Universul - Capitala, august 1941 (Anul 58, nr. 206-235)
1941-08-02 / nr. 206
K Antii al 58-lea 10 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL** S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov o „Asomâmm\ Iţi România 3 lei In străinătate « lei poştală plătită In numerar confona aprobării Dir. G I. P. T. T. Nr. 24.464/939 CELE URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA Sl ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23*35 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 GRIJA SĂNĂTĂŢII PUBLICE In şedinţa ţinută sub preşedinţia d-lui ministru profesor dr. P. Tomescu, consiliul superior al sănătăţii, alcătuit din reprezentanţii cei mai eminenţi ai ştiinţei medicale de la noi, a discutat urgente şi importante probleme In legătură cu sănătatea publică sau — mai bine zis — cu grija ce trebue avută şi cu măsurile ce se impun, pentru ca sănătatea publică să fie cât mai bine păzită. Mai important de reţinut este faptul că nu s’au mărginit la o discuţie oarecum teoretică a problemei, căreia războiul îi dă o urgenţă lesne de înţeles, ci, pe de o parte, au arătat ceea ce s’a putut realiza până acum în această direcţie, iar, pe de altă parte, au adus la cunoştinţă măsurile şi hotăririle luate. Cum era şi firesc, prima chestiune luată în desbatere a fost îngrijirea răniţilor de război, asistenţa chirurgicală a acestor viteji loviţi in lupta pentru înscăunarea definitivă a dreptăţii româneşti şi pentru stabilirea ordinei sociale şi a civilizaţiei. Citind discuţiunile ce au avut loc şi referatele speciale ce au fost prezentate consiliului, aflăm cu un sentiment de mulţumire îndreptăţită, că răniţii din războiul de acum au fost îngrijiţi, sub toate raporturile, în condiţiuni mult mai bune decât răniţii din războiul din 1916—1918. Evacuarea lor de pe câmpurile de luptă s’a făcut mai repede, cu mijloace mai confortabile şi mai moderne, iar, graţie devotamentului vrednic de preţuire al medicilor noştri, precum şi progreselor realizate în domeniul chirurgiei, s-au putut evita complicaţiuni şi au putut fi scăpaţi de la moarte mulţi viteji, care primiseră răni din cele mai grave. Cu acelaş sentiment de mulţumire, aflăm că, datorită tot unei mai bune asistenţe chirurgicale, invalidităţile vor fi foarte reduse, faţă de cele constatate în războiul trecut. Ne dă această asigurare de profesor dr. Iacobovici, cu greutatea şi autoritatea înaltei sale competinţe. Dar nu mai puţin urgente şi importante sunt şi problemele de preîntâmpinare şi combatere a bolilor epidemice, ce se ivesc în cursul unui război, precum şi cele in legătură cu organizarea sanitară a Basarabiei şi Bucovinei. Unii naivi sau de rea credinţă, sau interesaţi direct în cauză, aşteptau cândva mântuirea — frumoasă „mântuire” ar fi fost! — dela răsărit, îşi închipuiau chiar că pot aduce în sprijin argumentul, că şi lumina vine dela răsărit. Lăsând la o parte direcţia din care vine lumina zilei, deocamdată vedem, pe baza constatărilor făcute de autorităţile sanitare şi a numeroaselor cazuri concrete, că dela răsărit, adică din Rusia bolşevică şi din cauza cumplitului regim bolşevic, vin ameninţătoare boli cu caracter contagios şi din cel mai grav. Dealtfel, n’a pierit încă din amintirea noastră tifosul exantematic şi ravagiile făcute de această boală în Basarabia, întrebării cum pot pătrunde din Rusia Sovietică bolile cu caracter epidemic de care suntem ameninţaţi, nu este greu să i se răspundă. Sunt aduse, bunăoară, de prizonierii zi de zi mai numeroşi, de migraţiunile de populaţii, etc. Intru cât priveşte în special Basarabia şi Bucovina de Nord, să nu se uite că anul de ocupaţie comunistă n’a însemnat numai un an de mizerie neagră, de asuprire sălbatică şi de distrugere, ci şi un an în care starea sanitară a populaţiei s’a înrăutăţit mult. In „raiul bolşevic” lipseau medicii, lipseau medicamentele, iar simţul datoriei era cu totul absent. Pricepem deci uşor ce teren favorabil găsesc bolile la o populaţie, care, un an de zile, n’a fost subalimentată, ci pur şi simplu a fost ţinută flămândă, încă un factor, care agravează situaţia şi impune, prin urmare, luarea de măsuri urgente şi cât mai energice. Acest factor îl constitue distrugerile de o sălbăticie îngrozitoare săvârşite atât în Basarabia, cât şi în Bucovina, de hoardele bolşevice în retragerea lor. Au distrus instituţiile sanitare ce se găseau la oraşe din vremea administraţiei române, au dat foc spitalelor, au distrus instalaţiile de apă de băut şi de băi, au otrăvit puţurile şi fântânile. Urmarea nu putea fi decât o gravă înrăutăţire a situaţiei sanitare. Insă, din hotăririle consilului superior al sănătăţii şi din măsurile luate sau în curs de aplicare, se desprinde o impresie liniştitoare: impresia că se face şi se va face tot ce este omeneşte cu putinţă pentru stăvilirea primejdiilor ce ameninţă sănătatea publică. OPERA DE RECONSTRUCŢIE de I. VION Primarul oraşului Fălciu, d. avocat I. Filipescu, ne roagă să facem un apel, o colectă publică, pentru refacerea comunei pe care o administrează şi care a avut să îndure pagube grele pe urma bombardamentelor : case distruse complet multe deteriorate , trei din patru biserici năruite, spitalul, şcoalele, primăria, grav avariate etc. Din dările de seamă publicate prin ziare, s’a putut vedea mărimea pagubelor cauzate pe toată întinderea dintre Prut şi Nistru, în toată Bucovina, în multe părţi din regatul vechi, pagube pricinuite de bolşevismul devastator. Gravitatea acestor pierderi ne determină însă ca, salutând cu bucurie revenirea Basarabiei şi Bucovinei în patrimoniul naţional, să considerăm ca o datorie indiscutabilă să începem imediat opera de reconstrucţie, de refacere şi de alinare a suferinţelor morale şi materiale alle populaţiei greu încercate. Iniţiativa particulară, sprijinul individual al oricărui om generos, joacă un rol mare în orice acţiune de ajutorare şi dovezile, din ultimul timp mai ales, au arătat trăinicia spiritului de solidaritate românească. (Continuare in pag. 2-a) Sovietele au provocat războiul Care au fost forţele armatei roşii şi dispozitivul lor înainte de 22 iunie a. c. de R. SEIŞANU Propaganda sovietică, prin presă şi radio, ar vrea să convingă opinia internaţională, că politica guvernului din Moscova a fost totdeauna... pacifică şi el n’a avut intenţiuni şi proecte agresive, faţă de Germania şi celelalte state vecine, cu care a voit să întreţină... raporturi politiice şi economice bune. Contând pe naivitatea unora, propagandiştii sovietici amintesc declaraţiile ce le-a făcut d. Molotov, comisarul sovietic al afacerilor străine, la 31 August 1939, cu privire la pactul de neagresiune încheiat între Germania şi U. R. S. S. Un singur adevăr a spus atunci d. Molotov şi anume, — că în cazul unui război cu Germania. Ţările sovietice vor avea de pierdut. Şi aşa va fi. Toate celelalte declaraţii din acea comunicare, privitoare la pretinsa politică pacifică a sovietelor, s’au dovedit lipsite de orice temei, deoarece chiar dela începutul războiului — adică după câteva zile dela ratificarea pactului de neagresiune sovieto-german — guvernul din Moscova a început pe o scară întinsă preparativele militare, atât sub forma concentrărilor massive de trupe in zona frontierei occidentale, cât şi sub forma intensificării producţiei industriei de război a U. R. S. S. şi a sporirei din lună in lună, a numărului avioanelor şi tankurilor ultra-grele şi grele. In această privinţă, cifrele sunt mai elocvente decât vorbăria agenţilor propagandişti sovietici. Să vedem acum cum au înţeles conducătorii din Moscova să practice politica lor pacifică. Când a izbucnit războiul în Septembrie 1939 se aflau în teritoriul european al U. R. S. S., 77 divizii de infanterie, dintre care peste 40 erau massate în zona frontieră occidentale, în dreptul statelor baltice, Poloniei şi României. După prăbuşirea Poloniei şi a ocupării părţii orientale a acestei ţări de U. R. S. S. şi a fixării nouii frontiere germano-sovietice, numărul total al diviziilor roşii concentrate în regiunea europeană a U. R. S. S. a fost de 121. Aşadar, după o lună de la Începerea războiului şi de la incheerea pactului de neagresiune sovieto-german, numărul diviziilor roşii a sporit cu 44. Dacă ţinem seama de dispozitivul lor de atunci, majoritatea erau massate în apropierea frontierelor Finlandei, Estoniei, Livonniei, Lituaniei, Germaniei şi României. Scopul acelui dispozitiv a fost — după cum se ştie — atacul armatelor roşii împotriva Finlandei, presiunile asupra statelor baltice spre a se obţine din partea lor baze navale şi militare şi trecerea lor sub dependenţa sovietelor, precum şi supravegherea celeilalte zone a frontierei occidentale. După câtva timp noui divizii de infanterie şi formaţiuni motomecanizate au fost transportate din interiorul U. R. S. S. în zona frontieră Nistrului cu scopul de a intimida şi ameninţa România. A urmat ultimatumul adresat României de guvernul sovietic şi ocuparea de către trupele roşii a Basarabiei şi a Bucovinei de nord în condiţiile cunoscute. Ce s-a întâmplat după aceea? Concentrările trupelor sovietice, dealungul Prutului au început in toamna anului trecut, şi în aşa proporţii ameninţătoare, încât Intr’un raport al comandamentului armatei germane din acel timp, care a fost adus la cunoştinţa publică de ministerul afacerilor străine al Reich-ului s’a atras atenţia asupra pericolului ce-l prezintă acele concentrări massive de trupe sovietice, nu numai pentru România, ci şi pentru Germania. „O altă ameninţare pentru Germania — se spune în acel raport — o constitue concentrarea unor forţe puternice ruse la graniţa ruso-română, începută în octombrie 1940. De la ivirea unor forţe engleze în Grecia, unităţile ruse concentrate la graniţa României aveau misiunea, ca în cursul operaţiilor militare, devenite inevitabile după „putsch”-ul din Belgrad, să intervină. Prin succesele rapide ale germanilor aceste planuri au fost zădărnicite”. In primăvara anului 1941, odată încheiat pactul de nea(Continuare in pag. 2-a) Am trecut Prutul pe pod de vase. Alături se construeşte de harnicii noştri pionieri noul pod în locul celui aruncat în aer. Peste câteva zile va fi terminat şi redat circulaţiei. Ne îndreptăm spre Hănceşti, pe una din cele mai bune şosele construită de Statul român şi pe care bolşevicii n’au avut timp s’o strice. Porumbul e năpădit de burueni. Se observă însă, cu toată demagogia pe care o făceau la posturile de radio comuniştii, pe tema ofensivei agricole în Basarabia, că au rămas totuşi mari întinderi de pământ necultivat, pe care au crescut burueni şi ciulini înalţi cât omul. Ne oprim câteva minute pe locul unde a fost ferma fostului prefect de Lăpuşna, Vuia. Bolşevicii aveau aci un depozit de muniţii care a sărit în aer. Sunt arme de tot felul, buze, cartuşe, sute de căşti amestecate cu pământul. Confraţii de presă îşi aleg fiecare câte un trofeu bolşevic pe care şi-l iau în maşină să-l ducă la Bucureşti. Un domn colonel dela Marele Cartier al armatei, care ne însoţeşte, le atrage atenţia să fie prevăzători, întrucât s’ar putea ca în grămada de muniţii să fie şi obuze neexplodate. Continuând drumul dealungul şoselei întâlnim tranşee şi cazemate în pământ făcute de trupele roşii. Pe dealul şi in pădurea Hănceştilor a fost o luptă crâncenă. Bolşevicii croiseră în pădure drumuri, in care şi-ascunseseră tancurile şi artileria. Cu ajutorul aviaţiei, artileria noastră i-a revelat, bătând cu o precizie matematică marginea pădurii şi ascunzătorile inamicului. Grămezi de lăzi cu material sovietic au rămas în pădure. Ruşii cari au căzut acolo, au fost îngropaţi într’o groapă comună. La marginea şoselei, e un mormânt proaspăt, cu o cruce pe care scrie: „Soldat român necunoscut, mort la datorie“. Ne descoperim şi ne apropiem, înclinându-ne cu pietate în faţa acestui ostaş român al cărui nume e necunoscut. Cine ştie, poate că e vre’un frate de-al nostru, dela care n’avem nicio veste de pe front. Vârful bocancului străbate în afară prin bulgării de ţărână. Ne facem o pioasă datorie de creştini şi-l acoperim mai bine cu câteva lopeţi de pământ din glia pentru care a murit. Mai încolo întâlnim morminte de ostaşi germani şi români, cu căştile aşezate deasupra crucilor, înfrăţiţi în moarte după cum au fost înfrăţiţi în luptă şi vitejie. Ne înclinăm cu adânc respect în faţa acestor cruci de eroi. ❖ Ajungem la Hănceşti, care e un morman de ruine. Hoardele roşii, în retragere, au dat (Continuare in pag. 7-a) PRIN TERITORIILE DESROBITE In Basarabia, la Hănceşti Numele banditului Kotovski dat vechei comune de răzeşi moldoveni.— Pârjolul focului a nimicit şi aci gospodăriile oamenilor Dela trimisul nostru special Ostaşi germani şi români înfrăţiţi în moarte, după cum au fost înfrăţiţi in luptă eroică.» Porturile finlandeze de la marea Arctică au fost bombardate de avioane engleze Helsinki, 31 (Rador). — Corespondentul agenţiei ,,D. N. B.” află din sursă autorizată finlandeză următoarele : Porturile finlandeze dela marea Arctică, Linhamari şi Petsamo, au fost atacate de avioane engleze. Au luat parte la acţiune vreo 30 avioane de bombardament şi de luptă. Instalaţiile de pe cheiu, aparţinând unor societăţi suedeze, au fost atinse de bombe. Deasemeni au fost pricinuite şi alte pagube materiale. Mai multe avioane agresoare au fost doborite. In cercurile politice finlandeze se subliniază, în legătură cu acest atac englez asupra porturilor de la marea Arctică, care a produs senzaţie la Helsinki şi care a fost anunţat prin ediţii speciale, că Anglia a început acţiuni directe de război contra Finlandei încă Înainte de ruperea formală a relaţiilor diplomatice. La Helsinki se declară că ministrul de externe finlandez examinează actualmente situaţia în urma acestui atac neprovocat. Se crede că se va trimite o notă de protest. Stockholm, 31 (Rador). — Corespondentul agenţiei DNR transmite : Un comunicat al amiralităţii britanice, difuzat de postul de radio englez, declară că aviaţia navală britanică a atacat portul finlandez Petsamo, de la marea Arctică. Este pentru prima dată — declară comunicatul — când Finlanda este atacată de Anglia. 112 avioane sovietice distruse de germani in ultimele 24 ore Berlin, 31 (Rador). — Aviaţia germană a nimicit cu prilejul operaţiilor sale încununate de succes, în cursul nopţii şi zilei de 30 Iulie, pe frontul de răsărit, 57 de avioane sovietice, în cursul luptelor aeriene. Pe sol, au fost distruse 55 avioane sovietice. In total, Sovietele au pierdut deci în ultimele 24 ore 113 avioane. y Ns?. 2QB Sâmbătă 2 August 1941 \JLO Pagini DIRECTOR ȘI ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU PE FRONTUL DE RĂSĂRIT Nesfârșite coloane motorizate germane, înaintează în interiorul Rusiei sovietice RESTABILIREA UNUI ADEVAR ISTORIC D. Bardossy László despre Românii din Transilvania Intr’un articol publicat în revista germană „Europäische Revue”, reprodus și de ziarele maghiare, sub titlul „Misiunea europeană a Ungariei”, autorul său, d. Bardossy László, primul ministru al Ungariei, se ocupă şi de istoria Transilvaniei. După d. Bardossy László, un fenomen social s’a petrecut în Transilvania in secolu XIII—XVIII sub forma imigrării în massă a Românilor din Ţara Românească şi Moldova, încât ei au ajuns elementul naţional cel mai puternic. „In urma războiului turcesc s’a schimbat caracterul naţional al unor mari regiuni — scrie d. Bardossy László. „Imigrarea Românilor în Transilvania, începută în secolul al XIII-lea, a luat mari proporţii în secolul al XVIII-lea, astfel că în unele regiuni, ei au devenit elementul naţional cel mai puternic”. Reamintim că şi în memoriile adresate în 1920 Conferinţei păcei din Paris, de către preşedintele delegaţiei de pace maghiară, contele Apponyi, s’a încercat să se explice numărul mare al Românilor din Transilvania printr’o imigraţie massivă în secolii trecuţi şi în deosebi, în cursul secolului al XVIII-lea. Astfel, în memoriul privitor la dezvoltarea populaţiei Ungariei de la încetarea dominaţiei turceşti (Nota II, anexa 8), se spune : „Se ştie că în cursul secolului al XVIII-lea şi chiar la începutul sec. al XIX-lea acest popor (român) imigra în massă din Valachia şi din Moldova, fiind deasemenea sub dominaţia turcească, în urma despotismului nesuferit al fanarioţilor, în Transilvania şi de aci în Ungaria, ceea ce explică în această epocă sporirea aproape de necrezut a populaţiunii române”. Care este adevărul istoric ? Cum epoca în care s’ar fi petrecut acel fenomen social important este apropiată, se poate ușor stabili adevărul. Nu numai că nu s’a înregistrat acel fenomen social în sensul imigrării în massă a Românilor din cele două principate în Transilvania — ci, dimpotrivă, s’a înregistrat un fenomen social în sens invers — Românii au trecut în număr mare din Transilvania, peste Carpaţi, în Muntenia şi în Moldova, începând cu voevodul Făgăraşului, Negru Vodă şi voevodul Maramureşului, Dragoş Vodă, care au „descălecat” cu boerii şi poporenii lor, dincoace de Carpaţi — cel dintâi în Muntenia şi cel de-al doilea, în Moldova, — în cursul veacurilor următoare a continuat trecerea Românilor transilvăneni în ambele principate. Iată şi mărturiile documentare: In 1485 Germanii şi Secuii din Transilvania au adresat o plângere lui Ştefan Bathori, principele Transilvaniei, în care îi aduceau la cunoştinţă următoarele : „Unii dintre locuitorii Măriei voastre au arat şi semănat în Moldova şi în Ţara Românească şi s’au dat ca iobagi voevozilor acelor ţări, părăsind Ţara Măriei Tale şi mulţi s’au hatârit să fugă, trecând sub domnia acelor voevozi pentru prea marele apăsări ale voevodatului.” Care a fost situaţia în secolul al XVIII-lea în ce priveşte mişcarea populaţiei române din Transilvania ? Curentul de strămutare al acestei populaţii în ţările libere române a fost şi mai puternic. Intr’un memoriu din 1773, trimis Curţii imperiale din Viena de către Românii uniţi din Transilvania — pe-atunci Transilvania era o provincie autonomă sub protectoratul Austriei — se aducea la cunoştinţa împăratului Austriei, că „Mii de Români trec dincolo de Carpaţi, în Ţara Românească şi în Moldova, încât locuitorii acestor ţari încremeniţi de năvala aceasta strigă cu glas tare : „întreaga (Continuare in pagina 2-a) GRIJA PENTRU FAMILIILE MOBILIZAŢILOR Grija pentru respectarea drepturilor concentraţilor, mobilizaţilor, rechiziţionaţilor şi familiilor lor trebue să fie, incontestabil, pe primul plan al preocupărilor autorităţilor de stat. Orice măsură va fi luată, mai ales pentru asigurarea vieţii familiilor celor plecaţi pe front, înseamnă îndeplinirea unei datorii şi va avea pe deaîntregul asentimentul opiniei publice. De aceea se şi cere ca dispoziţiile şi legiuirile în această privinţă să fie făcute cu chibzuială şi cu o reală preocupare de interesele mobilizaţilor şi familiilor lor. Soldatul plecat pe front trebue să ştie că cei de acasă îşi primesc regulat drepturile lor şi mai ales la timp. Preocupaţi de aceeaşi, grije, ne îngăduim să relevăm din decretul-rege privitor la drepturile concentraţilor, mobilizaţilor, rechiziţionaţilor şi familiilor lor, pe care l-am publicat în numărul nostru de ieri, un articol privitor la procedura plăţii drepturilor celor plecaţi şi care, după părerea noastră, va aduce greutăţi — adică tocmai contrariul intenţiei legiuitorului — în asigurarea existenţei familiilor celor plecaţi. E vorba de art. 26 care prevede că instituţiile şi întreprinderile particulare de orice fel sunt obligate să depună suma corespunzătoare plăţii drepturilor celor mobilizaţi la Casa de Depuneri şi să trimită recipisa la unitatea unde se află îndrituitul, suma consemnându-se în contul şi la dispoziţia acelei unităţi. Articolul mai adaugă că „în acest scop concentraţii, mobilizaţii şi rechiziţionaţii vor prezenta unităţii certificate eliberate de întreprinderea unde funcţionează, prin care să dovedească drepturile ce li se cuvin ca salariu sau pensiune, calculate neto”. Şi intr’un alt alineat se mai adaugă că, după ce vor fi primite de unităţi recipisele şi după ce vor fi încasate sumele acestea vor fi date îndrituiţilor cari la rândul lor apoi vor trimite familiilor lor cât doresc şi tot prin intermediul unităților. (Continuare în pag. 2-a) Ce a mai rămas din gospodăriile populaţiei de pe una din străzile târgului Hănceşti