Universul - Capitala, septembrie 1941 (Anul 58, nr. 236-250)

1941-09-01 / nr. 236

SALARIAT!! STATULUI Realitatea arhi-cunoscută că neîncetata şi nestăvilita­ urcare a preţurilor ,obiectelor­­ şi alimentelor de primă nece­sitate loveşte în cei cu veni­­tu­ri fixe şi în primul rând în fupeţîemari şi în­ pensionari, a fp£t principial alinată, in :p arte.‘prin măsurile statorni­cite ,de guvern pentru­ îmbu­­nătăţirea­­Situaţiei materiale a salariaţilor publici. Consiliul de miniştri, în­tru­lii Vineri, a hotărît­ ca dala sfârşitul lun­ei Septem­­­brie sâ se plătească funcţio­­­narilor salariile sporite. S’a ţinut seama de un ve­chi deziderat funcţionăresc, h­otărîndu-se instituirea unor consumuri pe lângă­ fiecare minister pentru serviciile centrale şi la prefecturile de judeţ pentru serviciile exte­rioare, graţie cărora se va putea face aprovizionarea funcţionărimei cu alimente şi articole de prima necesi­tate. Este un sistem pus in prac­tică de multă vreme in alte ţări, cari au constatat că prin simpla urcare a salariilor, fără gi­ija unei aprovizionări gospodăreşti, nu s’a obţinut decât o Vremelnică amelio­­­rare, preţurile alimentelor urcându-se după câtva timp, înghiţind astfel şi surplusul lefii. Mai mult decât sporul de salarii deci, poate fi salva­toare pentru viaţa salariaţi­lor, ideea creării unor con­sumuri cari să se aprovizio­neze direct de la angrosişti ori de la producători cu cele necesare. Ar fi momentul să se facă legătura cu coope­rativele săteşti şi pentru că ei, funcţionarii statului, ştiu ce înseamnă amânările şi în­târzierile bi­rocratismului, să lase calea formalismului şi să dea delegaţilor lor împuter­nicirea de a porni pe tărâmul practic, imediat, în ce pri­veşte , aprovizionările. Alegerea oamenilor cari să ducă la bun sfârşit această iniţiativă, e mai importantă decât însăşi ideea oficiali­tăţii, pentru că de tactul, de spiritul gospodăresc şi de cin­stea celor împuterniciţi, de­­­pinde succesul unei opere care ar fi trebuit de mult să fie baza orânduirilor funcţio­năreşti, îngrijind de cele absolut necesare existenţei funcţio­narului public, asigurându-i deci mijloace de trai demne şi omeneşti, oficialitatea va face, în acelaş timp selecţio­narea elementelor de valoare care trebuesc recompensate pentru servicii excepţionale aduse Statului. Paralel cu aceasta însă, în­depărtarea elementelor ve­roase trebue să se facă fără întârziere fiind vorba de unul dintre cele mai de seamă de­ziderate ale funcţionărimei oneste şi muncitoare şi pen­­tru că altfel toată truda şi toate sacrificiile contribuabi­lilor, toată munca şi toată abnegaţia elementelor capa­­­bile, toate nădejdile de in­­­dreptare, zadarnice vor fi! Colaborarea autorităţilor­­ superioare cu societăţile şi­­ asociaţiile de funcţionari pu­­­­blici, poate să dea roade mi­nunate atât în domeniul spri­jinului material, cât şi în do- I meniul moral pe care îl apără­­ cei mai buni dintre slujitorii­­ Statului. DUPĂ VIZITA ZIARIŞTILOR GERMANI IN ROMÂNIA Telegrama adresată d-lui mareşal Antonescu Ziariştii germani cari ne-au vizitat, au trimis următoarea te­legramă d-lui mareşal* Antones­cu, in momentul când au părăsit România. Conducătorului Statului MAREŞALUL ANTONESCU Delegaţia ziariştilor ger­mani, care sfârşesc astăzi vi­zita lor în România, salută cu acest prilej în Excelenţa Voa­­stră pe Conducătorul victo­rios al Armatelor României aliate. GÜNTHER LOHSE Consilier de Legaţie REPRIMAREA ACTELOR DE SABOTAJ COMUNII Ministerul de Interne co­munică : Din ordinul d-lui Mareşal Ion Antonescu, Conducătorul Statului, se face cunoscut că, da­r vreun act ne­sa­rşit de comu­­ni î­mpuşcaţi 20 co­ri şi 5 comunişti ne Anglia se va­oarce împotriva Sta Unite declară coloneii­dbergh New-York, 30 (Rador). T­impa „ informaţie a lui Neww-York He­rald Tribune”, citată de cores­­pondentul agenţiei „D.N.B.”, co­ Ionelul Lindbergh a declarat în­­tr’un discurs ţinut la Oklahoma, că nu este exclus ca Anglia, înainte de sfârşitul războiului, să se întoarcă împotriva Statelor­ Unite după cum s’a întors con­tra Finlandei şi Franţei. Este suficient — a spus Linde­berg — să studiezi istoria rela­ţiilor din ultimii 150 ani între Anglia şi Statele Unite şi s’o compari cu promisiunile de fi­delitate­ schimbate în ultimii doi ani între Franța Și Anglia. D. MAREȘAL ANTONESCU IN INSPECTIE Campania împotriva U.R.S.S. Strategia germană aplicată pe frontul oriental tie. R. SEISAM­ In cele 70 de zile de cam­panie împotriva U. R. S. S. armatele germane şi aliate au obţinut succese însemnate, dacă ţinem seama de întind­­erea şi particularităţile tea­trului de război oriental, de lungimea frontului — 2500 km. de la coasta Murmansku­­lui a oceanului arctic până la­ coasta mării Negre —­ de e­­fectivul forţelor combatante — aproape 9 milioane de lup­tători — şi de armamentul ş materialul lor de război, ca şi de obstacolul format de li­nia fortificată Stalin. Rezultatele obţinute prin acţiunea ofensivă a armate­lor germane, române, finlan­deze şi celelalte aliate, de la începutul ostilităţilor şi până azi sunt îndoite: unul de or­din militar,—distrugerea pro­gresivă a celor trei grupuri de armate sovietice de sub co­manda mareşalilor Voroşilov, Timoşcenko şi Budieny într’o serie de bătălii de încercuire şi nimicire şi al doilea, geopo­­litic, — cucerirea unui teritor reprezentând o suprafaţă de patru ori mai mare ca a An­­gliei şi Irlandei de nord. S’a spus şi s’a exploatat de către soviete şi aliaţii lor, în scop de propagandă, faptul, că armatele germane şi alia­te în acest interval de timp n’au atins şi luat în posesiu­nea lor obiectivele geografice principale : Moscova, Peters­burg (Leningrad) şi Kiev iar dintre cele trei porţi de la vest ale U. R. S. S., num­a poarta centrală, aceea de la Vitebsk,Smolensk, a fost for­ţată şi trecută de armata ger­mană, pe când celelalte două porţi, Petersburg şi Kiev, sun încă în posesiunea forţele sovietice. In strategia modernă, apli­cată şi de comandamentu german în acest război, nu o­­biectivele geografice, oricât de importante ar fi ele, sunt urmărite să fie luate în po­sesiune, ci atragerea şi anga­jarea armatelor inamice în bătălii, spre fi bătute şi ni­micite. Scopul esenţial al războiu­lui modern este slăbirea şi dezarticularea dispozitivului ofensiv-defensiv al inamicu­lui, până la paralizarea şi dis ■ trugerea lui printr’o serie de bătălii de încercuire şi de ni­micire. Orice altă strategie tinde să opereze în vid, ca şi Sisif din legenda antică. Căci ce folosinţă practică ar prezintă ocuparea unor o­­biective geografice, sau teri­torii, dacă inamicul poate să manevreze liber şi să se retra­gă cu forţele sale intacte pe alte linii, rezervându-şi iniţia­tiva ? Mareşalul Foch a susţinut şi propagat aceleaş principii strategice, bazate pe mişcare, pe acţiunea ofensivă, pe ma­nevră şi pe distrugerea arma­telor adverse. Mişcarea şi manevra, care conduc la bătălia de nimi­cire decisivă, sunt legile stra­tegiei moderne. André Tardieu, fostul prim ministru al Franţei, în arti­colul său „Mareşalul Foch”, publicat în „Revue des Deux Mondes” din iunie 1939, ex­punând ideile şi principiile mareşalului Foch privitoare la strategia aplicată în răz­boiul modern, scrie : ,,El reaminteşte că nici po­sesiunea Madridului, nici pose­siunea Moscovei, n’au asigurat lui Napoleon stăpânirea Spa­niei, sau a Rusiei. " In războiul modern nu e vorba, ca odinioară, să cuce­reşti fortăreţe, sau să ocupi­­ provincii. Trebue, spre a impune pa­cea, SĂ OBŢII DISTRUGEREA ARMATEI INAMICE." Generalul Duval, cunoscu­tul scriitor şi critic militar francez, colaborator al revis­tei „Revue des Deux Mondes” într’un articol recent privitor la campania din Orient, re­cunoaşte şi el că strategia germană este caracterizată prin revenirea la principiile clasice ale lui Clausewitz, prin care s’a stabilit indiferenţa faţă de obiectivele geografice şi s’a proclamat distrugerea materială a forţelor inamice. Singurul obiectiv favorabil operaţiilor — scrie generalul Duval — nu poate fi la înce­put decât puterea militară or­ganizată a inamicului, care trebue să fie învinsă şi dis­trusă, — iar restul va veni de la sine. Statul major german a căutat deja deschiderea, os­tilităţilor bătălii de încercuire şi de nimicire înainte de ocu­parea Moscovei, Petersburg­u­­lui şi Kiew-ului. Mai departe, acelaş general francez, constată că arma­tele sovietice, având ordinul de a apăra până la extrem poziţiile lor, au uşurat execu­tarea planului german. In ipoteza cealaltă,­­ luarea Moscovei, a Kiew-ului şi a Pe­­tersburgului de către germani înainte de distrugerea arma­telor sovietice şi apoi retra­gerea acestora spre est cu for­ţele lor intacte — nimic prac­tic nu s’ar fi realizat de co­mandamentul german în do­meniul tactic şi strategic. Aceste constatări şi consi­derenţ­iuni au fost confirmate şi de ultimele bătăliî de în­cercuire și distrugere ce s’au dat în diferite sectoare ale frontului oriental, cu rezul­tatele cunoscute. INTR’UN LAN DE ERAU D. VON PAPEN A PLECAT LA BERLIN Ankara, 30. (Telegraph-Orient) — Ambasadorul Reichului pe lângă guvernul turc, d. von Pa­pen a sosit la Istanbul, venit din Ankara, de unde își va con­tinua drumuil spre Berlin. Noul pierderi ale bolşevicilor in regiunea Salla Berlin, 30 (Rador). — Bolşevicii au suferit pierderi mari în luptele ce s’au­­lat prin pădurile şi m­laş­­tinile situate la răsărit de Salia. După date provizorii, în ulti­mele zile au căzut în mâinile ger­manilor, pe acest front, 18 mi­traliere, 9 aruncătoare de gra­nate, peste 800 de puști, mai multe tunuri, 500 de vehicule și 100 de cai. l NU E O JERTFĂ, CI O DATORIE SA SUBSCRII a împrumutul reîntregirii Vizita Ducelui pe frontul de răsărit Roma, 30 (Rador). — In cursul vizitei sale pe frontul de răsărit, Ducele a parcurs in total 5.300 km. pe calea fe­rată, 2.000 km. cu avionul şi vreo 500 km. cu automobilul. A fost o călătorie lungă şi grea, dar constituţia fizică ro­bustă a Ducelui a ştiut să în­vingă toate oboselile. Ducele a fost însoțit în tot timpul călătoriei de fiul său, locotenentul Vittorio Musso­lini. POLITICA JAPONIEI Tokio, 30 (Rador). — Co­­respo­identul agenţiei „D. N. B.” transmite: Agenţia „Damei” declară: Mesajul prinţului Konoye, către d. Roosevelt a provocat în lumea întreagă un mare răsunet, dar majoritatea pă­rerilor emise asupra lui arată o neînţelegere a adevăratelor intenţii cuprinse în mesaj. Nu interesează insa cum este interpretat mesajul. Sfârşitul conflictului din Chi­na şi noua ordine din Asia orientală sunt bazele inamo­vibile ale politicei naţionale a Japoniei, după cum alianţa cu Germania şi Italia este pivotul fixat politicei externe japoneze. Corpii diplomatic şi răniţii Excelenţa Sa Monsenior An­drea Cassulo, decanul Corpului diplomatic, a trimis d-lui prof. Mihai Antonescu, vice-preşedinte al consiliului de miniştri, urmă­toarea scrisoare: Domnule Ministru, în numele Corpului Diploma­tic, am onoare a vă transmite o ofrandă de 250.009 lei în folosul soldaţilor răniţi. Şefii de misiuni doresc ca o­­franda să fie depusă cu omagiul profundului lor devotament, în mâinile Auguste ale Majestăţii Sale Regina Mamă Elena, în fo­losul­ operelor Sale pentru răniţi. Sunt fericit, domnule ministru, de a fi interpretul gestului nobil şi generosului gând al Corpului Diplomatic, dispus să împărtă­şească bucuriile şi suferinţele dvs. Vă rog să primiţi, domnule mi­­nistru, asigurarea prea înaltei mele consideraţiuni, care am plă­cerea să fiu al domniei voastre devotat servitor. ANDREA CASSULO Nunţiu Apostolic D. Mihai Antonescu a răspuns în numele guvernului mulţumind Excelenţei Sale Monsenior An­drea Cassulo, Decanul Corpului Diplomatic, pentru ofranda în­chinată vitejilor războiului nostru sfânt şi pentru dorinţa exprimată de Corpul Diplomatic ca această sumă să fie înmânată Majestăţii Sale Regina Elena. ❖ D. A. Amroussi, însărcinatul de afaceri al Egyptului, a trimis deasemenea din partea d-sa de 30.000 lei pentru soldaţii războiu­lui nostru. D. Mihai Antonescu a răspuns d-lui A. Amroussi transmiţându-i recunoscătoare mulțumiri. Cum a fost pregătita agresiunea impotriva Iranului Helsinki, 30 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei „D. N. B.‘‘ transmite: Se anunţă din Lisabona zia­rului finlandez „KaupaTehti" ur­mătoarele:-. După informaţiuni din sursă sigură, Anglia ar fi luat iniţie­­tiva agresiunii contra Iranului odată eif, invitaţia adresată Ru­siei Sovietice de a folosi prilejul care i se oferă de a invada a­­ceastă ţară băzându-se re­srrr­­chil din 1921. Guvernul sovietic şi-ar fi dat consimţământul nevoind să piar­dă prada iraniană. Pentru Anglia, stratagema con­sista în aceea că trebuia să pro­cedeze la început cu concentrări de trupe spre a se face, apoi, guvernului iranian cereri inac­ceptabile. Cjtru­criul general al Sovietelor ar,fii ! primit instrucțiuni regle­mentând iamănuntele acțiunii mi­f. * •r'J-\zrsl?e! cu Anglia. ARTILERIA GREA ROMÂNEASCĂ IN ACȚIUNE ÎNTÂLNIREA DINTRE FUEHRER ŞI DUCE „UN EVENIMENT ISTORIC“ De la începutul războiului, cei doi conducători ai Axei, Fuehre­­rul-Cancelar şi Ducele au socotit necesar să se întâlnească în di­ferite rânduri şi să examineze împreună situaţia, în ansamblul ei politic şi militar. Aceste între­vederi au constituit totdeauna un eveniment important şi el s’a dovedit totdeauna ca atare prin faptele ce i-au urmat. întâlnirea de acum, la Cartie­rul general al Fuehrerului, deşi intră desigur şi ea în cadrul în­trevederilor periodice între cei doi şefi de stat, are însă de data aceasta, dacă se ţine seama de împrejurările internaţionale de azi, de victoriile obţinute pe frontul de răsărit şi de desfă­şurarea ulterioară a acestor vic­torii, o însemnătate cu totul spe­cială. De altfel din însuşi comunica­­tul oficial publicat după întreve­dere, rezultă importanţa ei. „întrevederile care s’au ţinut la Marele cartier general al fron­tului de nord şi al celui de sud, — spune comunicatul — au avut ca scop discutarea tuturor ches­tiunilor militare şi politice care interesează dezvoltarea şi durata războiului”. Dezv­oltar­ea şi durata răz­boiului au format deci obiectul discuţiilor principale care s-au desfăşurat — după cum se spune în comunicat — „în acel spirit de camaraderie şi de comuni­tate de destin care caracteri­­zează relaţiile dintre cele două puteri ale Axei”. Este evident că examinând desvoltarea şi durata războiului, cei doi şefi de stat, au luat în consideraţie şi întrevederea re­centă dintre d-nii Roosevelt şi Churchill, precum şi atacul ar­matelor britanice şi sovietice contra Iranului, evenimente le­gate între ele. Rezultatul convorbirilor şi ho­­tărîrilor ce s’au luat şi cami de­­sigur trebue să fie de o de­ose­­bită importanţă, nu pot fi încă cunoscute. Trebue însă subliniată de pe acum unitatea absolută de ve­deri dintre Italia şi Germania, „comunitatea de destin“, cum­­ spune comunicatul, intre cele­­ două ţări aliate. Această comu­nitate de destin, izvorită dintr’o­­ identică ideologie revoluţionară şi la care s’au asociat în mod liber atâtea alte popoare, are, în războiul contra bolşevismului un nou temei moral pe care nu .1 pot tăgădui decât acei cari vor cu ori ce preţ să închidă ochii in faţa unei primejdii pe care ei înşişi o considerau înainte, ca cea mai gravă pentru omenire. „Ceea ce am văzut în Rusia sovietică — spune­a Mussolini in telegrama adresată Fuehreru­lui după ce a trecut frontiera germană — dovedeşte in mod in­discutabil importanţa istorică a revoluţiilor noastre care au scă­pat civilizaţia europeană de pe­ricolul mortal al bolşevismului”. In aceste cuvinte Ducele a sintetizat sentimentul care însu­fleţeşte armatele aliate care­­ atâta bravură asigură pe front­ de răsărit victoria împotriva c­munismului, victorie fără de ca o nouă ordine europeană ar fost imposibilă. Această nouă ordine eur­peana a format şi ca obiect Aisi­oţiilor­ă’hhe­ce, fiei şi li Axei. Aceasta rezultă de­ alt şi din comunicat, care indică temeiurile nouei ordine euro­pene: înlăturarea bolşevismului şi a exploatării plutocratice, te­meiuri cari „vor oferi posibili­tatea unei cooperări pacifice, ar­monioase şi rodnice a tuturor popoarelor de pe continentul european”. In lumina acestui ansamblu de probleme discutate şi în aceea a spiritului de camaraderie şi de unitate de vederi, întrevederea dintre Fuehrer şi Duce poate fi considerată, prin consecințele ce le poate avea, drept „un eveni­ment istoric" după cum spune dealtfel corespondentul nostru din Berlin, că este considerata în cercurile autorizate din Ca­pitala Reichului. O ETAPĂ HOTĂRÂTOARE IN DRUMUL SPRE VICTORIA AXEI Prin telefon dela corespondentul nostru particular din Berlin Berlin, 30. — întrevederea d-A­ tre Fuehrer și Duce continuă să fie viu comentată de toate cercurile berlineze. Ziarele con­sideră întrevederea ca o etapă hotărîtoare . în drumul spre vic­toria Axei. A produs adâncă impresie te­legrama adresată Fuehrerului de către Duce şi în care acesta din urmă accentuează însemnătatea revoluţiilor fascistă şi naţional socialistă precum şi acţiunea a­­cestora pentru salvarea civiliza­ţiei europene de pericolul inva­ziei bolşevice. Trebue relevată în acelaş tru­p şi ferma convingere a Ducelui în victoria puterilor Axei. Telegrama este şi cea mai bună dovadă a solidarităţii germano­­italiene. Ea pune capăt tuturor intrigi­lor răspândite de englezi în a­­ceastă privinţă. Cercurile politice de aci preci­zează că în întâlnirea dintr­e Fuehrer şi Duce s’au discutat două mari complexe de probleme şi anume, unul de natură politică şi altul de natură militară. Din punct de vedere militar, s’au examinat de către cei doi comandanţi supremi ai annatelor germană şi italiană (şi Ducele îndeplineşte în această privinţă aceleaşi funcţiuni ca şi Fuehre­­rul) planurile operative pentru viitor şi aceasta nu numai ace­lea privind frontul oriental, unde trupele germane, cu toată­­asi­­stenţa îndârjită a bolşevicilor, merg din succes în succes, ci şi acelea în legătură cu unele pro­bleme actuale precum și cu­­al­tele care vor fi în curând de ac­tualitate. Din punct de vedere politic, e de remarcat că pentru prima oară un comunicat oficial al Axei dă nouei ordine europene o mult mai mare însemnătate ca până acum. Faptul acesta este desigur un indiciu că Fuehrerul şi Ducele pun mare preț pe rezolvarea a­­­cestei probleme.

Next