Universul - Capitala, aprilie 1942 (Anul 59, nr. 89-115)

1942-04-01 / nr. 89

t ECHITATE ECONOMICĂ . Raţionalizarea consuimulii s’a vădit indispensabilă în vre­muri de război, ca o măsură ele­mentară de prevedere. Fiindcă nimeni nu ştie cât va dura răz­boiul, iar până la încetarea lui, e necesar să se asigure o di­stribuţie echilibrată între ne­voile armatei şi ale populaţiei, paralel cu o aprovizionare mo­destă dar sigură şi echitabilă pentru toate categoriile de con­sumatori. E adevărat, că odată cu in­troducerea unor restricţiuni sau a regimului cartelei la unele articole, s’a constatat o creştere vertiginoasă a curen­tului de achiziţionare a produ­selor necartelate încă, dar în privinţa cărora sunt temeri că mai curând sau mai târziu vor fi supuse şi ele regimului de restricţiuni. Pe piaţa noastră s’a observat în timpul din urmă acest curent al goanei după supraaprovi­zimări în compartimentul textilelor. Co­municatul dat zilele trecute de organele de resort a calmat spi­ritele şi a ferit piaţa de tulbu­­rări. Pentru o asigurare mai eficace a pieţii cu textile, în special în sectorul stofelor, ar fi de dorit însă măsuri de în­lesnire efectivă a aprovizionă­rii cu materiile prime necesare de provenienţă indigenă. Prin decretul-lege din 4 Octombrie 1941 s’a decretat îngheţarea preţurilor la nivelul constatat, la 1 Septembrie 1941. Or, pre­ţurile de etunici nu mai cores­pund condiţiunilor de azi ale pieţii, iar revizuirea preţurilor nu se poate face decât cu au­torizaţia ministerului econo­miei naţionale. Pentru articolele de import revizuirea se face prin exami­narea de la caz la caz, acor­dpnril­ co erwriinîlo­tificate ale preţurilor, se impune şi pentru materiile prime si­miliare indigene, ca­re nu pot fi sustrase necesităţii de armoni­zare a preţului lor cu tendinţa zilei. De altfel însăşi expe­rienţa arată că numai ţinân­­du-se seama de acest proces de sincronizare a preţuirilor cu tendinţele naturale ale pieţii, putem avea o piaţă mai bine aprovizionată decât atunci când se stătue în preţuri necores­punzătoare. Această constatare este cu atât mai valabilă pen­tru produsele ţărăneşti, cum în cazul textilelor p­este lâna sau deşeurille pe care le folo­sesc fabricele de stofe. Fără o justă sincronizare a preţurilor la aceste materii prime, marfa nu apare pe piaţă în cantităţile trebuitoare. In schimb se încu­rajează comerţul clandestin, cu câştigurile lui ilicite, în pa­guba producătorului, a comer­ţului cinstit, ca şi a statului, adică în detrimentul întregei colectivităţi. Preţul de vânzare al tuturor produselor, deci şi al materiei prime de mai sus, trebue soco­tit pe teren, ţinând seama de toate elementele care scum­pesc direct sau indirect viaţa tuturor şi deci şi a producăto­rului. Sacrificiul nu trebue ce­rut numai de la unele categorii. Măsura de­ a avea preţuri echitabile, trebue completată, aşa­dar, cu căutarea moti­velor ca­re determină dis­pariţia unor mărfuri de pe piaţa liberă, cu ascultarea atentă a doleanţelor producă­torilor, cu satisfacerea cereri­lor îndreptăţite, cu aplicarea de măsuri simple, omeneşti, dar care ar da rezultate îmbu­curătoare şi pentru consuma­torii nevoiţi să se lase azi pra­dă intermediarilor şi pentru Berlin, 30 (Radar). — înaltul comandament al forţelor armate anunţă că lupte violente s’au desfăşurat la 28 Martie 16 sul­­este de lacul Ilmen, în cursul cărora atacurile repetate ale sovieticilor au fost respinse cu pierderi mari pentru ei. Un contra-atac german a per­mis să se forţeze poziţiile sovie­tice, coloanele inamice, fiind sur­prinse şi decimate. Berlin, 30 (Rador). — Cu pri­vire la luptele desfăşurate la est de Charkov şi semnalate de co­municatul militar german din 25 Martie, se află acum că inamicul a avut pierderile următoare: 600 In afară de sute de morţi, so­vieticii au mai lăsat pe teren aproximativ 250 de prizonieri, 12 tunuri şi 11 tancuri. Lupte locale de o mare v­i­­lenţă au mai fost date şi în unele punct® din regiunea de nord-est a lacului amidit. Şi aci, trupele sovietice au atacat cu elemente blindate, dar au fost respinse şi au lăsat cinci tancuri pe teren, morţi, 600 prizonieri, 81 tunuri, 10 aruncătoare de granate, 14 mitraliere 14 aruncătoare de flă­cări şi numeroase arme automate şi cu repetiţie. Mari pierderi sovietice la est de Charkov Englezii au plătit scump încercarea de debarcare pe coasta Franţei Berlin, 30 (Rador). — Se află din sursă militară că englezii au plătit scump eşecul lor de la St. Nazaire. Vedetele rapide engleze, martore ale Înfrângerii, plutesc și acum Că­ epave arse in largul es­tuarului Loirei. Printre britanicii cari au scă­pat cu viaţă şi au fost făcuţi pri­zonieri, se află şi sublocotenen­tul Stewart HiH, care a făcut ur­mătoarea descriere a atacului din acea noapte: Comandam una din vedetele rapide având misiunea de a arunca în aer unele amenaja­mente din port. Dar vasul nostru a fost atins de proiectilele artile­riei înainte de a putea ajunge la coastă. In cele din urmă, luându-ne după lumina farurilor germane am reuşit să ne apropiem de coastă. Mulţi dintre camarazi însă fuseseră ucişi de focul ar­tileriei germane. După o luptă corp la corp cu marinarii germani am­ fost fă­cuți prizonieri. Eu sunt rănit, dar sunt fericit că am scăpat cu viaţă. SITUAŢIA PE TEATRELE DE RĂZBOI Bătălia din Atlantic. •— Operaţiile de pe frontul oriental, din Birmania şi Noua Guinee In Atlanticul de nord şi cen­tral, războiul submarin şi aero­nava­ continuă. In ultimei® zile, în faţa coastei Statelor­ Unite, între New-York şi insula Terre- Neuve — care este principala zonă de operaţiuni a submarine­lor germane — au fost torpilate şi scufundate 16 vase de comerţ, dintre care 8 petroliere, cu un to­naj total de 110.600 tone. Un alt convoi mare britanic, puternic protejat de unităţi ale marinei de război, cu destinaţia Murmansk, — portul sovietic de pe coasta Oceanului îngheţat de Nord, care e liber de gheţuri în tot cursul anului, — a fost ata­cat noaptea de distrugătoarele şi avioanele germane în largul o­­ceanului Atlantic de nord. Lupta a continuat a doua zi între for­maţiunea de distrugătoare ger­mane şi forţele navale superioare ale inamicului, compuse din mai multe crucişetoare şi distrugă­toare. In cursul acestor lupte aero-navale, două vase de trans­port britanice încărcate cu tancuri şi muniţiuni, s’au scu­fundat; un crucişetor britanic a fost lovit în plin şi un distrugă­tor german este declarat piețe1"* de comunicatul marelui cartier german. După un tablou cartografic al bătăliei din Atlantic, Întocmit de germani acum câteva zile, privi­tor la operaţiunile submarinelor germane în ultimele două luni şi în care sunt indicate zonele şi locurile unde s’au produs atacu­rile, precum şi numărul vaselor torpilate şi scufundate, cu preci­zarea tonajului şi a caracteristi­­­cei lor, reţinem următoarele in­formaţii şi cifre interesante : Cu toate că pe întreg spaţiul imens al Atlanticului de nord şi central, cuprins între insulele Grönlanda şi Islanda, la nord, coastele Canadei, Statelor­ Unite şi Americei centrale, la vest şi coastele Europei şi Africei, la est, războiul submarin s’a intensificat, două sunt zonele în care s’au e­­fectuat până­ acum operaţiunile cele mai importante: una, între insula Terre Neuve şi regiunea maritimă a New-Yorkului; a doua, în marea Caraibelor, nu­mită şi marea Ant­er­or, din a­­propierea coastelor Americei centrale şi de sud. In cele două zone au fost tor­pilate şi scufundate până la 15 Martie — ultima dată cuprinsă în tabloul cartografic german — 151 de vase comerciale inamice, dintre care 58 petroliere, cu un tonaj total de 1.029.000 tone. Ex­plicaţia alegerii acestor zone pentru operaţiunile submarinelor germane, este următoarea: liniile maritime cele mai frecventate din Atlanticul de nord pornesc de la New York şi trec pe lângă coastele insulei Terre Neuve, de unde se Îndreaptă, fie spre est, in direcţia Irlanda-Anglia, fie spre nord-est, în direcţia Groen­landa — Islanda — Anglia, sau Murmansk, portul sovietic de pe coasta oceanului Artctic. Pe a­­ceste linii circulă con valurile mari americane compuse din va­se de comerţ, escortate de forma­ţiuni navale. Apoi sunt liniile maritime ce trec dealungul zonei coastelor Americei de nord şi prin marea Caraibelor (Antile), care sunt fo­losite mai mult de convoiurile anglo-americane protejate, com­puse din vase­ petroliere. Ca să poată tăia aceste linii de aprovi­zionare cu petrol şi derivatele sale, ale Statelor Unite şi Marii Britanii, submarinele germane şi cele italiene, operează în zona mării Caraibelor. Un alt scop al acestor operaţiuni, tot atât de important din punctul de vedere strategi® maritim este ameninţa­rea liniei principale americane de comunicaţie ce trece din o­­ceanul Atlantic şi marea Carai­belor, prin canalul Panama, în o­ceanul Pacific. Pe această cale trec şi vasele de război americane dintr’un ocean în altul. Pe frontul oriental, în sectorul de sud, in spaţiul situat la est de Charkov, atacurile violente ale trupelor sovietice au fost respin­se, ca şi celelalte date în sectoa­rele central şi de la nord, în re­giunile Kalinin, sud-est şi nord­­est de lacul Ilmen. In cursul unui puternic contra-atac german (în regiunea sud-est de lacul Ilmen), mai multe coloane sovietice au fost nimicite. Pe frontul din Birmania, tru­pele japoneze, după ce au ocupat Tungoo, au angajat lupte cu cele chineze la nord de această loca­litate. Noui forțe japoneze se concen­trează la vest de fluviul Ira­uadi și sud de Mandalay, unde lupte grele sunt în curs în zona căii ferate Rangoon-Mandalay. In Noua Guinee orientală co­loanele rapide japoneze, care înaintează pe valea Marckham, se găsesc la 60 km. distanţă de Port-Moresby. Aviaţia japoneză atacă continuu Port-Darwin, baza de pe coasta de nord a Australiei și insula fortificată Corregidor din golful Manila (Filipine). ____ R. SEISANU EXCELENTE RELATII NU ÎNTÂRZIAŢI cu subscrierea LA ÎMPRUMUTUL REÎNTREGIRII Se subliniază în modul cel mai cordial pasajul în ca­re Mareşa­lul Antonescu a declarat că ori­unde se întâlnesc Soldaţi ger­mani şi români, ei înaintează îm­preună cu cei mai buni camarazi. Comunicatele militare germane precum şi comentariile oficiale au avut în ultimul timp şi în re­petate rânduri ocazia de a su­blinia eroismul şi capacitatea de luptă ale soldatului român. Se poate spune că atmosfera dintre Germania şi România nu a fost nicio­dată atât de cordială ca acum. Această constatare are o deo­sebită importanţă, avându-se în vedere încercările adversarilor comuni de a tulbura legăturile dintre cele două state. ❖ Intre timp, şi Bulgaria, în ur­ma declaraţiilor d-lui Filoff, s’a încadrat necondiţionat în cercul Nou­ei Europe. In urma acestui fapt, situaţia din Sud-Estul Eu­ropei, s’a consolidat, fără îndo­ială, foarte mult. Pe primul plan al discuţiilor internaţionale figurează statutul Indiei elaborat de sir Stafford Cripps. Statutul are însă o serie de lipsuri mari care fac să se nască bănuiala că Anglia încear­că din nou să înşele India, ca şi in războiul mondial. O dovadă în această privinţă este faptul că Marea Britanie s’a decis nu­mai sub presiunea înaintării ja­poneze să vină cu aceste pro­puneri. In ceea ce priveşte propunerile din statut, ele nu pot fi pri­vite drept serioase din următoa­rele motive: 1) Fiindcă ar urma să intre în vigoare deabia după încetarea ostilităţilor; 2) Conducerea chestiunilor mi­litare ale Indiei rămâne mai de­parte în mâinile englezilor; •,c­u înainte iluzorii. In special cuvintele „după în­cetarea ostilităţilor" dau mult de bănuit, deoarece aceste ostilităţi vor dura probabil încă mult timp, din cauza haosului ce există în Asia. Totuş, se poate presupune că propunerile vor fi acceptate, deoarece d. Cripps nu şi-a ales majoritatea partenerilor de des­­bateri din rândurile­­ mişcării pentru independenţa Indiei. Dacă Anglia s’ar fi simţit tare, s’ar fi folosit de ultima ocazie oferită, spre a acorda Indiei li­bertatea completă şi spre a câş­tiga poate in acest mod India sau un aliat liber. Cât de slabă este Anglia reese dintr’o serie de evenimente care aruncă o lumină caracteristică a­­supra Londrei. Berlin, 30 (Rador). — Co­respondentul agenţiei „Rador” transmite: Discursul d-lui Mareşal Anto­nescu, Conducătorul Statului, ro­stit Sâmbătă la Breaza, a fost excepţional de bine primit in cercurile din Berlin. Se subliniază pasajul în care Conducătorul Statului a spus că toată viaţa sa a stat sub semnul muncii şi luptei Din această de­viză guvernul a făcut fundamen­tul vieţii româneşti. In această concepţie, d. Mare­şal Antonescu a urmărit totdea­una cu admiraţie progresul po­porului muncitor german de sub conducerea marelui Fuehrer. Ti­neretul german şi-a regăsit dis­ciplina naţională prin muncă într’un timp scurt şi a asigurat Acest­e parte, după cum se ştie, din Realităţile cu renu­me mondial, din cauza clădirilor din Evul Mediu şi nu are nici cea mai mică importanţă militară. Oraşul Lübeck a fost groaznic distrus, şi tocmai partea istorică a lui, cu cunoscutele biserici şi turle, a căzut victima bombarda­mentului britanic. După părerile germane, distru­gerea oraşului Lübeck este una din faptele cele mai necugetate ale istoriei şi expresiunea slăbi­ciunii britanice, deoarece, după cum dovedeşte expediţia nereu­şită de la Saint Nazaire, Marea Britanie nu are puterea de a des­făşura o ofensivă aşa cum e ce­rută din ce în ce mai insistent de bolşevici. poporului german avantagii care l-au pus în situaţia de a scrie cu sângele acestui tineret o pa­gină strălucită în istoria germa­nă şi mondială. Ţinta Mareşalului — se su­bliniază în cercurile germane — este de a învăţa ţăranul şi sol­datul român să-şi îngrijească pă­mântul său cu aceiaşi pricepere cu care luptă astăzi. Din acest motiv, d-sa a pus la baza muncii de folos obştesc experienţa ger­mană. Aceleaşi cercuri germane su­bliniază în sfârşit pasajul din cuvântarea d-lui Mareşal Anto­nescu în care d-sa a arătat că totdeauna acolo unde s’au întâl­nit poporul român şi cel german au domnit simţămintele cele mai curate. ❖ Cercurile berlineze despre discursul d-lui Mareşal Antonescu la Breaza RĂSPUNSUL PE CARE L-AR FI DAT GANDHI LUI SIR STAFFORD CRIPPS Stockholm, 30 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei „D. N. B.‘‘ tran­smite: După cum reiese dintr’o informa­ţie dată de „United Press”, sir Irvins nu a reuşit să aibă bat ce părere are despre propune­­rile britanice făcute Indiei. „Dacă preşedintele congresului mi-ar cere sfatul, eu i-aşi răspunde: totul a fost aranjat dinainte, aşa că trebuie să ne supunem, cu sau fără voia ed­ie că P­ ­JU-ir­tni, de an­că po­cu­da IN PACIFIC Un submarin japonez „de buzunar“ este coborât de pe un crucișător IN SERVICIUL PATRIEI Zilele acestea au fost pe plan intern două manifestări, a că­ror importanţă reţine în mod deosebit atenţia opiniei noa­stre publice. Este vorba în primul rând de vizita pe care d. Mareşal Ion Antonescu a făcut-o la Şcoala comandanţilor muncii tineretu­lui român de la Breaza, cu prile­jul căreia Conducătorul Statu­lui a rostit cuvinte de sănătoasă şi temeinică îndrumare pentru tineretul nostru, iar în al doilea rând de jurământul pe care nouii recruţi l-au depus în ca­drul unor mari solemnităţi. Cele două manifestări privesc deopotrivă tânăra noastră gene­raţie, care se ridică­ în către tineret. Prin muncă ne pu­tem ridica pe noi înşine, prin muncă ne înălţăm neamul şi ţa­ra şi numai prin muncă putem pune în valoare bogăţiile pă­mântului nostru. Munca este în­să o luptă tenace, clipă de cli­pă, zi de zi, ieşind învingător, ca şi într’un război, numai acela care-şi organizează forţele şi perseverează cu pasiune, în îm­plinirea scopului înalt ce şi-a propus să-l atingă. „Avem într’adevăr o ţară fru­moasă şi un ţăran bun şi vred­nic”, a cum a spus d. Mareşal Antonescu. „El este însă sărac, pe un pă­mânt roditor, fiindcă munca lui mi a p unei bine or­­anizată, nu a îngădue situaţia aceasta. Disci­plina şi organizarea muncii de la cultivarea ogorului şi până la cercetările din laboratorul de ştiinţă, constitue un imperativ al vremii. Este datoria generaţiei noui să îmbrăţişeze acest crez de mun­că creatoare, în slujba neamului. Tinerii recruţi cari au depus jurământul de credinţă Regelui, Ţării şi Conducătorului, pără­sind pentru un interval de timp plugul şi preocupările lor, se vor întoarce din focul războiu­lui, după ce-şi vor fi făcut da­toria de ostaşi ai Patriei, având ca pildă vitejia înaintaşilor mai căliţi in­ lupta vieţii şi cu forţe sporite în câmpul muncii naţio* şi, înălţa un om, o colectivitate, un Stat”. Deviza care trebue să stărue astăzi în mintea fiecăruia nu poate fi decât: ’„Prin muncă la luptă şi prin luptă la muncă”. Acesta este îndemnul pe care Conducătorul Statului îl în­dreaptă în aceste zile grele că­tre toţi cetăţenii şi în deosebi nu­ cele maî^^T.n­eroase şi mai valoroase elite şi luptătorul pe care se bizue dreptul şi drepta­tea noastră”. Dacă până acum s’a putut trăi şi fără o muncă bine orga­nizată, vremurile din ce în ce mai grele şi lupta din ce în ce mai aspră a popoarelor care vor să-şi asigure existenţa, nu mai veran, rostite cu prilejul jură­mântului recruţilor batalionului de gardă regală: „Să slujiţi cu cinste în oaste şi să fiţi totdea­una gata de luptă aprigă intru apărarea fiinţei şi drepturilor neamului”, trebue să pătrundă adânc în sufletele tuturor noui­­lor ostaşi ai Ţării. c. ş. UN PASAJ DIN DISCURSUL D-LUI EDEN ROSTIT LA WALES Berlin, 30 (Radon). — O notă oficioasă declară: La Berlin este socotit ca foarte interesant următorul pasaj din discursul rostit Duminică la Wa­les de către ministrul de exter­ne britanic Eden: „Trecem în acest moment prin perioada cea mai întunecată a războiului. In Europa, aliaţii şi puterile Axei se pregătesc în aşa fel în­cât este posibil să se ajungă la hotărîrea finală din această lup­tă. In asemenea condiţii, discur­surile nu sunt absolut deloc in­dicate. Vremea de azi este vre­mea eforturilor puternice şi neo­bosite. Noi am luat obiceiul să decla­răm că victoria este sigură. Dar victoria nu este sigură decât pentru cei ce o merită. In multe privinţe, perioada pe care tre­bue să o înfruntăm acum va tre­bui să fie mult mai grea chiar decât vara anului 1940, după prăbuşirea Franţei, când rămă­sesem singuri”. Aceste declaraţii reţin atenţia cercurilor politice germane, de­oarece ele sunt în contradicţie absolută cu încercările mereu înoite ale d-lui Churchill, care vrea să vadă situaţia în roz în ciuda presimţirilor sale. Se poate spune că declaraţiile d-lui Eden desmint oarecum declarațiile șe­fului său de guvern. Mare manifestaţie comu­nistă la Londra Stockholm, 31) (Rador). — Cores­pondentul agenţiei D. N­. R. trans­mite: Corespondentul din Londra al zi­arului pentru comerţ şi navigaţie anunţă că Duminică a avut loc o manifestaţie uriaşe în piaţa Trafal­gar Square, la care au luat parte numai elemente comuniste. Pe soclul monumentului lui Len­­son din această piaţă, se aflau nu­meroase pancarte cu lozinci bolşe­vice. In spatele tribunei, se puteau vedea imense fotografii ale lui Sta­lin şi Ciang Kai Shek. Pretutindeni fluturau drapele roşii, iar manifes­tanţii purtau insigne sovietice. Oratorii cei mai radicali au ob­ținut cele mai iii aclamații. 15, inşi inecali Brăila, 30 Martie Căpitănia portului nostru a fost înştiinţată despre o groaz­nică nenorocire întâmplată pe Dunăre, Luni seara, la ora 6.45, în dreptul punctului Pescăriilor. Iată împrejurările : Din comuna Ghecet, situată pe malul opus, venea spre Brăila o barcă cu 24 de lucrători şi uce­­nici. In momentul când barca era la mijlocul apei, venea spre Galaţi vasul de pasageri „Zim­bru” al „N. F. R.“-ului. Nu se ştie datorită cărei cauze barca a fost lovită puternic de vas şi s-a scufundat în câteva minute, iar cei dintr’însa au că­zut toţi în apă. Imediat, personalul „Zimbru“­­lui şi câţiva pasageri au sărit în ajutorul victimelor care se lup­tau cu moartea. Din cauza cu­rentului puternic al apei, însă, numai 9 persoane au putut fi salvate; restul de 15 s-au înecat. Cercetările se fac de d. insp. Ştefan Dumitrescu, şeful căpită­niei portului nostru. Ele fiind, însă, abia la început, vom reveni cu amănunte asupra cauzei ne­norocirii, dând şi numele celor înecaţi.

Next