Universul - Capitala, septembrie 1941 (Anul 58, nr. 236-250)
1941-09-01 / nr. 236
SALARIAT!! STATULUI Realitatea arhi-cunoscută că neîncetata şi nestăvilita urcare a preţurilor ,obiectelor şi alimentelor de primă necesitate loveşte în cei cu venituri fixe şi în primul rând în fupeţîemari şi în pensionari, a fp£t principial alinată, in :p arte.‘prin măsurile statornicite ,de guvern pentru îmbunătăţireaSituaţiei materiale a salariaţilor publici. Consiliul de miniştri, întrulii Vineri, a hotărît ca dala sfârşitul lunei Septembrie sâ se plătească funcţionarilor salariile sporite. S’a ţinut seama de un vechi deziderat funcţionăresc, hotărîndu-se instituirea unor consumuri pe lângă fiecare minister pentru serviciile centrale şi la prefecturile de judeţ pentru serviciile exterioare, graţie cărora se va putea face aprovizionarea funcţionărimei cu alimente şi articole de prima necesitate. Este un sistem pus in practică de multă vreme in alte ţări, cari au constatat că prin simpla urcare a salariilor, fără giija unei aprovizionări gospodăreşti, nu s’a obţinut decât o Vremelnică ameliorare, preţurile alimentelor urcându-se după câtva timp, înghiţind astfel şi surplusul lefii. Mai mult decât sporul de salarii deci, poate fi salvatoare pentru viaţa salariaţilor, ideea creării unor consumuri cari să se aprovizioneze direct de la angrosişti ori de la producători cu cele necesare. Ar fi momentul să se facă legătura cu cooperativele săteşti şi pentru că ei, funcţionarii statului, ştiu ce înseamnă amânările şi întârzierile birocratismului, să lase calea formalismului şi să dea delegaţilor lor împuternicirea de a porni pe tărâmul practic, imediat, în ce priveşte , aprovizionările. Alegerea oamenilor cari să ducă la bun sfârşit această iniţiativă, e mai importantă decât însăşi ideea oficialităţii, pentru că de tactul, de spiritul gospodăresc şi de cinstea celor împuterniciţi, depinde succesul unei opere care ar fi trebuit de mult să fie baza orânduirilor funcţionăreşti, îngrijind de cele absolut necesare existenţei funcţionarului public, asigurându-i deci mijloace de trai demne şi omeneşti, oficialitatea va face, în acelaş timp selecţionarea elementelor de valoare care trebuesc recompensate pentru servicii excepţionale aduse Statului. Paralel cu aceasta însă, îndepărtarea elementelor veroase trebue să se facă fără întârziere fiind vorba de unul dintre cele mai de seamă deziderate ale funcţionărimei oneste şi muncitoare şi pentru că altfel toată truda şi toate sacrificiile contribuabililor, toată munca şi toată abnegaţia elementelor capabile, toate nădejdile de indreptare, zadarnice vor fi! Colaborarea autorităţilor superioare cu societăţile şi asociaţiile de funcţionari publici, poate să dea roade minunate atât în domeniul sprijinului material, cât şi în do- I meniul moral pe care îl apără cei mai buni dintre slujitorii Statului. DUPĂ VIZITA ZIARIŞTILOR GERMANI IN ROMÂNIA Telegrama adresată d-lui mareşal Antonescu Ziariştii germani cari ne-au vizitat, au trimis următoarea telegramă d-lui mareşal* Antonescu, in momentul când au părăsit România. Conducătorului Statului MAREŞALUL ANTONESCU Delegaţia ziariştilor germani, care sfârşesc astăzi vizita lor în România, salută cu acest prilej în Excelenţa Voastră pe Conducătorul victorios al Armatelor României aliate. GÜNTHER LOHSE Consilier de Legaţie REPRIMAREA ACTELOR DE SABOTAJ COMUNII Ministerul de Interne comunică : Din ordinul d-lui Mareşal Ion Antonescu, Conducătorul Statului, se face cunoscut că, dar vreun act nesarşit de comuni împuşcaţi 20 cori şi 5 comunişti ne Anglia se vaoarce împotriva Sta Unite declară coloneiidbergh New-York, 30 (Rador). Timpa „ informaţie a lui Neww-York Herald Tribune”, citată de corespondentul agenţiei „D.N.B.”, co Ionelul Lindbergh a declarat într’un discurs ţinut la Oklahoma, că nu este exclus ca Anglia, înainte de sfârşitul războiului, să se întoarcă împotriva Statelor Unite după cum s’a întors contra Finlandei şi Franţei. Este suficient — a spus Lindeberg — să studiezi istoria relaţiilor din ultimii 150 ani între Anglia şi Statele Unite şi s’o compari cu promisiunile de fidelitate schimbate în ultimii doi ani între Franța Și Anglia. D. MAREȘAL ANTONESCU IN INSPECTIE Campania împotriva U.R.S.S. Strategia germană aplicată pe frontul oriental tie. R. SEISAM In cele 70 de zile de campanie împotriva U. R. S. S. armatele germane şi aliate au obţinut succese însemnate, dacă ţinem seama de întinderea şi particularităţile teatrului de război oriental, de lungimea frontului — 2500 km. de la coasta Murmanskului a oceanului arctic până la coasta mării Negre — de efectivul forţelor combatante — aproape 9 milioane de luptători — şi de armamentul ş materialul lor de război, ca şi de obstacolul format de linia fortificată Stalin. Rezultatele obţinute prin acţiunea ofensivă a armatelor germane, române, finlandeze şi celelalte aliate, de la începutul ostilităţilor şi până azi sunt îndoite: unul de ordin militar,—distrugerea progresivă a celor trei grupuri de armate sovietice de sub comanda mareşalilor Voroşilov, Timoşcenko şi Budieny într’o serie de bătălii de încercuire şi nimicire şi al doilea, geopolitic, — cucerirea unui teritor reprezentând o suprafaţă de patru ori mai mare ca a Angliei şi Irlandei de nord. S’a spus şi s’a exploatat de către soviete şi aliaţii lor, în scop de propagandă, faptul, că armatele germane şi aliate în acest interval de timp n’au atins şi luat în posesiunea lor obiectivele geografice principale : Moscova, Petersburg (Leningrad) şi Kiev iar dintre cele trei porţi de la vest ale U. R. S. S., numa poarta centrală, aceea de la Vitebsk,Smolensk, a fost forţată şi trecută de armata germană, pe când celelalte două porţi, Petersburg şi Kiev, sun încă în posesiunea forţele sovietice. In strategia modernă, aplicată şi de comandamentu german în acest război, nu obiectivele geografice, oricât de importante ar fi ele, sunt urmărite să fie luate în posesiune, ci atragerea şi angajarea armatelor inamice în bătălii, spre fi bătute şi nimicite. Scopul esenţial al războiului modern este slăbirea şi dezarticularea dispozitivului ofensiv-defensiv al inamicului, până la paralizarea şi dis ■ trugerea lui printr’o serie de bătălii de încercuire şi de nimicire. Orice altă strategie tinde să opereze în vid, ca şi Sisif din legenda antică. Căci ce folosinţă practică ar prezintă ocuparea unor obiective geografice, sau teritorii, dacă inamicul poate să manevreze liber şi să se retragă cu forţele sale intacte pe alte linii, rezervându-şi iniţiativa ? Mareşalul Foch a susţinut şi propagat aceleaş principii strategice, bazate pe mişcare, pe acţiunea ofensivă, pe manevră şi pe distrugerea armatelor adverse. Mişcarea şi manevra, care conduc la bătălia de nimicire decisivă, sunt legile strategiei moderne. André Tardieu, fostul prim ministru al Franţei, în articolul său „Mareşalul Foch”, publicat în „Revue des Deux Mondes” din iunie 1939, expunând ideile şi principiile mareşalului Foch privitoare la strategia aplicată în războiul modern, scrie : ,,El reaminteşte că nici posesiunea Madridului, nici posesiunea Moscovei, n’au asigurat lui Napoleon stăpânirea Spaniei, sau a Rusiei. " In războiul modern nu e vorba, ca odinioară, să cucereşti fortăreţe, sau să ocupi provincii. Trebue, spre a impune pacea, SĂ OBŢII DISTRUGEREA ARMATEI INAMICE." Generalul Duval, cunoscutul scriitor şi critic militar francez, colaborator al revistei „Revue des Deux Mondes” într’un articol recent privitor la campania din Orient, recunoaşte şi el că strategia germană este caracterizată prin revenirea la principiile clasice ale lui Clausewitz, prin care s’a stabilit indiferenţa faţă de obiectivele geografice şi s’a proclamat distrugerea materială a forţelor inamice. Singurul obiectiv favorabil operaţiilor — scrie generalul Duval — nu poate fi la început decât puterea militară organizată a inamicului, care trebue să fie învinsă şi distrusă, — iar restul va veni de la sine. Statul major german a căutat deja deschiderea, ostilităţilor bătălii de încercuire şi de nimicire înainte de ocuparea Moscovei, Petersburgului şi Kiew-ului. Mai departe, acelaş general francez, constată că armatele sovietice, având ordinul de a apăra până la extrem poziţiile lor, au uşurat executarea planului german. In ipoteza cealaltă, luarea Moscovei, a Kiew-ului şi a Petersburgului de către germani înainte de distrugerea armatelor sovietice şi apoi retragerea acestora spre est cu forţele lor intacte — nimic practic nu s’ar fi realizat de comandamentul german în domeniul tactic şi strategic. Aceste constatări şi considerenţiuni au fost confirmate şi de ultimele bătăliî de încercuire și distrugere ce s’au dat în diferite sectoare ale frontului oriental, cu rezultatele cunoscute. INTR’UN LAN DE ERAU D. VON PAPEN A PLECAT LA BERLIN Ankara, 30. (Telegraph-Orient) — Ambasadorul Reichului pe lângă guvernul turc, d. von Papen a sosit la Istanbul, venit din Ankara, de unde își va continua drumuil spre Berlin. Noul pierderi ale bolşevicilor in regiunea Salla Berlin, 30 (Rador). — Bolşevicii au suferit pierderi mari în luptele ce s’aulat prin pădurile şi mlaştinile situate la răsărit de Salia. După date provizorii, în ultimele zile au căzut în mâinile germanilor, pe acest front, 18 mitraliere, 9 aruncătoare de granate, peste 800 de puști, mai multe tunuri, 500 de vehicule și 100 de cai. l NU E O JERTFĂ, CI O DATORIE SA SUBSCRII a împrumutul reîntregirii Vizita Ducelui pe frontul de răsărit Roma, 30 (Rador). — In cursul vizitei sale pe frontul de răsărit, Ducele a parcurs in total 5.300 km. pe calea ferată, 2.000 km. cu avionul şi vreo 500 km. cu automobilul. A fost o călătorie lungă şi grea, dar constituţia fizică robustă a Ducelui a ştiut să învingă toate oboselile. Ducele a fost însoțit în tot timpul călătoriei de fiul său, locotenentul Vittorio Mussolini. POLITICA JAPONIEI Tokio, 30 (Rador). — Corespoidentul agenţiei „D. N. B.” transmite: Agenţia „Damei” declară: Mesajul prinţului Konoye, către d. Roosevelt a provocat în lumea întreagă un mare răsunet, dar majoritatea părerilor emise asupra lui arată o neînţelegere a adevăratelor intenţii cuprinse în mesaj. Nu interesează insa cum este interpretat mesajul. Sfârşitul conflictului din China şi noua ordine din Asia orientală sunt bazele inamovibile ale politicei naţionale a Japoniei, după cum alianţa cu Germania şi Italia este pivotul fixat politicei externe japoneze. Corpii diplomatic şi răniţii Excelenţa Sa Monsenior Andrea Cassulo, decanul Corpului diplomatic, a trimis d-lui prof. Mihai Antonescu, vice-preşedinte al consiliului de miniştri, următoarea scrisoare: Domnule Ministru, în numele Corpului Diplomatic, am onoare a vă transmite o ofrandă de 250.009 lei în folosul soldaţilor răniţi. Şefii de misiuni doresc ca ofranda să fie depusă cu omagiul profundului lor devotament, în mâinile Auguste ale Majestăţii Sale Regina Mamă Elena, în folosul operelor Sale pentru răniţi. Sunt fericit, domnule ministru, de a fi interpretul gestului nobil şi generosului gând al Corpului Diplomatic, dispus să împărtăşească bucuriile şi suferinţele dvs. Vă rog să primiţi, domnule ministru, asigurarea prea înaltei mele consideraţiuni, care am plăcerea să fiu al domniei voastre devotat servitor. ANDREA CASSULO Nunţiu Apostolic D. Mihai Antonescu a răspuns în numele guvernului mulţumind Excelenţei Sale Monsenior Andrea Cassulo, Decanul Corpului Diplomatic, pentru ofranda închinată vitejilor războiului nostru sfânt şi pentru dorinţa exprimată de Corpul Diplomatic ca această sumă să fie înmânată Majestăţii Sale Regina Elena. ❖ D. A. Amroussi, însărcinatul de afaceri al Egyptului, a trimis deasemenea din partea d-sa de 30.000 lei pentru soldaţii războiului nostru. D. Mihai Antonescu a răspuns d-lui A. Amroussi transmiţându-i recunoscătoare mulțumiri. Cum a fost pregătita agresiunea impotriva Iranului Helsinki, 30 (Rador). — Corespondentul agenţiei „D. N. B.‘‘ transmite: Se anunţă din Lisabona ziarului finlandez „KaupaTehti" următoarele:-. După informaţiuni din sursă sigură, Anglia ar fi luat iniţietiva agresiunii contra Iranului odată eif, invitaţia adresată Rusiei Sovietice de a folosi prilejul care i se oferă de a invada această ţară băzându-se resrrrchil din 1921. Guvernul sovietic şi-ar fi dat consimţământul nevoind să piardă prada iraniană. Pentru Anglia, stratagema consista în aceea că trebuia să procedeze la început cu concentrări de trupe spre a se face, apoi, guvernului iranian cereri inacceptabile. Cjtrucriul general al Sovietelor ar,fii ! primit instrucțiuni reglementând iamănuntele acțiunii mif. * •r'J-\zrsl?e! cu Anglia. ARTILERIA GREA ROMÂNEASCĂ IN ACȚIUNE ÎNTÂLNIREA DINTRE FUEHRER ŞI DUCE „UN EVENIMENT ISTORIC“ De la începutul războiului, cei doi conducători ai Axei, Fuehrerul-Cancelar şi Ducele au socotit necesar să se întâlnească în diferite rânduri şi să examineze împreună situaţia, în ansamblul ei politic şi militar. Aceste întrevederi au constituit totdeauna un eveniment important şi el s’a dovedit totdeauna ca atare prin faptele ce i-au urmat. întâlnirea de acum, la Cartierul general al Fuehrerului, deşi intră desigur şi ea în cadrul întrevederilor periodice între cei doi şefi de stat, are însă de data aceasta, dacă se ţine seama de împrejurările internaţionale de azi, de victoriile obţinute pe frontul de răsărit şi de desfăşurarea ulterioară a acestor victorii, o însemnătate cu totul specială. De altfel din însuşi comunicatul oficial publicat după întrevedere, rezultă importanţa ei. „întrevederile care s’au ţinut la Marele cartier general al frontului de nord şi al celui de sud, — spune comunicatul — au avut ca scop discutarea tuturor chestiunilor militare şi politice care interesează dezvoltarea şi durata războiului”. Dezvoltarea şi durata războiului au format deci obiectul discuţiilor principale care s-au desfăşurat — după cum se spune în comunicat — „în acel spirit de camaraderie şi de comunitate de destin care caracterizează relaţiile dintre cele două puteri ale Axei”. Este evident că examinând desvoltarea şi durata războiului, cei doi şefi de stat, au luat în consideraţie şi întrevederea recentă dintre d-nii Roosevelt şi Churchill, precum şi atacul armatelor britanice şi sovietice contra Iranului, evenimente legate între ele. Rezultatul convorbirilor şi hotărîrilor ce s’au luat şi cami desigur trebue să fie de o deosebită importanţă, nu pot fi încă cunoscute. Trebue însă subliniată de pe acum unitatea absolută de vederi dintre Italia şi Germania, „comunitatea de destin“, cum spune comunicatul, intre cele două ţări aliate. Această comunitate de destin, izvorită dintr’o identică ideologie revoluţionară şi la care s’au asociat în mod liber atâtea alte popoare, are, în războiul contra bolşevismului un nou temei moral pe care nu .1 pot tăgădui decât acei cari vor cu ori ce preţ să închidă ochii in faţa unei primejdii pe care ei înşişi o considerau înainte, ca cea mai gravă pentru omenire. „Ceea ce am văzut în Rusia sovietică — spunea Mussolini in telegrama adresată Fuehrerului după ce a trecut frontiera germană — dovedeşte in mod indiscutabil importanţa istorică a revoluţiilor noastre care au scăpat civilizaţia europeană de pericolul mortal al bolşevismului”. In aceste cuvinte Ducele a sintetizat sentimentul care însufleţeşte armatele aliate care atâta bravură asigură pe front de răsărit victoria împotriva cmunismului, victorie fără de ca o nouă ordine europeană ar fost imposibilă. Această nouă ordine eurpeana a format şi ca obiect Aisioţiiloră’hhece, fiei şi li Axei. Aceasta rezultă de alt şi din comunicat, care indică temeiurile nouei ordine europene: înlăturarea bolşevismului şi a exploatării plutocratice, temeiuri cari „vor oferi posibilitatea unei cooperări pacifice, armonioase şi rodnice a tuturor popoarelor de pe continentul european”. In lumina acestui ansamblu de probleme discutate şi în aceea a spiritului de camaraderie şi de unitate de vederi, întrevederea dintre Fuehrer şi Duce poate fi considerată, prin consecințele ce le poate avea, drept „un eveniment istoric" după cum spune dealtfel corespondentul nostru din Berlin, că este considerata în cercurile autorizate din Capitala Reichului. O ETAPĂ HOTĂRÂTOARE IN DRUMUL SPRE VICTORIA AXEI Prin telefon dela corespondentul nostru particular din Berlin Berlin, 30. — întrevederea d-A tre Fuehrer și Duce continuă să fie viu comentată de toate cercurile berlineze. Ziarele consideră întrevederea ca o etapă hotărîtoare . în drumul spre victoria Axei. A produs adâncă impresie telegrama adresată Fuehrerului de către Duce şi în care acesta din urmă accentuează însemnătatea revoluţiilor fascistă şi naţional socialistă precum şi acţiunea acestora pentru salvarea civilizaţiei europene de pericolul invaziei bolşevice. Trebue relevată în acelaş trup şi ferma convingere a Ducelui în victoria puterilor Axei. Telegrama este şi cea mai bună dovadă a solidarităţii germanoitaliene. Ea pune capăt tuturor intrigilor răspândite de englezi în această privinţă. Cercurile politice de aci precizează că în întâlnirea dintre Fuehrer şi Duce s’au discutat două mari complexe de probleme şi anume, unul de natură politică şi altul de natură militară. Din punct de vedere militar, s’au examinat de către cei doi comandanţi supremi ai annatelor germană şi italiană (şi Ducele îndeplineşte în această privinţă aceleaşi funcţiuni ca şi Fuehrerul) planurile operative pentru viitor şi aceasta nu numai acelea privind frontul oriental, unde trupele germane, cu toatăasistenţa îndârjită a bolşevicilor, merg din succes în succes, ci şi acelea în legătură cu unele probleme actuale precum și cualtele care vor fi în curând de actualitate. Din punct de vedere politic, e de remarcat că pentru prima oară un comunicat oficial al Axei dă nouei ordine europene o mult mai mare însemnătate ca până acum. Faptul acesta este desigur un indiciu că Fuehrerul şi Ducele pun mare preț pe rezolvarea acestei probleme.