în­făptuit şi pe acest tărâm de activitate, multe iniţiative lău­dabile s’au luat, dar mai sunt încă multe lucruri de făcut în­­tr’un domeniu care trebue să rămână şi astăzi „mai dintâi“ în grija oficialităţii. Dela începuturile medicinei la noi şi până astăzi, alină­­torii suferinţelor umane s’au izbit de multă îndărătnicie din partea pacienţilor cari nu cu­nosc valoarea îngrijirilor me­dicale, date la vreme, atunci când răul fiind la început poa­te fi combătut mai cu uşurinţă. Un neobosit cercetător dr. Samarian arată pe de altă parte, că la 1780, Ipsilanti ho­tărăşte ca medicii cari au sluj­be publice sunt obligaţi să vadă de săraci fără nicio plată peste leafa slujbei lor. „Dela omul sărac să nu se ceară plată, fiindcă pentru una ca asta îşi au fie­care leafă orânduită pe luni, dar dela cei cu stare negreşit, unii ca aceştia se cade şi trebue să plătească osteneala doftorului şi să-l mulţumească precum se cade“. O definiţie precisă şi supe­rioară a misiunei medicului, o găsim în jurământul clasic pe care il depuneau altădată cei ce-şi terminau studiile şi-şi începeau apostolatul, jurământ al cărui text îl reproduce în „Revista Sanitară Medicală“ doctorul căpitan Ioan I. Lu­­pulescu din teza de doctorat susţinută în 1872 la Mont­pellier de Atanasie Demostene, mai târziu medic general: „In prezenţa maeştrilor a­­cestei şcoli, a scumpilor mei colegi şi înaintea efigiei lui Hipocrate, promit şi jur în numele Fiinţei Supreme, de a fi credincios legilor onoarei şi probităţii în exerciţiul medical. Voi da îngrijirile mele gra­tuite celui sărac şi nu voi cere niciodată plată mai mare de­cât face lucrul meu. Primit în interiorul caselor, ochii mei nu vor vedea ce se petrece acolo, limba mea va păstra secretele ce-mi vor fi încredinţate şi situaţiunea mea nu va servi ca să corupă mo­ravurile nici să favorizeze crima. Respectuos şi recunoscător faţă de maeştrii mei, eu voi reda copiilor lor instrucţia pe care am primit-o de la părinţii lor. Oamenii să-mi acorde stima lor, dacă voi rămâne credin­cios promisiunilor mele. Dacă nu mă voi ţine de ele, să fiu acoperit de ocară şi dispreţuit de confraţii mei“. In cuvinte simple şi puţine se precizează o linie de con­duită de o înaltă ţinută mo­rală, care poate fi un îndru­mar pentru toţi cei cari am sorbit înţelepciunea cursurilor superioare cu obligaţia de a reda generaţiilor cari vin in­strucţia primită de la înaintaşi pentru continuitatea şi perfec­ţionarea învăţăturei pusă în slujba celor mulţi. In largă măsură — cu excep­ţii minime — la noi s’a în­ţeles rolul adevărat al medi­cinei tămăduitoare, rolul unei profesiuni unde trebue să dom­nească mai mult decât ori­unde omenia şi frăţeasca milă. Dar dacă vrem ca medicii să-şi intensifice la sate bine­făcătoarea lor activitate, tre­bue să le dăm putinţa, mai ales celor tineri, să aibă mij­loacele de trai şi de transport potrivit situaţiei lor şi să ne gândim că sacrificiile nu le fa­cem pentru misionari, ci pen­tru acea atât de perţioasă să­nătate a poporului umil de la ţară care rămâne baza nea­mului şi pavăza ţării în caz de pericol. Se desmint svonurile că in Bulgaria ar fi izbucnit revoluţie Sofia, 29 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei D.N.B. trans­mite : Svonurile răspândite sistema­tic în Iugoslavia de englezi, greci şi americani şi de legaţiile şi consulatele lor la Belgrad, că în Bulgaria ar fi izbucnit o re­voluţie, sunt desminţite la So­fia ca ridicole. Aici se exprimă părerea că inventatorii acestor svonismi voesc să provoace noui incidente, pentru a mări confu­zia ce domneşte în Iugoslavia. MAREŞALUL GOERING A PRIMIT PE D. MATSUOKA Berlin. 29 (Rador). — Mare­şalul Goering a primit Sâmbătă la Karinhall pe d-nii Kosuke Matsuoka, ministrul afacerilor străine al Japoniei. A avut loc o lungă întreve­dere, în prezenţa ambasadoru­lui Reichului la Tokio, şi ea s-a desfăşurat în atmosfera de a­­miciţie cordială ce uneşte cele două popoare. Au fost discutate şi chestiuni de ordin economic ce intersează cele două state. După întrevedere a avut loc o recepție intimă. SITUAŢIA PE TEATRELE DE OPERAŢIUNI Războiul in Africa orientală italiană a intrat in faza decisivă de R. SEIŞANU In cursul zilei de eri au fost acţiuni de artilerie pe frontul italo-grec din Albania şi a­­tacuri aeriene germane, ita­liene şi britanice, în spaţiul maritim al Mediteraniei şi mării Egee. In Eritreea, s’a angajat o altă bătălie, între Keren şi Asmara. Truipele italiene o­­pun rezistenţă pe înălţimile de la est de oraşul Keren. Ce­­lelalte trupe italiene din A­­bisinia, se concentrează în re­­giunea marelui pl­atou cental, unde profitând de configura­­ţia terenului, vor să organi­zeze o rezistenţă îndelungată. Ocupându-se de operaţiile din Africa orientală italiană, ziarul german „Völkischer Beobachter“ după ce consta­­tă dificultăţile ce le prezintă teatrul de război african, scrie, că condiţiile geografice din interiorul Abisiniei şi în deosebi din marele cerc de munţi din jurul Adis-Abebei, — capitala coloniei — „pot fi folosite cu mijloace relativ modeste spre a opune o rezi­stenţă împotriva căreia ina­­micul, chiar dispunând de resurse mari, nu poate avea speranţe de succes“. Dacă în adevăr, regiunea aceasta, din cauza reliefului său, îndeplineşte condiţiile necesare pentru organizarea unei rezistenţe, trebue să ţi­­nem seama şi de celelalte condiţii de ordin operativ militar, în faza decisivă în care a intrat războiul din Africa orientală italiană, ca şi de mijloacele de care dis­pun beligeranţii în efective, armamente, material de răz­­boi şi aviaţie. Nu se poate contesta, pe de o parte, spiritul combativ şi capacitatea de rezistenţă a armatei coloniale italiene, co­mandată de ducele d’Aosta şi situaţia critică în care este nevoită să susţină defensiva cu mijloacele de care dispu­­ne, iar pe de altă parte, spi­­ritul ofensiv al armatei bri­­tanice compusă din trupe sudaneze, sud-africane, abisi­­niene, indiene şi belgiene din Congo, ca şi mijloacele supe­­rioare de care dispune în ac­­ţiunea sa ofensivă. Teatrul de război din Afri­ca orientală se găseşte la 4000—5000 km. de Italia şi el n’are nici un mijloc de co­­municaţie cu metropola, căci mările cei­ mărginesc la nord şi sud — Marea Roşie şi O­­ceanul indian — sunt contro­late de englezi, care stăpâ­­nesc canalul de Suez şi strâmtoarea Bab-ei-Mandeb pe unde trece drumul mari­­tim din Mediterana în marea Roșie și Oceanul indian. In 1935—1936 Italia a pu­tut întreprinde războiul vic­­torios împotriva Abisiniei, de­­oarece Marea Britanie a lăsat trecerea liberă prin canalul de Suez vaselor italiene ce transportau trupe şi material (Continuare in pagina 2-a) de război, conform convenţiei internaţionale din Constanti­­nopol încheiată la 29 octom­­brie 1880, în care s’a prevă­zut că atât în timp de pace, cât şi în timp de război, ca­nalul maritim Suez va fi tot­­deauna liber şi deschis tu­­turor bastimentelor de co­merţ şi de război, fără deose­bire de pavilion. Dacă această convenţie n’ar fi fost respectată de Ma­­rea Britanie în 1935, — când a izbucnit conflictul italo­­abisinian, — prin interzicerea trecerei prin Canalul de Suez a vaselor italiene încărcate cu trupe şi material de răz­­boi, ce s’ar fi întâmplat ? Sau, Italia ar fi renunţat la campania din Abisinia, din lipsa combatanţilor; sau ea ar fi declarat război Marei Bri­tanii. In războiul actual însă, Marea Britanie fiind stăpâ­nă pe canalul de Suez şi strâm­­toarea Bab­­ el. Mandeb, ca şi pe Gibraltar, armata italiană din Africa orientală, nu a mai putut primi ajutoare din metropolă de niciun fel, fiind complet izolată şi deci redusă la propriile sale mijloace. Nici transporturile unor a­­numite materiale, în canti­tăţi mici prin marile avioane de transport, nu se mai fac din cauza ocupării de către trupele britanice ce au ape. Berlinul din şi evenimentele Iugoslavia Prin telefon de la corespondentul nostru particular din Berlin Berlin, 29. — Bineînţeles că şi azi, ştirile sosite din Iugoslavia se aflau pe primul plan al inte­resului general. Abundenţa de ştiri dovedeşte că tendinţa anti-germană în Iu­goslavia nu a încetat, in ciuda asigurărilor guvernului iugoslav. După ştirile sosite, mii de agenţi britanici au invadat Iugoslavia. Se pare că aceştia au aşteptat momentul prielnic la frontiera greacă. Nu se poate aprecia la Berlin dacă noul guvern iugoslav posedă destulă autoritate şi dacă nu-i lipsesc mijloacele de a se impune. Se pare că ultima pă­rere corespunde realităţii. La aceasta se adaugă o serie de greu­tăţi ivite în rândurile guvernu­lui. Astfel, d. Macek a adoptat o atitudine şovăelnică. Cu toate că a fost numit in noul guvern iu­goslav prim vicepreşedinte, to­­tuş el n’a depus încă jurămân­tul în fata M. S. Regelui. D. Ma­cek sondează politica externă si internă și de rezultatul acestui examen va depinde atitudinea lui în viitor. La Berlin se continuă a se a­­dopta o atitudine rezervată fată de evenimentele din Iugoslavia. Ziarele nu au publicat niciun fel de comentarii, iar cercurile compe­tente nu şi-au exprimat nicio părere asupra eventualei atitu­dini a Germaniei faţă de cele ce se întâmplă în această ţară. To­­tuş, în cercurile bine informate, situaţia este privită ca serioasă. Atitudinea guvernului iugoslav faţă de pactul tripartit nu satis­face cu nimic, după cum se a­­firmă în cercurile germane. Pac­tul tripartit intră imediat în vigoa­re după semnarea lui. Delegaţii trebue să prezinte dinainte îm­puternicirile corespunzătoare. A­­ceasta a fost şi cazul cu delega­ţia iugoslavă. Noul guvern iugo­slav nu poate să susţină punc­tul de vedere că nu va denunţa pactul tripartit, dar nici nu-l va ratifica. Acest punct de vedere e greşit, deoarece nu poate exis­ta niciun dubiu în privinţa va­labilităţii pactului. Mult mai importantă decât consideraţiunile juridice formale este latura politică a evenimen­telor de la Belgrad. Nu există nicio îndoială că Germania nu va fi dispusă să tolereze trata­mentul la care au fost supuși ministrul Germaniei și colonia germană, tratament care nu este compatibil cu demnitatea Mare­lui Reich. Scuzele diplomatice o­­bişnuite nu pot fi deci o repa­raţie corespunzătoare. Deocam­dată, nu se poate prevedea cum se va desfăşura situaţia în vii­tor. Tot ce se spune în această privinţă sunt conbinaţiuni. Si­gur este că între­­Italia şi Ger­mania se duc consultaţii asupra fixării unei atitudini comune faţă de Iugoslavia. La Berlin şi Roma au produs surprindere in­tervenţiile repetate ale miniş­trilor englezi şi americani pe lângă guvernul din Belgrad, care a fost îndemnat la rezistenţă îm­potriva Axei. In capitala Germa­niei nu se înţelege ce sens ar avea o astfel de rezistentă, în­trucât Axa este ferm hotărîtă să respecte conditiunile pactului tri­partit, atât timp cât Iugoslavia nu va da vreun motiv pentru o altă atitudine. In această privință se atribue o deosebită importantă pregătiri­lor militare iugoslave, despre cari posturile de radio britanice și americane vorbesc într’una. * Deocamdată nu există informa­­țiuni concrete asupra rezultatelor vizitei ministrului de externe ja­ponez la Berlin. Nu există niciun dubiu că tratativele s’au desfă­șurat într’o atmosferă foarte cordială. Ministrul de externe japonez va pleca mâine d. a. la Roma. D-sa a semnat azi în car­tea de aur a orașului Berlin și a vizitat capitala Reichului. FRUMUSEŢI DE PE COASTA DALMAŢIEI O vedere a portului Cattairo * CONSILIU DE MINIŞTRI ŞI CONSILIU DE STAT LA VICHY Budapesta, 29 (Telegraph- Orient) . — Ziarele de seară a­­nunţa din Vichy, că eri s’a ţi­nut un important consiliu de miniştri, care s’a ocupat în primul rând cu chestiuni eco­nomice şi sociale. Azi după amiază la orele 5 s’a ţinut un consiliu de Stat sub președinția mareșalului Pétain. Apelul lui Lindbergh împotriva războiului a determinat numeroase adeziuni New York, 20 (Rador). — Corespondentul agenţiei „Şte­fani“ transmite: Se află că articolul lui Lindbergh, publicat săptămâ­na trecută şi­­ care face un apel la unirea împotriva răz­boiului, a determinat foarte "Numeroase adeziuni. Lind­bergh a primit noi de scri­­sori în cari se exprimă entu­ziasmul tuturor ..pentru lua­rea acestei iniţiative. In acelaşi tip, multe ziare publică o declaraţie semnată de un număr de 62 eminente personalităţi, în frunte cu avocatul izolaţio­nist Amos Pinchot, care spri­jină punctul de vedere al lui Lindbergh. In cursul unui banchet al Asociaţiei tineretului creştin (YMCA), preşedintele Hoo­ver a deplâns atitudinea lua­tă de Statele Unite şi psycho­­za de război care se propagă in ţară. VAGONUL ISTORIC DE LA COMPIEGNE Adus la Berlin, a fost expus la Lustgarten CE RĂMÂNE? de I.­VION Tendinţa de a da locul cu­venit valorilor morale şi in­telectuale, subliniată în cuvân­tările rostite la Palat cu pri­lejul prezentării scrisorilor de acreditare ale noului ministru al Franţei la Bucureşti, nu are numai aspectul general al consolidării spiritualităţii co­lective a unui popor, aspect de care ne-am ocupat zilele tre­cute. Tendinţa aceasta trebue adusă pe calea realizării, prin Contribuţia fiecăruia la patri­moniul pe care se bazeteză dreptul de continuitate al unui neam. Fiecare component al colec­tivităţii, făcând un bilanţ ia­ activităţii sale generale, tre­bue să se întrebe: care e a­­portul meu la binele public, cu ce am consolidat dreptul la viaţă al neamului meu, care e contribuirea mea la îmbogă­ţirea valorilor morale şi inte­lectuale ale naţiunei din care fac parte, ce rămâne de pe urma mea ? In epoca materialistă în care omul nu se interesează decât de mulţumirea lui per­sonală, acest bilanţ al activi­tăţii trecute trebue să însem­ne o revizuire a conştiinţelor şi o reînoire a metodelor de participare şi de contribuţie la o operă care constituie forţa de viaţă şi de afirmare naţio­nală. A trece prin viaţă comod, simplu, fără zguduiri şi fără frământări, olimpic şi senin, ca şi cum îngrijorarea, neli­niştea şi suferinţele celor din jurul tău nu te privesc; a nu da la iveală nimic din gându­rile, din cunoştinţele şi din experienţa* ta, fie d­intr'un cai-* cui oportunist, fie socotind că luarea unei atitudini nu-ţi poate aduce nici un folos per­sonal, este pentru colectivitate tot atât de păgubitor ca ava­­riţia celui care lângă comorile lui băneşti lasă să se stingă de foame şi de sete semenii lui, fraţii lui. Dar această poruncă se a­­plică nu numai celor pe cari harul Domnului, şcoala ori munca lor le-au dat putinţa să creeze, şi să împărtăşească şi pe alţii din bogăţia minţii şi talentului lor, ci tuturor celor cari în toate straturile socie­tăţii pot fi folositori şi altora, mai slabi, mai nepregătiţi ori mai neştiutori decât ei. Sursa de valori morale nu este hărăzită numai catego­riilor superioare, căci binele şi omenia pot fi practicate ori­unde, în toate câmpurile, de către toţi cei cari se gândesc să lase o urmă de lumină, ca dovadă a existenţei lui pămân­teşti. Doar în mintea omului ce nu trăeşte decât pentru el şi pentru ziua de azi, egoismul absolut întimpefi predtut Horca generoasă de a fi fost folosi­tor, în marginea puterilor lui, tuturor celor de acelaş sânge şi de aceiaş credinţă cu el. „Socotelile vieţii noastre nu se închee de noi — scria demult profesorul Vasile Pâr­­van , ci de cei ce ne aşează pentru somnul cel de pe urmă. Ferice de acela care atunci nu e găsit dator, ci dimpotri­vă se arată a fi dăruit el pe alţii din larga revărsare a bo­găţiei sale. „Căci taina vieţii celei fără de moarte în memoria perpe­tuă a generaţiilor, altfel așa (Continuat-d in pag. 2-a) Averea Elenei Lupescu trece fără nici-o indemnitate in proprietatea Statului Textul decretului - lege semnat de d. general Ion Antonescu D. general Ion Antonescu, Conducătorul Statului, a sem­nat următorul decret-lege : GENERAL ION ANTONESCU CONDUCĂTORUL STATULUI ROMAN ŞI PREŞEDINTELE CONSILIU­LUI DE MINIŞTRI Asupra raportului d-lui mi­­nistru de Stat No. 23.771 din 29 Martie 1941 . Având în vedere dispozi­­ţiuniile decretului.Lege No. 3052 din 5 Septembrie şi No 3072 din 7 Septembrie 1940 , am , decretat şi decretăm: DECRET.LEGE Art. I. Se expropriază fără­ nici o indemnitate şi trec în­­ proprietatea Statului pe ter­­­meiul şi la data prezentului­ decret, următoarele proprie­­tăţi imobiliare ale Elenei Lu­­pescu : 1­ — Teren şi clădiri situate în Parcul Filipescu, aleea Vul­­pache No. 2, loturile No. 11, 12, 13, 14 şi 15 din fosta pro­­prietate Filipescu, cumpărate de la Dumitrescu Virginia, cu actul autentificat la No. 5189 din 27.11.934, Tribunalul Ill­fov, Secția Notariat, pe pre­țul de 5.000.000 lei (valoare cca. 18.000.000 lei). 2.­­ Teren și clădiri în su­­prafață de 3914 mp., comuna Sinaia, jud. Prahova, strada Tache Ionescu No. 1, cumpă­­rat de la Nicol­ae Chrisoveleni cu actul autentificat la No. 7258 din 24.11.937, Tribunalul Ilfov Secția Notariat, cu pre­țul de lei 3.000.000 (valoare cca. 10.000.000 lei). 3.. — Teren situat în comu­­na Băneasa (59 ha.) cumpă­­rat dela Gh. Herescu şi alţii, cu actul autentificat la No. 21178 din 7.VI.938 cu preţul de 9.000.000 lei şi toate con­strucţiile şi instalaţiile (va­­loare cca. 20.000.000 lei) ; 4. — Teren situat în Sinaia, str. Principele Nicolae No. 2, în întindere de 1970 m. p. cumpărat de la Otilia Ro­­zeanu din Bucureşti prin ac­tul autentificat de Tribunalul Prahova la No. 3936 din 10 August 1932 şi transcris la No. 3589 din 10 August 1932, cu preţul de 1.100.000 lei (va­­loare cca. 5.000.000 lei). 5.­­ Un teren în suprafaţă de 441,71 m. p. totul No. 76 în comuna Techirghiol Efo­­ria, cumpărat de la societatea „Techirghiolul“ cu actul transcris la No. 5091 din 15 Octombrie 1934, cu preţul de 66.300 lei (valoare cca. 700.000 lei). Art. II. Se expropriază în aceleaşi condiţiuni, toate bu­nurile mobiliare, drepturile şi­­ creanţele de orice natură ale­­ aceleiaşi. Art. III. Toţi acei cari de­­ţin sau cunosc un drept sau un titlu de orice natură al numitei, urmând să cadă în aplicarea prezentului Decret, sunt obligaţi să-l declare sau să-l depună în termen de 15 zile de la publicarea prezen­­tului Decret-Lege, la Primul Preşedinte al Tribunalului Il­fov, sub sancţiunea pedepsei cu 5 ani muncă silnică în caz de ne­declar­are. Art. IV. Sub aceiaşi sanc­­ţiune, toţi cei cari în ultimii 10 ani au primit în depozit sau cu orice titlu, orice sume de bani, devize, valori, etc. ale numitei, pentru oricât timp şi cu orice destinaţiune, sunt obligaţi să facă o decla­raţie la Primul Preşedinte al Tribunalului Ilfov în acelaşi termen şi cu aceleaşi condi­­ţiu­ni. Dat în Bucureşti, la 28 Martie 1941. CONDUCĂTORUL STATULUI ROMÂN ŞI PREŞEDINTELE CONSILIU­LUI DE MINIŞTRI (ss.) GENERAL ANTONESCU MINISTRU DE STAT (ss.) Mihai A. Antonescu Deetaţile d-lui general Antonescu Cu prilejul publicării aces­tui decret, d. general Antone­­scu a făcut următoarea decla­raţie: Acest act reparator al onoa­rei Dinastiei şi Ţârii îl închin, în omagiu credincios, suferin­ţelor Regelui nostru şi ale în­­cercatei şi nobilei Regine Ma­­re, pentru ca viitorul să gă­sească în fapta noastră dova­­­­da mândriei româneşti şi a­­ luptelor duse pentru a asigura Tronului şi Neamului cinstirea la care au dreptul. *­­Expunerea de motive a de­­cretului-lege o publicăm in corpul ziarului.

Next