Universul - Capitala, iulie 1941 (Anul 58, nr. 174-204)

1941-07-22 / nr. 195

X­ Anul al 50-lea 8 Pagini fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov ­ EXEMPLARUL­­ £ fM Taxa p­oritate jttMH In numerar conform aprobării Dir. G­ I. P. T. T. Nr. 24.464/939 CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA INTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACTIA SI ADMINISTRATIA: BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 * 41­PX DIRECTOR $1 ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU LĂMURIRI NECESARE Ne-am plâns până acum că nu avem încă un serviciu sta­tistic riguros organizat în ce priveşte producţia agricolă, ca­re să ne fi permis a întreţine o evidenţă exactă ,a stocurilor, în orice moment. Neajunsurile lipsei acestui serviciu le-am re­simţit adeseori în greutatea de a ne orienta în politica expor­tului şi în dibuiala cu care am procedat la reglementare chiar a comerţului intern de cereale. Datorită lipsei unei catagrafii exacte a disponibilităţilor ne­am trezit acum patru ani cu o situaţie deficitară a porumbu­lui, ceea ce ne-a constrâns să importăm porumb de la Iugos­lavi­an proaste condiţiuni, după cum altă dată, contând pe o si­tuaţie optimistă a prisosurilor de grâu, am forţat exportul a­­cestei cereale, pentru ca în ce­le din urmă ,să ne trezim lipsiţi de necesarul consumului in­tern, pe care l-am recuperat mai târziu tot pe calea impor­tului. Chiar în ce priveşte re­colta de grâu a anului trecut, datorită aceleiaşi lipse de in­formaţie exactă, nu ne-am pu­tut hotărî să adoptăm din vre­me sistemul raţionalizării con­sumului, aplicat la fabricaţia pâinei, ceea ce ne-ar fi scutit desigur, de amestecul în pro­porţie prea mare a mălaiului în prepararea pâinei, atunci când a trebuit să apelăm la această soluţie. Ei bine, acum, când prin re­centul decret-lege pentru sta­bilirea producţiei şi reglemen­tarea comerţului şi circulaţiei cerealelor, ne-am asigurat , în fine, un serviciu obligator de înregistrare a producţiei, a ne­voilor de consum şi de însă­­mânţare, din nefericire s-au i­­vit răuvoitori, cari, interpre­tând tendenţios aceste măsuri, încearcă să vâre în capul cul­tivatorului ţăran, că prin ace­ste măsuri nu se urmăreşte alt­ceva decât să se ridice produ­cătorului chiar de pe arie pro­dusul muncii lui, cu intenţia criminală de a provoca astfel stări de alarmă şi de agitaţie cu totul nejustificate în rândul producătorilor. Or, atât din cuprinsul decre­­tului-lege pomenit, cât şi din explicaţiunile date chiar a doua zi de d. subsecretar de stat al aprovizionării, s’a pu­tut vedea, că scopul esenţial urmărit prin decret este acela al creierii, unei evidenţe a pro­ducţiei, pe de o parte, şi a ne­cesităţilor de consum, pe de altă parte, care să asigure în tot momentul o bună aprovi­zionare a armatei şi a popu­laţiei civile, cum şi o raţională folosire a eventualelor priso­suri, fie prin înfiinţări de sto­curi de prevedere, fie pe calea exportului. Dacă în cadrul organizării acestei evidenţe, s-a simţit şi nevoia reglementării comerţu­lui şi circulaţiei interioare a cerealelor, aceasta a fost im­pusă tocmai în interesul bunei funcţionări a sistemului che­mat să garanteze îndestularea nevoilor de consum ale ţării. Iată de ce, datoria tuturor factorilor în contact cu pătura noastră producătoare, ca şi a tuturor bunilor români, este nu numai de a reprima pe loc ori­ce încercare de răstălmăcire a nouilor măsuri, dând pe mâna autorităţilor pe agenţii tulbu­rători, dar şi de a lămuri cu răbdare pe cei direct interesaţi asupra scopului adevărat al noului decret-lege şi în­deo­sebi al obligaţiei cultivatorilor de a-şi declara producţia, obli­gaţie care serveşte exclusiv un interes statistic, în scop de­ a se asigura o cât mai desăvârşită îndestulare a ţării. Nu trebue să se uite mai ales, că producătorul rămâne stăpân pe rodul muncii lui, că el poate să vândă prisosurile declarate oricărui cumpărător autorizat şi că — ceea ce este esenţial pentru el — rostul nouilor or­gane (oficiul central şi oficiile judeţene ale cerealelor) este îndeosebi acela de­ a asigura preţul remunerator fixat din oficiu pentru recolta de grâu din anul acesta. Decadenţa Rusiei In groasnica luptă desfăşurată între popoarele moscovite şi for­ţele germanilor cu aliaţii lor, Ru­sia Sovietică s’a dovedit încă odată putregaiul în care se sbate jumătate din bătrânul continent. Pentru cunoscătorii politicei ruseşti, fenomenul de acum era de mult aşteptat şi doar simplei întâmplări — sau nepăsării celor­lalte popoare europene, — şi-au putut ruşii desvolta în deplină libertate ideile lor de desagregă­­re socială, politică în adevăratul înţeles al cuvântului, urmată de acea economică. Mulţimea popoarelor răsărite­ne, deosebite ca limbă, credinţă şi obiceiuri, condusă prin asu­prirea celor de sus, de la cel din­tâi ţar până la tiranicul dicta­tor de acum, era supusă şi­­ pă­rea credincioasă nu în virtutea unei convingeri, care să-i ducă în „raiul“ pământean, ci în a cnutului şi tuturor fără-de-le­­gilor. Rezultatele se văd; dezastrul abia început va trebui să meargă până la capăt, pentru uşurarea întregei omeniri, reparându-se astfel cea mai monstruoasă apa­riţie de iad cunoscută în istorie. Cele petrecute de aproape un sfert de veac în Rusia, au fost rezultatul unei greşite politici, urmată cu sfinţenie de la începu­tul domniei lui Petru cel Mare şi mai ales sub Ecaterina II. Am înainte — Ruşii şi Româ­nii — de D. S. Moruzi, o carte uitată de altfel ca şi autorul ei. Apărută în 1906, lucrarea conţine mai multe articole publicate înainte. Toate cele 240 pagini ale lucrării sunt interesante, dar unele simt profetice. Spicuind, iată ce găsim la pag. 2­3: „Noroade multe, de diferite seminţii şi limbi, deprinse de mult a purta aicea haină întune­cată a cuceriţilor prin spadă, a­­cea denumire obştească, dar mincinoasă, de Popor Rusesc, a­­cea tăgăduire a tot ce are omul mai sfânt şi mai curat în suflet, adică dragostea de neam şi de ţara unde s’a născut, noroadele acestea, râvnind la drepturile şi libertăţile popoarelor omogene, visează acele drepturi şi pentru dânsiele, dar prin alcătuirea unei Rusii mare, liberă, constituţio­nală, ba chiar republicană­, ui­­tându-şi trecutul şi obârşiile lor! „Inconştiente şi zăpăcite, la prima licărire de libertate, ele o amestecă cu ideea de extindere, ideea de dreptate cu ideea de a­­suprire, vor să răstoarne pe împă­rat, dar să-şi păstreze împărăţia, să distrugă despotismul autoera­(Continuare In pag. 3-a) Tancuri românești pe drumuri basarabene Românii dintre Nistru şi Nipru Numărul şi aşezările lor Nistrul este o frontieră na­turală însă nu îndeplineşte condiţia unei frontiere etno­grafice, de­oarece spre răsărit, până la Nipru şi chiar dinco­lo de acest fluviu sunt Ro­mâni, care în unele regiuni trăesc în masse compacte şi păstrează până azi limba, obi­ceiurile şi conştiinţa lor na­ţională. Ocupându-se de Ro­mânii dintre Nistru şi Nipr, d. Romulus Seişanu scrie în lucrarea sa : „Principiul na­ţionalităţilor“: „Dincolo de Nistru până la Nipru, există o massă compactă românească, stabilită în această regiune de câteva secole şi în mare parte băştinaşă. Statisticile ruseşti dinainte de războiul mondial prezintă erori, sau falsuri privitoare la repartiţia populaţiunii pe na­ţionalităţi. Astfel, după o statistică ad­ministrativă din anul 1834 ar fi fost în guvernământul Cherson, 75.000 de Români; în guvernământul Podolia, 7427 şi în guvernământul Ecaterinoslav 9758. După sta­tistica oficială rusă din anul 1897 sub rubrica „numărul Moldovenilor“ (Români) au fost trecuţi în: 1. Guv. Cherson, 147.118 2. „ Podolia 26.461 3. „ Ecaterinoslav, 8.493 4. . Taurida, 2.893 (Crimeia) ----------­Total 184.927 D. V. Harea în lucrarea sa „Românii de peste Nistru“ a evaluat numărul Românilor triansmi­strieni la peste 650.000. Referindu-se la hărţile etno­grafice respective, d. Harea, scrie : „Astfel, după hărţile etno­grafice, în judeţele Balta. Moldovenii ocupă o întindere de cel puţin 20 la sută din suprafaţa totală. In acest judeţ, în localită­ţile cu numiri moldoveneşti se află peste 100.000 de locui­tori. Nu este, deci, exagerat când socotim că în acest ju­deţ sunt aproximativ 75.000 locuitori. Mai puţin, dar totuşi, o populaţie românească destul de numeroasă se află în jud. Ovidiopol. După dicţionarul enciclope­dic Broghaus-Euform, acolo erau în 1905 peste 20.000, deci acum peste 25.000. In celelalte judeţe iarăşi este o populaţie însemnată, deşi statistica din 1897 nu o arată deloc, sau numai cu zeci şi sute. Harta etnografi­că a lui A. Nour arată mai multe sate româneşti din jud. Movilău şi Iambol vecine cu Basarabia. In aceste două ju­deţe autorul hărţii are rude, a trăit câţiva ani acolo şi prin urmare e în stare să cunoa­scă locurile. Dar ruşii socot acolo câte o sută, sau două de moldoveni la judeţ“. După d. Ştefan Meteş, membru al Academiei Ro­mâne, Românii dintre Nistru şi Nipru ar fi fost în 1926 in­tre 600.000—700.000 de per­soane; 400.000 în guv. Cher­son; 150.000 în guv. Podolia; 40.000 în guv. Ecaterinoslav. (Darea de seamă a conferin­ţei d-lui Meteş, ţinută la Cluj, apărută în ziarul „Patria“ din 20 Martie 1926). D. prof. Ştefan Ciobanu, membru al Academiei Româ­ne, într’un articol publicat în revista „Şcoala Basarabiei“, a evaluat populaţia românea­scă din Rusia la 800.000 ca şi Petre Gârboviceanu, care a tratat acest subiect într’o conferinţă ţinută la Ateneul Român din Bucureşti, în anul 1925. D. Nour ne-a dat cifra de un milion, iar după d. N. P. Smochină, populaţia română din U.R.S.S. trece de 1.200.000.­­..Les Moldaves de Russie so­­vietique depuis leur origine jusqu’à nos jours“, Moldova Română, An. I, V. 1, 1935). Această populaţie este ast­fel împărţită pe ţinuturi: in fostul guvernământ al Podo­­liei, 158.000 ; în fostul guv. al Chersonului, 361.000 ; în fos­tele guv. Taurida şi Ecateri­noslav peste 100.000; iar din­colo de Nipru, in Caucazia şi în Siberia, alte câteva zeci de mii. In Republica Moldovei, după statistica sovietică, din 17 Decembrie 1926, populaţia to­tală a fost de 557.170 (Ro­mâni, Ucrainieni, Ruşi, Evrei şi alte naţionalităţi),­­ din­tre care locuitorii Români au fost socotiţi 176.000 (în 208 sate). Un grup relativ însemnat de Români din Crimeea se numesc „Cazaclii“, iar mem­brii altor grupe se aseamănă cu Mocanii din Ardeal. Să nu uităm că ciobanii români ar­deleni se duceau cu oile lor până în Caucaz şi o parte dintr’ânşii s’au stabilit în di­ferite ţinuturi din Rusia de sud. In cântecele căzăcești se (Continuare in pag. 3-a) In înaintarea lor, forţele germano-române au sdrobit rezistenţa inamicului Trupele aliate continuă urmărirea sovieticilor pe malul de răsărit al Nistrului Comunicatul înaltului comandament al forţelor armate germane Berlin, 20 (Radar). — înal­tul Comandament al forţelor armate germane publică de la Cartierul general al Fuehre­­rului următorul comunicat : Forțele germano-române înaintând în Basarabia, au sdrobit rezistenţa inamicu­lui, continuând urmărirea lui pe malul de răsărit al Nis­trului. In sectorul Smolensk o­­peraţiunile se continuă în mod sistematic. Pe frontul finlandez au fost obţinute noi succese. In mai multe puncte ale frontului de Est, trupele so­vietice încercuite au făcut încercări disperate de des­presurare cari au eşuat. I­­namicul a suferit pierderi grele şi sângeroase. In lupta împotriva Marii Britanii, avioane de luptă au bombardat noaptea trecută obiective militare în Anglia centrală şi orientală. Cu pri­lejul încercărilor inamice fă­cute ziua pentru a ataca teri­toriile ocupate de pe coasta Canalului Mânecii şi coasta norvegiană, avioanele de vâ­nătoare germane şi artileria antiaeriană au doborît 7 avi­oane, artileria marinei 2 a­­vioane şi un vas de avantpost un avion inamic. Avioane de luptă britanice au atacat în noaptea trecută câteva localităţi situate în Nord-Vestul Germaniei şi mai ales oraşul Hanovra. Au fost aruncate bombe explosi­ve şi incendiare. Nu au fost provocate pagube militare sau economice. Avioane de vânătoare de noapte au dobo­rât unul din avioanele brita­nice atacatoare. Pierderile armatei sovietice s’ar ridica la un milion şi jumătate de oameni Berlin, 20 (Rador). — Co­respondentul agenţiei „Ha­­vas-Oti" anunţă că, după­­ observatori neutri, pierde­rile armatelor sovietice s’ar ridica la un milion şi ju­mătate de oameni. Mii de soldaţi sovietici şi un mare număr de ofiţeri sau predat germanilor se declară un căpitan bolşevic Berlin 20 (Rador). — In sec­torul de Nord al frontului sovie­tic, mii de soldaţi sovietici şi un mare număr de ofiţeri, au tre­cut în rândurile germane. Prin­tre aceştia din urmă se află şi căpitanul Vasilievici Novikov, profesor la şcoala militară din Petersburg. Răspunzând întrebărei ce i s’a pus, pentru ce un astfel de ma­re număr de bolşevici trec la germani, el a declarat: „nu a­­vem dreptul să ne retragem din luptă. In fiecare luptă ne-am a­­flat între trupele germane şi mi­tralierele comisarilor politici. Ci­ne nu răspunde cerinţelor comi­sarilor politici, este judecat de către o Curte marţială, dacă nu a fost mai dinainte ucis de mitra­liere. Nu este, deci, alt mijloc de scăpare de această soartă, decât predându-ne. Dacă soldaţii nu se răzvrătesc împotriva teroris­mului comisarilor politici, aceas­ta se datoreşte faptului că nu-şi dau seama că ar putea exista alt tratament şi, apoi îşi dau sea­ma că cea mai mică încercare este pedepsită cu pedeapsa cu moarte. Se spusese soldaţilor sovietici că viaţa în celelalte ţări ale Eu­ropei era mult mai rea decât în Rusia sovietică. Eu, a declarat căpitanul Vasilievici Novikov, a­flasem de la anumiţi camarazi şi funcţionari ai partidului so­vietic cari vizitaseră Germania, Franţa şi alte ţări, că viaţa a­­colo este mult mai uşoară. Dar bieţii soldaţi nu puteau şti acea­sta, căci n’aveau posibilitate a face vre-o comparaţie. Soţia unui căpitan, făcută pri­zonieră, împreună cu nevestele altor ofiţeri, a făcut şi ea decla­raţii asemănătoare. Toate aces­te femei erau în uniformă şi e­­rau înarmate Pentru ele lucrul era foarte natural de a trage a­­­­supra soldaţior germani. Li se spusese că dacă nu trag, vor fi torturate, violate şi masacrate, întrebată această soţie de căpi­tan, dacă a crezut toate aceste poveşti, ea a răspuns că de atâ­tea ori auzise aceste orori chiar din gura ofiţerilor superiori, în­cât n’avea de ce să nu le creadă. Un singur tun antiaerian german a distrus 20 care de asalt sovietice Berlin, 20 (Rador). — In cursul unui atac sovietic neașteptat, comandantul u­­nei baterii germane de ar­tilerie antiaeriană, aflat lângă tunul cel mai înain­tat, s’a văzut deodată încon­jurat de un grup de care de asalt inamice. Neavând vre­mea să pună toate tunurile în poziţie, a dat primului tun comanda să tragă şi a nimi­cit, în scurt timp, 16 care inamice. Celelalte au luat-o la fugă. Un sergent a mai distrus însă, cu acelaşi, tun, alte patru care de asalt sovieti­ce. i Nv* 195 Marți 22m .. 'b UJ|­8 Pagini.­­s-l In toată ţara s’au făcut ori slujbe pentru pomenirea Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria S’au scurs 14 ani dela moar­tea Marelui Rege Ferdinand, care odihneşte alături de Augusta Sa Soţie, Regina Maria, în criptele domneşti dela Curtea de Argeş. Ţara dela un capăt la altul a comemorat cu adâncă sme­renie pe făuritorul unităţii naţionale şi pe marea Sa to­varăşe de viaţă şi de fapte Regina Maria, oficiindu-se în toate bisericile slujbe religi­oase pentru pomenirea şi p­­dihna sufletelor Lor. La Curtea de Argeş come­morarea Regelui întregitor­ de ţară s’a desfăşurat într’un cadru impresionant. Cavale­rii ordinului Mihai Viteazul, au făcut un pios pelerinaj la criptele regeşti, aducând o­­magiul de închinăciune me­moriei regretaţilor Suverani. însuşi Conducătorul Statu­lui, d. General Ion Antones­­cu, părăsind pentru un mo­ment câmpul de luptă, s­’a dus la Curtea de Argeş să se in­­chine în faţa Regilor ocroti­tori de ţară, care veghează asupra biruitei oştilor noa­stre în războiul de desrabire al fraţilor basarab­eni şi bu­covineni de sub Urania co­munistă. Cinstirea memoriei Regelui Ferdinand şi a Reginei Ma­ria are de data aceasta o semnificaţie deosebită. O ştir­e noastre biruitoare, sub comanda Generalului Antonescu, făuresc cu jertfa sângelui lor ţara, în graniţe­le pe care ni le-au lăsat Re­gele Ferdinand şi luptătorii războiului trecut. Astăzi, când recucerim prin vitejia soldatului român tot ce am pierdut anul trecut, se cuvine să ne închinăm cu smerenie în faţa Regilor de la Curtea de Argeş şi să mulţu­mim Celui Atot­puternic că ne-a învrednicit să refacem ţara, aşa cum au dorit-o şi ne-au lăsat-o Ei, mai bravi ostaşi ai Neamului din trecutul război,­­ au sorit la Curtea de Argeş de Sâmbătă. Mormintele Regelui Ferdinand şi al Reginei Maria au fost aco­perite cu coroane de flori în semn de recunoscătoare amin­tire. VEGHEA DELA MORMÂNT In noaptea de 19—20 Iulie ca­valerii s’au dus la mănăstire, unde, într’o atmosferă de recu­legere şi pietate au ascultat sluj­ba religioasă oficiată de P. S. Lor Episcopul Dionisie şi Emilian Antal, înconjuraţi de un sobor de preoţi. La mormântul Marelui Rege, cavalerii au făcut de strajă pe rând. Vitejii războiului de între­gire cu gândul la comandantul lor din vremurile eroice ale răz-S boiului mondial, retrăiau plini de emoţie clipele de glorie când s’a făurit, prin jertfă, imaginea României Mari. D. general Rujinski anunţă: — Este ora două şi un sfert. In acest moment toată asis­tenţa îngenunchiază într’o tăce­re solemnă. Este ora, în care, cu 14 ani în urmă, Marele Rege des­­robitor a închis ochii pentru ve­cie. Muzica militară intonează „Rugăciunea“. Ochii tuturor sunt umezi de lacrimi. Pomenirea Regelui întregitor într’un moment când neamul luptă din nou pentru întregirea lui, covârşeşte de emoţie sufle­tele celor prezenţi. In zorii zilei, cavalerii, după ce au făcut de strajă la mormânt, au plecat de la mănăstire. Pe primul plan Majestăţile Lor Regele Mihai I şi Regina Mamă Elena, împreună cu Arhiducesa Ileana de Habsburg. LA PATRIARHIE In Bucureşti, s-a oficiiat la Sfânta­ Patriarhie, un serviciu religios, la care au luat parte membrii guvernului, în frunte cu d. prof. Mihai A. Antonescu, vice-preşedinte şi preşedinte ad­­interim al consiliului de miniş­tri şi reprezentanţii autorităţilor militare şi civile. O companie de onoare cu dra­pel şi muzică a dat onorul. D. prof. Mihai A. Antonescu, vice-preşedinte al consiliului, în­soţit de d. general I. Iacobici, a trecut în revistă compania de o­­noare, după care cei prezenţi au primit defilarea trupei. CUVÂNTAREA D-LUI MINIS­TRU al apărării NAŢIONALE Cu această ocazie, d. general Iosif Iacobici, ministrul apă­rării naţionale, a rostit următoa­rea cuvântare: OSTAŞI, se împlinesc azi 14 ani de când Regele Ferdinand I s’a dus dintre noi. .vi Amintirea Regelui întregitor al Neamului Românesc va rămâ­ne vie în sufletul tuturor româ­nilor, pentru ca prin iscusita şi dreapta Sa conducere, ne-am vă­zut idealul naţional împlinit. Cârmuirea Sa a fost un nesfâr­şit drum de realizări cari au dus la înfăptuirea României Mari. Ostaş întreg, a fost totdeauna alături de arm­a Sa, atât la bucura cât şi la dureri. Tot astăzi, sunt trei de când Regina Maria se odihneşte lângă Marele Rege la Curtea de Argeş. Viaţa ei pilduitoare, alături de cei slabi şi necăjiţi, a lăsat o ur­mă neştearsă în inimile tuturor, îngrijind pe răniţi, îmbărbă­tând şi ajutând pe cei nenorociţi, a trăit viaţa poporului ei. Un Rege Mare şi o Regină cu suflet­­de aur, şi-a închinat viaţa poporului Lor, împletindu-şi munca pentru binele şi progre­sul Rovşăniei­ Acum, când neamul românesc luptă pentru redobândirea grani­ţelor sale fireşti, spiritul Lor ve­ghează asupra noastră. Se cuvine, ca toţi, cu recuno­ştinţă şi smerenie, să ne plecăm în faţa mormintelor Marelui no­­­stru Rege Ferdinand I şi neui­tatei noastre Regine Maria. ♦A SOSIREA GENERALULUI CONDUCĂTOR Duminică la ora 11 a sosit la Curtea de Argeş d. general Ion Antonescu, Conducătorul Statu­lui­ Român, însoţit de d. general Vasiliu, şeful jandarmeriei şi de d. col­. M. Elefterescu. La intra­rea în curtea mânăstirei, o com­panie de onoare şi muzica mi­litară au prezentat­­onorul Con­ducătorului. După ce a trecut în revistă compania de onoare, d. general Antonescu s-a­ îndreptat spre mănăstire. Pe scări a fost întâmpinat de cavalerii­ ordinu­lui Mihai Viteazul şi de şefii au­torităţilor locale. Au fost prezenţi d-nii: g-ral C. Pantazi, subsecretar de Stat al armatei de uscat; g-ral N. Ru­jinski, preşedintele Asociaţiei ca­valerilor ordinului „Mihai Vitea­zul“; g-ral C. Nicolescu, coman­dantul militar al­­ Capitalei ; g-ral Leoveanu, directorul general al siguranţei ; generalii: E. Pălân­­geanu, Calotescu, St. Panaitescu, Ion Georgescu, V. Maxim, B. Bă­­descu, Ionescu Munte Sebastian și C. Staresin ; coloneii­ : Chires­­cu,­­ secretar general la ministe­rul cultelor, V. Repanovici, A­­ram, dr. M. Bruteanu, Gr. Gre­ L­A CURTEA DE ARGEŞ Ţara întreagă şi-a plecat ieri, fruntea în amintirea Marelui Rege Ferdinand cel Loial, între­gitorul şi a neuitatei Regina Ma­ria. In toate bisericile din Bucureşti şi din ţară si au oficiat­ parasta­­suri pentru pomenirea lor. Preo­ţii şi învăţătorii satelor au prea­mărit ,personalitatea, opera și în­semnătatea lor în istoria contim­porană a României. ❖ In vederea pomenirii Regelui­ Ferdinand, dela a cărui moarte se împlinesc, 14 ani, cavalerii or­dinului „Mihai Viteazul“ — cei (Continuare in pag. 3-a) D. general Antonescu la parastasul dela Curtea de Argeș.

Next