Universul - Capitala, august 1942 (Anul 59, nr. 207-237)

1942-08-01 / nr. 207

r . Anul al 59-lea­­ Pagini Fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. EXEMPLARUL 5 LEI Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării Dir. G­le P. T. T. Nr. 24.464/939 URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-35 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.10.10. SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 ^ Sîmbăta 1 August 1942 . Pagini DIRECTOR SI ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU Înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov Prestigiul României Prestigiul României este în creştere. Sporeşte pe măsură ce trupele noastre confirmă şi în­mulţesc dovezile de vitejie şi îmbogăţesc­ răbojul­­ victoriilor. Este, bine­înţeles, o strânsă le­gătură între afirmarea virtuţi­lor militare ale unei naţiuni şi gradul de stimă şi consideraţie ce se acordă acestei naţiuni de către celelalte popoare.. Cu cât, în timp de război, un popor dovedeşte mai bine că nu se teme de moarte, cu atât este socotit mai vrednic de viaţă. O zicătoare orientală glăsueşte în­ sensul că nu merită să trăiască omul căruia i este frică de moarte. ^­0,statii săi, prin admi­rabilul spirit de jertfă al a­­acestor ostaşi, poporul român a făcut şi continuă să facă zilnic­­* dovada că nu se teme de * moarte, că înfruntă moartea cu toată bărbăţia. Prin aceas­ta îşi afirmă mai mult drep­­tul la viaţă şi se impune în stima şi respectul celelalte popoare. Desigur, la stabilirea presti­­giului­ unui popor intră în cumpănă şi alte elemente, cum e, de pildă, elementul cultural şi intelectual­ Şi în această privinţă poporul român poate sta cu fruntea sus şi poate pre­tinde să ocupe un loc onorabil printre popoarele culte ale Eu­ropei. La aceasta îi dă dreptul numărul îmbucurător al sa­vanţilor, scriitorilor şi cărtura­rilor a căror reputaţie a trecut de mult ganiţele ţării, dar mai ales contribuţia sa la cultura şi literatura altor popoare. In sprijinul acestei afirmaţii, po­menim în treacăt unele exem­ple-Printre poeţii şi scriitorii în proză de origină străină, cari au scris franţuzeşte şi au con­tribuit la îmbogăţirea litera­turii franceze, primul loc, din punctul de vedere al f­umăru-­ Alii, n­ 'ocupa luiAauin­. Venind, la popoarele mai a­­propiate de noi, se ştie că lite­­raturei ruseşti, românii au dat poeţi şi scriitori de mâna în­tâi­ Se ştie însă, pare, mai pu­ţin cât de importantă este con­tribuţia românilor la literatura neogreacă şi că cei mai buni autori dramatici ai sârbilor sunt români de origină, tot aşa cum, după mărturiile proprii ale scriitorilor sârbi, românii au fost pentru poporul sârb agenţii cei mai activi de cul­tură şi civilizaţie. Să mai po­menim, puter­ea spiritului crea­tor al poporului nostru, că fol­klorul ceh şi slovac datoreşte grupului de rom­i­­ardeleni, stabiliţi mai demult în Mora­via şi asimilaţ£U timpul, cele mai frumoase producţiuni în acest domeni Dar, aşa­­m am relevat la începutul ^durilor de faţă, virtuţile unitare ale unui po­por şi afi­narea acestor vir­tuţi au o urmare imediată o sporire e prestigiu- Aşa este astăzi a aşa a fost din toate timpul*- Intru cât ne priveş­te pe noi, românii, să ni se în­gădui sa evocăm unele fapte din trecut. Cum câteva zile, o publica­ţie slovacă a scos în evidenţă m£ea misiune istorică a erou­­lu român Ion Huniade Cor­­vu şi succesul strălucit cu are acest erou a ştiut să şi-o ndeplinească. In poezia popu­­ară epică sârbă — una din cele mai frumoase şi mai bo­gate literaturi epice din Euro­pa — Ion Huniade, „Sibianul Iancu”, aşa cum e numit de obiceiu, este proslăvit în nu­meroase poeme, fiind socotit ca un viteaz fără pereche, ca un apărător al creştinătăţii şi, în acelaş timp, ca un înţelept de ale cărui sfaturi toată lu­mea ţinea seamă. Toată lumea, inclusiv vestitul Marcu Crăi­­şorul cel mai mare erou legen­dar al sârbilor şi al celorlalţi slavi din centrul şi Su­d-Estul Europei. Un loc de cinste i se face în aceeaşi literatură şi lui Mircea cel Bătrân, care, cu românii săi, a alergat în ajutorul creş­tinilor, bătându-se vitejeşte la Nicopole şi în Câmpia Mier­lelor. Iar când, mai târziu, Mi­­hai Viteazul pătrunsese în Balcani, creştinii din acea par­te de pământ au crezut că su­nase ceasul liberării lor de sub Turci şi l-au proslăvit pe vi­teazul voevod român în cân­tece, care n’au fost date uită­rii nici până în zilele noastre. A fost, de asemenea, o legă­tură intre victoriile românilor pe câmpiile Bulgariei în răz­boiul din 1877-78 şi invitaţia adresată poetului nostru Va­sile Alecsandri de a lua parte la concursul organizat la Montpellier de „Asociaţia feli­­brilor” pentru cea mai bună poezie a Gintei latine. Cea mai bună poezie, răsplătită cu pre­miul întâi ,a fost tocmai cea făcută de Alecsandri. Am citat aceste exemple, ca să întărim şi mai bine adevă­rul, că prestigiul unei ţări spo­reşte în raport cu dovezile de vitejie ale poporului din acea ţară ,așa cum este acum cazul cu România. RELAŢIILE GERMANO-TURCE Istanbul, 30 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei DNR transmite: Noul ambasador al Turciei la Berlin, d. Saffad Arilan, care va părăsi Sâmbătă Ankara pentru a-şi lua în primire noul său post, a de­clarat unui reprezentant al agen­ţiei DNB următoarele : „Mă bucur că mă duc în Ger­mania căci sunt convins că voi­­ întâmpinat acolo cu cordialitate şi amiciţie. Prietenia noastră faţă de Ger­mania este sinceră şi­­solidă. Mă voi strădui din toate pu­terile să sporesc şi să întăresc, a­­ceasta amiciţie. Sforţarea valoroasă întreprinsă în acest sens de ambasadorul Rai­­chului în Turcia îmi va fi de­­un ajutor prețios". Submarin sovietic scufundat de forţe navale suedeze Stockholm, 30 (Radar). — Co­respondentul agenţiei „D. N. B.” anunţă o ştire dată de ziarul ,,Af­­tonbladet”, care spune că la înce­putul lunei iunie, forţe navale sue­deze au aruncat bombe asupra unui submarin sovietic, care scu­­undase un vapor suedez. Se crede că submarinul a fost cufundat, deoarece în locul lui a aparat la suprafață o mare pată 4 ulei. SITUAŢIA PE TEATRELE DE RĂZBOI După bătălia Donului. — Operaţiile ofensive germane. — „Al doilea front“ de R. SEIŞANU Marea bătălie a Donului fiind terminată, comandamentul ger­man exploatează situaţia favora­bilă ce s’a creat prin stăpânirea cursului acestui fluviu şi prin dezvoltarea capetelor de pod din­tre Voronej şi Rostov. Inamicul n’a reuşit să formeze un front defensiv nici în secto­rul cotului cel mare al Donului, spre a apăra zona Stalingrad, nici în sectorul Rostov-Tsymy­­lianskaia pe linia Donului infe­rior, spre a apăra Kubanul şi Caucazia. In primul sector forţele sovie­tice bătute şi împrăştiate au încercat să se retragă spre est de Dort, dar trupele germane şi române le-au tăiat retragerea, aşa că ele sunt ameninţate să fie în­cercuite şi nimicite. In al doilea sector, forţele so­vietice au fost silite să se re­tragă, atât din regiunea Bataisk spre Kuban, cât şi din regiunea dintre Donul inferior şi râul Sal, unde iarăşi au fost bătute şi o­­bligate să continue retragerea spre sud, fiind de aproape urmă­rite de trupele germane, care au angajat lupte cu ariergărzile lor. Formaţiunile rapide germane au luat cu asalt oraşul proletarskaja, centru industrial situat pe râul Maniei, pe unde trece calea fe­rată ce leagă această localitate de portul Novorosisk, de pe coasta Mărei Negre şi de ţinuturile de la nord-est ale U. R. S. S­Germanii au trecut şi râul Ma­niei spre sud. Râul acesta pre­zintă un interes deosebit pentru soviete, din cauza canalului dela vest dintre Proletarskaia și lima­nul Donului și a canalului dela est ce-l leagă de fluviul Huma ce se varsă în Marea Caspică lângă portul St. Birjasak. Sub re­gimul sovietic s’au construit cele două canale spre a se stabili co­municaţia între Marea Caspică, Marea de Azov şi Marea Neagră. Coloanele rapide germane, care înaintează la sud de Bataisk, au pătruns în regiunea Cu­banilui locuită de cazacii Mării Negre, in urma ocupării oraşului­ prole­tarskaia şi a înaintării coloane­lor germane spre Caucazia de nord, ziarele sovietice consideră situaţia primejdioasă. In regiunea capului de pod dela Voronej, alte atacuri sovietice, mai slabe, au fost respinse, iar în sectorul central şi de nord al frontului oriental s’au desfăşurat acţiuni locale, cu rezultate favo­rabile trupelor germane. Pe teatrul de război din Egipt, în zona El Alamein, activitate re­dusă de patrule şi de aviaţie din cauza furtunilor de nisip. Presa engleză continuă să se ocu­pe de evenimentele militare de pe frontul de sud răsăritean, care sunt considerate grave, în legătură cu crearea celui de al doilea front european, în occi­dent. Ziarul „Times“ într’un edi­torial critică uşurinţa acelora, care fără să ţină seama de situa­ţia pe ansamblul teatrelor de război şi în special de interesele Marii Britanii, cer cretarea ur­gentă a frontului No. 2 european, spre a se veni în ajutorul sovie­telor în această fază critică pen­tru armatele lor şi condamnă pe organizatorii de manifestaţii pu­blice, care cer guvernului „de­barcarea trupelor pe continent", când nu ei sunt indicaţi să ia de­cizi­uni ce interesează strategia, ci numai elementele responsabile politice şi militare anglo-ameri­­cane. Faţă de curentul ce-l în­cearcă să-l formeze în opinia pu­blică britanică, elementele pro­­sovietice din Anglia, presa ger­mană invită Marea Britanie să încerce aplicarea pe teren a fron­tului al doilea continental, des­pre care se vorbeşte atât de mult şi de atâta vreme, căci Ger­­mania este pregătită să-i facă faţă în condiţiuni surprinzătoare pentru amatorii de nouă fronturi. De fapt există un front defensiv Occidental german care a înce­put să fie organizat încă din vara anului 1940. De-atunci Germania a construit fortificaţii de-a lungul coastei oc­cidentale şi a stabilit în diferite puncte importante baterii de coa­stă de cel mai mare calibru şi unităţi de artilerie ale marinei. Frontul maritim occidental ger­man, dispune de o zonă puternic fortificată, a cărei adâncime va­riază după importanţa sectoare­lor şi a punctelor de sprijin. A­­ceastă zonă a fost echipată după cele mai moderne concepţii în materie de fortificaţii, pe temeiul planurilor întocmite de un ser­viciu de stat major specializat in asemenea lucrări, care, bineînțe­­les, fi luat în seamă toate cele­'lit.l­ % ' A-r . f fi C*Om­- ■ (Continuare in pag. 2-a) NOTE REVIZUIRI NECESARE Nu încape îndoială, instituirea preţurilor maximale este doar o prudentă şi necesară măsură admi­nistrativă, într-un domeniu în care numai omenia negustorului şi dis­ciplina cumpărătorului ar putea de­termina o situaţie aproape normală. O revizuire a acestor preţuri este absolut necesară. La multe articole s’au fixat şi se menţin preţuri ma­ximale cari, dacă-şi aveau justifica­rea la vremea când au fost fixate, nu şi-o mai au acum. (Ni s’a citat exemplul cu mâncările de ouă, la restaurante; ele au fost fixate când oul era 13-14 Iei, şi se menţin şi azi, când oul e 7-8 lei...). O privire aruncată asupra fructe­lor, — destul de multe anul acesta, — naşte o nedumerire foarte firea­scă. Să fie oare deajuns că, la mar­fa respectivă, negustorul a pus un carton înfipt într’un băţ, afişând un preţ pe care chiar el, negustorul singur, şi l-a fixat ? Autoritatea ar trebui, în acelaş timp, să vadă ce au devenit aşa nu­mitele menu-uri fixe, obligatorii la toate restaurantele. Este dovedit că uneori, se dau, oamenilor nevoiţi să recurgă la acest menu, nişte resturi inacceptabile, menite să indigneze până şi pe cel mai îngăduitor client. Autoritatea, desigur, n’a urmărit să dea cetăţenilor doar satisfacţia de a vedea că lângă orice marfă stă înfipt şi un carton în vârf de băţ, şi că pe orice listă de bucate scrie şi „menu fix“. Trebuie să se vadă din ce constă acel menu şi pe ce temeiuri negustorul și-a fixat, singur, prețul pus lângă grămada de marfă ! — M. Negru. A SOSIT POŞTA Iată un eveniment aşteptat cu nerăbdare de ostaşi, ca­i, bucuros, renunţă la odihnă pentru ca să citească rândurile trimise de cei de acasă. (P.P.) V Trupele gene înaintează repede la sud de cursul inferior al Donului Berlin, 30 (Rador). — După im­­formaţiuni sosite la înaltul co­­mandament al armatei germane asupra luptelor care se desfă­şoară la sud de cursul inferior al Donului, trupele germane îna­intează repede spre sud. Prin lu­pte înverşunate, arier­gărzile bolşevice au încercat în ziua de 29 iulie să stăvilească înaintarea germanilor la sud de Don. Rezistenţa sovietică a fost sfă­­rîmată de formaţiuni ale arma­tei germane şi de formaţiuni SS înarmate şi urmărirea bolşevici­lor înfrânţi a continuat. Trupe rapide și detașamentele germane blindate au pătruns în rândurile coloanelor inamice, care se retrag. O divizie blindată germană a făcut cu acest prilej 700 de pri­zonieri în sectorul de la sud de Rostov. In regiunea cursului superior al râului Maniei, bolșevicii con­tinuă să fugă în spre sud, după ce trupele germane au luat cu asalt importantul nod feroviar Proletarskaia. Prin atacuri repetate, în valuri, aviaţia germană, punând în ac­ţiune avioane de luptă şi de di­strugere, a secundat înaintarea armatei de uscat. Intr’o acţiune de protecţie şi de extindere a capetelor de pod ger­mane din sectorul Maniei, avioa­ne de luptă şi în picaj au sleit rezistenţa bolşevicilor în poziţiile lor de luptă, construite în grabă, şi au risipit coloanele inamice care cedează terenul. SUCCESELE UNEI DIVIZII GERMANE Berlin, 30 (Rador). — După cum se comunică din izvor mi­litar, o divizie rapidă germană, originară din Wuertemberg, a distrus la 29 iulie 68 de care blindate sovietice, cu prilejul luptelor defensive împotriva a­­tacurilor de ușurare date de tru­pele sovietice în regiunea de la sud de Donul inferior. Portul Rosta din peninsula Kola bombardat de germani Berlin, 30 (Rador).­­ Avioane germane de luptă au atacat ieri amenajamentele şantierelor din portul Rosta, situat în peninsula Kola, înregistrându-se rezultate bune. Bombele aruncate au lovit obiectivele ţintite şi au pricinuit mari stricăciuni și incendii. Două avioane sovietice au fost doborîte în lupte aeriene. Stalin a ordonat trupelor bolşevice să nu se mai retragă Geneva, 30 (Radar). — Co­respondentul agenţiei „D. N. B.“ transmite: Postul de radio New-York anunţă că Stalin a ordonat trupelor bolşevice să nu se mai retragă, în nici un caz. ❖ Berna, 30 (Radar) — Corespon­dentul agenţiei „Ştefani“ trans­mite . Se anunţă din Moscova că Sta­lin în persoană a publicat un or­din de zi prin care declară că ori­ce retragere de aci înainte nu mai este permisă „Fiecare ofiţer şi fiecare soldat trebue să rămâ­nă pe loc sau să moară. Nu mai există decât victorie sau moarte". CE LE TREBUIE ALIAŢILOR CA SA CÂŞTIGE BĂTĂLIILE Roma, 30 (Rador). — Revista nord-americană „Time“ face ur­mătoarea elocventă constatare: „Englezii şi nord-americanii trebue să fie convinşi că pentru a câştiga bătăliile trebue să ai ge­nerali buni. Generalii inamici sunt supe­riori celor ai noştri. Iată pentru ce inamicul câştigă totdeauna“. Avioane „Stuka“ pe frontul El Alantéin Berlin, 30 (Rador). — In cursul zilei de ieri, avioanele de bom­bardament în picaj germane au atacat cu efect bun poziţiile inamicului din regiunea de sud a frontului de la El Alaméin. însoţite de avioane de vână­toare, avioanele germane STUKA „Ju 87” au pătruns până a­­proape de oaza Qattara, care se găsește mai departe de depre­siunea Qattara, bombardând grupurile de forțe blindate ina­mice, care se aflau acolo. Mai multe bombe au făcut explozie chiar în taberele de lociuit. PE FRONTUL DE RĂSĂRIT Pioneri italieni constr­uesc un pod peste Doneț. MERSUL OFENSIVEI GERMANE A MODIFICAT BRUSC RELAŢIILE ANGLO-SOVIETICE Prin telefon de la corespondentul nostru particular din Berlin Berlin, 30. — Cercurile berli­­neze constată că în relaţiile din­tre Anglia şi Soviete a interve­nit brusc o nouă tendinţă. Astfel, întreaga presă engleză este de părere că mersul ofensi­vei germane de pe Don a schim­bat cu totul situaţia de până a­­cum şi ca Sovietele trebue să re­nunţe deocamdată la crearea unui al doilea front şi să reziste cu orice preţ pe propriul lor te­ritoriu, punând cât mai multe forţe în luptă. îndemnul acesta e considerat de cercurile berlineze ca de na­tură tipică engleză şi denotă o modificare completă a principii­lor strategice ale aliaţilor. Se poate constata, în orice caz, că în Anglia nu se mai vorbeşte acum de loc de crearea unui al doilea front, cercurile britanice accentuând în acelaş timp că bol-RSB­şevicii nu trebue în niciun caz să dea înapoi. O dovadă despre faptul că şi Sovietele au început să se aco­modeze cu această situaţie o con­­stitue şi manifestul lui Stalin a­­dresat armatei roşii, în care a­­cesta ordonă armatelor sale să apere cu cea mai mare îndârjire orice petec de pământ sovietic, necedând nicăeri ofensivei ger­mane, oricât ar costa această re­zistenţă. Acest apel al lui Stalin confir­mă în totul concepţia germană că orice cedare de teritoriu din par­tea Sovietelor ar avea consecinţe din cele mai dezastroase pentru aceştia, ceea ce anihilează afirma­ţia de până acum a aliaţilor că spaţiul n’ar juca niciun rol în luptele dintre germani şi bolşe­vici. In apelul lui Stalin se mai spu­ne între altele că germanii ar fi început să-şi retragă rezervele d® pe frontul de est, transportăm­du-le în vest. Faţă de aceasta, se precizează aci că afirmaţia nu este exactă, deoarece comandamentul german a ştiut să-şi repartizeze de la înce­put forţele în aşa fel în­cât să nu­ fie nevoit să le transporte de pe un front pe altul. Examinând situaţia aşa cum sil prezintă, cercurile germane sunt de părere că toate calculele pe care le fac aliaţii, şi toate ştirile răspândite de propaganda ace­stora nu corespund de loc reali­tăţii, acţiunea anglo-saxonă şi ai aliaţilor bolşevici fiind pretutin­deni paralizată de strategia ger­mană, care va şti să obţină vic­toria definitivă în actualul război. ...dintr’un sat ocupat de trupele noastre în regiunea Donului inferior. (P.P.) Epidemia de holeră se întinde mereu la Shanghai Shanghai, 30 (Radar).— Cores­pondentul agenţiei „Havas Ofi“ transmite : Epidemia de holeră se întinde mereu. S-au înregistrat 650 de cazuri. Au fost luate nouă mă­suri de protecţie : cei cari nu pot să dovedească, la c­ercetările pol­iţiei, cu certificate, că au fost vaccinaţi, sunt vaccinaţi în mod obligatoriu. ❖ Shanghai, 30 (Rador). — Co­respondentul agenţiei „D. N. B.” anunţă: Consiliul municipal al concesiu­­neî internaţionale din Shanghai a făcut cunoscut joi că epidemia de holeră s’a întins şi în concesiunea internațională. Alegerea unei­­earticioa­ii de EUGEN DIMITRIE PETIT Consilier la înalta Curte de Casaţie . Pentru judecători, baroul este magistratura de cealaltă parte a barei. înfrăţit cu aceasta, baroul constituie ţinta majorităţii tine­retului nostru, titlul de avocat deschizând toate uşile , ceia ce explică marele număr de în­scrieri la Facultăţile de drept. Arătam de la început, că fiind vorba de alegerea baroului drept carieră, lăsăm la o parte nenu­măraţii studenţi care iau diplo­ma spre a,reuşi să fie numiţi în imensa armată de slujbaşi ce împovărează — de multe ori tot atât de oneros de cât de nefo­lositor ! — bugetul Statului. Ne gândim deci numai la cei­­ce se înscriu în barou, cu gân­dul de a practica efectiv, deci a deveni adevăraţi avocaţi. Şi de aceştia sunt destul de mulţi! Despre profesiunea de ,avocat, celebrul decan al baroului Pari­sian Henri-Robert scrie în car­tea sa „L’avocat” : „Nu este deajuns a voi. „Spre a reuşi în barou sunt „necesare daruri naturale şi o „educaţiune technică cât se poa­­­te de completă. „In toate timpurile avocatul a trebuit să posede cultură foarte întinsă şi foarte adâncă”. Deci, o adevărată vocaţiune, adăugăm noi. Spre deosebire de magistratu­ră care dă celor ce o aleg nu­mai satisfacţii de ordin moral, în avocatură — pentru cei ce reuşesc — satisfacţiile materiale sunt la aceiaşi înălţime. Avocatura este însă şi ea o ca­rieră plină de greutăţi, pretin­zând în prim rând o cultură en-(Continuare in pag. 2-a) Baroul ciclopedică, pe lângă cea juriji­dică. Avocatul trebuie­ să ştii de toate. Apoi este talentul, care la avo­caţi urmează a fi examinat din­ două puncte de vedere: spiritul juridic şi darul de a vorbi. Spiritul juridic ar fi acea însu­şire specială, talentul pe care îl au unii oameni de a pătrunde şi rezolva problemele de drept. O­­mul vine pe lume cu acest ta­lent, cum se naşte cu acela de a fi scriitor, pictor, compozitor muzical... El se desvoltă prin­ studii şi practică Avocatura este o adevărată artă. In privinţa darului de a vor­bi, credem că la examenul de , admitere în Facultăţile de drept,­ candidaţii în loc să fie puşi traduce din limba latină (de nici­ o utilitate pentru învăţământul dreptului modern!), ar trebui lăsaţi să recite înaintea com­i­­siunii de examinare, iar pe u­r­mă, în facultate, ei să urmeze un curs de dicţiune. Căci avo­,­­calul care nu poate vorbi, are a fi considerat ca atins de o ade­vărată infirmitate, care chinuieş­te pe judecători şi este de multe ori funestă pentru interesele clienţilor. Pentru prestigiul baroului, ur­mează c­a acesta să-şi reexami­neze cât mai des lista membrilor săi, eliminând în mod riguros pe cei ce nu practică adevărata a­­vocatură Aceştia compromit în­tregul corp de elită, al avocaţi­lor, care este şi trebuie să fie Pe frontul Don, ofiţerii români botează copiii locuitorilor din satele eliberate de sub teroarea bolşevică.­­ (P.P.)

Next