Universul - Provincie, iunie 1941 (Anul 58, nr. 146-173)
1941-06-02 / nr. 146
Attur al 58-lea 12 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietari „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov iu Eomfbia X- Iel ARU12b etroraftfete X jel Taxa poștali plătită la uuivexaX conform aprobării Dir. G.le P. T- T. Nr. E-L4154/93S CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-15 CENTRALA,TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 COLABORARE, NU DUŞMĂNIE " Apărând preoţimea de învinuirea că nu şi-iar face datoria şi că, spre deosebire de ceea ce era până mai acum câteva deceni, preoţii de astăzi nu s’ar bucura de trecere şi de prestigiul necesar în rândurile credincioşilor, un distins preot din Capitală, scrie între altele, în confratele nostru Porunca Vremii: „Să nu se uite că, ce zideşte Biserica, dărâmă şcoala. Şcoalele noastre au programe copiate de la ţările atee. In ele se tăgăduieşte existenţa lui Dumnezeu, se arată că omul se trage din maimuţă şi avem manuale şcolare, care polemizează cu Biserica”. In sprijinul acestor afirmaţiuni, a căror gravitate n’are nevoie să fie subliniată, autorul lor citează un manual de geografie pentru clasa a V-a. N’am avut deocamdată putinţa să controlăm ce anume cuprinde textul manualului citat, pentru a ne da mai bine seama în ce măsură spusele părintelui preot sunt întemeiate. Cineva, ca individ particular, îşi poate permite scrânteala de a nu crede în adevărurile permanente sau de a se lăsa dus în rătăcire de tot felul de absurdităţi. Aceluiaş individ îi este însă riguros interzis să încerce a preface scrântelile sale în adevăruri şi să le prezinte ca atare în cărţi destinate copiilor şi tineretului de pe băncile şcoalei. Totuşi, admiţând că în manualul de geografie, despre care este vorba, s’ar cuprinde prăpăstiile şi aberaţiunile relevate de părintele preot, nici sfinţia sa n’ar fi trebuit ca dintr’un caz izolat să tragă concluzii şi sensul ca şcoala dărâmă, ce zideşte Biserica, sau să formuleze acuzaţia că şcoalele noastre au programe copiate dela ţările atee. Prin ,,ţări atee”, credem că sfinţia sa a înţeles ţările, care nu se exclud, au laicizat învăţământul, prin faptul că au exclus din programe predarea religiei în şcolile întreţinute de stat. Precât ştim şi lăsând la o parte Rusia, care trăeşte sub un regim cu totul aparte, astfel de ţări, sunt, în deosebi, Franţa şi Turcia. Se ştie că în Franţa, separarea Bisericii de stat şi laicizarea învăţămân- tului public s’au produs sub influenţa francmasonilor şi, în parte, a evreilor, pe când în Turcia, Kemal Ataturk a luat aceleaşi măsuri, călăuzit de gândul de a reduce puterea şi influenţa clerului, care era sprijinul regimului absolutist al sultanilor şi duşmanul hotărît al oricăror reforme. La noi însă — şi foarte bine că este aşa — niciun guvern şi niciun om cu răspundere nu s’au gândit măcar să separe Biserica de stat sau să scoată predarea religiei din programele de învăţământ iar afirmaţia că aceste programe ar fi fost copiate după programele statelor atee este o afirmaţie ce nu se întemeiază pe dovezi, ci e făcută, pe semne, într’un moment de supărare. Insă, când e vorba de raporturile dintre Biserică şi şcoală, după cum nu e bine şi generalizăm unele cazuri profund regretabile, dar izolate, tot aşa nu este în interesul fiecăreia din aceste două instituţiuni de bază ale ţării şi neamului să se vină cu acuzaţii reciproce. Singurul rezultat real al acestor învinuiri este că între reprezentanţii lor se seamănă germenii discordiei şi duşmăniei. Un comandament de înalt ordin naţional şi religios impune însă ca între Biserică şi şcoala sa fie o colaborare cât mai strânsă şi în cât mai bună înţelegere, iar nicidecum discordie şi duşmănie. Prin misiunea lor respectivă, Biserica şi şcoala se întregesc, iar Relaţia diplomate anglo-franceze O notă oficioasă germană Berlin, 30 (Rador). — O notă oficioasă declară: Nu există relaţion diplomatice între Franţa şi Anglia, — după părerea cercurilor din Berlin, — dacă prin relaţii diplomatice se înţelege prezenţa unor reprezentanţi diplomatici acreditaţi. Acesta a fost răspunsul care s’a dat Vineri la Wilhelmstrasse întrebării pusă în această privinţă de un ziarist străin. In cercurile germane se subliniază în deosebi că partea juridică a relaţiilor anglo-franceze nu interesează Germania, dar că Germania se interesează, dimpotrivă, de chestiunea viitoarelor relaţii între Franţa şi Anglia. In ce priveşte această chestiune, Germania nu a avut, în ultima vreme, nici un motiv de a fi tristă. REICHE APROBĂ ATITUDINEA GUVERNULUI EGIPTEAN Berlin, 30 (Rador). — La ministerul de externe al Reichului este aprobat punctul de vedere al guvernului egiptean, care refuză să recunoască miniştrilor greci fugari dreptul de a-şi exercita activitatea pe teritoriul egiptean. O asemenea îngăduinţă faţă de un guvern fugar — se crede în cercurile citate — ar fi incompatibilă cu neutralitatea unei ţări. După părerea cercurilor politice berlineze, atitudinea Egiptului în această chestiune este considerată ca absolut ireproşabilă. ❖ Berlin, 30 (Rador). — La ministerul de externe s’a declarat Vineri, ca răspuns la o întrebare, că niciun protest oficial n’a fost prezentat până acum la Berlin în legătură cu scufundarea vaporului Zam Zam, care naviga sub pavilion egiptean. După cum se prevăzuse, Suedia s’a declarat incompetentă pentru a transmite un asemenea protest. 6/Blu SITUAŢIA PE TEATRELE DE RĂZBOI Operaţiunile militare din insula Creta, din Irak şi Libia După comunicatul marelui cartier general german, operaţiile militare şi aeriene din insula Creta, începute în ziua de 20 Mai, se apropie de sfârşit. Comandantul trupelor greceşti din sectorul Candia (Heraklion) a cerut capitularea. In sectorul Rethymnon, în cursul zilei de eri, s’a făcut legătura între grupul paraşutiştilor şi trupele germane venite în ajutorul lor dela vest. Acelgrup de paraşutişti, izolat, a rezistat opt zile atacurilor unor forţe superioare şi au ocupat oraşul Candia şi aerodromul din vecinătate. După lupte extrem de violente, date continuu în ultimele zile, în regiunea occidentală a insulei Creta, trupele alpine şi corpul paraşutiştilor germani, ajutate de aviaţia de bombardament, au pus stăpânire pe punctele cele mai importante, între care şi portul Caneea. Stăpânirea golfului şi bazei Suda, a uşurat aceste operaţiuni. Trupele britanice şi greceşti se retrag spre coasta de sud a insulei, unde vor să se îmbarce în vase, dar ele sunt urmărite de trupele germane şi atacate de avioane. In partea orientală a insulei s’a creiat un al doilea front în urma debarcării de trupe italiene, — debarcare început îi ziua de 26 Mai. Aceste au intrat în acţiune şi cum în această regiune n’au întâmpinat o rezistenţă mare din cauza forţelor greceşti ce ocupau poziţii slab întărite, ele înaintează repede spre vest, în interiorul insulei. Atacul împotriva insulei Creta a necesitat o minuţioasă pregătire a transporturilor de trupe şi armament pe căile aeriană şi maritimă din partea comandamentului armatei germane din Orient. Organizarea acestor transporturi a fost favorizată de următorii factori: 1) ocuparea bazelor de pe coastele Greciei continentale şi a insulelor din marea Egee, care au asigurat Germaniei şi Italiei dominaţia spaţiului maritim de la nordul insulei Creta unde se întinde marea Cretei; 2) Posesiunea punctului de sprijin de la estul insulei Creta, format de archipelagul italian al Dodecanezului, care a servit de baraj de protecţie în această parte; 3) Apropierea bazelor navale şi aeriene şi a porturilor de îmbarcare de punctele de debarcare şi de aerodromul principal din insula Creta situat lângă Caneea (Heraklion); 4) Superioritatea aviaţiei germane şi italiene în aparate de luptă şi de bombardament, care i-a asigurat dominaţia aerului, atât deasupra spaţiului maritim din jurul Cretei, cât şi deasupra teritoriului acestei insule încă din prima zi a operaţiilor; 5) Flota italiană, care a avut misiunea să protejeze transporturile de trupe şi de armament germane şi să asigure, deci, împotriva intervenţiei vaselor de război engleze, comunicaţiile maritime între porturile şi insulele greceşti şi coasta de nord a insulei Creta. Dispunând de aceşti factori, la care mai adăugăm şi factorul-surpriză, comandamentul armatei germane din Orient a organizat operaţiunea grea şi delicată a transporturilor, care de fapt a necesitat o succesiune de operaţiuni deosebite unele de altele: transportul cu avioane speciale al corpului de parașutiști; transportul cu a(Continuare in pag. 2-a) R. SEISANU INSULA CRETA Vasul de linie englez „King,George V“ Ce urmări ar putea avea pentru englezi situaţia din insula Creta Berlinul şi declaraţiile d-lui Eden Prin telefon de la corespondentul nostru particular din Berlin Berlin, 30. — Comunicarea faptului că rezistenţa trupelor greco-engleze din Creta a fost înfrântă în principalele puncte de sprijin ale acestora e considerată aci ca o anunţare a înfrângerii englezilor pe această insulă. In această privinţă, trebue amintite declaraţiile d-lui Churchill şi ale altor oameni de stat englezi că Grecia nu prezintă importanţă pentru Anglia, pe când insula Creta e considerată ca având o mare importanţă pentru aceasta. Trebue relevate în acelaş timp numeroasele voci din presa engleză, care au atribuit insulei Creta o deosebită însemnătate în ce priveşte Egiptul. Englezii au ajuns acum în situaţia că zilele lor în Creta sunt numărate. Aceasta e o grea lovitură ce li se dă, deoarece el pierd în primul rând un însemnat contingent de trupe, la care se adaugă pierderile suferite de flota britanică din Mediterana orientală, precum și faptul că prin ocuparea bazelor aeriene şi navale din Creta de către puterile Axei, acestea s-au apropiat foarte mult de Canalul de Suez. Prin aceasta şi Alexandria e ameninţată de bombardamentele aeriene germane, căci din Creta până în acest port nu sunt decât 500 kilometri, ceea ce înseamnă că flota engleză din Mediterana orientală şi-a pierdut libertatea de acţiune şi că englezii vor trebui să se retragă din Egiptul ameninţat din toate părţile. In ce priveşte corpul expediţionar britanic din Creta, cercurile militare germane sunt de părere că acesta va cădea în mâinile germanilor şi italienilor, căci englezii nu mai stăpânesc pe insulă nici un port din care să poată fugi. ❖ In timp ce soarta Cretei a fost hotărîtă, d. Eden a ţinut o cuvântare, care nu numai că a fost categoric respinsă de cercurile germane, el a produs şi deosebită mirare, deoarece d. Eden a vorbit despre o nouă ordine politică şi economică în Europa postbelică. La Berlin, e considerat ridicol faptul că d. Eden, fără să ţină seama de actuala situaţie critică a Angliei, s’a ocupat cu problema privind viitorul. Modul cum a expus condiţiile de pace ale Angliei e considerat act ca un al doilea dictat de la Versailles, care ar provoca o completă distrugere a Germaniei. Din fericire, ceeace a spus d. Eden nu trebue considerat de cât ca un vis care nu se va împlini, căci după cum s’a exprimat d. Eden, englezii nu speră decât într’o prăbușire bruscă a Germaniei, care ar urma să-i ducă apoi la victorie. Berlinul consideră cele spuse de d. Eden ca o renunţare a slăbiciunii Angliei şi le compară cu discursurile fostului prim ministru francez Reynaud, care a aşteptat zadarnic vara trecută într’o minune. Bombardarea oraşului sirian Horns şi a portului Sfax, din Africa de nord de către aviaţa engleză a produs mare senzaţie la Berlin, fiind considerată aci ca o violare a dreptului ginţilor, împotriva căreia guvernul din Vichy a protestat cu violenţă. Se crede aci că acest fapt va avea ca urmare o nouă înrăutăţire a relaţiilor franco-engleze, deoarece atacurile brutale ale englezilor împotriva acestor orașe franceze ar putea influența în mod cu totul nefavorabil poporul francez. ❖ Aspectul fortăreţei Caneea Berlin, 30 (Rador). — Fortăreaţa Caneea, care a fost evacuată de restul trupelor britanice, oferă o privelişte înspăimântătoare. In tranşeele părăsite, săpate în stâncă, se află amestecate numeroase mitraliere, arme, lăzi cu muniţii şi diferite alte obiecte, printre cari şi pălăriile caracteristice ale australienilor şi ,neozelandezilor. Lucrările de fortificaţii sint distruse. De sub sfărămâturi s’au scos sute de cadavre de soldaţi britanici, ca şi numeroase tunuri de artilerie şi anticar. Multe galerii sunt încă astupate. Această puternică fortăreaţă de munte, care părea aproape de neînvins graţie neregularităţilor terenului şi barajelor, a fost cucerită de vânătorii de munte şi de paraşutiştii germani, cu toată apărarea înverşunată a englezilor, în cursul unei lupte care a durat cam trreu zece oastr . AVEREA FOSTULUI GENERAL DE GAULLE, CONFISCATĂ Paris, 30 (Rador). — In baza unui decret apărut în Monitorul Oficial, averea fostului general de Gaulle, care a trecut de partea Angliei, a fost confiscată. Fostul g-ral de Gaulle posedă numeroase moșii și un mare imobil în departamentul Haute Marne. RELAŢIILE TURCO-GERMANE Berlin, 30 (Rador). — Ca răspuns la mai multe întrebări, puse de ziarişti străini, s’a declarat Vineri la ministerul de externe al Reichului că starea actuală a relaţiilor dintre Germania şi Turcia face inoportună orice discuţie şi orice informaţie asupra acestui subiect. $15. 146 Luni - Iunie 1941 ,■ 12 Pagini 51 ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU PRIETENIA INTRE POPOARE de I. VION Spiritul clarvăzător al ce- . mult, un destin comun, în allor cari au răspunderea con- cest spaţiu european, predea-ducerii popoarelor, apreciază în mod deosebit valoarea legăturilor strânse, de amiciţie, cu celelalte neamuri şi, mai ales cu vecinii; dar gama acestei aprecieri merge de la indiscutabila necesitate de a nu trăi izolat, până la scepticismul izvorît din experienţa privitoare la trăinicia declaraţiilor şi la durabilitatea tratatelor. Şi ori, dar mai ales azi, popoarele mici ar trebui să vadă limpede imperativul, vechi de când e lumea, că în unirea lor stă forţa de rezistenţă, care le apără, faţă de cei puternici, munca lor pacinică, libertatea şi cultura lor naţională, viaţa lor chiar. Adversităţile, rănile pricinuite orgoliului naţional, fireasca năzuinţă a unităţii fiilor aceluiaş neam, au contribuit şi ele singure şi ca elemente în jocul celor mari, să se perpetueze o stare de nelinişte, de neîncetată frământare Cu prilejul vizitei în Bulgaria a d-lui profesor Nichifor Crainic, ministrul propagandei — invitat să ţină o prelegere la Universiatea din Sofia — s’au scos în evidenţă aceste adevăruri ale căror consecinţe le cunoaştem din istoria trecutului, le ştim din mersul evenimentelor, ori le întrevedem prin prizma logicei. „Interese comune "şi, mai că pentru o cât mai strânsa colaborare a celor două popoare în noua ordine continentală instaurată de puterile Axei prietene şi aliate“ au fost cuvintele cu care primul ministru bulgar d. Filoff a salutat „prilejul de a pune premizele unei mai adănci prietenii între cele două popoare“. Care ar fi punctul de plecare, care ar fi bazele şi modalităţile, sunt chestiuni cari ar forma eventual obiectul cercetărilor de o parte şi de alta. Un câştig imens îl au popoarele să ştie felul de viaţă, mentalitatea, metodele de lucru şi de producţie, legislaţia şi îndrumările generale ale neamurilor înconjurătoare. In această privinţă clasa conducătoare, intelectualitatea bulgară, îşi are o contribuţie activă, permanentă, în luminarea masselor. Nu numai faptul că un număr nebănuit de mare de intelectuali — miniştri, profesori, medici, preoţi, ziarişti — vorbesc curent româneşte, dar cunoaşterea precisă a tuturor detaliilor vieţii politice, economice şi culturale, din toate statele balcanice, au dus la o mai practică diriguire a vieţii naţionale în ţara care de la răsboiul balcanic a gustat în(Continuare in pag. 2-a) muTr INTRE FRANŢA 31 Discursul rostit de d. Roosevelt „la gura sobei“ — după formula întrebuinţată — dar mai precis „la gura tunului“ — după conţinutul şi tonul lui — pune într’o lumină îngrijorătoare relaţiile dintre Franţa şi Statele Unite. S’a şi vorbit despre posibilitatea ocupărei Dakarului şi a altor regiuni coloniale franceze, iar d. Laval, cu prilejul declaraţiilor de acum câteva zile, a făcut aluzii la aceste „intenţiuni“ ale Statelor Unite. Lăsând deoparte motivele de ordin strategic şi de securitate care ar motiva, în judecata americană, o asemenea măsură, ea ar avea, în cadrul relaţiilor franco-americane, aproape de două ori seculare, o incontestabilă şi profundă repercusiune. De la războiul independeţei Statelor Unite, de la acel război când mica armată a lui Washington, ajunsă la capătul puterilor ei, a fost salvată de ajutorul Franţei, politica americană faţă de marea republică europeană a fost dominată de un factor sentimental. Rolul decisiv pe care l-a jucat Franţa în războiul care a asigurat independenţa Statelor Unite, a rămas adânc întipărită în sufletele americanilor şi, cu toate că timpul a aşternut uitarea asupra paginilor îngălbenite din istoria poporului american, pagini evocatoare a unei permanente ostilităţi înpotriva stăpânirei britanice; cu toate că în conştiinţa naţională americană s’a precizat, după independenţă, o solidaritate de rasă cu poporul britanic, sentimentalismul faţă de Franţa n’a slăbit. începută la 1775, lupta pentru independenţă, s’a încheiat după cum se ştie prin victoria definisprijinului antic -------- ---cele de sub comanda contelui de Grasse, trupele britanice au fost nevoite să capituleze. D. Myron Herrick, fostul ambasador al Statelor Unite la Paris, cu prilejul solemnităţei pioase a ducerei inimei lui de Grasse în biserica de la Tilly (Franţa), a rostit o cuvântare în care reamintind lupta de la Yorktown a spus următoarele : „Fără a fi primit din Franţa nici o instrucţie, de Grasse a luat asupra lui, enorma răspundere de a abandona fără protecţie in Vestul indian un convoi de aprovizionare francez şi, astfel liberat, el s’a îndreptat cu toată flota sa pentru a executa un vast plan conceput de el şi în care geniul lui întrevedea sfârşitul războiului”. De Grasse atrase escadra engleză în largul capului Henry, o atacă şi o sili să se refugieze la baza ei de la New-York. Apoi trimise vase ca să transporte trupele lui Washington la Yorktown şi debarcă el însuşi în faţa acestui oraş 3000 de oameni. Yorktown-ul a fost asediat. Au luat parte la acest asediu 9400 francezi și 4-5000 americani. Armata engleză număra 7000 oameni. Victoria trupelor asediatoare n’a întârziat, englezii capitulând. Și astfel s’a încheiat războiul. A doua zi după victorie, Washington a scris lui de Grasse următoarele : „Capitularea de la Yorktown, care a adus atâta glorie şi avantagii aliaţilor şi a cărei onoare revine Excelenţei Voastre, a de(Continuare in pag. 2-a) TRANŞEE-ADAPOST PENTRU PROTECȚIA CONTRA SCVOR DE BOMBE Comandamentul militar al Capitalei a dat eri următoarea Ordonanță Nr. 15: Noi, general de divizie C. NICOLESCU, comandantul militar al Capitalei; Având în vedere D. L. 836 din 11 Februarie 1938 prin care s'a constituit starea de asediu pe tot cuprinsul Ţării. Având în vedere şi dispoziţiunile Legii apărării antiaeriene activă şi pasivă a teritoriului, din 6 Mai 1939, ORDONAM : ART. 1. — Toate autorităţile de Stat, instituţiile publice, instituţiile şi întreprinderile particulare, deţinătorii de imobile sub orice titlu, dacă nu au pivniţe sau subsoluri cu planşeuri capabile să suporte dărâmăturile părţilor superioare ale imobilului, produse de suflul bombelor explodată, vor face în curţile respective sau locurile virane din apropiere tranşee-adăpost pentru protecţia contra schijelor de bombe. ART. 3. — Tranşeele-adăpost, se vor face pe tot cuprinsul Municipiului Bucureşti, inclusiv Comunele Suburbane şi vor fi executate Până în termen de 15 eire dela data , publicării prezentei Ordonanţe. ART. 3. — Tipul tranşeei dela instituţii şi întreprinderei publice şi particulare este cel prevăzut în Regulamentul Apărării Pasive (I. D. R. Nr. 468 din 28 Februarie 1933) iar pentru tranşeele familiale, conform instrucţiunilor ce se vor publica în detaliu prin presă de către Comandamentul Apărării Antiaeriene. ART. 4. — Acolo unde nu există curte utilizabilă în acest scop, locuitorii se vor grupa pentru a face tranşee-adăpost colective pentru mai multe familii de terenul cel mai propice, indiferent cui aparţine. ART. 5. — Proprietarii sau detentorii de terenuri utilizabile pentru construirea de tranşeeadăpost, sunt obligaţi ca în conformitate cu dispoziţiunile art. 14 din Legea A. A. T. să lase liberă executarea acestor lucrări pe terenul lor, fără drept de despăgubire. In caz de refuz din partea lor, autorizaţia de executare a lucrărilor se dă de către Comandamentul Zonei A. Al. Bucureşti (Str. Batiştei Nr. 25). ART 6.- Toţi aceia care nu se vor conforma dispoziţiunilor de mai sus, fie nefăcând la timp sau în condiţiunile fixate prin instrucţiuni tranşee-adăpost, fie împiedecând executarea lor pe terenurile ce deţin vor fi pedepsiţi conform dispoziţiunilor art. 63 al. b. din Legea A. A. T. cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani şi cu amendă dela 5.000 la 50 000 lei. ART. 7. — Contravenţiunile la prezenta ordonanţă, se constată prin procese-verbale, dresate in prezenţa a doi martori de către delegaţii Comandamentului Zonei A. A. Bucureşti având împuternicire specială pentru aceasta. Aceste procese-verbale nu pot anulate pentru vicii de formă atât timp cât sunt dresate de către persoanele împuternicite legal. Dată la Comandamentul militar al Capitalei azi 30 Mai 1941 in Bucuresti. IN CORPUL ZIARULUI: INSTRUCȚIUNI PRIVITOARE LA SAPAREA ȘANTURILOR-ADAPOST FAMILIALE. .