Universul - Provincie, iulie 1941 (Anul 58, nr. 174-204)

1941-07-01 / nr. 174

1 ABONAŢII „UNIVERSULUI“ cari vor trimite direct secţiunii „Universul” Buc., C-lea Griviţei 23­I LEI 220 LEI “ vor primi « POLIŢA NOUA DE ASIGURARE de 20.000 Lei cu drept de participare la tragerile lunare de amortizare şi de premii. Aceşti abonaţi ai „Universului” primesc scutire de rate pe baza abonamentului şi anume: pentru fiecare abonament anual se eli­berează de plată 4 rate lunare a lei 220.., de la sfârşitul asi­gurării. In felul acesta, durata plăţii primelor care pentru acea­stă asigurare este de 10 ani se reduce pentru abonat la 7 ani. . Odată cu poliţa de asigurare vor mai primi un dar. UN SFERT DE LOZ AL clasei I-a a LOTERIEI STATULUI din I 29 şi 30 Iunie 1941­­ Iar la achitarea ratei a 4-a lunare UN CUŢITAŞ Model „Franco-Română” cu 2 limbi şi un tirbuşon şi la achitarea ratei a 12-a lunare UNA CASETA cu 6 CEŞTI şi 6 FARFURIOARE DE KARLSBAD SE POATE CERE TRECEREA DELA O ASIGURARE VECHE LA O ASIGURARE NOUA. IN CONDIŢIUNILE SUS ARĂTATE CALENDAR LUNI 38 IUNIE Ortodox. Sob. celor 12 Ap. Catolic, Marţial. Prot.: Sinodul Apostolilor, Roland, întronarea Domnilor pământeni în Muntenia şi Moldova, după isgonirea Fanarioţilor (1822). ❖ Răs. soarelui 4.35; Ap. soarelui 20.03. FAPTE ŞI GÂNDURI DIN ALTE VREMI 30 Iunie 1866. Domnitorul Carol I a depus jurământul pe noua Constitute vo­tată de Adunarea naţională. In această zi, cu adevărat naţiona­lă mulţime de cetăţeni din toate clas­eele sociale umpleau străzile Capi­talei. Tot târgul era închis şi îm­podobit cu drapele. Un batalion de gardă naţională, un batalion din oştirea de linie şi toate cor­­poraţiunile cu steagurile lor, erau rânduite în curtea Mitropoliei. Cealaltă armată forma linia pe ambele părţi ale străzilor pe unde avea să treacă Vodă. L­a ora 12 a sosit Regele la Mi­tropolie; la intrarea în biserică a fost primit de Mitropolitul primat şi de minştri. După terminarea serviciului religios, a trecut in sala Adunării, unde a fost primit cu aclamaţiuni de deputaţi şi de nu­merosul public, care se găsea in tribună. Suindu-se pe tron Regele Carol a depus jurământul pe noua Consti­tuţie a ţarei spunând: „Jur de a păzi instituţiunea şi legile popo­rului Român, de a menţine drep­turile lui naţionale şi integritatea teritoriului”. Preşedintele Adunării, M. Cos­­teche, prezentând Domnitorului Constituţia, a spus printre altele: „Adunarea zeloasă, pe deoparte de a aşeza principiul monarhic pe baze nestrămutate, şi voind de altă parte a înconjura acest prin­cipiu de toate libertăţile compa­tibile cu ordinea, deplin convinsă că regimul constituţional a deve­nit pentru România nu numai o c­ondiţiune de existenţă şi de pros­peritate, dar totdeodată şi garan­ţia cea mai solidă a consolidării­­Tronului Măriei Tale, s’a grăbit de a vota pactul menit de a­ ajunge pe deplin la acest scop‘‘. După cuvintele spuse de Preşe­dintele Adunării Vodă Carol T­i răspunzând a zis: „Acest act pen­tru mine în parte este cel, mai so­lemn al vieţii mele, căci el este pactul definitiv, care mă leagă pentru totdeauna cu destinurile patrii, cu România”. Sdruncinetă prin luptele inte­rioare, naţiunea română, a alergat la principiul Unirii şi al Princi­pelui străin, ca la singurul liman de scăpare, ca la singurul mijloc, de consolidare şi prosperitate. Astăzi în sfârşit când prin Consti­­tuţiune bazele legilor noastre sunt fixate şi statornicite, trebue să ne dăm mâna cu toţii, şi strâns uniţi, să menţinem, să desvoltăm, şi să întărim ce am dobândit. Ţinta preocupaţirilor noastre şi a lucrărilor naţiunii, trebue să fie desvoltarea puterilor ei morale și materielle”. George Dincu -©♦c RADIO LUNI 30 IUNIE 1941 6.00—7.30: ORA DIMINEŢII. Deschi­derea emisiunii: Marşuri (discuri); Radio-Jurnal (I p. l-a); Concert de fanfară româno-german; Radio-Jurnal (I p. 2-a); închiderea emisiunii. (Program suprapus pe fond muzi­cal). DEŞTEAPTA­ TE ROMANE. 12.00: Muzică românească — Orche­stra Ionel Cristea. 12.50: Jurnal în lmba rusă. 13: Ora oficială; Radio-Jurnal (II). 13.15: Continuarea programului arch. Ionel Cristea. 13.50: Serviciul de știri germane. 14: Ora oficială; Radio-Jurnal (III). 14.20: ORA OSTAȘULUI. 15.30: închiderea emisiunii de prânz. 17.30: Ora oficială; Radio-Jurnal (IV). 18: TEATRU. lfl: Cronica ştiinţifică. 19.15: Concert de violoncel George Ştefănescu: Fauré; Siciliana; Sam­martini: Grave şi Vivace. 19.30: Jurnal pentru străinătate în limba turcă. 19.40: Jurnal pentru străinătate în limba greacă. 19.50: Serviciul de ştiri germane. 20: Ora oficială. Radio-Jurnal (V). 20.15: Marşuri. 20.25: Emisiune în limba ucrainiană. 20.40: Marş. EXPOZIŢII ^ SaÎ^ÂrSVnW SOS. Kiselef nr. L * DOMNIŢA ANASTASIA 8. - Expozi­ţia permanentă de cusături româ­neşti şi scoarţe „Elisabeta Cosco”, sub conducerea d-nei Olga Cosco- Maican. ateneul ROMAN, închis pe timpul veri, muzeul INDUSTRIAL, (Parcul Ca­rtoi ) Duminica si sărbătorile 4—9. MINISTERUL PROPAGANDEI (str. Wilson). Munţii Apuseni — expozi­­tie de fotografii. v I BItBILIOTECA PUBLICA A ATENEU­­LUI ROMAN. — Deschisă în toate 1 r»fIfihdexlucru dela 4-7 d­ »• intra­­rea liberă. CENTRALA CASELOR NAŢIONALE, calea Victoriei 52: cusături, covoare româneşti şi jucării. MUZEUL SILVIC (Parcul Carol I), deschis publicului: Dumineca, orele 10—13 şi 17—20. Joia: orele 17—20. CASA SIMU MUZEU. — Pictură şi sculpturi alese din şcoala română şi franceză, deschisă în aceleaşi zile şi ore ca şi Muzeul Simu. COLECŢIILE AL. CANTACUZINO !?Dr. General Budişteanu nr. 24), Cărţi vechi, mărci poştale, etc. Des­chis Miercurea între orele 3-8 şi Duminica de la 10 la 12. MUZEUL DE ARTA RELIGIOASA din str. Ştirbey Vodă 39, Joia, Du­minica şi sărbătorile legale. STR. ŞTEFAN MIHAILEANU, 23 (ca­sele bisericii Popa Soare), Colecţia prof. N. Ionescu. Duminica şi sărbă­torile 10—12. BIBLIOTECA MUNICIPALA, str. Ba­tişte nr. 15. Deschis zilnic între orele 8-13 şi 15 jam.­20. Intrarea li­beră. MUZEUL SIMU: Deschis Marţi, Joi şi Duminică de la orele 10-16. Pentru şcoale, grupe şi excursiuni în toate zilele şi orele anunţate mai dinainte. MUZEUL NAŢIONAL DE ANTICHI­TĂŢI, str. Victor Emanuel 11, în toate zilele afară de Sâmbătă de la orele 10—16. MUZEUL TOMA STELIAN: Închis pentru repararea stricăciunilor pro­vocate de cutremur. „SINDICATUL ARTELOR FRU­MOASE” str. C. A. Rosetti 14, colţ B-dul Brătianu, Pictură şi sculptură, vizibilă 10—12 şi 16—18. BIBLIOTECA MUZEULUI MILITAR NAŢIONAL: 7 jum.-­ jum. dim.,.iar după Duminică şi sărbători 3-7 d. a. UNIVERSUMAnul al 58-lea Nr. 17­­ Marţi 1 Iulie 1948 Au încercat să se înscrie de două ori la recensământ Ce pedepse se vor aplica Institutul central de statistică de pe lângă Prezidenţia consiliu­lui de miniştri comunică: In timpul înscrierilor ulterioare la recensământ încheiate definitiv la 20 Iunie 1941, unii cetăţeni cu rea credinţă au încercat să se în­scrie a doua oară la recensământ, nădăjduind că cererile lor nu vor putea fi controlate şi, în chipul a­­cesta, pe baza certificatului de re­censământ, vor putea obţine un al doilea rând de cartele de apro­vizionare cu alimente, la care nu au dreptul. Având în vedere faptul că ve­rificarea înscrierilor ulterioare a impus o activitate neprevăzută, care a însemnat cheltueli supli­mentare de personal şi material şi ţinând seama că, fără acest control riguros, înscrierea de două ori la recensământ ar fi fost de natură să falsifice numărul real al locuitorilor ţării, Insti­tutul Central de Statistică a dispus ca toţi cei care au în­cercat sau vor încerca să se în­scrie de două ori la recensământ, să fie pedepsiţi conform art. 10 din Decretul-Lege Nr. 67/1941, pentr­u efectuarea Rec. . ..“ Cântu­­lui General al României din 1941, care prevede amenda dela 2.009 la 100.000 lei, sau cu închisoarea corecțională dela 1 la 3 luni, sau cumulativ cu ambele pedepse. 20.45: UNIVERSITATEA RADIO — Ciclul „Cutremurele”: Cutremurele din România, de I. Popescu. 21: ORA ITALIEI: I. Dante, de troi Alex. Marcu; II. Muzică veche italia­nă (discuri). 21.30: Recital de plano — D-na Cella Delavraneea: Scarlatti: Trei sonate (op. 58, 00, 55); J. S. Bach: Fantezie cromatică și Fugă; Chopin: a) Studiu op. 25 nr. 5; b) Nocturnă nr. 7; c) Po­loneză nr. 4. 22: Jurnal în limba rusă. 22.10: Marșuri (discuri). 22.30: Ora oficială; Radio-Jurnal (VI); Sport. 22.50: Eduard Lalo — prezentare mu­zeală. .. . . 23.30: Jurnal pentru stăinătate în limbile: germană, italiană, franceză și engleză. MARŢI 1 IULIE 1941 RADIO — ROMANIA 1875 m. 160 kHz 150 KW. RADIO — BUCUREŞTI 364,5 m. 823 THZ. 12 KW. Postul pe unde scurte 32,4 m. 9260 kHz. 2 KW. 6.00—7.30. ORA DIMINEŢII: Des­chiderea emisiunii; Marşuri (discuri); Radio-Jurnal (I, p. I-a); Concert de fanfară româno-german ; Radio-Jur­­nal (I, p. 2-a) ; închiderea emisiunii. 12.00: Muzică românească-Orch­es­­tra Costică Tandin. 12.45: Jurnal pentru străinătate în limbă rusă. 13.00: Radio-Jurnal (II). 13.15: Continuarea programului - Orch. Costică Tandin. I 13.30: Concert de marşuri (discuri). . 13.50: Serviciul de ştiri germane. 14.00: Radio-Jurnal (III). 14.20: ORA OSTAŞULUI. I 13.20: închiderea emisiunei de prânz. I 17.30: Radio-Jurnal (IV). I 3.1­0: Cuvânt. I 18.15: Muzică. 18.45: Cronica vieţii româneşti. I 19.00: Concert simfonic al Orch. Ra­­t .io dirijat de Jean Bobescu, Beetho­ven : Simfonia IV-a. 19.30: Jurnal pentru străinătate în limba greacă. 19.40 : Jurnal pentru străinătate în­­ limba greacă.­­ 19.50: Serviciul de știri germane.­­ 20.00: Radio-Jurnal (V). 20.15: Continuarea concertului sim­­fonic al Orch. Radio dir. de Jean Bo­bescu, R. Wagner: Preludiul şi Moar-­­­tea Isolde, din „Tristian şi Isold..” 20.45.­ UNIVERSITATEA RADIO­­Cielul „Avuţiile pământului româ­nesc“ : Avuţii nesocotite de Prof. să­­vulescu. 21.00: Prezentare kyria” (act I). 22.00: Jurnal pentru străinătate in n.f fii»a. irHS. (discuri). »î’îî! JUtdio-Jurnal (VI) Sport. Rapsodii (discuri). limbile- »U­.nal Pentru străinătate In engleză". germană, italiană, franceză și muzicală: „Wal­ Armata rusă e formată dintr’un moza­ic de naţiuni Berlin, 28 (Rador). — Câteva sute de prizonieri bolşevici au fost aduşi la o divizie germană de pe frontul de răsărit. Majoritatea prizonierilor dea­­bia înţeleg limba rusă. Ei sunt originari din Turkestan. Unul din interpreţi a mitut constata că usbecii prizonieri fă­ceau parte din regimentul 69 infanterie, la rândul lui apar­ţinând diviziei 8, nimicită de germani. Prizonierii s’au arătat foarte satisfăcuţi de faptul că războiul pentru ei s’a sfârşit. Ei s’au arătat foarte puţin mulţumiţi de comandanţii lor bolşevici şi s-au plâns de deo­sebirile ce se făceau între ei şi trupele de elită bolşevice,­­ deo­sebiri pe care ei trebuiau să le suporte mai la fiecare ocazie, şi în deosebi în ce priveşte alimen­tarea. Ei au mai povestit că comisarii bolşevici le-au spus că germanii omoară pe toţi prizonierii lor, după ce îi chinuesc îngrozitor. De aceea ei s’au luptat. d­in Târgovişte DE LA SOC. „CRUCEA ROŞIE“.­­ Filiala locală a soc. „Crucea Roşie“ a adresat următorul apel: „In clipa când se înfăptuesc năzuinţele neamului rom­ânesc, fiii Patriei, cari azi aduc jertfa lor de sânge în lupta sfântă, au nevoie de ajutorul bunilor ro­mâni, ale căror cămine şi familii sunt apărate de braţele lor vite­jeşti. Pentru aceşti viteji, pentru a­­linarea suferinţelor lor, „Crucea Roşie“ a creiat spitale, cantine, infirmerii de gară, care au încă nevoie de completarea materia­lelor spitaliceşti, alimente, îm­brăcăminte şi bani. Facem un călduros apel la toţi românii din Târgovişte şi jude­ţul Dâmboviţa, să dea, din mul­tul sau puţinul pe care-l au, o­­bolul lor, cât de modest, operei de inimoasă şi frăţească ajutora­re naţională“. Ofrandele, în materiale, ali­mente sau bani, se primesc la sediul filialei, Târgovişte, calea Domnească 239, lângă biserica Domnească. ÎNCHIDEREA LOCALURI­LOR PUBLICE ŞI CIRCULA­ŢIA PIETONILOR ŞI VEHICU­LELOR.­­ Ordonanţa comanda­mentului zonei petrolifere pre­vede ca localurile publice, de orice fel, să fie închise la ora 20.30. Circulaţia vehiculelor şi pie­tonilor este interzisă între orele­­21­4, cu excepţia funcţionarilor de stat, însă cu permise liberate de autorităţi şi vizate de garni­zoană, precum şi în cazuri de forţă majoră, justificată. Se aminteşte că, în cazuri de alarmă, toţi ’­rOCUitifeI sunt obli­gaţi să intre în adăposturi, iar camuflarea să se facă în mod strict în conformitate cu instruc­ţiunile date. _ CURSELE AUTOBUZELOR PIETROŞIŢA-SINAIA. — Au fost reluate cursele de autobuze pentru călători între Pietroşiţa- Sinaia. Plecarea din Pietroşiţa, la ora 12.30; plecarea din Sinaia, la ora 18.30. ţăran cântând din cimpoi (Bucovina) Răzbunarea Basarabiei Urmarea din pag. I a cuvântării d-lui prof. Mihai Antonescu aleargă isgonite de ropotul birui­tor al tunului răsbunării. Simţim din nou sângele năvă­lind în tâmple, braţele ne sunt din nou puternice, clopotele re­deşteptării răsună semeţ pe ce­rul învierii naţionale. Iar voi, fraţi Basarabeni şi Bu­covineni suflete sparte în cioburi, trupuri aruncate pe drumurile pribegiei, — voi ştiţi că minunea se împlineşte, că Dumnezeul Ro­mânilor de peste Prut şi de peste Nistru, al românilor de pretutin­deni respiră azi răsărit de viaţă nouă şi de ertare bună peste anul încercării şi întunecării româ­neşti. Cotropitorul de ieri, duşmanul de veacuri al pământului şi al dreptului, duşmanul Bisericii şi al lui Dumnezeu. Imperiul urit şi al anarhiei, cuibul viperilor şi al trădării, se va prăbuşi; este de pe acum virtualmente pră­buşit. Basarabia, sfântă glie românea­scă, vei fi răsbunată! Clopotele bisericilor tale vor putea din nou să adune la rugă­ciune credincioşii tăi, pridvoarele caselor tale vor putea din nou să înalţe familia strămoşească, iar tălăngile câmpului vor răsuna de viaţa holdelor de aur muncită de ţăranul Basarabiei româneşti. ROMANI: Recunoaşteţi că dincolo de fi­rul înţelesului omenesc, această întoarcere răsbunătoare de isto­rie, această venire iute de drep­tate poartă pecetea faptei care vine de dincolo de oameni. Şi daţi-vă seama că tot ce s’a înfăptuit în popasul acestui an de groapă şi că învierea noastră insăşi — mână a Destinului — este totuşi fapta de înălţare a unui om, este minunea genera­lului Antonescu. Hulitul, ostracizatul, chinuitul, pentru care, azi anul, ceream să fie primit ca să aducă valul re­voltei româneşti pe treptele Tro­nului, stă azi mândru şi puter­nic, pe piept de istorie ca să ţeasă cu jertfa armatei faptele Domniei Regelui Mihai I. Dumnezeu a fost cu noi. A fost cu noi şi fiindcă în marea fră­mântare de destine ale lumii a ales poporul şi profetul care să prăvălească cetatea de ipocrizie şi rătăcire, templul păgân al di­strugerii anticriste de la Moscova. Şi noi ne găsim lângă acest profet, lângă acest luptător. In jurul lui Adolf Hitler şi Ma­relui Popor Germanic trebue să se adune azi cruciada lumii creş­tine şi civilizate. Noi românii, trebue să vedem întrânsul trimisul providenţei, care ne eliberează de povara veacurilor slave, iar în soldaţii săi care luptă­­şi cad pe pămân­tul românesc, adevăraţii fraţi de cruce şi de mormânt, iar acelora care vor să fericească încă lumea cu, sprijinirea bolşevismului, deşi pretind că luptă pentru civiliza­,­ţie, le răspundem deschis, h­otă­­rît: Neamul Românesc, care a luptat de veacuri pentru legea lu­i Cristos şi pentru dreptatea Lui, n’are suflet de închiriat. Prin fapta înoitoare de lume a lui Adolf Hitler, prin lupta înoitoare de ţară a generalului Antonescu se deschide neamului nostru un nou cer de lumină. Trecutul s’a închis S’” închis IBM————a— ca un zăbranic de plumb pe con­ştiinţele noastre încetate. El să ne fie poruncă şi blestem. Dintr’însul să scoatem porun­cile viitorului. Fiindcă trecutul cu toate încer­cările şi păcatele lui, a murit. Aceasta să se ştie pentru tot­deauna. Nu mai privim înapoi, ca să nu mai auzim vaerul laşităţilor, trădărilor şi uşurinţelor apuse pentru totdeauna. Dar, nici nu vom reîncepe rap­sodia păcatelor şi nici nu vom în­gădui ca ea să mai înceapă vreo­dată. Ne-ar blestema morţii, ne-ar dispreţui copiii. Generalul Antonescu are destin de ziditor. El va zidi o ţară întemeiată pe crezuri noi d viaţă. Fiinf'­­ azi pe nicovala veşniciei se bate des­tinul popoarelor. Nu vor dăinui în para focului şi sub povara lo­virii creatoare, decât popoarele care ştiu să-şi facă din conştiinţa şi puterea lor oţelul vieţii şi al dreptăţii. Trebue să ştim toţi oţelul din care Generalul va dura Ţara nouă pentru tânărul şi curatul nostru Rege. Vom întemeia Ţara pe dozarea credinţei, pe disciplina naţională şi pe puterea muncii. Fiindcă numai prin munca noa­stră neobosită, prin jertul­ credin­ţei şi prin puterea disciplinei vom putea ridica metereze duş­­manilor şi ziduri de viaţă Româ­nilor. Generalul Antonescu va începe împlinirea acestei reînălţări chiar pe pământul Basarabiei şi pe tru­pul frânt al Bucovinei. Acolo cărturarii cei cari au cu­get de români, şi vifor în gând, să aierge ca să poată împlini o nouă ,,descălecare” românească în Istorie. Acolo, sătenii, ţăranii noştri trudiţi îşi vor găsi împlinirea dreptăţii prin împărţirea pămân­tului pentru care s’au bătut vite­jeşte şi în care vor fi stane de piatră ale veşniciei noastre. Acolo Statul se va înălţa nou, puternic, autoritar şi drept, ridi­când pe braţele lui vânjoase pe fiii Neamului şi prăvălind pe toţi cei cari nu-i merită. Acesta va fi Statul nou, Sta­tul Generalului Antonescu. Şi când holdele Nistrului vor rodi îmbelşugat, când braţele ţă­ranilor vor clocoti de muncă şi putere, când vom fi izgonit dintre noi liftele străine, iar Tineretul Neamului îşi va întinde sufletul ca să cuprindă, ca o aripă ocro­titoare, toată suflarea Neamului, atunci când strigoii trecutului vor muri, necinstiţii vor fi pierit, ne­trebnicii şi trădătorii se vor fi spânzurat singuri şi românii se vor fi renăscut într’un nou su­flet; atunci Generalul va privi pă­mântul pentru care a luptat a doua oară şi va simţi că Neamul său nu-l va mai pierde nicio­dată ; atunci când cuibul năpârcilor va fi fost ars şi Europa îşi va fi întemeiat lu­­ea nouă ; atunci din umbra zilei de azi se va ridica mare ca o profeţie o­­voce de veacuri şi vă rosti, ca o cutremurare de nemărginit, ca un îndemn şi un blestem: Basarabie, eşti răsbunată ! Cu prilejul nouei desrobiri a Basarabiei , (Urmare din pag. I-a) care continuau să atenteze bandele de bolşevici, S'a mai făcut ceva de o im­portanţă hotârîtoare. Prin reforma agrară şi împărţirea latifundiilor, ţăranul basara­bean a fost scos din starea de iobăgie şi sărăcie cumpli­tă în care trăia, iar prin şcoli şi cultură românească s’a for­mat o generaţie crescută în sentimentul dragostei de neam şi ţară. Iată de ce situaţia din anul trecut, când bolşevicii ne ră­piseră Basarabia, era cu to­tul diferită de situaţia din anul 1812. Deosebirea deve­nea şi mai pronunţată prin faptul că ei au adus cu dân­şii prăpădul, prăpăd mate­rial, jefuind pe locuitori de toată agoniseala, şi prăpăd moral, închizând şi batjoco­rind sfintele biserici şi distru­gând instituţia sacră şi atât de respectată a familiei . Intr’un articol viitor îmi voi îngădui să evoc unele a­­mintiri cu caracter personal, pentru a scoate mai bine în evidenţă oroarea ce inspira locuitorilor Basarabiei şi ce­lor de peste Nistru regimul bolşevic, de care, ca să-i sca­­­pe, luptă cu atâta vitejie ar­­matele române şi germane. N. BATZARIA LOCOTENENTUL AGARICI (Urmare din pag. I-a) dată tot de un Agarici (dacă nu cumva tot acesta), Statului, pen­tru a se înfiinţa pe ea o şcoală de agricultură. Obscuritatea odată luminată, cu voia iubitorilor de adevăr şi dreptate, arunca-voi o scurtă pri­vire în intimitatea acestui neam. Unchii materni (Rusovici), toţi iubitori de­­ Ţară şi Oştire, au slujit la vremea lor în urma ca­valeriei şi anume în regimentul 7 Roşiori. Mi-i amintesc din co­pilărie ca buni călăreţi şi puş­caşi de frunte, toţi stăpănitori de pământuri întinse, în jud. Iaşi, cu gospodării întemeiate şi de o fermecătoare ospitalitate. Cultul Patriei, simţul datoriei şi al onoarei, lau întâmpinat din leagăn pe locotenentul Agarici. Intru ele a crescut şi prin ele a biruit. De aceea, nu ştiu bine că fapta locotenentului Agarici nu e^ o întâmplare. El n’a făcut de­cât să ducă la izbândă o poruncă ancestrală care prin el, iată, s’a împlinit. Ridicându-se în văz­duh ca să se năpustească asupra năvălitorului, locotenentul Aga­rici auzea glasul poruncitor al tuturor Agaricilor care au apă­rat prin veac acest neam şi acea­stă ţară, strigăndu-i: loveşte, Agarici! Şi Agarici a lovit. » De aceia, în Cartea de aur a acestui sfânt război şi pe foaia cea dintâi, cu vârful paloşului muiat în sânge duşman, noi tre­buie să scrim spre ştiinţă şi pildă ,urmaşilor cât vor mai fi: loco­tenent Horia Agarici. AL. O. TEODOREANU - Drepturile românilor asupra Basarabiei (Urmare din pag. I-a) lor politic transmis din generaţie în generaţie a fost: Refacerea cu orice preţ a integrităţii terito­riale. Sute de ani luptele pentru întregirea Basarabiei n’au înce­tat. Cât de puternic îi stăpânea pe moldoveni dorinţa de a recu­ceri pământul răpit, ne-o arată şi faptul că domnii venetici dă­deau la urcarea pe tron procla­­maţiuni către popor, în care fă­găduiau — pentru a le câştiga inimile — că vor readuce Basa­rabia înapoi în trupul Moldovei. Aşa a făcut Despot Vodă , la fel Gaspar Graţiani. Mai ales locuitorii din tara de jos („josenii“) au arătat o mai mare dârzenie în această neîn­treruptă guerilă. O întreagă elită militară s’a format Şi s’a oţelit în aceste lupte. In timpul dom­nilor slabi, ori prea plecaţi tur­cilor, mulţi dintre aceşti luptă­tori treceau în Polonia. In ar­mata lui Sobieski — care făgă­duia mereu concursul militar al său pentru izgonirea turcilor şi tătarilor din sudul Basarabiei — erau regimente întregi formate din aceşti „Guerrillos“ ai Moldo­vei de altădată. In campania din 1684, dezlănţuită de Ştefan Petriceicu Vodă, tineri boeri străbăteau satele şi târgurile, chemând pe bărbaţi la luptă pentru libertatea Sudului Basa­rabiei. Ei răspândeau un mani­fest în care se spunea: „Veniţi fraţilor să fărâmăm păgânul, să ne răscumpărăm pământul nos­tru, care dintr’însa ne-au în­străinat păgânii“. Au răspuns la a­pel mii de luptători, aparţinând tuturor claselor sociale : boeri, târgoveţi, ţărani. In fruntea tu­turor erau, srin izvoarele, Soro-­­ ceni, Orheeni si Lăpuşneni. In anul 1689 polonii ridicând pretenţiuni asupra sudului Basa­rabiei, se lovesc de rezistenţa imperiului german, împăratul cere ca după ce trupele turceşti şi tătăreşti vor fi izgonite, Basa­rabia să fie redată Moldovei, conform vechilor hotare. Atunci când Polonia se arată incapabilă a duce mai departe lupta contra turcilor şi când imperiul german pare a se desinteresa de soarta Moldovei, domnii noştri şi-au a­­runcat privirile către ruşi. Deşi aceştia erau încă foarte departe de Nistru, fiindcă aspirau şi ei să elibereze Crimeea de sub stă­pânirea Semilunei, alianţa cu Moldovenii era firească. Primul domn moldovean care încheie un tratat cu Ruşii în speranţă că va elibera cu ajuto­rul lor Sudul Basarabiei, este Gheorghe Ştefan. In pactul în­cheiat în 24 Decembrie 1664, se spunea : „locurile, pământurile şi cetăţile pe care Turcul le-a dezbinat de Moldova, precum şi Cetatea­ Albă, Chili­a, Tighina şi Bugeacul, le va răscumpăra Ma­rele Duce cu arma şi le va da înapoi Principatul Moldovei pen­tru totdeauna (iure haeredita­­rio)‘‘. Iată că Moscova, aliata lui Gheorghe Ştefan, recunoştea dreptul istoric al Moldovei asu­pra părţilor din Basarabia pe care Turcii, prin abuz, i le ră­pise. Pe vremea aceea însă, re­pet, Ruşii erau departe de Nis­tru, nu cuceriseră încă nici Cri­meea. Moldovenii puteau crede în sinceritatea aliaţilor lor. Mai târziu însă, în timpul tratative­lor pentru pacea de la Carlowitz, după cucerirea Azovului, îşi des­chide drum teama de imperialis­mul rus. Un diplomat german a avut, cu acest prilej, o pătrun­dere cu adevărat profetică. De­nunţând primejdia rusească, în­­tr’o vreme când oamenii n’o ve­deau, el spune: Ruşii au preten­ţiuni covârşitoare. Deocamdată par a ameninţa numai Crimeea cu înghiţirea, dar în cazul reu­şitei acestei întreprinderi ar în­tinde dorinţa ei de cucerire şi asupra Basarabiei, exercitând o presiune tot atât de păgubitoare asupra Imperiului german ca asupra Poloniei. Iată dar cât de sensibilă era de pe atunci diplomaţia central europeană faţă de înaintarea lui Petru cel Mare. Nici nu luase Crimeea şi primejdia pentru Eu­ropa era denunţată. In acest spirit de îngrijorare trebue să înţelegem şi atitudi­nea plină de rezerve bănuitoare a lui Dimitrie Cantemir. Aceste rezerve îi fac să prelungească tratativele cu Petru cel Mare până ce cu destulă greutate au căzut la învoială asupra unei formule de tratate, în care grija de căpetenie este iarăşi garanta­rea integrităţii teritoriale a Ba­sarabiei. In versiunea românească a tratatului încheiat atunci între Petru cel Mare şi Cantemir — de la monarh la monarh şi de la stat la stat — acest punct se află la început şi sunt, astfel: „Ţara Moldovei cu Nistru să-i fie ho­tarul şi Bugeagul, şi cu toate ce­tăţile tot a Moldovei să fie“. In versiunea rusească — arti­colul 11 — se spune încă mai precis : „Hotarele Moldovei după vechile ei drepturi sunt acelea formate de Nistru, Cameniţa, Bender, cu teritoriul Bugeagului, Dunărea, Muntenia, Ardealul şi Polonia după hotărnicia făcută“, întregul act evocă cu hotărîre, „vechile drepturi ale Moldovei" şi se strădueşte a nu lăsa nimic interpretărilor în legătură cu te­ritoriile din sud, aflate sub ocu­paţie militară otomană. Grija ca trupele ruseşti să nu prelungească ocupaţia în sud, după evacuarea garnizoanelor turceşti şi a sălaşurilor tătăreşti îl face pe Cantemir să adauge în tratate următoarele noui pre­­ciziuni : „Numai deodată, prin cetăţi, să aşeze Moscalii oşteni, până s’o întemeia ţara , iară apoi să lipsească oastea Moschiceas­că“. Ceva mai mult, Cantemir şi boerii, vrând să prezerve ţara de orice înrâurire rusească, au in­trodus în tratat un articol spe­cial, care interzice infiltrarea ru­şilor în viaţa politică a Moldo­vei, cumpărăturile de moşii şi chiar însurătoarea lor în Ţara Moldovei. In felul acesta ei cată a înlătura orice mijloc de pene­­traţiunea lor în Moldova. Cro­nicarul Moldovei închee apoi, vădit satisfăcut : „Pre­­aceste poneturi au jurat tare împărăţia focului şi-au şi iscălit mai gios...“ Iată dar, chiar în tratatele semnate de tari, s’a recunoscut dreptul sacru al Moldovei asu­pra întregului teritoriu până la Nistru. Răpirea Basarabiei la 1812 ca şi 1940 s’a făcut deci ex­clusiv pe temeiul forţei si împo­triva dreptului.­­ In modul acesta au răpit Tarii libertatea a zeci — ba putem­­ spune chiar sute­­ de popoare­­ şi seminţii. In Octombrie 1917, I sub înrâurirea ideilor de gene­­r rozitate şi libertate, conducătorii­­ revoluţiei s'au arătat hotărîţi să I revizuiască şi sub acest aspec 3V­­ opera ţarismului. S’au gândit să I ridice la o viaţă proprie pe toţi­­ cei îngropaţi în acest vast cimi- t tir al libertăţii- Ei au lansat acea­­ faimoasă declaraţie de drepturi­­ în favoarea naţiunilor din Rusia. Prin această declaraţie se cons­finţea tuturor noroadelor robite , în vremurile imperialismului ru­sesc: „Dreptul de a se dispune de ele înşile până la separarea şi constituirea de state indepen­dente“. Pe acest temei, Basara­bia s’a proclamat independentă, iar apoi prin votul din 10 Apri­lie 1918, rostit de Sfatul Ţării, ea a reintrat în comunitatea na­ţională din care fusese smulsă la 1812.­­Dar nici în Rusia ţaristă nu gândea toată lumea la fel. Este bine s’o amintim : s’a vorbit a­­desea la curtea din Petersburg de o eventuală retrocedare a Ba­sarabiei, înainte de războiul cel mare. Unul dintre exponenţii a­­cestui curent, generalul Kuropot­­kin, a spus (încă din 1910) — aceste profetice cuvinte : „In vii­tor, fie pe cale paşnică, fie în urma unui război. Basarabia se va întoarce la România — căci unitatea poporului român este inevitabilă“. Prof. VICTOR PAPACOSTEA 44-4-4 HHmmtttDM 5-M Domni­ abonaţi sum rugaţi ca la orice reclamaţie sau schimbare de adresă să binevoiascâ a ne trimite eticheta cu care primesc ziarul iar spre a fi prompt serviţi la reinoirea abonamentului să lipească pe cupo­nul mandantru poştal eticheta abo­namentului expirat STIINTA PENTRU TOŢI E CU PUTINŢĂ RĂZBOIUL MICROBIAN? de dr. RAUL CALINESCU Conferenţiar universitar S’a vorbit adesea despre posi­bilitatea războiului microbian şi s’a evocat, în icoane înfricoşă­toare, viziunea aeroplanelor care împrăştie boli ucigătoare asupra oraşelor şi satelor din ţările ina­mice. Cultura microbilor pe o scară largă nu mai prezintă astăzi nici o greutate. Insă cea mai mare parte a microbilor îmbolnăvitori nu rezistă nici aerului, nici lumi­­nei — şi cu atât mai puţin, us­căciunii. Unii dintre ei îşi pierd virulenţa în câteva ore, alţii, pentru a fi vătămători trebue să pătrundă în organism pe o anu­me cale — iar cei mai primej­­dioşi au nevoie de o insectă transmiţătoare (muscă, purece, păduche, etc.). Pentru ca infec­ţia să se poată produce, este ne­voie de un întreg şir de împre­jurări prielnice. E neîndoios că o cultură în supă de care a baccilului tifo­sului, paratifosului şi al dizen­teriei, aruncată deadreptul în râuri sau în fântâni, ar putea provoca epidemii locale, presu­punând, desigur, că germenii şi­­au păstrat toată virulenţa şi că apa de băut nu a fost filtrată. In laborator s’ - - putut provoca infecţiuni experimentale, prin înghiţirea microbilor, prin în­ţepare sau injectare. Insă folo­sirea în mare a unor asemenea procedee e incomparabil mai di­ficilă. E nevoie, în primul rând, de un mare laborator bacteriolo­gic în ţara duşmană — şi sunt necesari numeroşi complici prin­tre locuitori. Pentru a deslănţui o epide­mie într-o ţară duşmană, tre­buiesc îndeplinite trei condiţii: 1) să se posede un germen viru­lent şi care să rămână astfel tot timpul; 2) să i­ se păstreze vita­litatea, apărându-l mai ales con­tra uscăciunii; 3) să se realizeze un mijloc, cât mai­ bun­ de îm­prăştiere, prin care să se ajun­gă la o cât mai largă inoculare a acestui germen la om şi la ani­malele domestice. Aceste condiţii se pot realiza numai într’un la­borator, nu însă şi în natură iar o producţie industrială a mi­crobilor ar fi adesea mai primej­dioasă pentru producători şi transportatori decât pentru duş­mani. Se cunosc până azi cam 300 germeni infecţioşi inoculabili, însă numai câţiva dintre ei sunt mortali şi produc infecţii epide­mice. Cu toţii se pot grupa în 3 categorii: 1) virusuri; 2) bacili şi 3) protozoare. Prin extrema lor micime, vi­rusurile sunt germenii cei mai uşor inoculabili la om, nu numai prin aerul inspirat — dar chiar şi prin piele. Insă nu-i putem cultiva în cantităţi mari şi moi uşor în afara organismului ome­nesc viu, în care se pot hrăni şi înmulţi. Din grupa virusurilor ce s’ar putea folosi eventual în răz­boiul microbian sau bacteriolo­gic fac parte germenii: scarlati­­nei, variolei, febrei galbene, gri­pei, psi­hocosei, poliomielitei şi turbării. Tot de virusuri şi micile bac­terii ţin şi germenii tifosului exantematic. Dintre toate aceste virusuri, numai germenii scarla­­tinei şi variolei îşi păstrează vi­talitatea şi virulenţa în afara organismului omenesc viu, pri­mii prin scuamele sca­rlatinoase, ceilalţi prin crustele variolice. Pentru războiul bacteriologic cu ajutorul acestor germeni ar fi necesar să se strângă kilograme de scuame şi cruste, de la bol­navi de scarlatină şi vărsat, pen­tru a le vântura deasupra oraşe­lor, cu scopul de a îmbolnăvi pe cetăţeni. Dealtfel variola s’ar lovi de obstacolul vaccinării. Frigurile galbene nu se pot transmite normal decât prin ţân­ţarul stegomya Fasciata-Ar fi necesar să se crească ţânţarul acesta în laboratoare şi a-1 contamina îndopându-1 cu sângele unei maimuţe inoculate cu virusul frigurilor galbene Şi, în fine, ar fi necesar ca ţânţarul, astfel preparat, să înţepe oa­menii. Toate acestea se pot realiza foarte bine în laborator. In practică se schimbă situaţia, fiindcă ţânţarul stegomya, pen­tru a trăi în afară de laborator, are nevoie de o temperatură mai mare de +20°. Dealtfel arma a­­ceasta poate deveni mai primej­dioasă pentru cel ce o mânuieşte decât pentru cel contra căruia e folosită. Tifosul exantematic nu poate fi inoculat în chip normal la om decât prin mijlocirea pă­duchilor de haine, hrăniţi mai înainte cu sângele unui om bol­nav de tifos. Chiar presupunând că se va recolta uşor o mare cantitate de păduchi contaminaţi cu tifos, intervine totuşi o nouă dificultate şi anume aceea că pă­duchii pier repede odată desli­­piţi de corpul omenesc. Acelaş lucru se poate spune şi despre tifosul recurent, al cărui agent patogen, spiritul lui Ober­­meier, este transmis tot prin d­ijlocirea păduchilor. Cât priveşte psitocosa, care se ia prin intermediul unei păsări infectate, de obicei, papagalii, studiul şi manipularea acestei boli sunt foarte primejdioase de­oarece bătând din aripi, trimite aerul, contagiat în nările şi gura bacteriologului, care se îmbolnă­veşte el însuşi. Trecând şi peste această difi­cultate, e nevoie de un mare nu­măr de papagali. Virusul turbării trebuie inocu­lat în animale domestice (câini, pisici). După ce acestea au turbat, ele trebuise aruncate din avioane cu paraşutele, şi de îndată ce au ajuns pe pământ, trebuie să le descurce cineva din frânghiile paraşutelor şi să le dea drumul ca să muşte lumea, admiţând că nu vor fi împuşcate până atunci sau după aceea! Cât priveşte poliomielita, se ştie până acum că această boală se ia numai de la om la om — iar în mod experimental prin pen­­sularea mucoasei nasale sau a fundului gurii. Grija se ia destul de uşor, dar nu e contagioasă de la om la om decât la o distanţă mai mică de 3 metri şi numai când omul gri­pat vorbeşte, strănută sau tuşeş­te. Microbul gripei este, dealtfel, cel mai slab dintre virusuri. Bacilul tific, paratific, al dizen­teriei şi vibrionul holerat sunt­­ei mai uşor de împrăştiat. Cu ei se poate contamina apa de băut, dar cetăţenii din cea mai mare parte a Europei nu beau decât apă potabilă filtrată. In unele armate vaccinarea anti­­tiroparatifică este dealtfel obliga­torie. Aceleaşi observaţii se pot face şi în ceea ce priveşte vibrionul holeric, agentul holerei asiatice. Bacilul difteriei e destul de contagios, dar e greu de împrăş­tiat şi, afară de aceasta, se loveş­te de vaccinarea anti-difterică, azi destul de răspândită. Meningococul, agentul­­­eningi­­tei celebro-spinale, nu se înmul­­ţeşte decât în condiţii foarte spe­ciale. El e­­xtră­de fragil şi piere la o temperatură mai joasă de + 240 Micrococul febrei de Malta pro­voacă o infecţie rar mortală pen­tru om. Această boală bântue în ţările mediteraneene mai mult printre animalele domestice şi mai ales printre capre. Omul se îmbolnăveşte de această boală consumând laptele animalului bolnav. Micul coco-bacil al febrei de Malta se cultivă uşor,­­ foarte rezistent, dar diseminarea sa se loveşte de a­celeaşi greutăţi. Dar germeni dintre cei mai pri­mejdioşi, doboară mai ales animalele domestice, de la care se transmit şi la om, sunt aceia ai dalacului şi răpeiugei. Amândoi sunt uşor de cultivat.. Bacilul da­lacului se’nmulţeşte prin spori care-şi păstrează vitalitatea timp de 15 ani sub un strat subţire de pământ, la adăpost de lumină şi de aer. Contagiunea nu e posibilă decât printr’o zgâriere a pielii sau prin vre-o rană oarecare — iar manipularea microbului este forte dificilă din pricina marei sale virulenţe. Coco-bacilul ciumei pare cel mai ideal în războiul bacteriolo­gic. Uşor de cultivat şi destul de re­zistent poate fi transmis prin ino­cularea şoarecilor care sunt gaz­da sa obicinuită. Mortalitatea pri­cinuită de ciumă poate ajunge până la 80% şi chiar 100%. Din fericire această boală nu se poate transmite de la şoareci la om de­cât prin înţepătura unui soiu de purece (Xenopsylla cheopis), care, dealtfel, nu părăseşte şoarecele decât numai când acesta e mort; in plus parecele transmiţător nu are nici un fel de preferinţe pen­tru om. In Europa şoarecii nu provoacă decât cazuri sporadice de ciumă — iar, pe de altă parte, dispunem de un foarte eficace ser anti-pes­­tos. Ciuma ar putea lua aci un caracter epidemic numai într’un oraş distrus până la temelie, în care oamenii ar fi nevoiţi să tră-modern­­iască în pivniţ sau printre ruine. In timpul ultimului războiu ci­vil din Spania s’a vorbit despre arestarea a doi indivizi la care s’ar fi găsit culturi de microbi ai boalei somnului. Din fericire, agentul înbolnăvi­­tor al acestei grozave maladii (tripanosoma gambrensis) nu se poate cultiva în nici­ un mediu artificial — şi este inoculat nu­mai prin mijlocirea muştei Ţeţe, care trăieşte la ecuator şi nu poa­te suporta climatul ţinuturilor noastre. Războiul bacteriologic sau mi­crobian nu poate provoca prin ur­mare decât îmbolnăviri sporadi­ce şi epidemii locale. Unii cercetători s-au gândit şi la posibilitat­e răspândirii bolilor prin alimente şi mai ales prin conserve. Dar cutiile de conserve trebuiesc apoi sterilizate, ceea ce ar duce la distrugerea microbilor introduși. A infecta conservele după ste­rilizare însemnează a le face in­­proprii pentru consumare. Singura primejdie microbiană în timp de război este în refugiile anti-aeriene și constă în lipsa lu­­m­inei soarelui, a aerului proas­păt, în îngrămădirea unui mare număr de persoane, dintre care unele eventual bolnave, în s­­e­rea bruscă de­ căldură la răcoa­re, etc. Cu care ari preca­uii se pot învinge uşor şi aceste mici mizerii neevitabile, ale războiului

Next