Universul - Capitala, noiembrie 1941 (Anul 58, nr. 297-326)

1941-11-20 / nr. 316

l Anul al 58-lea Nr. 316 Joi 20 Noembrie 1941 TOT DESPRE 0 POLITICA UNITARA A TRANSPORTURILOR In articolul „O­ politică unitară de transporturi şi ta­rife” apărut In Universul din 4-XI­ a. c., d.­­ R. Portocală salută ca binevenită ideia concentrării tuturor mijloa­celor de transport în ministerul Comunicaţiilor. Trecerea Marinei comerciale la ministerul Aerului şi Mari-­­ nei, s’a făcut, după părerea d-lui ■­­Portocală, pentru a se da un con­­fr­­inuit de servicii acelui minister. Azi prin dispariţia Ministerului Aerului şi Marinei atare raţiune dispare. Autorul îşi încheie articolul cerând ca pe lângă Marina Co­mercială să treacă la Comu­­ica­­ţii şi aviaţia civilă. Problema pusă în discuţiune este de mare importanţă şi tre­­bue apreciat faptul că pe calea publicităţii începe din nou opi­nia publică să fie făcută părtaşă la marile chestiuni ce condiţio­nează funcţionarea şi desvoltarea vieţii economice a Ţării. A porni de la premiza că toate activităţile care în desfăşurarea lor se manifestă prin transporta­rea de bunuri sau persoane de la un loc la altul au prin aceasta un obiect şi finalitate identică şi ca atare pentru buna administrare şi conducere se impune concen­trarea lor organică într’una şi a­­ceiaşi, administraţie publică, poa­te fi exact numai atât t­imp cât­­ problema este privită în cadrul larg al efectului generic al trans­porturilor .­ [ Apreciind însă asupra organi­zării administrative a unei de-­­­terminate activităţi trebue să se i. ţie seama nu numai de rezulta­­­­­ele finale ce se tinde a fi obţi- I nute, cât mai ales de caracteris­­ticele activităţii ce urmează a fi I organizată, întrucât sarcina or­ganelor administrative este a­ , ceia de a conduce şi suprave- I ghia desfăşurarea în fapt a acti­vităţii. Transporturile constituesc un factor economic de producţiune atunci când: sunt apreciate sub aspectul contribuţiunei pe care-l aduc la crearea bunurilor şi de­terminarea valorii lor; consti­tuesc un factor poliţic când sunt folosite pentru desvoltarea unei vieţi sociale în anumite regiuni, sau când servesc pentru cuceri­rea anumitor pieţe economice, sau când sunt utilizate pentru a afirma în exterior rezultatele de organizare ale unui Stat; consti­tuesc un factor economic de cir­culaţie a bunurilor când servesc la repartiţia bunurilor și valori­lor economice. De aci rezultă că în cadrul te­ri­orat al politicei unui Stat poli­tica transporturilor nu poate constitui atributul organului în­sărcinat cu supravegherea exe­cutării transporturilor. In cadrul organizării Statului singurul factor determinant pen­tru încadrarea transporturilor este acela de a asigura o cât mai bună desvoltare a lor în ve­derea realizării finalităţilor mul­tiple ce se pun Statului în poli­tica sa generală. Această precizare care discri­minează între politica transpor­turilor şi executarea lor, ridică­­problema diferenţei ce există în­tre transporturile terestre, pe apă şi în aer. Transporturile, efectuate sub forma unui serviciu public pen­tru deservirea intereselor colecti­vităţii, trebue să îndeplinească condiţiunile de: securitate, conti­nuitate şi regularitate. Toate aceste trei condiţiuni au la baza lor factorul technicităţii. Datorită deosebirei elementu­lui în care transportul se efec­­tuează, technica executării lui este deosebită atât în ce priveşte m­ijlocul de transport cât şi mo­dul său de efectuare. Pregătirea şi întreţinerea căii pe care se execută transportul, formarea personalului indispen­sabil, şi organizarea securităţii tram­sportul­ui sunt fundamental deosebite intre transporturile te­restre de cele maritime şi cele aeriene. Nu este aci locul a arăta în de­taliu în ce constau aceste deo­sebiri Datorită deosebirii de natură technică, problema organizării fiecărei ramuri de transport ca­pătă o amploare specială. Organizarea fiecărei ramuri de transport conţine probleme su­ficiente, a căror rezolvare în ansamblu, depăşeşte atribuţiunile normale ale unei Direcţiuni. Faptul că până în prezent transporturile aeriene şi pe apă au fost date în grija unor Direc­ţiuni, nu însemnează însă că toate problemele în legătură cu "­transporturile aeriene şi pe apă "erau rezolvate în cadrul acelo­­i­raşi Direcţiuni. In organizarea Ministerului Aerului şi Marinei, azi Subse­cretariatul de Stat al Aerului şi cel al Marinei, multe din proble­mele cari condiţionează transpor­turile aeriene şi pe apă sunt lă­sate în atribuţiunile altor Direc­ţiuni, dela care ar trebui preluate şi încorporate în Direcţia Avia­ţiei civile şi Marinei Comerciale odată cu trecerea acestora la Mi­nisterul Comunicaţiilor. Repartizarea problemelor cari condiţionează transporturile ma­ritime şi aeriene, la alte Direc­ţiuni decât Aviaţia Civilă, Ma­rina Comercială şi Dunărea Ma­ritimă, îşi are raţiunea în faptul că între organizarea aviaţiei ci­vile şi aviaţiei militare, marinei civile şi marinei m­ilitare, există o conexitate a cărei ignorare nu poa­te fi decât în detrimentul or­ganizării apărării naţionale. Spre deosebire de armata te­restră, aviaţia şi marina sunt susceptibile a contribui efectiv în timp de pace la viaţa econo­mică a ţării şi în timp de răsboiu la apărarea ei. Aviaţia şi Marina atât în timp de pace cât şi în timp de război presupun existenţa unor ins­­talaţiuni şi industrii speciale pre­cum şi a unui personal cu pre­gătirea specială. Atât personalul, instalaţiile cât şi industriile spe­­c­ifice aviaţiei şi marinei necesare în timp de pace, pot fi folosite pentru scopuri militare şi invers. Este posibilă şi crearea separa­tă a unei aviaţii şi marine mili­­i­tare de cea civilă. Din punct de vedere economic, însă, cheltuelile cu afectaţiune exclusiv militară nu sunt produc­tive şi nici nu contribuesc la desvoltarea civilizaţiei unei ţări. Aviaţia şi marina civilă şi mili­tară necesită pentru întreţinerea şi desvoltarea lor sume conside­rabile. Pregătir­ea aviaţiei şi marinei pentru scopuri de război, dân­­du-le o utilizare economică în timp de pace, este formula cea mai bună pentru State cu posi­bilităţi financiare limitate. De aceia, în multe State avia­ţia şi marina, civile şi militare, sunt sau toate întrunite înttr’un Departament sau în două Depar­tamente, unul all Marinei şi celă­lalt al Aviaţiei. Preluarea aviaţiei civile şi a Marinei Comerciale de la Subse­cretariatele respective şi trecerea lor la Ministerul­ Comunicaţiilor ar însemna crearea a două aviaţii şi marine distincte, cu toate ins­talaţiile şi industriile anexe pre­cum şi formarea unui personal civil a cărui pregătire militară va fi insuficientă. In lumina acestor com­iteraţiuni afirmaţiunea d-l­lui Portocală că Marina Comercială a fost tre­cută la Ministerul Aerului şi Ma­rinei numai pentru a crea un conţinut de serviciu acelui De­partament, nu ne pare exactă. Când se afirmă că încorporarea la Ministerul Comunicaţiilor a Marinei şi Aviaţiei Comerciale azi cu atât mai insuficientă cu cât Ministerul Aerului şi Mari­nei a fost desfiinţat şi înlocuit cu două Subsecretariate de Stat încorporate la Ministerul Apără­rii Naţionale, credem că se folo­seşte drept argument o stare de fapt care ea însăşi poate fi su­pusă discuţiunii. Fără a se face o critică pole­mică a măsurii care a fost luată clar în cadrul consideraţiunilor teoretice ce au determinat scrie­rea acestui articol, exprim con­vingerea că încorporarea Avia­ţiei şi Marinei la Ministerul A­­părării Naţionale, prin desfiinţa­rea Ministerului Aerului şi Ma­rinei, trebue să aibă ca o conse­cinţă fatală restrângerea desvol­­tării Marinei şi Aviaţiei. Competenţa de azi a Subsecre­tariatelor de Stat, este mult prea restrânsă pentru a permite des­voltarea aviaţiei şi marinei în limitele lor maxime. Prin specialitatea şi prin im­portanţa lor economică, aviaţia şi marina, civilă şi militară, necesită fiecare o organizare unitară ce nu poate fi asigurată decât de o administraţiune autonomă. De aceea reţinem contrară bunei desvoltări a transporturilor ae­riene şi maritime concentrarea lor administrativă în Ministerul Comunicaţiilor, şi credem că Di­recţiunea Generală a Porturilor trebue trecută şi ea asupra orga­nului care va avea în atribuţiu­nile sale organizarea şi desvolta­re marinei militare şi civile. Ministerul Comunicaţiilor trebue să rămână organul care să asigure desvoltarea comunica­ţiilor terestre sub toate formele sale. Gândindu-ne la insuficienţa şoselelor, trebue să reţinem că s-a achitat numai în parte de sarcina sa. Trecerea în sarcina Ministeru­lui Comunicaţiilor a aviaţiei şi marinei comerciale, nu ar cauza decât o amploare a obligaţiuni­lor sale, fără a se crea însă o situaţiune favorabilă desvoltării celor trei ramuri de transport. Politica transporturilor, care este ceva cue totul deosebit de organizarea şi, efectuarea lor, tre­bue să fie elaborată de un organ în care pe lângă administraţiile însărcinate cu organizarea şi e­­fectuarea transporturilor să fie reprezentate toate Departamente­le şi instituţiunile publice care în realizarea finalităţii consti­tuind conţinutul atribuţiunilor lor, au nevoie de o anumită des­voltare a comunicaţiilor. Atare organ trebue să fie Con­siliul Superior al Tarifelor şi Transporturilor, funcţionând pe baza principiilor legei din 1939, în nici un caz Ministerul Comu­nicaţiilor care prin structura luii are atribuţiuni de ordin technic şi pur administrative. RADU BOROŞ Dr. în drept şi ştiinţele publice Vizita d-lui profesor Richard Harder la rectoratul Universităţii şi la facultatea de ştiinţe din Bucureşti însoţit de d­­r. Herbert Sa­cher, d. prof. Nikolaus Richard Harder, cunoscutul om de ştiin­ţă german, a vizitat ori Rectora­tul Universităţii din Bucureşti şi facultatea de ştiinţe. D-sa a fost întâmpint de di­rector Horia Hulubei cu care s-a întreţint îndelung. Distinsul oas­­pe a semnat apoi în Cartea de Aur a Universităţii. La facultatea de ştiinţe a fost primit de noul decan, d. prof. dr. I. Atanasiu, vizitând localul fa­cultăţii şi discutând cordial cu profesorii prezenți. _______ TRAFICUL FLUVIAL SPRE GIURGIU Prima societate pentru naviga­ţie cu vapoare pe Dunăre face cunoscut că pentru despompestici­narea portului Giurgiu, cu înce­pere imediată va fi utilizat portul Olteniţa situat mai la vale de Giurgiu. Hotărârea, dacă descăr­carea anumitor transporturi des­tinate portului Giurgiu urmează a se efectua în Giurgiu sau Ol­teniţa, poate fi luată abia după sosirea transportului la Giurgiu. In consecinţă, documentele de transport pentru toate transpor­turile destinate portului Giurgiu vor purta următoarea menţiune: „Societăţile de navigaţie sunt în drept să descarce transportul în portul Olteniţa, în cazul când portul Giurgiu este aglomerat. Suprataxele ivite cu această o­­cazie le suportă destinatarul transportului“. Pentru transporturile descăr­cate în Olteniţa se va percepe un spor în monetă germană de 10 Rpf. de 100 kgr. peste taxele fixate pentru Giurgiu, însă taxa astfel stabilită nu poate să în­treacă taxe tarifară pentru Brăila/Galaţi. De la centru­l naţional de românizare Comunicat Se aduce la cunoştinţa d­ lar administratori giranţi ai imobile­lor aflate în Capitală şi intrate în patriomoniiul statului, că pen­tru acordarea de sume necesare unei bun­e şi normale întreţineri sunt invitaţi a întocmi şi depune în termen de 48 ore, un proect de buget care să centralizeze toa­te veniturile şi cheltuelile oca­zionate până la 23 Aprilie 1942. La venituri, se vor prevede no­minal toţi chiriaşii precum şi a­­partamentul ce-l locuesc cu su­mele ce se cuvin a fi plătite Cen­trului naţional de românizare precum ş­i orice alt© categorii de venituri independent de natura lor. . La cheltueli proectul de buget va fi întocmit pe capitole şi a­­nume: a) Cheltueli de personal ; b) cheltuielii de întreţinere; c) chaltuelii de repararea imobi­lului (în afară de reparaţiile lo­cative ce cad în sarcina chiriaşi­lor); d) încălzitul imobilelor cu în­călzire centrală precum şi apa şi iluminatul care cad bine înţeles în sarcina proprietarului; e) di­verse chelitieli. D-nii administratori­ giranţi cari sunt încredinţaţi cu admini­strarea apartamentelor în blocu­­rile în care Centru naţional de românizare este coproprietar, vor depune în copie certificată pro­cesele verbale ale adunării aso­ciaţiei proprietarilor de apanta­­mente a blocului prin care să se arate quamtumuil punctelor ce cad în atributul statului a plăti. In fine se atrage atenţiunea d-lor administratori că sunt obli­gaţi să precizeze în raport total suma­­depusă până la o zi în con­tul chiriilor cuvenite statului. Fără aceste date nu se va a­­corda nici o sumă sub mini o form­ă oricare ar fi motivul soli­­d­ităţii ei. Doua nenorociri in judeţul Covurlui Doi morţi şi Şase răniţi grav —­ Galaţi, 18 Noembrie Legiunea de jandarmi şi parchetul Covurlui au fost sesizate despre o nenorocire, întâmplată in comuna Oa­sele (Covurlui). Copiii Năstase şi Anton Bu­ruiană, jucându-se la margi­nea comunei, au găsit, pe câmp, un obuz, pe care l-au dus acasă, încercând să-l demonteze, focusul a făcut explozie. 5 RĂNIŢI GRAV Au fost răniţi grav copiii Iile Buruiană, Ion Buruiană, Maria Buruiană, mama­ lor Profira şi Stratica Stavăr, care se afla deasemeni în casă. UN MORT Fata Maria Buruiană, fiind mai grav rănită, a încetat din viaţă. ❖ O nenorocire asemănătoare s-a întâmplat în cartierul De­mobilizaţilor din localitate, la locuinţa gardianului public Toader Chiricuţă, din str. N. Filipescu 6. Unul din copiii gardianului, anume Nicolae, găsind un obuz, l-a dus acasă, unde a încercat să-l demonteze. TREI GRAV RĂNIŢI Proectilul a făcut explozie, rănind grav pe Maria Chiri­cuţă, soţia gardianului şi pe copiii Nicolae şi Valeriu Chi­ricuţă. UN MORT Nicolae, fiind mai grav ră­nit a încetat din viaţă. UNIVERSUL’ ORDIN DE ZI PE ARMATĂ No. 16 DIN 14 NOEMBRIE 1941 Forţa Navală Maritimă a execu­tat în cursul lunei Octombrie, în Marea Neagră, o operaţiune de cea mai mare importanţă pen­tru protecţia transporturilor maritime destinate susţinerii grelelor lupte duse de armată şi aviaţie. Cu toată ameninţarea continuă a forţelor navale inamice mai superioare operaţiunea a fost executată în întregime, repede şi precis, întregul personal român şi german dând dovada unei per­fecte pregătiri şi comportându-se in cele mai grele împrejurări mai presus de orice laudă. Pentru priceperea cu care a fost concepută şi condusă această ope­raţiune, precum şi pentru destoi­nicia şi bravura cu care a fost executată, citez ca exemplu pe Întreaga Armată: forţa navală WînriHimă, Pili • rtL.lHivor/. — - - - —- * -.-•»» v*v ^MU.V»«VUU ’S/ de mine: Regele Carol, Dacia, Amiral Murgescu. Distrugătoarele: Regele Ferdi­nand şi Mărăşeşti. Torpiloarele: Sborul, Năluca, Smeul. Canonierele: Ghiculescu şi Du­­mnîtrescu precum şi ofiţerii, sub­ofiţerii şi marinarii germani, cari au luptat şi luptă alături de marinarii noştri. (ss) ION ANTONESCU Mareşal al României Și Conducătorul Statului D. prof. Mihai Antonescu a participat­eri la şedinţa Colegiului inginerilor Eri după amiaza d. prof. Mi­hai A­ Antonescu, vice-preşedin­­tele consiliului de miniştri, înso­ţit de d-nii C. Buşilă, ministrul comunicaţiilor şi dr. C. Dănu­­lescu, miniseterul subsecretar de stat la muncă, au participat la o şedinţă a Colegiului ingineri­lor. D. prof. Ionescu, preşedintele Colegiului, a salutat pe d. prof. Mihai A. Antonescu. Cu acest prilej d. prof. Mihai A. Antonescu a expus principiile de organizare şi activitate a or­ganizaţiilor profesionale în ca­drul Statului, anunțate de d. mareșal Antonescu în procla­mația sa. Problema transtend sanguine in România Ce s’a făcut, in acest domeniu, in alte părţi, şi ce trebue făcut la noi Acum câtva timp, am publicat o serie de date asupra rolului foarte important pe care-l are transfuzia sanguină, în salvarea atât a răniţilor cât şi a bolnavi­lor, ameninţaţi în urma unor mari emoragii sau a unei infec­­ţiun­i grave. In străinătate,­­— unde transfu­zia a devenit un uz constant in clinici şi în tratamentul aplicat de medicii particulari, — proce­deul a salvat şi salvează nenu­mărate vieţi. Războiul a dat o tragică şi in­discutabilă actualitate, — la noi ca şi în alte ţări, — acestui mi­nunat mijloc salvator furnizat de ştiinţa medicală. CE S’A FĂCUT PANA ACUM, IN TARA NOASTRA, In ACEST DOMENIU Am arătat, în precedentul nostru articol, că Eforia Spitale­lor Civile —, doritoare să răs­pundă în cât mai largă măsură nobilului Scop în care a fost in­stituită­­, cu puţin înainte de izbucnirea actualului război, a pus la dispoziţie fondurile ne­cesare înfiinţării unui Centru de transfuzie sanguină, sub con­ducerea d-lui dr. Virgil Ionescu, medic primar al acestui centru şi medicul şef al laboratorului de bacteriologie al Capitalei. Cen­trul în chestiune, funcţionând pe lângă Maternitatea spitalului Filantropia­­, instituţie care, în ţara noastră, are cea mai ve­che tradiţie în domeniul respec­tiv, ni se poate mândri, în mo­mentul de faţă, cu aproape 3000 de transfuzii sanguine. Dătătorii de sânge (doneurii), alcătuind patru mari grupuri, sunt sau benevoli (gratuiţi) sau cu plată, achitaţi din fondul E­­foriei Spitalelor Civile. Dacă be­nevolii îşi fac o onoare dăruind gratuit, puţin din sângele lor, pentru salvarea eroilor sau a bolnavilor, categoria celor cu plată, (în majoritate oamenii ne­voiaşi, cari, cu preţul sângelui lor, se ajută în multele nevoi ale vieţii) merită şi ei aceeaş stimă. Luarea de sânge (200 grame, din cei 5 sau 6 litri, cât are în mod normal un om), odată la o lună şi numai cu asentimentul doneurului şi sub supravegherea medicului, nu e deloc dureroasă, nu vătăma sănătăţii cu nimic şi nu împiedecă pe nimeni de la orice ocupaţie ar avea. Trebuie să adăugăm, acestor date de ordin general, amănuntul că cererile de sânge adresate Cen­trului de la Filantropia sunt mai mari decât cantitatea pe care Centrul o recoltează de la doneurii săi benevoli sau cu plată. Scopul rândurilor de faţă ne­­fiind doar acela de a semnala o mare şi urgentă nevoie, sugerăm mai jos şi modalităţile generale pentru împlinirea ei. CUM SE RECOLTEAZĂ IN STRĂINĂTATE SÂNGELE NECE­SAR TRANSFUZIILOR Ţările străine au rezolvat a­­ceastă problemă, — care s’a pus şi pentru ele, — ajungând la so­­luţiuni valabile şi pentru noi. In Italia, există Asociaţia do­­neurilor benevoli şi anonimi, — acest anonimat, voit expres, spo­rind valoarea morală a gestu­lui, — asociaţie care, sub patro­­­najul Regelui şi Reginei, poartă frumosul nume de „Asociaţia voluntarilor italieni ai sângelui’’ (A.VJ.S.). Toate oraşele princi­pale au centre şi subcentre de domeuri benevoli, cari se cifrea­ză la mii de persoane şi cari fac de gardă, cu rândul, la spi­tale, noaptea, pentru transfuzii directe în cazuri de urgenţă. Studenţimea stă în fruntea do­­neurilor, membrii având obliga­ţia de a se prezintă imediat, la prima chemare, oferind sânge, oriunde e nevoie, gratuit şi păs­trând totdeauna anonimatul în Franţa, Serviciul Asistenţei Publice, apreciind frumuseţea şi importanţa socială a transfuziei sanguine, a luat asupra sa toate cheltuielile pentru doneuri ca şi pentru transfuziile efectuate în spitalele sale. Acolo, corpul gar­dienilor publici, corpul pompie­rilor şi alte corpuri constituite furnizează, regulat şi în canti­tăţi suficiente, sângele necesar transfuziilor, membrii lor având şi avantajul unui control per­manent al propriei lor sănătăţi. Spaţiul nu ne îngăduie să in­trăm acum în detaliile organiză­rii generale, în străinătate. CE TREBUIE FĂCUT IN ŢARA NOASTRA CAT DE CURÂND In România, această impor­tantă problemă s’ar putea rezol­va deplin și repede, făcându-se deasemenea apel direct la cor­­purile profesionale constituite: c. f.r. și p.t.r., pompierii, corpul gardienilor publici, etc. O cât mai largă publicitate asupra transfuziei și­ a rosturilor ei, ar aduna un număr suficient de doneuri de ambele categorii, lor adăugându-li-se membri ai altor corpuri, — ca de exemplu cel didactic,— studenţimea şi nume­roasele asociaţii cu scop caritabil şi de folos obştesc. Este lucru evident că autori­tatea sanitară superioară trebuie să ia cunoştinţă de proiectele de organizare a acestei opere, — proiecte, după cât ştim, existen­te; pe de alta, fondurilor furni­zate de Eforia Spitalelor Civile ar trebui să li se adauge, pe cale de subvenţie regulată sau de da­une din partea instituţiilor şi a particularilor,­­sumele necesare recoltării sângelui şi organizării generale a lucrului. Ca încheiere a acestor rânduri notăm faptul, foarte îmbucură­tor, că de curând, s’a înfiinţat şi la noi un Comitet de fruntaşi ai veţii sociale, în vederea consti­tuirii „Asociaţiei dornurilor ano­nimi din România". Orice amănunte, în ordinea ideilor din articolul de faţă, se pot dat la Centrul de transfuzie sanguină (telef. 37023), spitalul Filantropia din Bucureşti. M. NEGRU ----.2040--------­ Copil lepădat Ciudate sunt jocurile vieţii şi ale morţii... Unii mor ca să trăiască, în timp ce alţii treesc dar, sunt morţi, I-am văzut pe cei dintâi pe front. Cădeau, fie fulgeraţi, fie chinuindu-se de sfârticăturile sângerânde. Plecau din lumea aceasta a suferinţei, ducând pe retina muribundă imaginea celui mai scump lucru pe care-l lăsau. Mureau probabil împăcaţi, căci cu luciditatea cea din urmă îşi dădeau seama că prin intrarea lor în nefiinţă înlesnesc trăirea mai departe a celor care rămân, o trăire mai bună, mai dreaptă, mai ferită de greutăţi. Şi plecând astfel trupeşte dintre noi, rămâ­neau totuşi în mijlocul întregei lumi care le ştia jertfa şi conti­nuau astfel să trăiască deapururi. ,,Cel care a murit pe front..." Sunt alţii cari, cum spuneam, trăiesc, se mişcă printre noi, dar sunt morţi, cu sufletele moarte. Este de pildă f­emeea aceea ne­cunoscută, care mai acum câteva seri şi-a lepădat copilul pe strada Ferentari. Pe piept i-a agăţat un bilet în care a scris că tatăl fe­tiţei a murit la Odesa. Ce a înţeles femeia din jertfa celui care s-a prăpădit acolo, de­parte ? A priceput că trebue să-i înstrăineze numele, să se scape cât mai repede de tot ce mai ră­măsese din fiinţa jertfitului pen­tru patrie. Cine va fi fetiţa aceasta lepă­dată când se va face mare? Un copil găsit. La fel ca toţi cei năs­cuţi din greşală. Un copil al ni­mănui. Pe când, dacă ar fi lăsat-o să rămână în casa părintească, oricât de mizeră, oricât de fără veselie ar fi fost ea, ar fi putut spune cu mândrie : ,,Sunt fata celui care a murit la Odesa". Mare greşeală ai făcut femeie, de neiertată faptă! Cel puţin să nu fi spus că tatăl a căzut pe front. Pentru toată lumea, aşa necu­noscută cum te afli, eşti moartă. Eşti o femee fără însemnătate, când puteai să fii mama care şi-a jertfit tot restul vieţii, toată tinereţea, ca să crească pe fetiţa al cărei tată murise pe front. Niciodată, nimeni, nu te va ierta. ---------------------------­ D. I. UNIVERSITATEA LIBERĂ Azi, Miercuri, ora 6-7 d. a., d. profesor Victor Papacostea va vorbi în sala „Dalles“, în ca­drul ciclului de conferinţe: „Pă­mânt şi suflet românesc“ despre „Peninsula Balcanică’’. Conferinţa va începe la orele 6 precis, pentru a se putea ter­mina înainte de începerea camu­flajului. 7 Trecerea Prutului la Albița Precum se ştie, Jom Kipur este o mare sărbătoare evreească. Ea corespunde, — pare-mi-se, — Anului Nou şi este petrecută de Israeliţi cu evlavie şi ceremonial deosebit. îmi amintesc de un Jom Kipur, care m-a surprins, anii trecuţi, la Sighet, în Maramureş. Absolut toate magazinele din oraş erau închise, — pentru că întregul ne­goţ era în mâinile evreilor. Pe străzi forfotea o, lume ciudată, alcătuită exclusiv din bărbaţi cu perciunii lungi imbârligaţi ca nişte mari tirbuşoane, cu caftane lungi, mohorâte şi cu pălării ne­gre, lucioase, garnisite pe bor­duri cu blănuri scumpe­ Din tem­ple răbufnea svon de tânguiri prelungi şi melodii jalnice, into­nate de cantori cu vocile sonore. Aceasta precum am spus, a fost anii trecuţi. De atunci, a curs tare multă apă pe toate gârlele şi multe s’au schimbat şi in lume şi în ţara românească. Aşa, cel puţin, se spune, şi credem şi noi că este. Dar, iată, că un prieten, venit din Transilvania, de prin păr­ţile Timişoarei, Aradului şi De­vei, ne istoriseşte că acolo tom Kipur-ul a fost sărbătorit anul a­­cesta, cu aceeaş evlavie şi cere­monial, ca şi odinioară. Ceea ce, la urma urmei, pe noi nu prea ne deranjează, cunoscută fiind omenia poporului românesc şi toleranţa lui proverbială în ma­terie de religie. Prietenul, totuş, ne-a mai is­torisit şi altceva. Şi anume că,­­ deşi după calendarul nostru creş­tinesc şi oficial, Jom Kipurul a căzut într’o zi de lucru, multe, foarte multe magazine, din cele cari în ultima vreme au fost „ro­mânizate“, au stat din zori şi până în seară cu obloanele lăsate. Concluzia acestei simple şi, —­ dacă vreţi, — banale întâp­plări, este că mult necesara şi dorita „românizare“, nu se face tot­deauna cu seriozitatea şi bună credinţa pe care şi guvernul şi neamul o doresc. Români slabi de fire şi puru­rea dispuşi să se transforme în cozi de topor pentru preţul unui sărman blid de linte, încurcă cea mai serioasă operă constructivă a guvernului pe tărâm naţional­­economic, compromiţând viitorul întregului comerţ românesc. Noi am susţinut totdeauna şi susţinem şi azi, cu profundă con­vingere, că românii pot foarte bine înlocui pe străini în toate compartimentele vieţii economi­ce. Dar, oricâtă încredere am avea în virtuţile negustoreşti ale neamului, nu ne place să exage­răm. Recunoaştem ca o necesi­tate absolută trecerea comerţu­lui din mâinile străinilor într’ale românilor, fără o bruscare capa­bilă să zdruncine viaţa econo­mică a ţării. Totul trebue să se petreacă pe nesimţite. Există însă anumite negusto­rii, — şi acestea sunt cele mai numeroase,­­ în cari nu te­ poţi introduce, de azi pe mâine. Tre­bue să înveţi a cunoaşte nomen­clatura mărfurilor, calităţile şi particularităţile lor, preferinţele şi gustul publicului. O perioadă de practică ireală se impune. Românizarea făcută in dorul legii, nu îngădue, însă, conaţio­nalilor noştri să înveţe, cum se cuvine, comerţul practic. Coada de topor işi împrumută, pentru o lefşoară mizerabilă, sau pentru o filodormă neînsemnată, numele, care figurează pe firmă. Negus­tor adevărat rămâne tot străinul. Tot el dirigueşte afacerea. Tot el încasează marile beneficii şi, — cum îi e năravul, — trage fis­cul pe sfoară, cu iscusinţa-i cu­noscută. Guvernul, pre cât ştim, nu ast­fel a inţeles să se facă români­zarea. Opera aceasta trebuia în­făptuită cu cea mai mare serio­zitate şi bună credinţă, în folo­sul neamului românesc şi chiar al străinilor cari trec negusto­riile in mâinile alor noştri. Căci în ziua, în care coarda se va fi întins prea mult, se va întâmpla inevitabilul: comerţul va trebui să se românizeze pe loc şi in condiţiuni, desigur, foarte defa­vorabile pentru străinii, cari nu vor mai avea nici timpul, nici putinţa să ajungă la aranjamente favorabile cu rumânii cinstiţi, se­rioşi şi de bună credinţă. S’ar putea foarte bine, ca ac­tualele cozi de topor, pe cari străinii se bucură de a-i fi tras pe sfoară, să plătească amar. Cine se­ pretează la tragerea pe sfoară a propriilor lui conaţio­nali, nu merită un tratament o­­menesc. ION DRAGOMIR­ ­­, PROBLEMA ROMANIZĂRII C­urier judiciar Crima din str. Mântuleasa Ancheta judiciară în afacerea crimei din str. Mântuileasa s’a încheiat eri. In consecință, dosarul cauzei a fost supus corLC.ciziilor­ parrchetu­lui Sl repartizat. d-Eiun­ procuror Stoenescu pentru concluziuni de­­fimitive. D-sa a dat rechizitor — de tri­mitere în judecată, pentru crimă de asasinat — contra tâlharului Dumitru Marin, zis Mişu Marinea­scu In rechizitor se arată că acu­zatul a pătruns, în noaptea de 19 spre 20 octombrie a. c., în lo­­cuiinţa bătrânei bogătaşe Elena Rădulescu, din str. Mântuleasa, bucurându-s© de accesul ce-şi a­­sigurase oricând în casa ei şi sub pretextul că trebuie să termine, în seara aceea, fixarea planului Înalta Curte de casaţie s. II a judecat ori recursul făcut de O. Stein împotriva deriziunii Came­rei de acuzare a Curţii de apel din Bucureşti prin care a fost trimis în judecta Curţii criminale pentru crima de mituire a unui agent sanitar, din poliţia sanitară a municipiului. Recurentul a susţinut că in­stanţa de trimitere, Camera da acuzare, nu ar­­ fi fost compusă conform legii d­e organizare ju­decătorească, în şedinţa judecării cauzei sale, con­statându-se din conţinutul deciziunii respective că s-a­ constituit şi cu un repre­zentant al ministerului public. Or, susţinea recurentul, conform pro­cedurii penale, o instanţă pena­lă nu se poate constitui fără pre­zenţa unui procuror, iar lipsa u­­nui reprezentant al ministerului public face ca hotărîrea pro­mosiei victimei! In timp ce gazda studia,însă actele, atentatorul s’a năpustit asupră-i, a sugrumat-o, a ucis-o și apoi a prădat-o de tot numerarul aflat în casă. O­­sebiți, i-a furat și bijuteriile ne­­înh­uiate, ce i-au căzut sub mână. De asemenea, se maii stabileşte că, ucigaşul s’a făcut vinovat şi de delictul de fals în acte publi­ce făptuit prin aceea că — spre a-şi scunde identitatea adevăra­tă — şi-a plăsmuit buletinul de la Biroul populaţiei, ştergând nu­mele său adevărat de pe act şi scriind pe acela de „Mişu Mari­­mnescu“. Actele cauzei s’au înapoiat d-lui jude in str. D. Vasilescu, al cap. 7, pentru ordonanţă defini­tivă,­nunţată în asemenea condiţiuni, să fie lovită de o nulitate ab­solută, ce se poate invoca, din o­­ficiu, chiar în faţa înaltei Curţi. înalta Curte a respins însă re­cursul, statornicind că, deşi este exact că nulităţile privind com­punerea instanţei sunt de ordine publică, şi că,­ în principiu, con­form normelor prescrise de legea organizării judecătoreşti şi de procedura penală, instanţele pe­nale se compun întotdeauna cu­­un reprezentant al ministerului public. — totuşi compunerea Ca­merei de acuzare este reglemen­tată prin art. 274 proc. penală, care prevede că această instanţă este compusă din trei consilieri ai Curţii de apel, fără sa prevadă expres şi in­dicaţiunea că un pro­curor trebue neapărat să intre în compunerea acestei instanțe. Compunerea comisiei de acuzare Limita aplicării pedepsei Tot­uri, înalta Curte s. II a ju­decat şi recursul făcut de Con­stantin B. Andrei, împotriva de­riziunii Curţii de apel s. II din Bucureşti, prin care fusese con­damnat la închisoare corecţiona­­lă pentru sustragere de mate­riale. Apărarea, prin d. aiv. Chihaia, a arătat că recurentul fiind con­damnat la un an închisoare prin hotărârea primei instanței, pe­deapsa i-a fost redusă de instan­ța apelativă la trei, luni închi­soare, acord­ându-i-se circumstan­ţe atenuante. Deciziane­a Curţii de apel, a­­ta­cată cu recurs de inculpat, a fost casată însă cu tri­mfere spre rejudecare în faţa altei secţiuni a Curţii care a respins, pur şi simplu, apelul inculpatului, men­ţinând condamnarea stabilită de tribunal (la un an închisoare). Or, a susţinut recum­entul, con­form art. 442 proc. pen., prin fo­losirea unei căi de atac, cel ce face uz de ea cu*şd poate creea o situaţiune mai grea decât o a­vea prin hotărîrea anterioară­, a­­tacată. Prin urmare, făcând recursul îndreptat împotriva primei deri­ziuni a Curţii de apel, prin care fusese condamnat numai la trei luni închisoare, inculpatul n­u*şi putea îngreuia situaţiunea şi nici ajunge, prin admiterea propriu­lui său recurs, la o condamnare­­mai aspră decât aceea pe care o avea prin hotărîrea recurată. Iar instanţa de trimitere ce a jude­cat cauza după admiterea pri­mului recurs, nu putea aplica in­culpatului o condamnare mai mare decăt la cele trei luni în­chisoare aplicate prin prima de­ciziune a Curții de apel. Respingându-i totuși apelul, și apliicându-i prin aceasta o pe­deapsă de un an închisoare co­­recționa­lă, instanța de trimitere a violat așa, dar art. 442 proc. pen. înalta Curte a primit acest fel de a vedea, a admis­­recursul și a casat deciziunea Curții de a­­pel, cu trimitere spre o nouă ju­decată la aceiași Curte de fond. De la Camera de acuzare Camera de acuzare a Curţii­ de ape din Bucureşti a dat ori de­cizii de trimitere în judecata in­stanţei criminale a locului con­tra următorilor: 1. — NICOLAE BALAŞOIU, fost director al şcoalei de mese­rii din corn. Gălăşeşti-Valea Mă­rului ,jud. Argeş, acuzat de dela­pidare de bani pulbinitai comisă prin aceea că şi-a însuşit câteva zeci de mii de lei din taxei© şco­lare percepute de la şcolari şi din spezele de repararea unor ate­liere ; şi 2­3. Weigand Avram, timitchi­­gi­u, di­n str. poetul Cerna 26 şi Iulian Iancovici, din str. Emil Gârceanu 8, învinuiţi că au ofe­rit mită unui gardian public —­ care îi surprinsese negociind mărci germane, într’o „bursă neagră“ oarecar© — ca să ma­i ducă la comisariat Sabotaj AFACEREA SĂPUNULUI Jurisdicţia specială de repri­marea speculei şi sabotajului — formată cu d-nii preşedinte Ilie Stoe­n­escu, judecători Eug. Chi­­riţă şi Floarieş, şi procuror Flo­­rescu — a continuat ori desba­­terile în procesul crimei de sa­botaj săvârşită de o seamă d© fa­bricanţi şi intermediari, cu oca­zia încercării de a vi-nd© o im­portantă cantitate de săpun cu preţ de speculă. In şedinţa de eri s’au luat in­­terogatoriile unui lot nou de in­culpaţi, şi anume fabricantului M. Ban­taş (care a pretins că era vorba de săpun de toaletă nesu­pus restricţiilor); prepuşilor săi în fabrică Hie David şi Moritz David, cari au depus în a­celaş sens; şi comerciantului Sandu Valeriu, care a susţinut că fiind simplu intermediar al afacerii —­ între cum­părtori şi ofertanţi — nu a avut nici un raport cu fabri­canţii produsului negociat. Desbateriile au rămas în conti­nuare pe Sâmbătă. -----------©♦O---------­ Expoziţia de artă plastică şi fotografii a armatei .In rotonda Ateneului Român s a deschis Sâmbătă o interesan­tă expoziţie de artă plastică şi fotografii de pe front executate de pietoanele secţiei propagandă de pe lângă Marele Cartier Ge­neral . . Expoziţia este deschisă zilnic de la ora 8.30—13 și 16—19.

Next