Universul - Provincie, iunie 1942 (Anul 59, nr. 146-175)

1942-06-01 / nr. 146

itul al 59-íea 8 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UN ! VERSUL- S. «. înscris sub Nr. 160 Trib. ilfov EXEMPLARUL 8 LEI ÎTaxa poștală plătită în numerar conform aprobării Dir. G­le P. T. T. Nr. 24.464/939 CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 Datoria tuturor La Kerci, la Char­eow şi în toate posturile înaintate fixate de comandamentele militare, ostaşii români, fiii­ şi fraţii no­ştri, continuă cu îndârjire şi cu tineresc elan lupta împo­triva bolşevismului, mânat de viziunea clară că de rezulta­tele acestor uriaşe ciocniri de forţe, depinde nu numai liber­tatea, dar însăşi existenţa noastră naţională şi indivi­duală. Este o chestiune de viaţă şi de moarte între statele euro­pene şi­­bolşevism, care, dacă este lăsat să se refacă şi să re­învie, va redeveni pârjolul di­strugător a tot ce este cultură şi civilizaţie. Soarta şi aşezările noastre de veacuri ne-au făcut să fim în imediata apropiere a acestui grav pericol pentru lu­mea întreagă, dar datoria faţă de neam nu trebue să fie ex­clusiv în sarcina celor de pe front, ci cei rămaşi, funcţio­nari de toate gradele, producă­tori de toate categoriile, co­mercianţi din toate ramurile, toţi trebue să-şi dea seama că e nevoe de o strânsă solidari­tate între toţi componenţii neamului şi ea nu se obţine decât privind viaţa prin pris­ma intereselor şi nevoilor tu­turor. Trebuesc evitate toate pri­cinile de nemulţumire, toate exagerările bi­rocratice şi toa­te lăcomiile speculanţilor; să ne gândim în fiecare moment că, punând frâu egoismului ori vanităţii individuale, con­tribuim la consolidarea atmos­ferei de unire, de concordie, absolut necesară spre a putea învinge dificultăţile prezentu­lui. Ce este comunismul, cai sunt roadele recoltate în ur­ma acestei sinistre­ experi­enţe în Rusia sovietică, ce preţ au pentru bolşevici viaţa ori munca umană, o ştie toartă lu­mea ; dar la 30 Aprilie 1941, oficiosul sovietic Pravda pre­ciza ţelurile bolşevismului: „Puterea doctrinei marxi ste­­leniniste­­aprinde în sufletele a milioane de fiinţe umane, flacăra credinţei a victoriei comunismului în lume”. Fai­mosul Dimitrov, teoreticianul bolşevismului internaţional, e şi mai explicit: „Toate întorto­­cherile şi toate zig-zagurile tacticei noastre n’au decât un singur scop: revoluţia mon­dială”. însuşi Stalin, în cartea sa „Leninismul teoretic şi prac­tic scrie: „Revoluţia victorioa­să într’o ţară are drept sarci­nă esenţială să dezvolte şi să susţină revoluţia în alte ţări”. Ştiind toate acestea, ştiind toate ororile şi cruzimile în­fiorătoare comise de bolşevici, în Basarabia, Bucovina şi ţă­rile baltice; ştiind că din Polo­nia ocupată de oastea lui Sta­lin, au fost trimişi în Siberia un milion de oameni, civili, fără altă vină decât că erau creştini-catolici (câţi au mai rămas în viaţă, erau încă în Siberia luna trecută, scrie eco­nomistul francez Saudée), cu­noscând deci toate procedeele din care a dispărut complet orice umbră de omenie, datori sunt toţi românii să vegheze ca nimic din ceea ce ar strica armoniei şi solidarităţii naţio­nale, să nu prindă rădăcini printre noi. Fiecare, în raza lui de acti­vitate, să facă totul să avem un front intern unit, strâns în­chegat, bazat pe respectul re­ciproc al drepturilor fiecăruia, sprijinit cu altruismul ce im­pune ajutorarea nu asuprirea fratelui, pentru a fi la înăl­ţimea abnegaţiei şi jertfelor celor cari la Kerci, la Char­­cow şi pretutindeni îşi dau sângele şi riscă totul spre a garanta nouă tuturor, ţării noastre, neamului nostru, li­bertatea, unirea, continuita­tea, viaţa! Cu gândul la ei, cu gândul la crucile cari străjuesc pe câmpiile îndepărtate mormin­tele ce-au închis în ele atâtea doruri şi atâtea visuri tine­reşti, exemplele lor să ne dea măcar bărbăţia de a suporta unele vremelnice lipsuri ine­rente stării de războini, să dea tuturora îndemnul de a-şi fa­ce datoria de român, de om, de frate, de fiu al aceleiaş mari familii care se cheamă Patrie. ÎNCHIDEREA anului LA UNIVERSITATEA ARDELEANĂ Cetatea universitară se pregă­teşte pentru închiderea anului şcolar. Un anuar voluminos ne va destăinui la timp, care a fost ac­tivitatea ştiinţifi­că şi pedagogică a şocatelor noastre superioare din Ardeal şi deopotrivă aportul lor în domeniul pregătirei profe­sionale a tineretului. Până atunci, însă, merită să încrustăm câteva note caracteristice din preocupă­rile şi rezultatele cetăţii univer­sitare, informând cu o zi mai de vreme publicul despre ceeace s’a lucrat şi s’a urmărit ca activitate predominantă în lafocraitariile înaltelor institute de cultură. Cercetarea istorică şi afirma­rea cadrului etnic al poporului român au stat pe primul plan. Cărturarii universităţii au soco­tit de cea mai mare importanţă atât documentarea opiniei publice europene asupra drepturilor ro­mâneşti, cât şi susţinerea acestora cu cea mai amplă argumentare ştiinţifică. Instituted naţional de istorie, Muzeul limbii române, ar­heologia, etnografia ,şi toate ce­­lelalte instituţii înrudite, n’au neglijat nimic în înfrăţirea va­lorilor spirituale şi legătura or­ganică a poporului român cu pă­mântul Transilvaniei. Un merit deosebit are univer­sitatea ardeleană în ce priveşte organizarea modernă a muncii şi producţiei. Economia de războiu a avut un­ sprijin efectiv din partea Institutului psihologic şi celui psihotechnic. Acestea, prin orientarea profesională şi selec­ţionarea aptitudinilor, au pus la îndemâna întreprinderilor indu­striale mii de lucrători capabili de o producţie optimă. Apoi, un pas şi mai­ hotărîtor s’a făcut în pregătirea profesională a tinere­tului din­ uzine, înfiinţându-se şcoli raţionalizate de ucenici în marile industrii şi încadrându-se pregătirea profesională în metode ştiinţifice atât de perfecte, încât astăzi, unele mari fabrici pot scoate muncitori specialişti în şase luni. Nu mai puţin, o contribuţie de prim ordin a adu® facultatea de medicină. Războiul a pus, pentru ea o serie de probleme noui, în­cepând cu pregătirea specială a personalului medical, până la (Continuare in pag. 3-a) Un detaşament de asalt german a pătruns până în imediata apropiere a liniilor sovietice şi e gata de atac. (Ph. Sehe) SITUAŢIA PE TEATRELE DE RĂZBOI Forţele germano-italiene au luat ofensiva in Cirenaica.­—Bătălia din pustiul Marmarica.— Operaţiile de curăţire din regiunea de sud a Charkovului de R. SEIŞANU Ca să poată salva de nimicire resturile forţelor din sectorul Izjum — Barwankowa (regiunea de la sud de Charkov), încer­cuite în câteva pungi mici şi deci fără nicio legătură între ele, comandamentul sovietic a orga­nizat în ultimele zile câteva a­­tacuri cu formaţiile blindate sprijinite de aviaţie. Această acţiune nu şi-a atins scopul, căci formaţiile blindate sovietice au fost împrăştiate şi în parte dis­truse. Descompunerea resturilor celor trei armate sovietice din grupul ofensiv principal al ma­reşalului Timoşcenko, a grăbit nimicirea lor totală. Operaţiile de curăţire a tea­trului bătăliei de la sud de Char­kov sunt în curs. Comunicatul M. C. G. german a anunţat, că numărul prizonierilor şi canti­tatea materialului de război, capturate în zona unde continuă operaţiile de curăţire, „creşte necontenit“. Ultima fază a bătăliei de la sud de Charkow poate fi considerată terminată prin victoria deplină şi strălucită a forţelor germane, române şi celelalte aliate din grupul armatelor comandat de mareşalul von Bock. In sectorul central al traflitu­­lui oriental acţiunile ofensive locale, sistematizate şi metodic dezvoltate de forţele germane, au avut ca rezultat încercuirea mai multor grupuri de unităţi sovie­tice. Avioanele germane au bom­bardat şi Vineri sectorul fortificat î­ncercuit Sevastopol (Crimeea), iar în bazinul oriental al Mării Negre, în apropiere de coasta Caucaziei, o escadrilă de avi­oane de luptă germană, a atacat mai multe vase de război so­vietice. In cursul acestui atac aerian, un distrugător sovietic a fost avariat. In zona oceanului îngheţat de nord, avioanele şi submarinele germane, care operează împo­triva convoiurilor de vase a­n­­glo-americane ce transportă ar­mament şi material de război destinat U. R. S. S., au conti­nuat urmărirea unui puternic convoi inamic, ce a fost atacat de mai multe ori şi cu succes, zilele trecute. Convoiul acesta, escortat de vase de război, se îndrepta spre portul Murmansk, când pentru întâia oară a fost surprins şi atacat în ziua de 25 Mai de avioanele de luptă, de câteva vase de suprafaţă şi de submarinele germane, la­­o dis­tanţă de aproape 100 mile nord de coasta Norvegiei. Vasele din convoi s-au împrăştiat şi au schimbat direcţia spre nord, dar ele au fost atacate de mai multe ori, atât de avioane, cât şi de submarine, în zilele următoare. Numărul vaselor de transport scufundate până Vineri totalizează o deplasare de 114.000 tone. Urmărirea celorlalte vase din a­­cel convoi anglo-american, con­tinuă. Sistemul navigaţiunii în for­maţiuni de convoiuri protejate de o escortă de vase de război, s’a dovedit în războiul actual, primejdios, căci el nu poate constitui o siguranţă, nici chiar pe căile maritime din Extremul nord al Oceanului îngheţat, unde condiţiile atmosferice şi gheţu­rile ar putea stânjeni activitatea avioanelor şi a submarinelor germane. Atacurile repetate cu succes de către avioanele şi for­ţele navale germane împotriva convoiurilor anglo-americane ce transportă armament şi material de război destinat sovietelor, şi care sunt îndrumate spre por­turile Murmansk sau Arhanghe­­lesk, dovedesc că spaţiul mari­tim al oceanului îngheţat şi al mării Barant, între coastele Norvegiei, U. R. S. S. şi câteva sute de mile spre nord, este controlat şi aproape dominat de forţele aeriene şi navale ger­mane. După patru luni de la sfârşi­tul contra-ofensivei germano­­italiene în Cirenaica, când fron­tul s’a stabilizat în regiunea si­tuată la vest şi sud-vest de To­bruk şi de­ atunci nu au fost de­cât acţiuni de recunoaştere, an­gajamente între patrule şi lupte aeriene, în ziua de 26 Mai for­ţele germano-italiene au început operaţiile ofensive. Puternice formaţiuni blindate, împărţite în mai multe coloane, sprijinite de aviaţia de luptă şi de bombar­dament, au atacat poziţiile în­tărite ocupate de forţele brita­nice comandate de generalul Ritchie, atât la vest, cât şi la sud de Tobruk, între Akroma, El Adem şi drumul parcurs de ca­ravane. De la 26 Mai bătălia continuă cu înverşunare. Avioanele de luptă germane şi italiene au a­­tacat aerodromurile şi concen­trările de trupe şi de tancuri din partea de vest a pustiului Marmarica. Comunicatul marelui cartier general italian anunţă că bătălia din Marmarica se desfăşoară în avantajul trupelor axei şi în cursul ei s-au captu­rat numeroşi prizonieri şi o pra­dă de război considerabilă. Drumul convoiurilor anglo-americane ce trece prin ocean­ul îngheţat spre porturile so­vietice Murmansk şi Arhanghelesk. Semnele xx indică atacurile date de forţele aeriene şi navale germane între 26—28 Mai, împotriva unui mare convoi anglo-american „LĂSAŢI IN PACE TRECĂTORILE CARPAŢILOR NOŞTRI“ Cuvântarea d-lui Sano Mach, vice-preşedintele consiliului de miniştri slovac, rostită la postul de radio Slovacia Bratislava, 29 (Raidor) — Sub titlul: „Lăsaţi în pace trecătorile Carpaţilor noştri“, şi subtitlul : „Răspunsul d-lui ministru Sano Mach la aiurelile unui anumit factor strein”, ziarul ,,Gardista” publică cuvântarea rostită de d. Sano Mach, vicepreşedintele con­siliului de miniştri, la postul de radio Slovacia. Această cuvântare constitue răspunsul la declaraţiile unei personalităţii politice streine, al cărei nume şi a cărei naţionali­tate nu sunt indicate, dar ale că­rei cuvinte sunt calificate drept necugetate şi provocatoare. „Purtăm de grije — a spus d. ministru Mach — ca ordinea să nu fie tulburată şi ca frontul in­tern să fie bine ţinut. Şi condu­cem poporul şi statul conform interesului nostru suprem: vic­toria. Soldaţii noştri pe frontul de răsărit şi-au îndeplinit până a­­cum datoria dincolo de orice aş­teptări. Ei au dovedit lumii că fac parte dintr-un popor rare nu numai că are dreptul la indepen­denţă, dar că are şi voinţa să şi-o păstreze şi să progreseze. De aceea respingem cu hotărîre cuvintele ofensatoare şi provoca­toare ale unor oameni politici străini, care ar voi să tulbure evoluţia şi colaborarea paşnică a popoarelor din Europa Centrală. Unul din aceşti domni a avut nu de mult nesocotinţa să spună că Europa, faţă de pericolul con­­t­­ra căruia luptă acum, nu se va putea articula decât atunci când trecătorile ei nordice vor fi date armatei maghiare. Acest om politic străin, care a aiurat astfel, ar trebui să i se dea­­ o lecţie bună. Noi însă nu vrem­­ să lecţii nim­ic un­. fi lunge să spun că aiurează. Şi dacă aş vrea­­ să dau o expresie mai nimerită acestui act, ar trebui să spun în limba maghiară „felrebeszolni”, adică „vorbeşte aiurea”. Spun a­­ceasta despre discursul care la noi, în Slovacia, a putut să pro­ducă oarecare nelinişte, deoarece a fost difuzat de două ori de un post de radio străin şi a fost pu­blicat în zeci de ziare. Noi însă nu ne supărăm pentru aceasta. Soldaţii noştri au arătat pe front că li se poate încredinţa apărarea trecătorilor Carpaţilor. Acestea numai atunci sunt sigur apărate, când le apără armata slovacă. Noi am luptat în aceste trecători contra duşmanului Eu­ropei Noui, pe când acest domn vrea să le aibă pentru alte sco­puri decât apărarea Europei, pen­tru reînoirea celei mai mari ne­dreptăţi şi a sclaviei. Evoluţia Europei Centrale nu­mai atunci este aşezată pe baze sănătoase când poporul slovac este stăpân pe munţii Tatra şi pe Carpaţii nordici. In orice altfel de stat, aceşti Carpaţi ar deveni munţii haiducilor şi pământul slovac câmp de luptă contra asu­pritorilor şi viaţa ar fi o neînce­tată revoluţie, până ce dreptatea ar învinge din nou. Respingem deci glasul omului politic străin. Aceasta o facem ca să nu se mai repete încercarea de a se turbura pacea în Europa Centrală. Nu ne-am lăsat provo­caţi atunci când în trecut ni se dădeau termene de existenţă, când ni se spunea că ei au drep­tul la Carpaţii nordici şi când făceau diferite profeţii ca să ne tulbure pacea. Dacă nu ne-am lăsat amăgiţi în trecut, în epoca unui început nesigur, astăzi în niciun caz nu ne lăsăm păcăliţi. Am dovedit şi pe front şi în ţară ce înseamnă să fii slovac. Observatorii străini obiectivi au judecat stările de la noi atât de favorabil încât, fără laudă, putem să spunem că sun­tem capabili şi avem dreptul să trăim liberi în casa noastră, inde­pendenţi şi suverani. La orice altă afirmare, răspun­sul nostru este clar, cum a fost totdeauna: „Noi suntem aci aca­să, suntem stăpâni şi nu lăsăm să fie altfel”. Fuehrerul a primit pe Subhas Chandra Bose, şeful mişcării naţionaliste indiene Berlin, 29 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei Ştefani trans­mite: Un comunicat oficial anunţă că Fuehrerul a primit la Marele său cartier general, în prezenţa d-lui von Ribbantrop, ministrul afacerilor străine al Reichului„ pe şeful mişcării naţionaliste in­diene, Subhas Chandra Bose, cu care a avut o lungă întrevedere. înainte de audienţă, d. Bose avusese o întrevedere cu d. von Ribbentrop Nr. 146 Luni 1 Iunie 1942 8 Pagini DIRECTOR ȘI ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU DUPĂ VICTORIA GERMANO-ROMÂNĂ DE PENINSULA KERCI CONSILIU DE MINIŞTRI PREZIDAT DE D. PROF. MIHAI ANTONESCU Joi, 28 Mai art., s-a ţinut un consiliu de miniştri sub preşe­dinţia d-lui prof. Mihai Antone­­scu, vice-preşedintele consiliului de miniştri, la care au participat toţi membrii guvernului şi d-nul general C. Voiculescu, guverna­torul Basarabiei, general C. Ca­­lotescu, guvernatorul Bucovinei, profesor Gh. Alexianu, guverna­torul Transnistriei şi profesor I. N. Finţescu, administratorul ge­neral al Creditului Naţional In­dustrial. Consiliul s-a ocupat cu proble­ma sprijinirii producţiei agri­cole şi industriale din Basarabia, Bucovina şi Transnistria. 1. D-nii guvernatori au expus felul cum a fost executat planul agricol în provincii, cu suprafe­ţele arate şi însămânţate în toamnă şi în primăvară, precum şi situaţia actuală a întreprin­derilor în funcţiune, pe categorii de industrii. 2. D. vice­preşedinte al consi­liului a dat directivele necesare ca, pe baza fişelor ce se vor în­tocmi, întreprinderile industriale din Basarabia şi Bucovina să fie grupate pe specialităţi, pentru ca delegatul fiecăreia din ele să participe la conferinţele care au loc săptămânal la ministerul e­­conomiei naţionale, subsecreta­riatul de stat al înzestrării ar­matei şi subsecretariatul de stat al aprovizionării, în vederea re­partiţiei materiilor prime şi a aplicării măsurilor administrative şi de finanţare pe care urmează să le ia guvernul pentru spriji­nirea producţiei industriale din întreaga ţară. 3. D. vice-preşedinte al consi­liului a dat directive generale de modul cum să fie condusă acţiu­nea de sporire a producţiei indu­striale şi agricole, cercetând îm­preună cu d-nii guvernatori si­tuaţia fiecărei industrii din Ba­sarabia, Bucovina şi Transnistria. 4. D. vice-preşedinte al consi­liului a arătat principiile după care se va face sprijinirea prin credite a activităţii industriale şi comerciale din aceste provincii. Consiliul a însărcinat pe d. ad­ministrator general al Creditului Industrial, I. N. Finţescu, ca îm­preună cu d. ministru al români­zării şi d-nii guvernatori, să în­tocmească pe baza acestor princi­pii propunerile de finanţare a în­treprinderilor industriale şi co­merciale românizate. 5. Consiliul s-a ocupat de che­stiuni de aprovizionare şi trans­porturi. 6. D. vice­preşedinte al consi­liului a dat dispoziţii să se pună în aplicare în provinciile desro­­bite decretul întocmit de subse­cretariatul de stat al românizării pentru acordarea de credite de românizare proprietarilor de imobile şi patronilor de între­prinderi industriale, care au su­ferit stricăciuni din cauza răz­boiului. Consiliul a rezolvat apoi lu­crări curente. SOLEMNITATEA DELA ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE Remiterea decoraţiilor conferite membrilor înaltei Curţi La înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sala mare a secţiilor unite, s-a desfăşurat solemnita­tea remiterii decoraţiilor confe­rite membrilor înaltei Curţi. D. profesor Mihai Antonescu, vice-preşedintele consiliului, a sosit la orele 4 la Palatul justi­ţiei unde la intrare a fost în­tâmpinat de d-nii: procuror ge­neral Gheorghiade, prim-procu­­ror Păduraru şi Porumbeanu, secretar general al ministerului Deschizând şedinţa solemnă în cadrul căreia s-au remis deco­raţiile membrilor înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, d. prof. Mihai Antonescu, vice-preşedin­tele consiliului, adresându-se ce­lor mai înalţi judecători ai Ţării, a rostit următoarele: Domnule Prim Preşedinte, Domnilor preşedinţi, Domnule procuror general. Domnilor consilieri, Venind aci, împlinesc o dato­rie de conştiinţă. Trebuia s’o fac din toamna a­­nului 1940, atunci când, ca mi­nistru al justiţiei, urmând bă­trâna tradiţie a consideraţiunii pe care Guvernul trebue să o b lroeg straturii Ţării, aveam justiţiei, fiind apoi primit de d. D. Gh. Lupu, primul preşedinte al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, d. procuror general Co­­man Negoescu şi de preşedinţii înaltei Curţi. Condus de d. prim preşedinte al înaltei Curţi de Casaţie şi de cei 4 preşedinţi de secţie, d. vice­preşedinte al consiliului, urmat de toţi membrii înaltului for judecătoresc, a intrat în sala secţiunilor unite, îndatorirea să vin la înalta Curte de Casaţie pentru a ex­prima credinţa mea în organi­zarea noastră judecătorească şi în misiunea naţională a Corpu­lui judecătoresc. Voiam însă, d-le prim preşe­dinte, aşa cum dvs. ştiţi, fiindcă v-am mărturisit-o, să nu împli­nesc o simplă formalitate con­venţională, oricât de tradiţională ar fi fost. Voiam să vin la înalta Curte numai atunci când voi fi putut arăta justiţiei respectul meu nu prin cuvinte, ci prin fapte, prin reforme şi măsuri de reorgani­zare, împrejurările au vrut să plec de la ministerul justiţiei înainte Ca, ST TpnTcri fio­­n­”fi Vă asigur însă că niciodată nu am încetat să port credinţa mea în dvs., respectul meu pen­tru misiunea înaltei Curţi de Ca­saţie şi pentru rolul dvs. spiri­tual, d-le prim preşedinte, de îndrumător al justiţiei româ­neşti. Şi am făcut-o nu prin cuvinte ci ori de câte ori con­ştiinţa şi răspunderea mea mi-o cereau. Azi adaug la împlinirea unei scumpe îndatoriri, bucuria de a aduce în numele Guvernului Ma­reşalului Antonescu mărturia de cinstire pe care M. S. Regele o face Magistraturii Ţării, prin conferirea unor înalte ordine d-lor magistraţi care compun înalta Curte de Casaţie, în frunte cu neîntrecutul prim preşedinte, d. D. Lupu. Domnule Prim Peşedinte, dom­­nilor înalţi judecători, aş dori să înţelegeţi că decoraţiile în regi­mul Mareşalului Antonescu, nu simt simple titluri convenţiona­le, mărturisiri formale de decret sau de Monitor Oficial, nici con­feriri de însemne pe cari să le poarte la solemnităţi cei ce le-au primit. In concepţia noastră, în regi­mul Mareşalului Antonescu, un ordin, o decoraţie est® o mărtu­rie de recunoştinţă şi de respect pe care Regele şi Guvernul Ţării o închină educator slujitorilor (Continuare in pag. 3-a) CUVÂNTAREA D-LUI PROF. MIHAI ANTONESCU, VICE-PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE MINIŞTRI D. prof. Mihai Antonescu rostindu-și cuvântarea

Next