Universul - Capitala, noiembrie 1941 (Anul 58, nr. 297-326)
1941-11-20 / nr. 316
l Anul al 58-lea Nr. 316 Joi 20 Noembrie 1941 TOT DESPRE 0 POLITICA UNITARA A TRANSPORTURILOR In articolul „O politică unitară de transporturi şi tarife” apărut In Universul din 4-XI a. c., d. R. Portocală salută ca binevenită ideia concentrării tuturor mijloacelor de transport în ministerul Comunicaţiilor. Trecerea Marinei comerciale la ministerul Aerului şi Mari- nei, s’a făcut, după părerea d-lui ■Portocală, pentru a se da un confrinuit de servicii acelui minister. Azi prin dispariţia Ministerului Aerului şi Marinei atare raţiune dispare. Autorul îşi încheie articolul cerând ca pe lângă Marina Comercială să treacă la Comuicaţii şi aviaţia civilă. Problema pusă în discuţiune este de mare importanţă şi trebue apreciat faptul că pe calea publicităţii începe din nou opinia publică să fie făcută părtaşă la marile chestiuni ce condiţionează funcţionarea şi desvoltarea vieţii economice a Ţării. A porni de la premiza că toate activităţile care în desfăşurarea lor se manifestă prin transportarea de bunuri sau persoane de la un loc la altul au prin aceasta un obiect şi finalitate identică şi ca atare pentru buna administrare şi conducere se impune concentrarea lor organică într’una şi aceiaşi, administraţie publică, poate fi exact numai atât timp cât problema este privită în cadrul larg al efectului generic al transporturilor . [ Apreciind însă asupra organizării administrative a unei de-terminate activităţi trebue să se i. ţie seama nu numai de rezultaele finale ce se tinde a fi obţi- I nute, cât mai ales de caracteristicele activităţii ce urmează a fi I organizată, întrucât sarcina organelor administrative este a , ceia de a conduce şi suprave- I ghia desfăşurarea în fapt a activităţii. Transporturile constituesc un factor economic de producţiune atunci când: sunt apreciate sub aspectul contribuţiunei pe care-l aduc la crearea bunurilor şi determinarea valorii lor; constituesc un factor poliţic când sunt folosite pentru desvoltarea unei vieţi sociale în anumite regiuni, sau când servesc pentru cucerirea anumitor pieţe economice, sau când sunt utilizate pentru a afirma în exterior rezultatele de organizare ale unui Stat; constituesc un factor economic de circulaţie a bunurilor când servesc la repartiţia bunurilor și valorilor economice. De aci rezultă că în cadrul teriorat al politicei unui Stat politica transporturilor nu poate constitui atributul organului însărcinat cu supravegherea executării transporturilor. In cadrul organizării Statului singurul factor determinant pentru încadrarea transporturilor este acela de a asigura o cât mai bună desvoltare a lor în vederea realizării finalităţilor multiple ce se pun Statului în politica sa generală. Această precizare care discriminează între politica transporturilor şi executarea lor, ridicăproblema diferenţei ce există între transporturile terestre, pe apă şi în aer. Transporturile, efectuate sub forma unui serviciu public pentru deservirea intereselor colectivităţii, trebue să îndeplinească condiţiunile de: securitate, continuitate şi regularitate. Toate aceste trei condiţiuni au la baza lor factorul technicităţii. Datorită deosebirei elementului în care transportul se efectuează, technica executării lui este deosebită atât în ce priveşte mijlocul de transport cât şi modul său de efectuare. Pregătirea şi întreţinerea căii pe care se execută transportul, formarea personalului indispensabil, şi organizarea securităţii tramsportului sunt fundamental deosebite intre transporturile terestre de cele maritime şi cele aeriene. Nu este aci locul a arăta în detaliu în ce constau aceste deosebiri Datorită deosebirii de natură technică, problema organizării fiecărei ramuri de transport capătă o amploare specială. Organizarea fiecărei ramuri de transport conţine probleme suficiente, a căror rezolvare în ansamblu, depăşeşte atribuţiunile normale ale unei Direcţiuni. Faptul că până în prezent transporturile aeriene şi pe apă au fost date în grija unor Direcţiuni, nu însemnează însă că toate problemele în legătură cu "transporturile aeriene şi pe apă "erau rezolvate în cadrul aceloiraşi Direcţiuni. In organizarea Ministerului Aerului şi Marinei, azi Subsecretariatul de Stat al Aerului şi cel al Marinei, multe din problemele cari condiţionează transporturile aeriene şi pe apă sunt lăsate în atribuţiunile altor Direcţiuni, dela care ar trebui preluate şi încorporate în Direcţia Aviaţiei civile şi Marinei Comerciale odată cu trecerea acestora la Ministerul Comunicaţiilor. Repartizarea problemelor cari condiţionează transporturile maritime şi aeriene, la alte Direcţiuni decât Aviaţia Civilă, Marina Comercială şi Dunărea Maritimă, îşi are raţiunea în faptul că între organizarea aviaţiei civile şi aviaţiei militare, marinei civile şi marinei militare, există o conexitate a cărei ignorare nu poate fi decât în detrimentul organizării apărării naţionale. Spre deosebire de armata terestră, aviaţia şi marina sunt susceptibile a contribui efectiv în timp de pace la viaţa economică a ţării şi în timp de răsboiu la apărarea ei. Aviaţia şi Marina atât în timp de pace cât şi în timp de război presupun existenţa unor instalaţiuni şi industrii speciale precum şi a unui personal cu pregătirea specială. Atât personalul, instalaţiile cât şi industriile specifice aviaţiei şi marinei necesare în timp de pace, pot fi folosite pentru scopuri militare şi invers. Este posibilă şi crearea separată a unei aviaţii şi marine miliitare de cea civilă. Din punct de vedere economic, însă, cheltuelile cu afectaţiune exclusiv militară nu sunt productive şi nici nu contribuesc la desvoltarea civilizaţiei unei ţări. Aviaţia şi marina civilă şi militară necesită pentru întreţinerea şi desvoltarea lor sume considerabile. Pregătirea aviaţiei şi marinei pentru scopuri de război, dându-le o utilizare economică în timp de pace, este formula cea mai bună pentru State cu posibilităţi financiare limitate. De aceia, în multe State aviaţia şi marina, civile şi militare, sunt sau toate întrunite înttr’un Departament sau în două Departamente, unul all Marinei şi celălalt al Aviaţiei. Preluarea aviaţiei civile şi a Marinei Comerciale de la Subsecretariatele respective şi trecerea lor la Ministerul Comunicaţiilor ar însemna crearea a două aviaţii şi marine distincte, cu toate instalaţiile şi industriile anexe precum şi formarea unui personal civil a cărui pregătire militară va fi insuficientă. In lumina acestor comiteraţiuni afirmaţiunea d-llui Portocală că Marina Comercială a fost trecută la Ministerul Aerului şi Marinei numai pentru a crea un conţinut de serviciu acelui Departament, nu ne pare exactă. Când se afirmă că încorporarea la Ministerul Comunicaţiilor a Marinei şi Aviaţiei Comerciale azi cu atât mai insuficientă cu cât Ministerul Aerului şi Marinei a fost desfiinţat şi înlocuit cu două Subsecretariate de Stat încorporate la Ministerul Apărării Naţionale, credem că se foloseşte drept argument o stare de fapt care ea însăşi poate fi supusă discuţiunii. Fără a se face o critică polemică a măsurii care a fost luată clar în cadrul consideraţiunilor teoretice ce au determinat scrierea acestui articol, exprim convingerea că încorporarea Aviaţiei şi Marinei la Ministerul Apărării Naţionale, prin desfiinţarea Ministerului Aerului şi Marinei, trebue să aibă ca o consecinţă fatală restrângerea desvoltării Marinei şi Aviaţiei. Competenţa de azi a Subsecretariatelor de Stat, este mult prea restrânsă pentru a permite desvoltarea aviaţiei şi marinei în limitele lor maxime. Prin specialitatea şi prin importanţa lor economică, aviaţia şi marina, civilă şi militară, necesită fiecare o organizare unitară ce nu poate fi asigurată decât de o administraţiune autonomă. De aceea reţinem contrară bunei desvoltări a transporturilor aeriene şi maritime concentrarea lor administrativă în Ministerul Comunicaţiilor, şi credem că Direcţiunea Generală a Porturilor trebue trecută şi ea asupra organului care va avea în atribuţiunile sale organizarea şi desvoltare marinei militare şi civile. Ministerul Comunicaţiilor trebue să rămână organul care să asigure desvoltarea comunicaţiilor terestre sub toate formele sale. Gândindu-ne la insuficienţa şoselelor, trebue să reţinem că s-a achitat numai în parte de sarcina sa. Trecerea în sarcina Ministerului Comunicaţiilor a aviaţiei şi marinei comerciale, nu ar cauza decât o amploare a obligaţiunilor sale, fără a se crea însă o situaţiune favorabilă desvoltării celor trei ramuri de transport. Politica transporturilor, care este ceva cue totul deosebit de organizarea şi, efectuarea lor, trebue să fie elaborată de un organ în care pe lângă administraţiile însărcinate cu organizarea şi efectuarea transporturilor să fie reprezentate toate Departamentele şi instituţiunile publice care în realizarea finalităţii constituind conţinutul atribuţiunilor lor, au nevoie de o anumită desvoltare a comunicaţiilor. Atare organ trebue să fie Consiliul Superior al Tarifelor şi Transporturilor, funcţionând pe baza principiilor legei din 1939, în nici un caz Ministerul Comunicaţiilor care prin structura luii are atribuţiuni de ordin technic şi pur administrative. RADU BOROŞ Dr. în drept şi ştiinţele publice Vizita d-lui profesor Richard Harder la rectoratul Universităţii şi la facultatea de ştiinţe din Bucureşti însoţit de dr. Herbert Sacher, d. prof. Nikolaus Richard Harder, cunoscutul om de ştiinţă german, a vizitat ori Rectoratul Universităţii din Bucureşti şi facultatea de ştiinţe. D-sa a fost întâmpint de director Horia Hulubei cu care s-a întreţint îndelung. Distinsul oaspe a semnat apoi în Cartea de Aur a Universităţii. La facultatea de ştiinţe a fost primit de noul decan, d. prof. dr. I. Atanasiu, vizitând localul facultăţii şi discutând cordial cu profesorii prezenți. _______ TRAFICUL FLUVIAL SPRE GIURGIU Prima societate pentru navigaţie cu vapoare pe Dunăre face cunoscut că pentru despompesticinarea portului Giurgiu, cu începere imediată va fi utilizat portul Olteniţa situat mai la vale de Giurgiu. Hotărârea, dacă descărcarea anumitor transporturi destinate portului Giurgiu urmează a se efectua în Giurgiu sau Olteniţa, poate fi luată abia după sosirea transportului la Giurgiu. In consecinţă, documentele de transport pentru toate transporturile destinate portului Giurgiu vor purta următoarea menţiune: „Societăţile de navigaţie sunt în drept să descarce transportul în portul Olteniţa, în cazul când portul Giurgiu este aglomerat. Suprataxele ivite cu această ocazie le suportă destinatarul transportului“. Pentru transporturile descărcate în Olteniţa se va percepe un spor în monetă germană de 10 Rpf. de 100 kgr. peste taxele fixate pentru Giurgiu, însă taxa astfel stabilită nu poate să întreacă taxe tarifară pentru Brăila/Galaţi. De la centrul naţional de românizare Comunicat Se aduce la cunoştinţa d lar administratori giranţi ai imobilelor aflate în Capitală şi intrate în patriomoniiul statului, că pentru acordarea de sume necesare unei bune şi normale întreţineri sunt invitaţi a întocmi şi depune în termen de 48 ore, un proect de buget care să centralizeze toate veniturile şi cheltuelile ocazionate până la 23 Aprilie 1942. La venituri, se vor prevede nominal toţi chiriaşii precum şi apartamentul ce-l locuesc cu sumele ce se cuvin a fi plătite Centrului naţional de românizare precum şi orice alt© categorii de venituri independent de natura lor. . La cheltueli proectul de buget va fi întocmit pe capitole şi anume: a) Cheltueli de personal ; b) cheltuielii de întreţinere; c) chaltuelii de repararea imobilului (în afară de reparaţiile locative ce cad în sarcina chiriaşilor); d) încălzitul imobilelor cu încălzire centrală precum şi apa şi iluminatul care cad bine înţeles în sarcina proprietarului; e) diverse chelitieli. D-nii administratori giranţi cari sunt încredinţaţi cu administrarea apartamentelor în blocurile în care Centru naţional de românizare este coproprietar, vor depune în copie certificată procesele verbale ale adunării asociaţiei proprietarilor de apantamente a blocului prin care să se arate quamtumuil punctelor ce cad în atributul statului a plăti. In fine se atrage atenţiunea d-lor administratori că sunt obligaţi să precizeze în raport total sumadepusă până la o zi în contul chiriilor cuvenite statului. Fără aceste date nu se va acorda nici o sumă sub mini o formă oricare ar fi motivul solidităţii ei. Doua nenorociri in judeţul Covurlui Doi morţi şi Şase răniţi grav — Galaţi, 18 Noembrie Legiunea de jandarmi şi parchetul Covurlui au fost sesizate despre o nenorocire, întâmplată in comuna Oasele (Covurlui). Copiii Năstase şi Anton Buruiană, jucându-se la marginea comunei, au găsit, pe câmp, un obuz, pe care l-au dus acasă, încercând să-l demonteze, focusul a făcut explozie. 5 RĂNIŢI GRAV Au fost răniţi grav copiii Iile Buruiană, Ion Buruiană, Maria Buruiană, mama lor Profira şi Stratica Stavăr, care se afla deasemeni în casă. UN MORT Fata Maria Buruiană, fiind mai grav rănită, a încetat din viaţă. ❖ O nenorocire asemănătoare s-a întâmplat în cartierul Demobilizaţilor din localitate, la locuinţa gardianului public Toader Chiricuţă, din str. N. Filipescu 6. Unul din copiii gardianului, anume Nicolae, găsind un obuz, l-a dus acasă, unde a încercat să-l demonteze. TREI GRAV RĂNIŢI Proectilul a făcut explozie, rănind grav pe Maria Chiricuţă, soţia gardianului şi pe copiii Nicolae şi Valeriu Chiricuţă. UN MORT Nicolae, fiind mai grav rănit a încetat din viaţă. UNIVERSUL’ ORDIN DE ZI PE ARMATĂ No. 16 DIN 14 NOEMBRIE 1941 Forţa Navală Maritimă a executat în cursul lunei Octombrie, în Marea Neagră, o operaţiune de cea mai mare importanţă pentru protecţia transporturilor maritime destinate susţinerii grelelor lupte duse de armată şi aviaţie. Cu toată ameninţarea continuă a forţelor navale inamice mai superioare operaţiunea a fost executată în întregime, repede şi precis, întregul personal român şi german dând dovada unei perfecte pregătiri şi comportându-se in cele mai grele împrejurări mai presus de orice laudă. Pentru priceperea cu care a fost concepută şi condusă această operaţiune, precum şi pentru destoinicia şi bravura cu care a fost executată, citez ca exemplu pe Întreaga Armată: forţa navală WînriHimă, Pili • rtL.lHivor/. — - - - —- * -.-•»» v*v ^MU.V»«VUU ’S/ de mine: Regele Carol, Dacia, Amiral Murgescu. Distrugătoarele: Regele Ferdinand şi Mărăşeşti. Torpiloarele: Sborul, Năluca, Smeul. Canonierele: Ghiculescu şi Dumnîtrescu precum şi ofiţerii, subofiţerii şi marinarii germani, cari au luptat şi luptă alături de marinarii noştri. (ss) ION ANTONESCU Mareşal al României Și Conducătorul Statului D. prof. Mihai Antonescu a participateri la şedinţa Colegiului inginerilor Eri după amiaza d. prof. Mihai A Antonescu, vice-preşedintele consiliului de miniştri, însoţit de d-nii C. Buşilă, ministrul comunicaţiilor şi dr. C. Dănulescu, miniseterul subsecretar de stat la muncă, au participat la o şedinţă a Colegiului inginerilor. D. prof. Ionescu, preşedintele Colegiului, a salutat pe d. prof. Mihai A. Antonescu. Cu acest prilej d. prof. Mihai A. Antonescu a expus principiile de organizare şi activitate a organizaţiilor profesionale în cadrul Statului, anunțate de d. mareșal Antonescu în proclamația sa. Problema transtend sanguine in România Ce s’a făcut, in acest domeniu, in alte părţi, şi ce trebue făcut la noi Acum câtva timp, am publicat o serie de date asupra rolului foarte important pe care-l are transfuzia sanguină, în salvarea atât a răniţilor cât şi a bolnavilor, ameninţaţi în urma unor mari emoragii sau a unei infecţiuni grave. In străinătate,— unde transfuzia a devenit un uz constant in clinici şi în tratamentul aplicat de medicii particulari, — procedeul a salvat şi salvează nenumărate vieţi. Războiul a dat o tragică şi indiscutabilă actualitate, — la noi ca şi în alte ţări, — acestui minunat mijloc salvator furnizat de ştiinţa medicală. CE S’A FĂCUT PANA ACUM, IN TARA NOASTRA, In ACEST DOMENIU Am arătat, în precedentul nostru articol, că Eforia Spitalelor Civile —, doritoare să răspundă în cât mai largă măsură nobilului Scop în care a fost instituită, cu puţin înainte de izbucnirea actualului război, a pus la dispoziţie fondurile necesare înfiinţării unui Centru de transfuzie sanguină, sub conducerea d-lui dr. Virgil Ionescu, medic primar al acestui centru şi medicul şef al laboratorului de bacteriologie al Capitalei. Centrul în chestiune, funcţionând pe lângă Maternitatea spitalului Filantropia, instituţie care, în ţara noastră, are cea mai veche tradiţie în domeniul respectiv, ni se poate mândri, în momentul de faţă, cu aproape 3000 de transfuzii sanguine. Dătătorii de sânge (doneurii), alcătuind patru mari grupuri, sunt sau benevoli (gratuiţi) sau cu plată, achitaţi din fondul Eforiei Spitalelor Civile. Dacă benevolii îşi fac o onoare dăruind gratuit, puţin din sângele lor, pentru salvarea eroilor sau a bolnavilor, categoria celor cu plată, (în majoritate oamenii nevoiaşi, cari, cu preţul sângelui lor, se ajută în multele nevoi ale vieţii) merită şi ei aceeaş stimă. Luarea de sânge (200 grame, din cei 5 sau 6 litri, cât are în mod normal un om), odată la o lună şi numai cu asentimentul doneurului şi sub supravegherea medicului, nu e deloc dureroasă, nu vătăma sănătăţii cu nimic şi nu împiedecă pe nimeni de la orice ocupaţie ar avea. Trebuie să adăugăm, acestor date de ordin general, amănuntul că cererile de sânge adresate Centrului de la Filantropia sunt mai mari decât cantitatea pe care Centrul o recoltează de la doneurii săi benevoli sau cu plată. Scopul rândurilor de faţă nefiind doar acela de a semnala o mare şi urgentă nevoie, sugerăm mai jos şi modalităţile generale pentru împlinirea ei. CUM SE RECOLTEAZĂ IN STRĂINĂTATE SÂNGELE NECESAR TRANSFUZIILOR Ţările străine au rezolvat această problemă, — care s’a pus şi pentru ele, — ajungând la soluţiuni valabile şi pentru noi. In Italia, există Asociaţia doneurilor benevoli şi anonimi, — acest anonimat, voit expres, sporind valoarea morală a gestului, — asociaţie care, sub patronajul Regelui şi Reginei, poartă frumosul nume de „Asociaţia voluntarilor italieni ai sângelui’’ (A.VJ.S.). Toate oraşele principale au centre şi subcentre de domeuri benevoli, cari se cifrează la mii de persoane şi cari fac de gardă, cu rândul, la spitale, noaptea, pentru transfuzii directe în cazuri de urgenţă. Studenţimea stă în fruntea doneurilor, membrii având obligaţia de a se prezintă imediat, la prima chemare, oferind sânge, oriunde e nevoie, gratuit şi păstrând totdeauna anonimatul în Franţa, Serviciul Asistenţei Publice, apreciind frumuseţea şi importanţa socială a transfuziei sanguine, a luat asupra sa toate cheltuielile pentru doneuri ca şi pentru transfuziile efectuate în spitalele sale. Acolo, corpul gardienilor publici, corpul pompierilor şi alte corpuri constituite furnizează, regulat şi în cantităţi suficiente, sângele necesar transfuziilor, membrii lor având şi avantajul unui control permanent al propriei lor sănătăţi. Spaţiul nu ne îngăduie să intrăm acum în detaliile organizării generale, în străinătate. CE TREBUIE FĂCUT IN ŢARA NOASTRA CAT DE CURÂND In România, această importantă problemă s’ar putea rezolva deplin și repede, făcându-se deasemenea apel direct la corpurile profesionale constituite: c. f.r. și p.t.r., pompierii, corpul gardienilor publici, etc. O cât mai largă publicitate asupra transfuziei și a rosturilor ei, ar aduna un număr suficient de doneuri de ambele categorii, lor adăugându-li-se membri ai altor corpuri, — ca de exemplu cel didactic,— studenţimea şi numeroasele asociaţii cu scop caritabil şi de folos obştesc. Este lucru evident că autoritatea sanitară superioară trebuie să ia cunoştinţă de proiectele de organizare a acestei opere, — proiecte, după cât ştim, existente; pe de alta, fondurilor furnizate de Eforia Spitalelor Civile ar trebui să li se adauge, pe cale de subvenţie regulată sau de daune din partea instituţiilor şi a particularilor,sumele necesare recoltării sângelui şi organizării generale a lucrului. Ca încheiere a acestor rânduri notăm faptul, foarte îmbucurător, că de curând, s’a înfiinţat şi la noi un Comitet de fruntaşi ai veţii sociale, în vederea constituirii „Asociaţiei dornurilor anonimi din România". Orice amănunte, în ordinea ideilor din articolul de faţă, se pot dat la Centrul de transfuzie sanguină (telef. 37023), spitalul Filantropia din Bucureşti. M. NEGRU ----.2040-------- Copil lepădat Ciudate sunt jocurile vieţii şi ale morţii... Unii mor ca să trăiască, în timp ce alţii treesc dar, sunt morţi, I-am văzut pe cei dintâi pe front. Cădeau, fie fulgeraţi, fie chinuindu-se de sfârticăturile sângerânde. Plecau din lumea aceasta a suferinţei, ducând pe retina muribundă imaginea celui mai scump lucru pe care-l lăsau. Mureau probabil împăcaţi, căci cu luciditatea cea din urmă îşi dădeau seama că prin intrarea lor în nefiinţă înlesnesc trăirea mai departe a celor care rămân, o trăire mai bună, mai dreaptă, mai ferită de greutăţi. Şi plecând astfel trupeşte dintre noi, rămâneau totuşi în mijlocul întregei lumi care le ştia jertfa şi continuau astfel să trăiască deapururi. ,,Cel care a murit pe front..." Sunt alţii cari, cum spuneam, trăiesc, se mişcă printre noi, dar sunt morţi, cu sufletele moarte. Este de pildă femeea aceea necunoscută, care mai acum câteva seri şi-a lepădat copilul pe strada Ferentari. Pe piept i-a agăţat un bilet în care a scris că tatăl fetiţei a murit la Odesa. Ce a înţeles femeia din jertfa celui care s-a prăpădit acolo, departe ? A priceput că trebue să-i înstrăineze numele, să se scape cât mai repede de tot ce mai rămăsese din fiinţa jertfitului pentru patrie. Cine va fi fetiţa aceasta lepădată când se va face mare? Un copil găsit. La fel ca toţi cei născuţi din greşală. Un copil al nimănui. Pe când, dacă ar fi lăsat-o să rămână în casa părintească, oricât de mizeră, oricât de fără veselie ar fi fost ea, ar fi putut spune cu mândrie : ,,Sunt fata celui care a murit la Odesa". Mare greşeală ai făcut femeie, de neiertată faptă! Cel puţin să nu fi spus că tatăl a căzut pe front. Pentru toată lumea, aşa necunoscută cum te afli, eşti moartă. Eşti o femee fără însemnătate, când puteai să fii mama care şi-a jertfit tot restul vieţii, toată tinereţea, ca să crească pe fetiţa al cărei tată murise pe front. Niciodată, nimeni, nu te va ierta. --------------------------- D. I. UNIVERSITATEA LIBERĂ Azi, Miercuri, ora 6-7 d. a., d. profesor Victor Papacostea va vorbi în sala „Dalles“, în cadrul ciclului de conferinţe: „Pământ şi suflet românesc“ despre „Peninsula Balcanică’’. Conferinţa va începe la orele 6 precis, pentru a se putea termina înainte de începerea camuflajului. 7 Trecerea Prutului la Albița Precum se ştie, Jom Kipur este o mare sărbătoare evreească. Ea corespunde, — pare-mi-se, — Anului Nou şi este petrecută de Israeliţi cu evlavie şi ceremonial deosebit. îmi amintesc de un Jom Kipur, care m-a surprins, anii trecuţi, la Sighet, în Maramureş. Absolut toate magazinele din oraş erau închise, — pentru că întregul negoţ era în mâinile evreilor. Pe străzi forfotea o, lume ciudată, alcătuită exclusiv din bărbaţi cu perciunii lungi imbârligaţi ca nişte mari tirbuşoane, cu caftane lungi, mohorâte şi cu pălării negre, lucioase, garnisite pe borduri cu blănuri scumpe Din temple răbufnea svon de tânguiri prelungi şi melodii jalnice, intonate de cantori cu vocile sonore. Aceasta precum am spus, a fost anii trecuţi. De atunci, a curs tare multă apă pe toate gârlele şi multe s’au schimbat şi in lume şi în ţara românească. Aşa, cel puţin, se spune, şi credem şi noi că este. Dar, iată, că un prieten, venit din Transilvania, de prin părţile Timişoarei, Aradului şi Devei, ne istoriseşte că acolo tom Kipur-ul a fost sărbătorit anul acesta, cu aceeaş evlavie şi ceremonial, ca şi odinioară. Ceea ce, la urma urmei, pe noi nu prea ne deranjează, cunoscută fiind omenia poporului românesc şi toleranţa lui proverbială în materie de religie. Prietenul, totuş, ne-a mai istorisit şi altceva. Şi anume că, deşi după calendarul nostru creştinesc şi oficial, Jom Kipurul a căzut într’o zi de lucru, multe, foarte multe magazine, din cele cari în ultima vreme au fost „românizate“, au stat din zori şi până în seară cu obloanele lăsate. Concluzia acestei simple şi, — dacă vreţi, — banale întâpplări, este că mult necesara şi dorita „românizare“, nu se face totdeauna cu seriozitatea şi bună credinţa pe care şi guvernul şi neamul o doresc. Români slabi de fire şi pururea dispuşi să se transforme în cozi de topor pentru preţul unui sărman blid de linte, încurcă cea mai serioasă operă constructivă a guvernului pe tărâm naţionaleconomic, compromiţând viitorul întregului comerţ românesc. Noi am susţinut totdeauna şi susţinem şi azi, cu profundă convingere, că românii pot foarte bine înlocui pe străini în toate compartimentele vieţii economice. Dar, oricâtă încredere am avea în virtuţile negustoreşti ale neamului, nu ne place să exagerăm. Recunoaştem ca o necesitate absolută trecerea comerţului din mâinile străinilor într’ale românilor, fără o bruscare capabilă să zdruncine viaţa economică a ţării. Totul trebue să se petreacă pe nesimţite. Există însă anumite negustorii, — şi acestea sunt cele mai numeroase, în cari nu te poţi introduce, de azi pe mâine. Trebue să înveţi a cunoaşte nomenclatura mărfurilor, calităţile şi particularităţile lor, preferinţele şi gustul publicului. O perioadă de practică ireală se impune. Românizarea făcută in dorul legii, nu îngădue, însă, conaţionalilor noştri să înveţe, cum se cuvine, comerţul practic. Coada de topor işi împrumută, pentru o lefşoară mizerabilă, sau pentru o filodormă neînsemnată, numele, care figurează pe firmă. Negustor adevărat rămâne tot străinul. Tot el dirigueşte afacerea. Tot el încasează marile beneficii şi, — cum îi e năravul, — trage fiscul pe sfoară, cu iscusinţa-i cunoscută. Guvernul, pre cât ştim, nu astfel a inţeles să se facă românizarea. Opera aceasta trebuia înfăptuită cu cea mai mare seriozitate şi bună credinţă, în folosul neamului românesc şi chiar al străinilor cari trec negustoriile in mâinile alor noştri. Căci în ziua, în care coarda se va fi întins prea mult, se va întâmpla inevitabilul: comerţul va trebui să se românizeze pe loc şi in condiţiuni, desigur, foarte defavorabile pentru străinii, cari nu vor mai avea nici timpul, nici putinţa să ajungă la aranjamente favorabile cu rumânii cinstiţi, serioşi şi de bună credinţă. S’ar putea foarte bine, ca actualele cozi de topor, pe cari străinii se bucură de a-i fi tras pe sfoară, să plătească amar. Cine se pretează la tragerea pe sfoară a propriilor lui conaţionali, nu merită un tratament omenesc. ION DRAGOMIR , PROBLEMA ROMANIZĂRII Curier judiciar Crima din str. Mântuleasa Ancheta judiciară în afacerea crimei din str. Mântuileasa s’a încheiat eri. In consecință, dosarul cauzei a fost supus corLC.ciziilor parrchetului Sl repartizat. d-Eiun procuror Stoenescu pentru concluziuni defimitive. D-sa a dat rechizitor — de trimitere în judecată, pentru crimă de asasinat — contra tâlharului Dumitru Marin, zis Mişu Marineascu In rechizitor se arată că acuzatul a pătruns, în noaptea de 19 spre 20 octombrie a. c., în locuiinţa bătrânei bogătaşe Elena Rădulescu, din str. Mântuleasa, bucurându-s© de accesul ce-şi asigurase oricând în casa ei şi sub pretextul că trebuie să termine, în seara aceea, fixarea planului Înalta Curte de casaţie s. II a judecat ori recursul făcut de O. Stein împotriva deriziunii Camerei de acuzare a Curţii de apel din Bucureşti prin care a fost trimis în judecta Curţii criminale pentru crima de mituire a unui agent sanitar, din poliţia sanitară a municipiului. Recurentul a susţinut că instanţa de trimitere, Camera da acuzare, nu ar fi fost compusă conform legii de organizare judecătorească, în şedinţa judecării cauzei sale, constatându-se din conţinutul deciziunii respective că s-a constituit şi cu un reprezentant al ministerului public. Or, susţinea recurentul, conform procedurii penale, o instanţă penală nu se poate constitui fără prezenţa unui procuror, iar lipsa unui reprezentant al ministerului public face ca hotărîrea promosiei victimei! In timp ce gazda studia,însă actele, atentatorul s’a năpustit asupră-i, a sugrumat-o, a ucis-o și apoi a prădat-o de tot numerarul aflat în casă. Osebiți, i-a furat și bijuteriile neînhuiate, ce i-au căzut sub mână. De asemenea, se maii stabileşte că, ucigaşul s’a făcut vinovat şi de delictul de fals în acte publice făptuit prin aceea că — spre a-şi scunde identitatea adevărată — şi-a plăsmuit buletinul de la Biroul populaţiei, ştergând numele său adevărat de pe act şi scriind pe acela de „Mişu Marimnescu“. Actele cauzei s’au înapoiat d-lui jude in str. D. Vasilescu, al cap. 7, pentru ordonanţă definitivă,nunţată în asemenea condiţiuni, să fie lovită de o nulitate absolută, ce se poate invoca, din oficiu, chiar în faţa înaltei Curţi. înalta Curte a respins însă recursul, statornicind că, deşi este exact că nulităţile privind compunerea instanţei sunt de ordine publică, şi că, în principiu, conform normelor prescrise de legea organizării judecătoreşti şi de procedura penală, instanţele penale se compun întotdeauna cuun reprezentant al ministerului public. — totuşi compunerea Camerei de acuzare este reglementată prin art. 274 proc. penală, care prevede că această instanţă este compusă din trei consilieri ai Curţii de apel, fără sa prevadă expres şi indicaţiunea că un procuror trebue neapărat să intre în compunerea acestei instanțe. Compunerea comisiei de acuzare Limita aplicării pedepsei Toturi, înalta Curte s. II a judecat şi recursul făcut de Constantin B. Andrei, împotriva deriziunii Curţii de apel s. II din Bucureşti, prin care fusese condamnat la închisoare corecţională pentru sustragere de materiale. Apărarea, prin d. aiv. Chihaia, a arătat că recurentul fiind condamnat la un an închisoare prin hotărârea primei instanței, pedeapsa i-a fost redusă de instanța apelativă la trei, luni închisoare, acordându-i-se circumstanţe atenuante. Decizianea Curţii de apel, atacată cu recurs de inculpat, a fost casată însă cu trimfere spre rejudecare în faţa altei secţiuni a Curţii care a respins, pur şi simplu, apelul inculpatului, menţinând condamnarea stabilită de tribunal (la un an închisoare). Or, a susţinut recumentul, conform art. 442 proc. pen., prin folosirea unei căi de atac, cel ce face uz de ea cu*şd poate creea o situaţiune mai grea decât o avea prin hotărîrea anterioară, atacată. Prin urmare, făcând recursul îndreptat împotriva primei deriziuni a Curţii de apel, prin care fusese condamnat numai la trei luni închisoare, inculpatul nu*şi putea îngreuia situaţiunea şi nici ajunge, prin admiterea propriului său recurs, la o condamnaremai aspră decât aceea pe care o avea prin hotărîrea recurată. Iar instanţa de trimitere ce a judecat cauza după admiterea primului recurs, nu putea aplica inculpatului o condamnare mai mare decăt la cele trei luni închisoare aplicate prin prima deciziune a Curții de apel. Respingându-i totuși apelul, și apliicându-i prin aceasta o pedeapsă de un an închisoare corecțională, instanța de trimitere a violat așa, dar art. 442 proc. pen. înalta Curte a primit acest fel de a vedea, a admisrecursul și a casat deciziunea Curții de apel, cu trimitere spre o nouă judecată la aceiași Curte de fond. De la Camera de acuzare Camera de acuzare a Curţii de ape din Bucureşti a dat ori decizii de trimitere în judecata instanţei criminale a locului contra următorilor: 1. — NICOLAE BALAŞOIU, fost director al şcoalei de meserii din corn. Gălăşeşti-Valea Mărului ,jud. Argeş, acuzat de delapidare de bani pulbinitai comisă prin aceea că şi-a însuşit câteva zeci de mii de lei din taxei© şcolare percepute de la şcolari şi din spezele de repararea unor ateliere ; şi 23. Weigand Avram, timitchigiu, din str. poetul Cerna 26 şi Iulian Iancovici, din str. Emil Gârceanu 8, învinuiţi că au oferit mită unui gardian public — care îi surprinsese negociind mărci germane, într’o „bursă neagră“ oarecar© — ca să mai ducă la comisariat Sabotaj AFACEREA SĂPUNULUI Jurisdicţia specială de reprimarea speculei şi sabotajului — formată cu d-nii preşedinte Ilie Stoenescu, judecători Eug. Chiriţă şi Floarieş, şi procuror Florescu — a continuat ori desbaterile în procesul crimei de sabotaj săvârşită de o seamă d© fabricanţi şi intermediari, cu ocazia încercării de a vi-nd© o importantă cantitate de săpun cu preţ de speculă. In şedinţa de eri s’au luat interogatoriile unui lot nou de inculpaţi, şi anume fabricantului M. Bantaş (care a pretins că era vorba de săpun de toaletă nesupus restricţiilor); prepuşilor săi în fabrică Hie David şi Moritz David, cari au depus în acelaş sens; şi comerciantului Sandu Valeriu, care a susţinut că fiind simplu intermediar al afacerii — între cumpărtori şi ofertanţi — nu a avut nici un raport cu fabricanţii produsului negociat. Desbateriile au rămas în continuare pe Sâmbătă. -----------©♦O--------- Expoziţia de artă plastică şi fotografii a armatei .In rotonda Ateneului Român s a deschis Sâmbătă o interesantă expoziţie de artă plastică şi fotografii de pe front executate de pietoanele secţiei propagandă de pe lângă Marele Cartier General . . Expoziţia este deschisă zilnic de la ora 8.30—13 și 16—19.