Universul - Provincie, iulie 1941 (Anul 58, nr. 174-204)
1941-07-01 / nr. 174
1 ABONAŢII „UNIVERSULUI“ cari vor trimite direct secţiunii „Universul” Buc., C-lea Griviţei 23I LEI 220 LEI “ vor primi « POLIŢA NOUA DE ASIGURARE de 20.000 Lei cu drept de participare la tragerile lunare de amortizare şi de premii. Aceşti abonaţi ai „Universului” primesc scutire de rate pe baza abonamentului şi anume: pentru fiecare abonament anual se eliberează de plată 4 rate lunare a lei 220.., de la sfârşitul asigurării. In felul acesta, durata plăţii primelor care pentru această asigurare este de 10 ani se reduce pentru abonat la 7 ani. . Odată cu poliţa de asigurare vor mai primi un dar. UN SFERT DE LOZ AL clasei I-a a LOTERIEI STATULUI din I 29 şi 30 Iunie 1941 Iar la achitarea ratei a 4-a lunare UN CUŢITAŞ Model „Franco-Română” cu 2 limbi şi un tirbuşon şi la achitarea ratei a 12-a lunare UNA CASETA cu 6 CEŞTI şi 6 FARFURIOARE DE KARLSBAD SE POATE CERE TRECEREA DELA O ASIGURARE VECHE LA O ASIGURARE NOUA. IN CONDIŢIUNILE SUS ARĂTATE CALENDAR LUNI 38 IUNIE Ortodox. Sob. celor 12 Ap. Catolic, Marţial. Prot.: Sinodul Apostolilor, Roland, întronarea Domnilor pământeni în Muntenia şi Moldova, după isgonirea Fanarioţilor (1822). ❖ Răs. soarelui 4.35; Ap. soarelui 20.03. FAPTE ŞI GÂNDURI DIN ALTE VREMI 30 Iunie 1866. Domnitorul Carol I a depus jurământul pe noua Constitute votată de Adunarea naţională. In această zi, cu adevărat naţională mulţime de cetăţeni din toate claseele sociale umpleau străzile Capitalei. Tot târgul era închis şi împodobit cu drapele. Un batalion de gardă naţională, un batalion din oştirea de linie şi toate corporaţiunile cu steagurile lor, erau rânduite în curtea Mitropoliei. Cealaltă armată forma linia pe ambele părţi ale străzilor pe unde avea să treacă Vodă. La ora 12 a sosit Regele la Mitropolie; la intrarea în biserică a fost primit de Mitropolitul primat şi de minştri. După terminarea serviciului religios, a trecut in sala Adunării, unde a fost primit cu aclamaţiuni de deputaţi şi de numerosul public, care se găsea in tribună. Suindu-se pe tron Regele Carol a depus jurământul pe noua Constituţie a ţarei spunând: „Jur de a păzi instituţiunea şi legile poporului Român, de a menţine drepturile lui naţionale şi integritatea teritoriului”. Preşedintele Adunării, M. Costeche, prezentând Domnitorului Constituţia, a spus printre altele: „Adunarea zeloasă, pe deoparte de a aşeza principiul monarhic pe baze nestrămutate, şi voind de altă parte a înconjura acest principiu de toate libertăţile compatibile cu ordinea, deplin convinsă că regimul constituţional a devenit pentru România nu numai o condiţiune de existenţă şi de prosperitate, dar totdeodată şi garanţia cea mai solidă a consolidăriiTronului Măriei Tale, s’a grăbit de a vota pactul menit de a ajunge pe deplin la acest scop‘‘. După cuvintele spuse de Preşedintele Adunării Vodă Carol Ti răspunzând a zis: „Acest act pentru mine în parte este cel, mai solemn al vieţii mele, căci el este pactul definitiv, care mă leagă pentru totdeauna cu destinurile patrii, cu România”. Sdruncinetă prin luptele interioare, naţiunea română, a alergat la principiul Unirii şi al Principelui străin, ca la singurul liman de scăpare, ca la singurul mijloc, de consolidare şi prosperitate. Astăzi în sfârşit când prin Constituţiune bazele legilor noastre sunt fixate şi statornicite, trebue să ne dăm mâna cu toţii, şi strâns uniţi, să menţinem, să desvoltăm, şi să întărim ce am dobândit. Ţinta preocupaţirilor noastre şi a lucrărilor naţiunii, trebue să fie desvoltarea puterilor ei morale și materielle”. George Dincu -©♦c RADIO LUNI 30 IUNIE 1941 6.00—7.30: ORA DIMINEŢII. Deschiderea emisiunii: Marşuri (discuri); Radio-Jurnal (I p. l-a); Concert de fanfară româno-german; Radio-Jurnal (I p. 2-a); închiderea emisiunii. (Program suprapus pe fond muzical). DEŞTEAPTA TE ROMANE. 12.00: Muzică românească — Orchestra Ionel Cristea. 12.50: Jurnal în lmba rusă. 13: Ora oficială; Radio-Jurnal (II). 13.15: Continuarea programului arch. Ionel Cristea. 13.50: Serviciul de știri germane. 14: Ora oficială; Radio-Jurnal (III). 14.20: ORA OSTAȘULUI. 15.30: închiderea emisiunii de prânz. 17.30: Ora oficială; Radio-Jurnal (IV). 18: TEATRU. lfl: Cronica ştiinţifică. 19.15: Concert de violoncel George Ştefănescu: Fauré; Siciliana; Sammartini: Grave şi Vivace. 19.30: Jurnal pentru străinătate în limba turcă. 19.40: Jurnal pentru străinătate în limba greacă. 19.50: Serviciul de ştiri germane. 20: Ora oficială. Radio-Jurnal (V). 20.15: Marşuri. 20.25: Emisiune în limba ucrainiană. 20.40: Marş. EXPOZIŢII ^ SaÎ^ÂrSVnW SOS. Kiselef nr. L * DOMNIŢA ANASTASIA 8. - Expoziţia permanentă de cusături româneşti şi scoarţe „Elisabeta Cosco”, sub conducerea d-nei Olga Cosco- Maican. ateneul ROMAN, închis pe timpul veri, muzeul INDUSTRIAL, (Parcul Cartoi ) Duminica si sărbătorile 4—9. MINISTERUL PROPAGANDEI (str. Wilson). Munţii Apuseni — expozitie de fotografii. v I BItBILIOTECA PUBLICA A ATENEULUI ROMAN. — Deschisă în toate 1 r»fIfihdexlucru dela 4-7 d »• intrarea liberă. CENTRALA CASELOR NAŢIONALE, calea Victoriei 52: cusături, covoare româneşti şi jucării. MUZEUL SILVIC (Parcul Carol I), deschis publicului: Dumineca, orele 10—13 şi 17—20. Joia: orele 17—20. CASA SIMU MUZEU. — Pictură şi sculpturi alese din şcoala română şi franceză, deschisă în aceleaşi zile şi ore ca şi Muzeul Simu. COLECŢIILE AL. CANTACUZINO !?Dr. General Budişteanu nr. 24), Cărţi vechi, mărci poştale, etc. Deschis Miercurea între orele 3-8 şi Duminica de la 10 la 12. MUZEUL DE ARTA RELIGIOASA din str. Ştirbey Vodă 39, Joia, Duminica şi sărbătorile legale. STR. ŞTEFAN MIHAILEANU, 23 (casele bisericii Popa Soare), Colecţia prof. N. Ionescu. Duminica şi sărbătorile 10—12. BIBLIOTECA MUNICIPALA, str. Batişte nr. 15. Deschis zilnic între orele 8-13 şi 15 jam.20. Intrarea liberă. MUZEUL SIMU: Deschis Marţi, Joi şi Duminică de la orele 10-16. Pentru şcoale, grupe şi excursiuni în toate zilele şi orele anunţate mai dinainte. MUZEUL NAŢIONAL DE ANTICHITĂŢI, str. Victor Emanuel 11, în toate zilele afară de Sâmbătă de la orele 10—16. MUZEUL TOMA STELIAN: Închis pentru repararea stricăciunilor provocate de cutremur. „SINDICATUL ARTELOR FRUMOASE” str. C. A. Rosetti 14, colţ B-dul Brătianu, Pictură şi sculptură, vizibilă 10—12 şi 16—18. BIBLIOTECA MUZEULUI MILITAR NAŢIONAL: 7 jum.- jum. dim.,.iar după Duminică şi sărbători 3-7 d. a. UNIVERSUMAnul al 58-lea Nr. 17 Marţi 1 Iulie 1948 Au încercat să se înscrie de două ori la recensământ Ce pedepse se vor aplica Institutul central de statistică de pe lângă Prezidenţia consiliului de miniştri comunică: In timpul înscrierilor ulterioare la recensământ încheiate definitiv la 20 Iunie 1941, unii cetăţeni cu rea credinţă au încercat să se înscrie a doua oară la recensământ, nădăjduind că cererile lor nu vor putea fi controlate şi, în chipul acesta, pe baza certificatului de recensământ, vor putea obţine un al doilea rând de cartele de aprovizionare cu alimente, la care nu au dreptul. Având în vedere faptul că verificarea înscrierilor ulterioare a impus o activitate neprevăzută, care a însemnat cheltueli suplimentare de personal şi material şi ţinând seama că, fără acest control riguros, înscrierea de două ori la recensământ ar fi fost de natură să falsifice numărul real al locuitorilor ţării, Institutul Central de Statistică a dispus ca toţi cei care au încercat sau vor încerca să se înscrie de două ori la recensământ, să fie pedepsiţi conform art. 10 din Decretul-Lege Nr. 67/1941, pentru efectuarea Rec. . ..“ Cântului General al României din 1941, care prevede amenda dela 2.009 la 100.000 lei, sau cu închisoarea corecțională dela 1 la 3 luni, sau cumulativ cu ambele pedepse. 20.45: UNIVERSITATEA RADIO — Ciclul „Cutremurele”: Cutremurele din România, de I. Popescu. 21: ORA ITALIEI: I. Dante, de troi Alex. Marcu; II. Muzică veche italiană (discuri). 21.30: Recital de plano — D-na Cella Delavraneea: Scarlatti: Trei sonate (op. 58, 00, 55); J. S. Bach: Fantezie cromatică și Fugă; Chopin: a) Studiu op. 25 nr. 5; b) Nocturnă nr. 7; c) Poloneză nr. 4. 22: Jurnal în limba rusă. 22.10: Marșuri (discuri). 22.30: Ora oficială; Radio-Jurnal (VI); Sport. 22.50: Eduard Lalo — prezentare muzeală. .. . . 23.30: Jurnal pentru stăinătate în limbile: germană, italiană, franceză și engleză. MARŢI 1 IULIE 1941 RADIO — ROMANIA 1875 m. 160 kHz 150 KW. RADIO — BUCUREŞTI 364,5 m. 823 THZ. 12 KW. Postul pe unde scurte 32,4 m. 9260 kHz. 2 KW. 6.00—7.30. ORA DIMINEŢII: Deschiderea emisiunii; Marşuri (discuri); Radio-Jurnal (I, p. I-a); Concert de fanfară româno-german ; Radio-Jurnal (I, p. 2-a) ; închiderea emisiunii. 12.00: Muzică românească-Orchestra Costică Tandin. 12.45: Jurnal pentru străinătate în limbă rusă. 13.00: Radio-Jurnal (II). 13.15: Continuarea programului - Orch. Costică Tandin. I 13.30: Concert de marşuri (discuri). . 13.50: Serviciul de ştiri germane. 14.00: Radio-Jurnal (III). 14.20: ORA OSTAŞULUI. I 13.20: închiderea emisiunei de prânz. I 17.30: Radio-Jurnal (IV). I 3.10: Cuvânt. I 18.15: Muzică. 18.45: Cronica vieţii româneşti. I 19.00: Concert simfonic al Orch. Rat .io dirijat de Jean Bobescu, Beethoven : Simfonia IV-a. 19.30: Jurnal pentru străinătate în limba greacă. 19.40 : Jurnal pentru străinătate în limba greacă. 19.50: Serviciul de știri germane. 20.00: Radio-Jurnal (V). 20.15: Continuarea concertului simfonic al Orch. Radio dir. de Jean Bobescu, R. Wagner: Preludiul şi Moar-tea Isolde, din „Tristian şi Isold..” 20.45. UNIVERSITATEA RADIOCielul „Avuţiile pământului românesc“ : Avuţii nesocotite de Prof. săvulescu. 21.00: Prezentare kyria” (act I). 22.00: Jurnal pentru străinătate in n.f fii»a. irHS. (discuri). »î’îî! JUtdio-Jurnal (VI) Sport. Rapsodii (discuri). limbile- »U.nal Pentru străinătate In engleză". germană, italiană, franceză și muzicală: „Wal Armata rusă e formată dintr’un mozaic de naţiuni Berlin, 28 (Rador). — Câteva sute de prizonieri bolşevici au fost aduşi la o divizie germană de pe frontul de răsărit. Majoritatea prizonierilor deabia înţeleg limba rusă. Ei sunt originari din Turkestan. Unul din interpreţi a mitut constata că usbecii prizonieri făceau parte din regimentul 69 infanterie, la rândul lui aparţinând diviziei 8, nimicită de germani. Prizonierii s’au arătat foarte satisfăcuţi de faptul că războiul pentru ei s’a sfârşit. Ei s’au arătat foarte puţin mulţumiţi de comandanţii lor bolşevici şi s-au plâns de deosebirile ce se făceau între ei şi trupele de elită bolşevice, deosebiri pe care ei trebuiau să le suporte mai la fiecare ocazie, şi în deosebi în ce priveşte alimentarea. Ei au mai povestit că comisarii bolşevici le-au spus că germanii omoară pe toţi prizonierii lor, după ce îi chinuesc îngrozitor. De aceea ei s’au luptat. din Târgovişte DE LA SOC. „CRUCEA ROŞIE“. Filiala locală a soc. „Crucea Roşie“ a adresat următorul apel: „In clipa când se înfăptuesc năzuinţele neamului românesc, fiii Patriei, cari azi aduc jertfa lor de sânge în lupta sfântă, au nevoie de ajutorul bunilor români, ale căror cămine şi familii sunt apărate de braţele lor vitejeşti. Pentru aceşti viteji, pentru alinarea suferinţelor lor, „Crucea Roşie“ a creiat spitale, cantine, infirmerii de gară, care au încă nevoie de completarea materialelor spitaliceşti, alimente, îmbrăcăminte şi bani. Facem un călduros apel la toţi românii din Târgovişte şi judeţul Dâmboviţa, să dea, din multul sau puţinul pe care-l au, obolul lor, cât de modest, operei de inimoasă şi frăţească ajutorare naţională“. Ofrandele, în materiale, alimente sau bani, se primesc la sediul filialei, Târgovişte, calea Domnească 239, lângă biserica Domnească. ÎNCHIDEREA LOCALURILOR PUBLICE ŞI CIRCULAŢIA PIETONILOR ŞI VEHICULELOR. Ordonanţa comandamentului zonei petrolifere prevede ca localurile publice, de orice fel, să fie închise la ora 20.30. Circulaţia vehiculelor şi pietonilor este interzisă între orele214, cu excepţia funcţionarilor de stat, însă cu permise liberate de autorităţi şi vizate de garnizoană, precum şi în cazuri de forţă majoră, justificată. Se aminteşte că, în cazuri de alarmă, toţi ’rOCUitifeI sunt obligaţi să intre în adăposturi, iar camuflarea să se facă în mod strict în conformitate cu instrucţiunile date. _ CURSELE AUTOBUZELOR PIETROŞIŢA-SINAIA. — Au fost reluate cursele de autobuze pentru călători între Pietroşiţa- Sinaia. Plecarea din Pietroşiţa, la ora 12.30; plecarea din Sinaia, la ora 18.30. ţăran cântând din cimpoi (Bucovina) Răzbunarea Basarabiei Urmarea din pag. I a cuvântării d-lui prof. Mihai Antonescu aleargă isgonite de ropotul biruitor al tunului răsbunării. Simţim din nou sângele năvălind în tâmple, braţele ne sunt din nou puternice, clopotele redeşteptării răsună semeţ pe cerul învierii naţionale. Iar voi, fraţi Basarabeni şi Bucovineni suflete sparte în cioburi, trupuri aruncate pe drumurile pribegiei, — voi ştiţi că minunea se împlineşte, că Dumnezeul Românilor de peste Prut şi de peste Nistru, al românilor de pretutindeni respiră azi răsărit de viaţă nouă şi de ertare bună peste anul încercării şi întunecării româneşti. Cotropitorul de ieri, duşmanul de veacuri al pământului şi al dreptului, duşmanul Bisericii şi al lui Dumnezeu. Imperiul urit şi al anarhiei, cuibul viperilor şi al trădării, se va prăbuşi; este de pe acum virtualmente prăbuşit. Basarabia, sfântă glie românească, vei fi răsbunată! Clopotele bisericilor tale vor putea din nou să adune la rugăciune credincioşii tăi, pridvoarele caselor tale vor putea din nou să înalţe familia strămoşească, iar tălăngile câmpului vor răsuna de viaţa holdelor de aur muncită de ţăranul Basarabiei româneşti. ROMANI: Recunoaşteţi că dincolo de firul înţelesului omenesc, această întoarcere răsbunătoare de istorie, această venire iute de dreptate poartă pecetea faptei care vine de dincolo de oameni. Şi daţi-vă seama că tot ce s’a înfăptuit în popasul acestui an de groapă şi că învierea noastră insăşi — mână a Destinului — este totuşi fapta de înălţare a unui om, este minunea generalului Antonescu. Hulitul, ostracizatul, chinuitul, pentru care, azi anul, ceream să fie primit ca să aducă valul revoltei româneşti pe treptele Tronului, stă azi mândru şi puternic, pe piept de istorie ca să ţeasă cu jertfa armatei faptele Domniei Regelui Mihai I. Dumnezeu a fost cu noi. A fost cu noi şi fiindcă în marea frământare de destine ale lumii a ales poporul şi profetul care să prăvălească cetatea de ipocrizie şi rătăcire, templul păgân al distrugerii anticriste de la Moscova. Şi noi ne găsim lângă acest profet, lângă acest luptător. In jurul lui Adolf Hitler şi Marelui Popor Germanic trebue să se adune azi cruciada lumii creştine şi civilizate. Noi românii, trebue să vedem întrânsul trimisul providenţei, care ne eliberează de povara veacurilor slave, iar în soldaţii săi care luptăşi cad pe pământul românesc, adevăraţii fraţi de cruce şi de mormânt, iar acelora care vor să fericească încă lumea cu, sprijinirea bolşevismului, deşi pretind că luptă pentru civiliza,ţie, le răspundem deschis, hotărît: Neamul Românesc, care a luptat de veacuri pentru legea lui Cristos şi pentru dreptatea Lui, n’are suflet de închiriat. Prin fapta înoitoare de lume a lui Adolf Hitler, prin lupta înoitoare de ţară a generalului Antonescu se deschide neamului nostru un nou cer de lumină. Trecutul s’a închis S’” închis IBM————a— ca un zăbranic de plumb pe conştiinţele noastre încetate. El să ne fie poruncă şi blestem. Dintr’însul să scoatem poruncile viitorului. Fiindcă trecutul cu toate încercările şi păcatele lui, a murit. Aceasta să se ştie pentru totdeauna. Nu mai privim înapoi, ca să nu mai auzim vaerul laşităţilor, trădărilor şi uşurinţelor apuse pentru totdeauna. Dar, nici nu vom reîncepe rapsodia păcatelor şi nici nu vom îngădui ca ea să mai înceapă vreodată. Ne-ar blestema morţii, ne-ar dispreţui copiii. Generalul Antonescu are destin de ziditor. El va zidi o ţară întemeiată pe crezuri noi d viaţă. Fiinf' azi pe nicovala veşniciei se bate destinul popoarelor. Nu vor dăinui în para focului şi sub povara lovirii creatoare, decât popoarele care ştiu să-şi facă din conştiinţa şi puterea lor oţelul vieţii şi al dreptăţii. Trebue să ştim toţi oţelul din care Generalul va dura Ţara nouă pentru tânărul şi curatul nostru Rege. Vom întemeia Ţara pe dozarea credinţei, pe disciplina naţională şi pe puterea muncii. Fiindcă numai prin munca noastră neobosită, prin jertul credinţei şi prin puterea disciplinei vom putea ridica metereze duşmanilor şi ziduri de viaţă Românilor. Generalul Antonescu va începe împlinirea acestei reînălţări chiar pe pământul Basarabiei şi pe trupul frânt al Bucovinei. Acolo cărturarii cei cari au cuget de români, şi vifor în gând, să aierge ca să poată împlini o nouă ,,descălecare” românească în Istorie. Acolo, sătenii, ţăranii noştri trudiţi îşi vor găsi împlinirea dreptăţii prin împărţirea pământului pentru care s’au bătut vitejeşte şi în care vor fi stane de piatră ale veşniciei noastre. Acolo Statul se va înălţa nou, puternic, autoritar şi drept, ridicând pe braţele lui vânjoase pe fiii Neamului şi prăvălind pe toţi cei cari nu-i merită. Acesta va fi Statul nou, Statul Generalului Antonescu. Şi când holdele Nistrului vor rodi îmbelşugat, când braţele ţăranilor vor clocoti de muncă şi putere, când vom fi izgonit dintre noi liftele străine, iar Tineretul Neamului îşi va întinde sufletul ca să cuprindă, ca o aripă ocrotitoare, toată suflarea Neamului, atunci când strigoii trecutului vor muri, necinstiţii vor fi pierit, netrebnicii şi trădătorii se vor fi spânzurat singuri şi românii se vor fi renăscut într’un nou suflet; atunci Generalul va privi pământul pentru care a luptat a doua oară şi va simţi că Neamul său nu-l va mai pierde niciodată ; atunci când cuibul năpârcilor va fi fost ars şi Europa îşi va fi întemeiat luea nouă ; atunci din umbra zilei de azi se va ridica mare ca o profeţie ovoce de veacuri şi vă rosti, ca o cutremurare de nemărginit, ca un îndemn şi un blestem: Basarabie, eşti răsbunată ! Cu prilejul nouei desrobiri a Basarabiei , (Urmare din pag. I-a) care continuau să atenteze bandele de bolşevici, S'a mai făcut ceva de o importanţă hotârîtoare. Prin reforma agrară şi împărţirea latifundiilor, ţăranul basarabean a fost scos din starea de iobăgie şi sărăcie cumplită în care trăia, iar prin şcoli şi cultură românească s’a format o generaţie crescută în sentimentul dragostei de neam şi ţară. Iată de ce situaţia din anul trecut, când bolşevicii ne răpiseră Basarabia, era cu totul diferită de situaţia din anul 1812. Deosebirea devenea şi mai pronunţată prin faptul că ei au adus cu dânşii prăpădul, prăpăd material, jefuind pe locuitori de toată agoniseala, şi prăpăd moral, închizând şi batjocorind sfintele biserici şi distrugând instituţia sacră şi atât de respectată a familiei . Intr’un articol viitor îmi voi îngădui să evoc unele amintiri cu caracter personal, pentru a scoate mai bine în evidenţă oroarea ce inspira locuitorilor Basarabiei şi celor de peste Nistru regimul bolşevic, de care, ca să-i scape, luptă cu atâta vitejie armatele române şi germane. N. BATZARIA LOCOTENENTUL AGARICI (Urmare din pag. I-a) dată tot de un Agarici (dacă nu cumva tot acesta), Statului, pentru a se înfiinţa pe ea o şcoală de agricultură. Obscuritatea odată luminată, cu voia iubitorilor de adevăr şi dreptate, arunca-voi o scurtă privire în intimitatea acestui neam. Unchii materni (Rusovici), toţi iubitori de Ţară şi Oştire, au slujit la vremea lor în urma cavaleriei şi anume în regimentul 7 Roşiori. Mi-i amintesc din copilărie ca buni călăreţi şi puşcaşi de frunte, toţi stăpănitori de pământuri întinse, în jud. Iaşi, cu gospodării întemeiate şi de o fermecătoare ospitalitate. Cultul Patriei, simţul datoriei şi al onoarei, lau întâmpinat din leagăn pe locotenentul Agarici. Intru ele a crescut şi prin ele a biruit. De aceea, nu ştiu bine că fapta locotenentului Agarici nu e^ o întâmplare. El n’a făcut decât să ducă la izbândă o poruncă ancestrală care prin el, iată, s’a împlinit. Ridicându-se în văzduh ca să se năpustească asupra năvălitorului, locotenentul Agarici auzea glasul poruncitor al tuturor Agaricilor care au apărat prin veac acest neam şi această ţară, strigăndu-i: loveşte, Agarici! Şi Agarici a lovit. » De aceia, în Cartea de aur a acestui sfânt război şi pe foaia cea dintâi, cu vârful paloşului muiat în sânge duşman, noi trebuie să scrim spre ştiinţă şi pildă ,urmaşilor cât vor mai fi: locotenent Horia Agarici. AL. O. TEODOREANU - Drepturile românilor asupra Basarabiei (Urmare din pag. I-a) lor politic transmis din generaţie în generaţie a fost: Refacerea cu orice preţ a integrităţii teritoriale. Sute de ani luptele pentru întregirea Basarabiei n’au încetat. Cât de puternic îi stăpânea pe moldoveni dorinţa de a recuceri pământul răpit, ne-o arată şi faptul că domnii venetici dădeau la urcarea pe tron proclamaţiuni către popor, în care făgăduiau — pentru a le câştiga inimile — că vor readuce Basarabia înapoi în trupul Moldovei. Aşa a făcut Despot Vodă , la fel Gaspar Graţiani. Mai ales locuitorii din tara de jos („josenii“) au arătat o mai mare dârzenie în această neîntreruptă guerilă. O întreagă elită militară s’a format Şi s’a oţelit în aceste lupte. In timpul domnilor slabi, ori prea plecaţi turcilor, mulţi dintre aceşti luptători treceau în Polonia. In armata lui Sobieski — care făgăduia mereu concursul militar al său pentru izgonirea turcilor şi tătarilor din sudul Basarabiei — erau regimente întregi formate din aceşti „Guerrillos“ ai Moldovei de altădată. In campania din 1684, dezlănţuită de Ştefan Petriceicu Vodă, tineri boeri străbăteau satele şi târgurile, chemând pe bărbaţi la luptă pentru libertatea Sudului Basarabiei. Ei răspândeau un manifest în care se spunea: „Veniţi fraţilor să fărâmăm păgânul, să ne răscumpărăm pământul nostru, care dintr’însa ne-au înstrăinat păgânii“. Au răspuns la apel mii de luptători, aparţinând tuturor claselor sociale : boeri, târgoveţi, ţărani. In fruntea tuturor erau, srin izvoarele, Soro- ceni, Orheeni si Lăpuşneni. In anul 1689 polonii ridicând pretenţiuni asupra sudului Basarabiei, se lovesc de rezistenţa imperiului german, împăratul cere ca după ce trupele turceşti şi tătăreşti vor fi izgonite, Basarabia să fie redată Moldovei, conform vechilor hotare. Atunci când Polonia se arată incapabilă a duce mai departe lupta contra turcilor şi când imperiul german pare a se desinteresa de soarta Moldovei, domnii noştri şi-au aruncat privirile către ruşi. Deşi aceştia erau încă foarte departe de Nistru, fiindcă aspirau şi ei să elibereze Crimeea de sub stăpânirea Semilunei, alianţa cu Moldovenii era firească. Primul domn moldovean care încheie un tratat cu Ruşii în speranţă că va elibera cu ajutorul lor Sudul Basarabiei, este Gheorghe Ştefan. In pactul încheiat în 24 Decembrie 1664, se spunea : „locurile, pământurile şi cetăţile pe care Turcul le-a dezbinat de Moldova, precum şi Cetatea Albă, Chilia, Tighina şi Bugeacul, le va răscumpăra Marele Duce cu arma şi le va da înapoi Principatul Moldovei pentru totdeauna (iure haereditario)‘‘. Iată că Moscova, aliata lui Gheorghe Ştefan, recunoştea dreptul istoric al Moldovei asupra părţilor din Basarabia pe care Turcii, prin abuz, i le răpise. Pe vremea aceea însă, repet, Ruşii erau departe de Nistru, nu cuceriseră încă nici Crimeea. Moldovenii puteau crede în sinceritatea aliaţilor lor. Mai târziu însă, în timpul tratativelor pentru pacea de la Carlowitz, după cucerirea Azovului, îşi deschide drum teama de imperialismul rus. Un diplomat german a avut, cu acest prilej, o pătrundere cu adevărat profetică. Denunţând primejdia rusească, într’o vreme când oamenii n’o vedeau, el spune: Ruşii au pretenţiuni covârşitoare. Deocamdată par a ameninţa numai Crimeea cu înghiţirea, dar în cazul reuşitei acestei întreprinderi ar întinde dorinţa ei de cucerire şi asupra Basarabiei, exercitând o presiune tot atât de păgubitoare asupra Imperiului german ca asupra Poloniei. Iată dar cât de sensibilă era de pe atunci diplomaţia central europeană faţă de înaintarea lui Petru cel Mare. Nici nu luase Crimeea şi primejdia pentru Europa era denunţată. In acest spirit de îngrijorare trebue să înţelegem şi atitudinea plină de rezerve bănuitoare a lui Dimitrie Cantemir. Aceste rezerve îi fac să prelungească tratativele cu Petru cel Mare până ce cu destulă greutate au căzut la învoială asupra unei formule de tratate, în care grija de căpetenie este iarăşi garantarea integrităţii teritoriale a Basarabiei. In versiunea românească a tratatului încheiat atunci între Petru cel Mare şi Cantemir — de la monarh la monarh şi de la stat la stat — acest punct se află la început şi sunt, astfel: „Ţara Moldovei cu Nistru să-i fie hotarul şi Bugeagul, şi cu toate cetăţile tot a Moldovei să fie“. In versiunea rusească — articolul 11 — se spune încă mai precis : „Hotarele Moldovei după vechile ei drepturi sunt acelea formate de Nistru, Cameniţa, Bender, cu teritoriul Bugeagului, Dunărea, Muntenia, Ardealul şi Polonia după hotărnicia făcută“, întregul act evocă cu hotărîre, „vechile drepturi ale Moldovei" şi se strădueşte a nu lăsa nimic interpretărilor în legătură cu teritoriile din sud, aflate sub ocupaţie militară otomană. Grija ca trupele ruseşti să nu prelungească ocupaţia în sud, după evacuarea garnizoanelor turceşti şi a sălaşurilor tătăreşti îl face pe Cantemir să adauge în tratate următoarele noui preciziuni : „Numai deodată, prin cetăţi, să aşeze Moscalii oşteni, până s’o întemeia ţara , iară apoi să lipsească oastea Moschicească“. Ceva mai mult, Cantemir şi boerii, vrând să prezerve ţara de orice înrâurire rusească, au introdus în tratat un articol special, care interzice infiltrarea ruşilor în viaţa politică a Moldovei, cumpărăturile de moşii şi chiar însurătoarea lor în Ţara Moldovei. In felul acesta ei cată a înlătura orice mijloc de penetraţiunea lor în Moldova. Cronicarul Moldovei închee apoi, vădit satisfăcut : „Preaceste poneturi au jurat tare împărăţia focului şi-au şi iscălit mai gios...“ Iată dar, chiar în tratatele semnate de tari, s’a recunoscut dreptul sacru al Moldovei asupra întregului teritoriu până la Nistru. Răpirea Basarabiei la 1812 ca şi 1940 s’a făcut deci exclusiv pe temeiul forţei si împotriva dreptului. In modul acesta au răpit Tarii libertatea a zeci — ba putem spune chiar sute de popoare şi seminţii. In Octombrie 1917, I sub înrâurirea ideilor de gener rozitate şi libertate, conducătorii revoluţiei s'au arătat hotărîţi să I revizuiască şi sub acest aspec 3V opera ţarismului. S’au gândit să I ridice la o viaţă proprie pe toţi cei îngropaţi în acest vast cimi- t tir al libertăţii- Ei au lansat acea faimoasă declaraţie de drepturi în favoarea naţiunilor din Rusia. Prin această declaraţie se consfinţea tuturor noroadelor robite , în vremurile imperialismului rusesc: „Dreptul de a se dispune de ele înşile până la separarea şi constituirea de state independente“. Pe acest temei, Basarabia s’a proclamat independentă, iar apoi prin votul din 10 Aprilie 1918, rostit de Sfatul Ţării, ea a reintrat în comunitatea naţională din care fusese smulsă la 1812.Dar nici în Rusia ţaristă nu gândea toată lumea la fel. Este bine s’o amintim : s’a vorbit adesea la curtea din Petersburg de o eventuală retrocedare a Basarabiei, înainte de războiul cel mare. Unul dintre exponenţii acestui curent, generalul Kuropotkin, a spus (încă din 1910) — aceste profetice cuvinte : „In viitor, fie pe cale paşnică, fie în urma unui război. Basarabia se va întoarce la România — căci unitatea poporului român este inevitabilă“. Prof. VICTOR PAPACOSTEA 44-4-4 HHmmtttDM 5-M Domni abonaţi sum rugaţi ca la orice reclamaţie sau schimbare de adresă să binevoiascâ a ne trimite eticheta cu care primesc ziarul iar spre a fi prompt serviţi la reinoirea abonamentului să lipească pe cuponul mandantru poştal eticheta abonamentului expirat STIINTA PENTRU TOŢI E CU PUTINŢĂ RĂZBOIUL MICROBIAN? de dr. RAUL CALINESCU Conferenţiar universitar S’a vorbit adesea despre posibilitatea războiului microbian şi s’a evocat, în icoane înfricoşătoare, viziunea aeroplanelor care împrăştie boli ucigătoare asupra oraşelor şi satelor din ţările inamice. Cultura microbilor pe o scară largă nu mai prezintă astăzi nici o greutate. Insă cea mai mare parte a microbilor îmbolnăvitori nu rezistă nici aerului, nici luminei — şi cu atât mai puţin, uscăciunii. Unii dintre ei îşi pierd virulenţa în câteva ore, alţii, pentru a fi vătămători trebue să pătrundă în organism pe o anume cale — iar cei mai primejdioşi au nevoie de o insectă transmiţătoare (muscă, purece, păduche, etc.). Pentru ca infecţia să se poată produce, este nevoie de un întreg şir de împrejurări prielnice. E neîndoios că o cultură în supă de care a baccilului tifosului, paratifosului şi al dizenteriei, aruncată deadreptul în râuri sau în fântâni, ar putea provoca epidemii locale, presupunând, desigur, că germenii şiau păstrat toată virulenţa şi că apa de băut nu a fost filtrată. In laborator s’ - - putut provoca infecţiuni experimentale, prin înghiţirea microbilor, prin înţepare sau injectare. Insă folosirea în mare a unor asemenea procedee e incomparabil mai dificilă. E nevoie, în primul rând, de un mare laborator bacteriologic în ţara duşmană — şi sunt necesari numeroşi complici printre locuitori. Pentru a deslănţui o epidemie într-o ţară duşmană, trebuiesc îndeplinite trei condiţii: 1) să se posede un germen virulent şi care să rămână astfel tot timpul; 2) să i se păstreze vitalitatea, apărându-l mai ales contra uscăciunii; 3) să se realizeze un mijloc, cât mai bun de împrăştiere, prin care să se ajungă la o cât mai largă inoculare a acestui germen la om şi la animalele domestice. Aceste condiţii se pot realiza numai într’un laborator, nu însă şi în natură iar o producţie industrială a microbilor ar fi adesea mai primejdioasă pentru producători şi transportatori decât pentru duşmani. Se cunosc până azi cam 300 germeni infecţioşi inoculabili, însă numai câţiva dintre ei sunt mortali şi produc infecţii epidemice. Cu toţii se pot grupa în 3 categorii: 1) virusuri; 2) bacili şi 3) protozoare. Prin extrema lor micime, virusurile sunt germenii cei mai uşor inoculabili la om, nu numai prin aerul inspirat — dar chiar şi prin piele. Insă nu-i putem cultiva în cantităţi mari şi moi uşor în afara organismului omenesc viu, în care se pot hrăni şi înmulţi. Din grupa virusurilor ce s’ar putea folosi eventual în războiul microbian sau bacteriologic fac parte germenii: scarlatinei, variolei, febrei galbene, gripei, psihocosei, poliomielitei şi turbării. Tot de virusuri şi micile bacterii ţin şi germenii tifosului exantematic. Dintre toate aceste virusuri, numai germenii scarlatinei şi variolei îşi păstrează vitalitatea şi virulenţa în afara organismului omenesc viu, primii prin scuamele scarlatinoase, ceilalţi prin crustele variolice. Pentru războiul bacteriologic cu ajutorul acestor germeni ar fi necesar să se strângă kilograme de scuame şi cruste, de la bolnavi de scarlatină şi vărsat, pentru a le vântura deasupra oraşelor, cu scopul de a îmbolnăvi pe cetăţeni. Dealtfel variola s’ar lovi de obstacolul vaccinării. Frigurile galbene nu se pot transmite normal decât prin ţânţarul stegomya Fasciata-Ar fi necesar să se crească ţânţarul acesta în laboratoare şi a-1 contamina îndopându-1 cu sângele unei maimuţe inoculate cu virusul frigurilor galbene Şi, în fine, ar fi necesar ca ţânţarul, astfel preparat, să înţepe oamenii. Toate acestea se pot realiza foarte bine în laborator. In practică se schimbă situaţia, fiindcă ţânţarul stegomya, pentru a trăi în afară de laborator, are nevoie de o temperatură mai mare de +20°. Dealtfel arma aceasta poate deveni mai primejdioasă pentru cel ce o mânuieşte decât pentru cel contra căruia e folosită. Tifosul exantematic nu poate fi inoculat în chip normal la om decât prin mijlocirea păduchilor de haine, hrăniţi mai înainte cu sângele unui om bolnav de tifos. Chiar presupunând că se va recolta uşor o mare cantitate de păduchi contaminaţi cu tifos, intervine totuşi o nouă dificultate şi anume aceea că păduchii pier repede odată deslipiţi de corpul omenesc. Acelaş lucru se poate spune şi despre tifosul recurent, al cărui agent patogen, spiritul lui Obermeier, este transmis tot prin dijlocirea păduchilor. Cât priveşte psitocosa, care se ia prin intermediul unei păsări infectate, de obicei, papagalii, studiul şi manipularea acestei boli sunt foarte primejdioase deoarece bătând din aripi, trimite aerul, contagiat în nările şi gura bacteriologului, care se îmbolnăveşte el însuşi. Trecând şi peste această dificultate, e nevoie de un mare număr de papagali. Virusul turbării trebuie inoculat în animale domestice (câini, pisici). După ce acestea au turbat, ele trebuise aruncate din avioane cu paraşutele, şi de îndată ce au ajuns pe pământ, trebuie să le descurce cineva din frânghiile paraşutelor şi să le dea drumul ca să muşte lumea, admiţând că nu vor fi împuşcate până atunci sau după aceea! Cât priveşte poliomielita, se ştie până acum că această boală se ia numai de la om la om — iar în mod experimental prin pensularea mucoasei nasale sau a fundului gurii. Grija se ia destul de uşor, dar nu e contagioasă de la om la om decât la o distanţă mai mică de 3 metri şi numai când omul gripat vorbeşte, strănută sau tuşeşte. Microbul gripei este, dealtfel, cel mai slab dintre virusuri. Bacilul tific, paratific, al dizenteriei şi vibrionul holerat suntei mai uşor de împrăştiat. Cu ei se poate contamina apa de băut, dar cetăţenii din cea mai mare parte a Europei nu beau decât apă potabilă filtrată. In unele armate vaccinarea antitiroparatifică este dealtfel obligatorie. Aceleaşi observaţii se pot face şi în ceea ce priveşte vibrionul holeric, agentul holerei asiatice. Bacilul difteriei e destul de contagios, dar e greu de împrăştiat şi, afară de aceasta, se loveşte de vaccinarea anti-difterică, azi destul de răspândită. Meningococul, agentuleningitei celebro-spinale, nu se înmulţeşte decât în condiţii foarte speciale. El extrăde fragil şi piere la o temperatură mai joasă de + 240 Micrococul febrei de Malta provoacă o infecţie rar mortală pentru om. Această boală bântue în ţările mediteraneene mai mult printre animalele domestice şi mai ales printre capre. Omul se îmbolnăveşte de această boală consumând laptele animalului bolnav. Micul coco-bacil al febrei de Malta se cultivă uşor, foarte rezistent, dar diseminarea sa se loveşte de aceleaşi greutăţi. Dar germeni dintre cei mai primejdioşi, doboară mai ales animalele domestice, de la care se transmit şi la om, sunt aceia ai dalacului şi răpeiugei. Amândoi sunt uşor de cultivat.. Bacilul dalacului se’nmulţeşte prin spori care-şi păstrează vitalitatea timp de 15 ani sub un strat subţire de pământ, la adăpost de lumină şi de aer. Contagiunea nu e posibilă decât printr’o zgâriere a pielii sau prin vre-o rană oarecare — iar manipularea microbului este forte dificilă din pricina marei sale virulenţe. Coco-bacilul ciumei pare cel mai ideal în războiul bacteriologic. Uşor de cultivat şi destul de rezistent poate fi transmis prin inocularea şoarecilor care sunt gazda sa obicinuită. Mortalitatea pricinuită de ciumă poate ajunge până la 80% şi chiar 100%. Din fericire această boală nu se poate transmite de la şoareci la om decât prin înţepătura unui soiu de purece (Xenopsylla cheopis), care, dealtfel, nu părăseşte şoarecele decât numai când acesta e mort; in plus parecele transmiţător nu are nici un fel de preferinţe pentru om. In Europa şoarecii nu provoacă decât cazuri sporadice de ciumă — iar, pe de altă parte, dispunem de un foarte eficace ser anti-pestos. Ciuma ar putea lua aci un caracter epidemic numai într’un oraş distrus până la temelie, în care oamenii ar fi nevoiţi să tră-moderniască în pivniţ sau printre ruine. In timpul ultimului războiu civil din Spania s’a vorbit despre arestarea a doi indivizi la care s’ar fi găsit culturi de microbi ai boalei somnului. Din fericire, agentul înbolnăvitor al acestei grozave maladii (tripanosoma gambrensis) nu se poate cultiva în nici un mediu artificial — şi este inoculat numai prin mijlocirea muştei Ţeţe, care trăieşte la ecuator şi nu poate suporta climatul ţinuturilor noastre. Războiul bacteriologic sau microbian nu poate provoca prin urmare decât îmbolnăviri sporadice şi epidemii locale. Unii cercetători s-au gândit şi la posibilitate răspândirii bolilor prin alimente şi mai ales prin conserve. Dar cutiile de conserve trebuiesc apoi sterilizate, ceea ce ar duce la distrugerea microbilor introduși. A infecta conservele după sterilizare însemnează a le face inproprii pentru consumare. Singura primejdie microbiană în timp de război este în refugiile anti-aeriene și constă în lipsa luminei soarelui, a aerului proaspăt, în îngrămădirea unui mare număr de persoane, dintre care unele eventual bolnave, în serea bruscă de căldură la răcoare, etc. Cu care ari precauii se pot învinge uşor şi aceste mici mizerii neevitabile, ale războiului