Universul - Provincie, iunie 1942 (Anul 59, nr. 146-175)
1942-06-01 / nr. 146
itul al 59-íea 8 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UN ! VERSUL- S. «. înscris sub Nr. 160 Trib. ilfov EXEMPLARUL 8 LEI ÎTaxa poștală plătită în numerar conform aprobării Dir. Gle P. T. T. Nr. 24.464/939 CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 Datoria tuturor La Kerci, la Chareow şi în toate posturile înaintate fixate de comandamentele militare, ostaşii români, fiii şi fraţii noştri, continuă cu îndârjire şi cu tineresc elan lupta împotriva bolşevismului, mânat de viziunea clară că de rezultatele acestor uriaşe ciocniri de forţe, depinde nu numai libertatea, dar însăşi existenţa noastră naţională şi individuală. Este o chestiune de viaţă şi de moarte între statele europene şibolşevism, care, dacă este lăsat să se refacă şi să reînvie, va redeveni pârjolul distrugător a tot ce este cultură şi civilizaţie. Soarta şi aşezările noastre de veacuri ne-au făcut să fim în imediata apropiere a acestui grav pericol pentru lumea întreagă, dar datoria faţă de neam nu trebue să fie exclusiv în sarcina celor de pe front, ci cei rămaşi, funcţionari de toate gradele, producători de toate categoriile, comercianţi din toate ramurile, toţi trebue să-şi dea seama că e nevoe de o strânsă solidaritate între toţi componenţii neamului şi ea nu se obţine decât privind viaţa prin prisma intereselor şi nevoilor tuturor. Trebuesc evitate toate pricinile de nemulţumire, toate exagerările birocratice şi toate lăcomiile speculanţilor; să ne gândim în fiecare moment că, punând frâu egoismului ori vanităţii individuale, contribuim la consolidarea atmosferei de unire, de concordie, absolut necesară spre a putea învinge dificultăţile prezentului. Ce este comunismul, cai sunt roadele recoltate în urma acestei sinistre experienţe în Rusia sovietică, ce preţ au pentru bolşevici viaţa ori munca umană, o ştie toartă lumea ; dar la 30 Aprilie 1941, oficiosul sovietic Pravda preciza ţelurile bolşevismului: „Puterea doctrinei marxi steleninisteaprinde în sufletele a milioane de fiinţe umane, flacăra credinţei a victoriei comunismului în lume”. Faimosul Dimitrov, teoreticianul bolşevismului internaţional, e şi mai explicit: „Toate întortocherile şi toate zig-zagurile tacticei noastre n’au decât un singur scop: revoluţia mondială”. însuşi Stalin, în cartea sa „Leninismul teoretic şi practic scrie: „Revoluţia victorioasă într’o ţară are drept sarcină esenţială să dezvolte şi să susţină revoluţia în alte ţări”. Ştiind toate acestea, ştiind toate ororile şi cruzimile înfiorătoare comise de bolşevici, în Basarabia, Bucovina şi ţările baltice; ştiind că din Polonia ocupată de oastea lui Stalin, au fost trimişi în Siberia un milion de oameni, civili, fără altă vină decât că erau creştini-catolici (câţi au mai rămas în viaţă, erau încă în Siberia luna trecută, scrie economistul francez Saudée), cunoscând deci toate procedeele din care a dispărut complet orice umbră de omenie, datori sunt toţi românii să vegheze ca nimic din ceea ce ar strica armoniei şi solidarităţii naţionale, să nu prindă rădăcini printre noi. Fiecare, în raza lui de activitate, să facă totul să avem un front intern unit, strâns închegat, bazat pe respectul reciproc al drepturilor fiecăruia, sprijinit cu altruismul ce impune ajutorarea nu asuprirea fratelui, pentru a fi la înălţimea abnegaţiei şi jertfelor celor cari la Kerci, la Charcow şi pretutindeni îşi dau sângele şi riscă totul spre a garanta nouă tuturor, ţării noastre, neamului nostru, libertatea, unirea, continuitatea, viaţa! Cu gândul la ei, cu gândul la crucile cari străjuesc pe câmpiile îndepărtate mormintele ce-au închis în ele atâtea doruri şi atâtea visuri tinereşti, exemplele lor să ne dea măcar bărbăţia de a suporta unele vremelnice lipsuri inerente stării de războini, să dea tuturora îndemnul de a-şi face datoria de român, de om, de frate, de fiu al aceleiaş mari familii care se cheamă Patrie. ÎNCHIDEREA anului LA UNIVERSITATEA ARDELEANĂ Cetatea universitară se pregăteşte pentru închiderea anului şcolar. Un anuar voluminos ne va destăinui la timp, care a fost activitatea ştiinţifică şi pedagogică a şocatelor noastre superioare din Ardeal şi deopotrivă aportul lor în domeniul pregătirei profesionale a tineretului. Până atunci, însă, merită să încrustăm câteva note caracteristice din preocupările şi rezultatele cetăţii universitare, informând cu o zi mai de vreme publicul despre ceeace s’a lucrat şi s’a urmărit ca activitate predominantă în lafocraitariile înaltelor institute de cultură. Cercetarea istorică şi afirmarea cadrului etnic al poporului român au stat pe primul plan. Cărturarii universităţii au socotit de cea mai mare importanţă atât documentarea opiniei publice europene asupra drepturilor româneşti, cât şi susţinerea acestora cu cea mai amplă argumentare ştiinţifică. Instituted naţional de istorie, Muzeul limbii române, arheologia, etnografia ,şi toate celelalte instituţii înrudite, n’au neglijat nimic în înfrăţirea valorilor spirituale şi legătura organică a poporului român cu pământul Transilvaniei. Un merit deosebit are universitatea ardeleană în ce priveşte organizarea modernă a muncii şi producţiei. Economia de războiu a avut un sprijin efectiv din partea Institutului psihologic şi celui psihotechnic. Acestea, prin orientarea profesională şi selecţionarea aptitudinilor, au pus la îndemâna întreprinderilor industriale mii de lucrători capabili de o producţie optimă. Apoi, un pas şi mai hotărîtor s’a făcut în pregătirea profesională a tineretului din uzine, înfiinţându-se şcoli raţionalizate de ucenici în marile industrii şi încadrându-se pregătirea profesională în metode ştiinţifice atât de perfecte, încât astăzi, unele mari fabrici pot scoate muncitori specialişti în şase luni. Nu mai puţin, o contribuţie de prim ordin a adu® facultatea de medicină. Războiul a pus, pentru ea o serie de probleme noui, începând cu pregătirea specială a personalului medical, până la (Continuare in pag. 3-a) Un detaşament de asalt german a pătruns până în imediata apropiere a liniilor sovietice şi e gata de atac. (Ph. Sehe) SITUAŢIA PE TEATRELE DE RĂZBOI Forţele germano-italiene au luat ofensiva in Cirenaica.—Bătălia din pustiul Marmarica.— Operaţiile de curăţire din regiunea de sud a Charkovului de R. SEIŞANU Ca să poată salva de nimicire resturile forţelor din sectorul Izjum — Barwankowa (regiunea de la sud de Charkov), încercuite în câteva pungi mici şi deci fără nicio legătură între ele, comandamentul sovietic a organizat în ultimele zile câteva atacuri cu formaţiile blindate sprijinite de aviaţie. Această acţiune nu şi-a atins scopul, căci formaţiile blindate sovietice au fost împrăştiate şi în parte distruse. Descompunerea resturilor celor trei armate sovietice din grupul ofensiv principal al mareşalului Timoşcenko, a grăbit nimicirea lor totală. Operaţiile de curăţire a teatrului bătăliei de la sud de Charkov sunt în curs. Comunicatul M. C. G. german a anunţat, că numărul prizonierilor şi cantitatea materialului de război, capturate în zona unde continuă operaţiile de curăţire, „creşte necontenit“. Ultima fază a bătăliei de la sud de Charkow poate fi considerată terminată prin victoria deplină şi strălucită a forţelor germane, române şi celelalte aliate din grupul armatelor comandat de mareşalul von Bock. In sectorul central al traflitului oriental acţiunile ofensive locale, sistematizate şi metodic dezvoltate de forţele germane, au avut ca rezultat încercuirea mai multor grupuri de unităţi sovietice. Avioanele germane au bombardat şi Vineri sectorul fortificat încercuit Sevastopol (Crimeea), iar în bazinul oriental al Mării Negre, în apropiere de coasta Caucaziei, o escadrilă de avioane de luptă germană, a atacat mai multe vase de război sovietice. In cursul acestui atac aerian, un distrugător sovietic a fost avariat. In zona oceanului îngheţat de nord, avioanele şi submarinele germane, care operează împotriva convoiurilor de vase anglo-americane ce transportă armament şi material de război destinat U. R. S. S., au continuat urmărirea unui puternic convoi inamic, ce a fost atacat de mai multe ori şi cu succes, zilele trecute. Convoiul acesta, escortat de vase de război, se îndrepta spre portul Murmansk, când pentru întâia oară a fost surprins şi atacat în ziua de 25 Mai de avioanele de luptă, de câteva vase de suprafaţă şi de submarinele germane, lao distanţă de aproape 100 mile nord de coasta Norvegiei. Vasele din convoi s-au împrăştiat şi au schimbat direcţia spre nord, dar ele au fost atacate de mai multe ori, atât de avioane, cât şi de submarine, în zilele următoare. Numărul vaselor de transport scufundate până Vineri totalizează o deplasare de 114.000 tone. Urmărirea celorlalte vase din acel convoi anglo-american, continuă. Sistemul navigaţiunii în formaţiuni de convoiuri protejate de o escortă de vase de război, s’a dovedit în războiul actual, primejdios, căci el nu poate constitui o siguranţă, nici chiar pe căile maritime din Extremul nord al Oceanului îngheţat, unde condiţiile atmosferice şi gheţurile ar putea stânjeni activitatea avioanelor şi a submarinelor germane. Atacurile repetate cu succes de către avioanele şi forţele navale germane împotriva convoiurilor anglo-americane ce transportă armament şi material de război destinat sovietelor, şi care sunt îndrumate spre porturile Murmansk sau Arhanghelesk, dovedesc că spaţiul maritim al oceanului îngheţat şi al mării Barant, între coastele Norvegiei, U. R. S. S. şi câteva sute de mile spre nord, este controlat şi aproape dominat de forţele aeriene şi navale germane. După patru luni de la sfârşitul contra-ofensivei germanoitaliene în Cirenaica, când frontul s’a stabilizat în regiunea situată la vest şi sud-vest de Tobruk şi de atunci nu au fost decât acţiuni de recunoaştere, angajamente între patrule şi lupte aeriene, în ziua de 26 Mai forţele germano-italiene au început operaţiile ofensive. Puternice formaţiuni blindate, împărţite în mai multe coloane, sprijinite de aviaţia de luptă şi de bombardament, au atacat poziţiile întărite ocupate de forţele britanice comandate de generalul Ritchie, atât la vest, cât şi la sud de Tobruk, între Akroma, El Adem şi drumul parcurs de caravane. De la 26 Mai bătălia continuă cu înverşunare. Avioanele de luptă germane şi italiene au atacat aerodromurile şi concentrările de trupe şi de tancuri din partea de vest a pustiului Marmarica. Comunicatul marelui cartier general italian anunţă că bătălia din Marmarica se desfăşoară în avantajul trupelor axei şi în cursul ei s-au capturat numeroşi prizonieri şi o pradă de război considerabilă. Drumul convoiurilor anglo-americane ce trece prin oceanul îngheţat spre porturile sovietice Murmansk şi Arhanghelesk. Semnele xx indică atacurile date de forţele aeriene şi navale germane între 26—28 Mai, împotriva unui mare convoi anglo-american „LĂSAŢI IN PACE TRECĂTORILE CARPAŢILOR NOŞTRI“ Cuvântarea d-lui Sano Mach, vice-preşedintele consiliului de miniştri slovac, rostită la postul de radio Slovacia Bratislava, 29 (Raidor) — Sub titlul: „Lăsaţi în pace trecătorile Carpaţilor noştri“, şi subtitlul : „Răspunsul d-lui ministru Sano Mach la aiurelile unui anumit factor strein”, ziarul ,,Gardista” publică cuvântarea rostită de d. Sano Mach, vicepreşedintele consiliului de miniştri, la postul de radio Slovacia. Această cuvântare constitue răspunsul la declaraţiile unei personalităţii politice streine, al cărei nume şi a cărei naţionalitate nu sunt indicate, dar ale cărei cuvinte sunt calificate drept necugetate şi provocatoare. „Purtăm de grije — a spus d. ministru Mach — ca ordinea să nu fie tulburată şi ca frontul intern să fie bine ţinut. Şi conducem poporul şi statul conform interesului nostru suprem: victoria. Soldaţii noştri pe frontul de răsărit şi-au îndeplinit până acum datoria dincolo de orice aşteptări. Ei au dovedit lumii că fac parte dintr-un popor rare nu numai că are dreptul la independenţă, dar că are şi voinţa să şi-o păstreze şi să progreseze. De aceea respingem cu hotărîre cuvintele ofensatoare şi provocatoare ale unor oameni politici străini, care ar voi să tulbure evoluţia şi colaborarea paşnică a popoarelor din Europa Centrală. Unul din aceşti domni a avut nu de mult nesocotinţa să spună că Europa, faţă de pericolul contra căruia luptă acum, nu se va putea articula decât atunci când trecătorile ei nordice vor fi date armatei maghiare. Acest om politic străin, care a aiurat astfel, ar trebui să i se dea o lecţie bună. Noi însă nu vrem să lecţii nimic un. fi lunge să spun că aiurează. Şi dacă aş vrea să dau o expresie mai nimerită acestui act, ar trebui să spun în limba maghiară „felrebeszolni”, adică „vorbeşte aiurea”. Spun aceasta despre discursul care la noi, în Slovacia, a putut să producă oarecare nelinişte, deoarece a fost difuzat de două ori de un post de radio străin şi a fost publicat în zeci de ziare. Noi însă nu ne supărăm pentru aceasta. Soldaţii noştri au arătat pe front că li se poate încredinţa apărarea trecătorilor Carpaţilor. Acestea numai atunci sunt sigur apărate, când le apără armata slovacă. Noi am luptat în aceste trecători contra duşmanului Europei Noui, pe când acest domn vrea să le aibă pentru alte scopuri decât apărarea Europei, pentru reînoirea celei mai mari nedreptăţi şi a sclaviei. Evoluţia Europei Centrale numai atunci este aşezată pe baze sănătoase când poporul slovac este stăpân pe munţii Tatra şi pe Carpaţii nordici. In orice altfel de stat, aceşti Carpaţi ar deveni munţii haiducilor şi pământul slovac câmp de luptă contra asupritorilor şi viaţa ar fi o neîncetată revoluţie, până ce dreptatea ar învinge din nou. Respingem deci glasul omului politic străin. Aceasta o facem ca să nu se mai repete încercarea de a se turbura pacea în Europa Centrală. Nu ne-am lăsat provocaţi atunci când în trecut ni se dădeau termene de existenţă, când ni se spunea că ei au dreptul la Carpaţii nordici şi când făceau diferite profeţii ca să ne tulbure pacea. Dacă nu ne-am lăsat amăgiţi în trecut, în epoca unui început nesigur, astăzi în niciun caz nu ne lăsăm păcăliţi. Am dovedit şi pe front şi în ţară ce înseamnă să fii slovac. Observatorii străini obiectivi au judecat stările de la noi atât de favorabil încât, fără laudă, putem să spunem că suntem capabili şi avem dreptul să trăim liberi în casa noastră, independenţi şi suverani. La orice altă afirmare, răspunsul nostru este clar, cum a fost totdeauna: „Noi suntem aci acasă, suntem stăpâni şi nu lăsăm să fie altfel”. Fuehrerul a primit pe Subhas Chandra Bose, şeful mişcării naţionaliste indiene Berlin, 29 (Rador). — Corespondentul agenţiei Ştefani transmite: Un comunicat oficial anunţă că Fuehrerul a primit la Marele său cartier general, în prezenţa d-lui von Ribbantrop, ministrul afacerilor străine al Reichului„ pe şeful mişcării naţionaliste indiene, Subhas Chandra Bose, cu care a avut o lungă întrevedere. înainte de audienţă, d. Bose avusese o întrevedere cu d. von Ribbentrop Nr. 146 Luni 1 Iunie 1942 8 Pagini DIRECTOR ȘI ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU DUPĂ VICTORIA GERMANO-ROMÂNĂ DE PENINSULA KERCI CONSILIU DE MINIŞTRI PREZIDAT DE D. PROF. MIHAI ANTONESCU Joi, 28 Mai art., s-a ţinut un consiliu de miniştri sub preşedinţia d-lui prof. Mihai Antonescu, vice-preşedintele consiliului de miniştri, la care au participat toţi membrii guvernului şi d-nul general C. Voiculescu, guvernatorul Basarabiei, general C. Calotescu, guvernatorul Bucovinei, profesor Gh. Alexianu, guvernatorul Transnistriei şi profesor I. N. Finţescu, administratorul general al Creditului Naţional Industrial. Consiliul s-a ocupat cu problema sprijinirii producţiei agricole şi industriale din Basarabia, Bucovina şi Transnistria. 1. D-nii guvernatori au expus felul cum a fost executat planul agricol în provincii, cu suprafeţele arate şi însămânţate în toamnă şi în primăvară, precum şi situaţia actuală a întreprinderilor în funcţiune, pe categorii de industrii. 2. D. vicepreşedinte al consiliului a dat directivele necesare ca, pe baza fişelor ce se vor întocmi, întreprinderile industriale din Basarabia şi Bucovina să fie grupate pe specialităţi, pentru ca delegatul fiecăreia din ele să participe la conferinţele care au loc săptămânal la ministerul economiei naţionale, subsecretariatul de stat al înzestrării armatei şi subsecretariatul de stat al aprovizionării, în vederea repartiţiei materiilor prime şi a aplicării măsurilor administrative şi de finanţare pe care urmează să le ia guvernul pentru sprijinirea producţiei industriale din întreaga ţară. 3. D. vice-preşedinte al consiliului a dat directive generale de modul cum să fie condusă acţiunea de sporire a producţiei industriale şi agricole, cercetând împreună cu d-nii guvernatori situaţia fiecărei industrii din Basarabia, Bucovina şi Transnistria. 4. D. vice-preşedinte al consiliului a arătat principiile după care se va face sprijinirea prin credite a activităţii industriale şi comerciale din aceste provincii. Consiliul a însărcinat pe d. administrator general al Creditului Industrial, I. N. Finţescu, ca împreună cu d. ministru al românizării şi d-nii guvernatori, să întocmească pe baza acestor principii propunerile de finanţare a întreprinderilor industriale şi comerciale românizate. 5. Consiliul s-a ocupat de chestiuni de aprovizionare şi transporturi. 6. D. vicepreşedinte al consiliului a dat dispoziţii să se pună în aplicare în provinciile desrobite decretul întocmit de subsecretariatul de stat al românizării pentru acordarea de credite de românizare proprietarilor de imobile şi patronilor de întreprinderi industriale, care au suferit stricăciuni din cauza războiului. Consiliul a rezolvat apoi lucrări curente. SOLEMNITATEA DELA ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE Remiterea decoraţiilor conferite membrilor înaltei Curţi La înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sala mare a secţiilor unite, s-a desfăşurat solemnitatea remiterii decoraţiilor conferite membrilor înaltei Curţi. D. profesor Mihai Antonescu, vice-preşedintele consiliului, a sosit la orele 4 la Palatul justiţiei unde la intrare a fost întâmpinat de d-nii: procuror general Gheorghiade, prim-procuror Păduraru şi Porumbeanu, secretar general al ministerului Deschizând şedinţa solemnă în cadrul căreia s-au remis decoraţiile membrilor înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, d. prof. Mihai Antonescu, vice-preşedintele consiliului, adresându-se celor mai înalţi judecători ai Ţării, a rostit următoarele: Domnule Prim Preşedinte, Domnilor preşedinţi, Domnule procuror general. Domnilor consilieri, Venind aci, împlinesc o datorie de conştiinţă. Trebuia s’o fac din toamna anului 1940, atunci când, ca ministru al justiţiei, urmând bătrâna tradiţie a consideraţiunii pe care Guvernul trebue să o b lroeg straturii Ţării, aveam justiţiei, fiind apoi primit de d. D. Gh. Lupu, primul preşedinte al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, d. procuror general Coman Negoescu şi de preşedinţii înaltei Curţi. Condus de d. prim preşedinte al înaltei Curţi de Casaţie şi de cei 4 preşedinţi de secţie, d. vicepreşedinte al consiliului, urmat de toţi membrii înaltului for judecătoresc, a intrat în sala secţiunilor unite, îndatorirea să vin la înalta Curte de Casaţie pentru a exprima credinţa mea în organizarea noastră judecătorească şi în misiunea naţională a Corpului judecătoresc. Voiam însă, d-le prim preşedinte, aşa cum dvs. ştiţi, fiindcă v-am mărturisit-o, să nu împlinesc o simplă formalitate convenţională, oricât de tradiţională ar fi fost. Voiam să vin la înalta Curte numai atunci când voi fi putut arăta justiţiei respectul meu nu prin cuvinte, ci prin fapte, prin reforme şi măsuri de reorganizare, împrejurările au vrut să plec de la ministerul justiţiei înainte Ca, ST TpnTcri fion”fi Vă asigur însă că niciodată nu am încetat să port credinţa mea în dvs., respectul meu pentru misiunea înaltei Curţi de Casaţie şi pentru rolul dvs. spiritual, d-le prim preşedinte, de îndrumător al justiţiei româneşti. Şi am făcut-o nu prin cuvinte ci ori de câte ori conştiinţa şi răspunderea mea mi-o cereau. Azi adaug la împlinirea unei scumpe îndatoriri, bucuria de a aduce în numele Guvernului Mareşalului Antonescu mărturia de cinstire pe care M. S. Regele o face Magistraturii Ţării, prin conferirea unor înalte ordine d-lor magistraţi care compun înalta Curte de Casaţie, în frunte cu neîntrecutul prim preşedinte, d. D. Lupu. Domnule Prim Peşedinte, domnilor înalţi judecători, aş dori să înţelegeţi că decoraţiile în regimul Mareşalului Antonescu, nu simt simple titluri convenţionale, mărturisiri formale de decret sau de Monitor Oficial, nici conferiri de însemne pe cari să le poarte la solemnităţi cei ce le-au primit. In concepţia noastră, în regimul Mareşalului Antonescu, un ordin, o decoraţie est® o mărturie de recunoştinţă şi de respect pe care Regele şi Guvernul Ţării o închină educator slujitorilor (Continuare in pag. 3-a) CUVÂNTAREA D-LUI PROF. MIHAI ANTONESCU, VICE-PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE MINIŞTRI D. prof. Mihai Antonescu rostindu-și cuvântarea