Universul - Provincie, octombrie 1942 (Anul 59, nr. 268-298)

1942-10-14 / nr. 281

Anul al 594ea 8 Pagini Fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNS VERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov *­­ EXEMPLARUL 5 LEI Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării Dir. G­ le P­ T. T. Nr. 24.464/939 Nr*. 28£ Miercuri 14 Octombrie 194­­8 Pagini DIRECTOR Şl ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE Şl TELEFONICE REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NR. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 Educaţia extraşcolară Tineretul de ambe sexe —­ fetele între 12—20 ani şi bă­­eţii între 12—17 ani — este obligat, conform legii privi­toare la educaţie şi instrucţie extraşcolară, să se înscrie în unităţile extraşcolare şi să ia parte regulat la şedinţele săp­tămânale de educaţie. Iată o măsură care, dacă i se va da toată atenţiunea, dacă la temeiul ei va sta, în aplica­re, seriozitatea cerută de o chestiune atât de importantă ca educarea tineretului, dacă în această operă de educaţie ,se va urmări pregătirea şi în­drumarea tineretului pentru îndatoririle lor viitoare de ce­tăţeni şi dacă în acel­aş timp, alegerea elementelor însărci­nate cu această educaţie va fi făcută cu discernământul ne­cesar, va da desigur rezultate bune şi, cu timpul, educaţia extraşcolară va putea deveni o instituţie naţională menită­ să cimenteze solidaritatea în­tre clasele sociale, să dea tine­retului încrederea în el însuşi şi să-i întărească simţul dato­riei, să concretizeze în mintea lui i­deea naţională şi con­ştiinţa cetăţenească, să-i dez­volte însuşirile individuale a­­ju­tându-le şi îndru­mându-le, să-l facă să înţeleagă utilita­tea şi nobleţea muncii, într’un cuvânt, să formeze buni cetă­ţeni. A fost o lacună care n’a în­târziat să producă neajunsuri­le fatale. Lăsat în voia soartei, tineretul între 12 şi 20 de ani, lipsit în foarte multe cazuri din cauze adesea justificate, de controlul şi educaţia fami­liară, era bătut de toate vân­turile, atras deferate promisiu­nile, amăgit de toate teoriile şi pradă tuturor instinctelor. Şcoala, fireşte, este, prin însăşi menirea ei, un îndrumător al tineretului — dar şcoala, fie că dintr’o greşită concepţii, şi-a îndreptat sforţările numai în direcţia instrucţiei negli­jând educaţia şi îngrijirea su­fletească, fie că programul­­ei prea încărcat nu-i lăsa răga­zul pentru alte preocupări, n’a putut să îndeplinească şi mi­siunea de educatoare socială, de pregătitoare şi îndrumă­toare a viitorilor cetăţeni. Şi, pe de altă parte, cum nu tot tineretul, continuă să urmeze cursuri şcolare şi după vârsta de 12 ani, educaţia extraşco­­lară priveşte mai ales pe aceştia. Principial deci, nu se poa­te contesta utilitatea acestei e­­ducaţiuni extraşcolare insti­tuită prin obligaţiunile parti­­cipărei întregului tineret care nu urmează regulat cursurile vre­unei şcoli publice, confe­sionale sau particulare, la şe­dinţe săptămânale de educa­ţie. Realizarea acestei utile mă­suri însă, nu trebue făcută cu uşurinţă. Ea corespunde în­­tr’adevăr unui imperativ na­ţional şi de aceea, în aplicarea ei, va trebui să se ţină seama de toate condiţiile cerute de o măsură cu un caracter atât de complex. In primul rând­ tre­bue să se ocupe, printr’o ac­tivă propagandă care revine în mare parte şi mai ales în centrele rurale preoţilor, das­călilor şi elementelor admi­nistrative locale, o atmosferă de bună voe şi de încredere în­ instituirea acestor şedinţe educative. Obligativitatea le­gală va pierde astfel cu înce­tul caracterul ei aspru, ea de­venind prin însăşi participarea benevolă şi entuziastă a tine­retului la cursurile educative, inutilă. Pe de altă parte, a­­ceste şedinţe săptămânale tre­bue să fie lipsite de rigidita­tea şcolastică. Ele trebue să se desfăşoare într-o atmosferă familiară, să fie atractive, plă­cute, interesante pentru sufle­tul şi mintea unui tineret încă fraged. Şi mai sunt şi alte multe condiţiuni de care va trebui să se ţină seama, după cum am spus mai sus. Este o operă mare de făcut Dacă ea va­ fi pusă în practică cu toată seriozitatea şi cu în­ţelegerea realităţei, cu bună voinţă faţă de acest tinerel nepregătit încă pentru viaţă dar, mulţi obligaţi totuşi, ci toată vârsta lor fragedă, să-i cunoască greutăţile şi tristeţi­le, se va face desigur un pas important şi util pe acest drum al educaţiei extraşco­­lare. „D-nii miniştri Vassileff şi Radoslavoff la Suveranul României“ Sofia, 11 (Rador). — Ziarul UTRO, sub semnătura d-lui Da­­mianoff, publică o corespondenţă din Braşov intitulată: „D-nii miniştri Vassileff şi Radoslavoff la Suveranul României. M. S. Regele Mihai I a manifestat un mare interes pentru progresele Bulgariei“. Miniştrii bulgari, spune între altele ziarul, au fost primiţi de Suveranul României la Sinaia, care s-a întreţinut timp îndelun­gat cu ei, arătând un mare inte­res pentru poporul vecin. După audienţă, cei doi miniş­tri bulgari au împărtăşit repre­zentantului ziarului UTRO fru­moasele impresii ce le-au rămas din această primire. Am fost foarte cordiali primiţi de Suveran, au declarat miniştrii bulgari. Suveranul României ur­măreşte foarte atent desvoltarea evenimentelor politice şi este foarte bine informat în toate pri­vinţele. Cu tot războiul, au adăugat mi­niştrii bulgari, poporul român munceşte tenace şi cu bune re­zultate în toate direcţiile. In Ro­mânia, îndeosebi tehnica a atins înălţimi de invidiat. Spania sărbătoreşte 450 de ani de la descoperirea Americei Madrid, 11 (Rador).­­ Cores­pondentul agenţiei „Ştefani“ transmite: Sărbătorile celebrând cea de a 450-a aniversare a descoperi­rii Americii au început Dumi­nică în întreaga Spanie. . La Madrid, în palatul Santa Cruz, in prezenţa înaltelor auto­rităţi spaniole, a reprezentan­ţilor diplomatici şi a numeroase alte personalităţi, generalul Jor­­dana, ministrul de afaceri străi­ne, a inaugurat expoziţia carto­grafică a Indiilor. Ziarele subliniază acest eveni­ment în mare relief. Prizonieri- sovietici- capturaţi, (p. p.) IN ZECE ZILE AVIAŢIA SOVIETICĂ A PIERDUT 459 DE APARATE Berlin, 11 (Rador). — După cum s’a anunţat în comunica­tul militar de astăzi, pierde­rile în avioane ale Sovietelor intre 29 Septembrie şi 9 Oc­tombrie se ridică la 459 de aparate, pe când pierderile germane pe frontul de răsărit In aceeaşi perioadă de timp sunt numai de 36 de avioane. Acest raport de pierderi de aproape 13:1 caracterizează mai bine decât orice pledoa­rie catastrofala situaţie şi pu­terea de luptă din ce în ce mai redusă a aviaţiei sovie­­­tice. După cum se anunţă din izvor militar, sovieticii au fost siliţi chiar de o bună bucată de vreme să înlocuiască avi­oanele moderne de vânătoare şi bombardament distruse în massă, prin avioane de a doua linie sau chiar prin avioane de şcoală. LUPIE ÎNVERȘUNATE LA CAPUL DE POD DELA RIEV Trupele germane au pătruns adânc in dispozitivul inamic Berlin, 11 (Rador). — In sec­toarele central şi nordic ale fron-­­ tului de răsărit ,activitatea de­­ luptă s’a mărginit mai mul la acţiuni locale, care au avut de­­ scop să întărească poziţiile cuce­­­­rite anterior de germani. , înaltul comandament al forţe­lor armate germane precizează că o activitate de luptă deosebită a domnit la capul de pod de la Rjev, unde au fost respinse mai multe încercări de străpungere sovietice, liniile rămânând apoi stabilite la o mică depărtare, de se puteau auzi strigătele dintr-o parte și alta. Trupele germane au trecut la atac după o scurtă pregătire de artilerie și au pătruns adânc în dispozitivul inamic. Primele li­nii sovietice au fost complet ză­păcite de surpriză. Pe măsură ce atacul înainta, rezistenţa sovie­tică devenea însă tot mai înver­şunată, culminând cu un contra­atac sprijinit de care blindate şi de un violent foc de artilerie. In luptele corp la corp care s’au în­cins atunci, infanteriştii şi pio­­nerii germani au rezistat victorios unor forţe mult superioare nu­­mericeşte. Formaţiuni de avioane de luptă germane au susţinut atacurile ar­matei terestre, atacând cu bombe şi armele de bord concentrările de trupe de la sud-est de Rjev. Prin lovituri de bombe în plin, avioanele germane au nimicit un tren de transport care se afla pe drum şi au mai avariat alte două­­ trenuri de marfă. Avioanele germane și spaniole care făceau de escortă avioanelor de bombardament au doborît în luptele aeriene angajate cu avi­oanele de vânătoare inamice,­­ unul din avioanele de vânătoare sovietice. ÎNCERCUIREA unui grup DE FORTE BOLȘEVICE IN REGIUNEA DE NORD-VEST A CAUCAZULUI Berlin, 11 (Rador). — După cum anunţă un comunicat al înaltului comandament al forţe­lor armate germane, încercuirea unui grup de forţe bolşevice în regiunea de nord-vest a Cauca­­zului este datorită cooperării exemplare dintre formaţiunile de vânători de munte şi forţele armate aeriene care sunt anga­jate aci. Un efort combativ şi o agili­tate alpinistă întinse până la cel mai înalt grad sunt indispensa­bile pentru a se învinge diferen­ţele de altitudine şi pentru a încercui poziţiile bolşevice să­pate în stânci, bine construite şi apărate cu înverşunare. Artileriştii de munte îndeosebi­ trebue să treacă prin încercări cu totul extraordinare pentru a urmări îndeaproape cu materia­lul lor greu trupele de şoc prin albiile morenelor şi dealungul potecilor pentru măgăruşi. In ciuda tuturor acestor difi­cultăţi, vânătorii noştri de mun­te au reuşit să străpungă liniile de baraj eşalonate în adâncime, pline de cazemate, betonate, şi să încer­ue pe inamic. Numeroase încercări de ieşire şi atacuri de diversiune ale tru­pelor de elită bolşevice din sec­toarele de luptă învecinate au fost adesea respinse numai cu grenadele de mână şi cu armele uşoare ale infanteriei, bolşevicii suferind mari pierderi. Avioane de bombardament în picaj au bombardat la nord-est de Toapse două trenuri blindate bolşevice, care veneau în ajutor. Serios atinse, trenurile au ră­mas imobilizate pe calea ferată distrusă. FUEHRERUL A DECORAT PE GLORIOSUL AVIATOR JOACHIM MÜNCHEBERG Berlin, 11 (Rador). — Fuehre­­rul a primit Sâmbătă la cartie­rul său general pe cunoscutul aviator german de vânătoare Joachim Müncheberg, căruia i-a remis insignele Frunzelor de ste­jar cu spade la Crucea de Cava­ler al ordinului Crucea de Fier. Căpitanul Müncheberg a do­­bândit până acum 125 de victorii aeriene, dintre care 80 în lupte date împotriva aviatorilor en­glezi deasupra Canalului Mâne­­cei şi mai ales în s­paţi­ul aerian din Mediterana, unde i se spune „Vânătorul Maltei”. Căpitanul Müncheberg a pri­­mit, încă de mai­­mult timp, ca primul soldat german, Medalia pentru bravură în aur, din mâi­nile Ducelui Mussolini. El are 23 de ani şi jumătate, fiind cel mai tânăr comandant din aviaţia germană. Totdeodată, căpitanul Münche­berg este foarte cunoscut ca spor­tiv german, ştiut fiind că a luat parte cu mult succes la concursu­rile de atletism de pe Stadionul Olimpic din Berlin. DESFIINŢAREA COMISA­RILOR POLITICI Roma, 11 (Rador). — „Gazzetta del Popolo“, comentând desfiin­ţarea comisarilor politici din ar­mata sovietică, scrie că hotărîrea lui, Stalin, care din punctul de vedere al propagandei urma să fie interpretat drept o manifes­taţie de forţă, nu este în reali­tate decât manifestaţie de slăbi­ciune. Tun greu antiaerian capturat de la sovietici. (P. P.) Atacu­l infanteriei noastre. (P. P.) TRATAMENTUL PRIZONIERILOR DE RĂZBOI O declaraţie oficială engleză. — Precizările înaltului Comandament german Berlin, 11 (Rador). — Referi-­ ior la cazul legării prizonierilor de război, guvernul englez a dat la 10 octombrie o declaraţie ofi­cială, care conţine următoarea expunere a faptelor în versiune engleză: „Cu prilejul atacului dela Diep­pe, s’a dat un ordin fără împu­ternicire superioară, ca să se lege dacă este posibil mâinile prizo­nierilor, pentru a nu putea dis­truge documentele lor. La recla­­maţia guvernului german, minis­terul de război britanic a dat imediat o declaraţie, chiar mai înainte de a fi putut întreprinde cercetări, după care un asemenea ordin, dacă va fi fost dat, va fi imediat retras, deoarece guvernul era de părere că probabil ordinul de legare a prizonierilor va fi fost executat indiferent de împreju­rări. După cercetări minuţioase, nu s’a găsit nicio dovadă că vreunuia dintre prizonierii aduşi dela Diep­pe i s’ar fi legat mâinile. Totuşi, existenţa ordinului a fost dovedită şi ordinul în chestiune a fost re­tras. Atacul dela Sereq a fost efec­tuat de un grup de 10 oameni, o­­fiţeri şi soldaţi■ Şapte oameni din această echipă au­­luat 5 prizonieri germani. Mâinile germanilor au fost legate, pentru ca oamenii, cari conduceau pe prizonieri, să-i poată conduce mai uşor. Referitor la aceasta, nu s’a dat niciun or­din scris, sau vreo sugestie. Se ce­reau însă măsuri de precauţiune, de­oarece prizonierii urmau să fie conduşi prin faţa cazărmilor ocupate de germani. Cu toate a­­ceste măsuri de prevedere, 4 din­tre prizonierii germani au început să strige şi au fost împuşcaţi, p pentru a-i împiedica să atragă a­­tenţia”. După cum află agenţia de ştiri germană cu privire la acest caz, înaltul comandament al forţelor armate germane va publica în cu­rând o expunere generală de mare amploare asupra tratamen­tului prizonierilor de război ger­mani de către englezi. In afară de expunerea docu­­­mentară a înaltului comandament al forţelor armate germane, se mai fac următoarele precizări: Prin declaraţia precedentă, gu­vernul britanic recunoaşte pen­tru prima dată că într’adevăr a iKp furfîini pailit.ar țwifpT­Î1'* de legare a prizonierilor, aşa cum a fost anunţat de comunicatul înaltului comandament al forţelor armate germane. Declaraţia bri­tanică, după care după cercetări minuţioase nu s’a putut stabili că vreunui prizonier adus dela Dieppe i s’ar fi legat mâinile, este fără importanţă, deoarece a­­cest lucru nu a fost afirmat nici odată din partea germană. Se subliniază însă că, aşa cum a fost anunţat prin comunicatul din 7 octombrie cu toate amănuntele, un număr de soldaţi germani, cari căzuseră temporar în mâinile bri­tanicilor, au fost legaţi cât a du­rat captivitatea lor. Pentru acea­sta, există depoziţiile reglemen­tare judecătoreşti ale soldaţilor în chestiune. Totodată, mai există şi o fotografie legală, după care un soldat german din organizaţia Todt şi-a găsit moartea ca prizo­nier, fiind legat. Fără să ţină seama de aceste dovezi care nu pot fi respinse, ministerul de război britanic vrea să facă a se crede că un ordin a cărui existenţă a fost consta­tată, nu ar fi fost executat de soldaţii şi ofiţerii subordonaţi. Asupra atacului de pe insula Sercy, comunicatul ministerului de război britanic recunoaşte că cei cinci soldaţi prizonieri au fost legaţi. La sublinierea britanică, după care patru soldaţi ar fi în­ceput să strige şi au fost apoi împuşcaţi pentru a-i împiedica să alarmeze pe camarazii lor, se con­stată din partea germană. In clipa când au fost luaţi pri­zonieri, o parte din soldaţii ger­mani erau în picioarele goale sau în ciorapi şi îmbrăcaţi numai în cămăşi. Declaraţia britanică după care prizonierii au fost împuş­caţi pentru a nu produce sgomot şi larmă, este absolut ridicolă. Fără nici o îndoială că împuşcă­turile au făcut mai mult sgomot. Totuşi, englezii se înşeală când afirmă că au împuşcat 4 din cei 5 prizonieri germani, căci de fapt, nu au împuşcat decât 2. Unul a fost rănit, iar altul a reuşit să fugă. Printr-o întâmplare fericiă, aceşti doi soldaţi sunt astăzi sin­gurii martori ai acestui tratament barbar pe care englezii îl aplică prizonierilor de război. Depoziţiile lor au fost consem­nate prin procese verbale judi­­© nive.­ La începutul războiului (22 iu­nie 1941), imensele masse de ar­mate ale ambilor beligeranţi se opuneau una alteia pe o distanţă de ca. 2500 km. lungime, de la Marea Polară până la Marea Neagră. Germanii au reuşit întâi la 10 iulie la Bialistok şi Minsk şi apoi în diferite rânduri, să facă spărturi în fronturile înţepenite ale armatelor bolşevice, folosin­­du-se de temutele tancuri şi de tactica de spargere întrebuinţată cu succes în apus contra, france­zilor şi englezilor. Armatele so­vietice au fost încercuite din două părţi, separate de legăturile lor din spate, şi apoi fărâmiţate în cursul unor lupte de zile, până când restul destul de mare, a vă­zut, după imensele pierderi sân­geroase de oameni şi material, zădărnicia continuărei rezistenţei şi s’au predat. Rezultatele au fost pentru ambele bătălii: 324.000­­prizonieri, 3332 tancuri şi 1809 tunuri. La 6 August, la Smolensk s’au capturat 310.000 prizonieri şi la 9 August, la Uman, 105.000. A­­ceastă tactică de încercurire a culminat în Septembrie, cu oca­zia victoriei dela Kiev, când s’au capturat 665.000 prizonieri. Aces­teia i-a urmat bătălia de stră­pungere de pe frontul de răsărit central între 2 şi 18 octombrie cu care ocazie bolşevicii au pierdut 663.000 prizonieri, 1242 tancuri şi 5452 tunuri. Prizonierii capturaţi numai în bătălia de la Kiev în­trec efectivul armatelor cu care Napoleon I a intrat în 1812 în Ru­sia şi cu care a reuşit totuşi, în urma bătăliei de la Smolensk şi a victoriilor pline de sacrificii de la Borodino, să cucerească capitala rusească Moscova şi să o ţină ocu­pată timp de mai multe săptă­mâni. Natural că odată cu numărul populaţiei a crescut în mod con­siderabil efectivul armatelor, dar totuşi cifra celor 3.906.000 de pri­zonieri capturaţi dela bolşevici, până la începutul lunei Decem­brie cu toată rezistenţa îndârjită, dau o imagine clară de măreţia succeselor armelor germane. Te­ritoriul cucerit întrece cu mult mărimea Germaniei. Nu s’au li­berat numai ţările baltice dela Nord şi părţile răpite cu nedrept României la sud, ci s’au cucerit şi întinse suprafeţe la nord în regiunea Dunei şi dincolo de Prut şi Nistru pe la sud. Oraşe ca Smolensk, Kiev şi Odesa se află cu mult în dosul frontului. Din cauza grelei ierni, atacul a trebuit să fie întrerupt. Dar frontul era cu mult prea lung ca să se poată apăra, ca şi frontul de apus pe vremea primului răz­boi mondial, printr’o linie conti­nuă­ de tranşee. Tactica şi siste­mul de poziţii trebuiau să cede­ze problemei adăpostului, căci pe un frig de 40 grade, şi mai mult, nu putea fi vorba de a ră­mâne peste noapte afară, chiar pentru trupele cele mai rezisten­te. Din această cauză luptele s’au plasat în jurul localităţilor întă­rite sub forme de baze şi forţele ruseşti au reuşit uneori, ajutate de noapte şi ceaţă, păduri sau rad­aştini, să se strecoare printre aceste baze în dosul frontului german. Aşa a luat naştere o in­terpenetraţie reciprocă a ambelor fronturi, lucru care reprezintă o apariţie cu totul nouă a acestui război. Prima grijă a trupelor Axei odată cu venirea primăve­­rei, a fost de a înlătura această stare, acolo unde era neplăcută şi de a reface linia clară a frontului. De fapt, în general fronturile de nord şi, de mijloc, adică din re­giunea polară până la Kursk, au rămas aproape aceleaşi linii atin­se în toamna trecută. Văzute strategic, atacurile bolşevice în­treprinse cu puternice forţe şi susţinute numai cu imense pier­deri, şi cari au început pe atunci, continuându-se în parte şi astăzi la Leningrad, Volhov, lacul Il­men, Rjev şi la sud-vest de Mos­cova, ca şi la Orel şi Doneţ şi a­­supra cărora vom reveni mai târziu la discuţia conducerei bol­şevice, nu au adus bolşevicilor nici un avantaj real, chiar dacă din punct de vedere tactic au a­­vansat în unele locuri cu câţiva kilometri. Frontul german şi fin­landez rezista ca un front de o­­ţel şi va rezista în timp ce pute­rea de atac a bolşevicilor se va slei din nou. Dar să îndreptăm privirea noa­stră spre inamic. La bolşevici nu se vede în vara 1941 o linie stra­tegică clară. Ei opuneau surprinşi, dar cu înverşunare, o rezistenţă puternică împotriva atacurilor grozave germane de străpungere sau încercuire şi nu reuşeau­ să desfăşoare operaţiuni proprii. Dar şi din punct de vedere tactic, bol­şevicii nu au reuşit niciodată să ducă o bătălie după planuri pro­prii. Acest lucru s’a schimbat a­­bia cu venirea iernei... Când înaintarea germană a tre­buit să fie întreruptă numai din cauza frigului pela începutul lu­­nii Decembrie, atacurile bolşevice pomenite mai sus au început pe diferitele sectoare ale imensului front. Locurile de atac erau astfel alese, ca să aducă atacatorului pe cât se putea mari câştiguri de te­ren îngăduindu-i să-şi aducă uşor rezerve. Nu se făcea economie de material şi mai ales de sânge şi forţe omeneşti. Cele mai multe atacuri au fost respinse, iar pier­(Continuare în pag. 3-a) CRONICA MILITARĂ STRATEGIA §1 TACTICA IN RĂSĂRIT Un rezumat militar al mersului de până acum al luptelor de col. von CAPRIVI In cursul săptămâni trecute marina de război germană a scufundat 31 de vase inamice Berlin, 11 (Rador). — După cum se subliniază din izvor militar, în cursul săptămânii trecute marina de război germană a scufundat 31 de vapoare inamice cu o depla­sare de 178.500 de tone, împreună cu două vedete rapide. Toate aceste succese au fost realizate pe o vreme foarte rea şi în dese cazuri la mare depăr­tare de bazele de aprovizionare germane. Echipagiile germane au arătat că ştiu să lupte în cele mai grele condiţiuni şi să stingherească atât transportul de alimente inamic, cât şi transportul de trupe. O notă oficială franceză in legătură cu incursiunile aviaţiei engleze şi americane Vichy, 11 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei „D. N. B.“ transmite : Cercurile oficiale notează cu amărăciune cuvintele difuzate de postul de radio englez în legă­tură ,cu incursiunile escadrilelor engleze şi americane în Franţa. Aceste cercuri declară: Dacă eglezii se felicită pentru ace­ste „succese“, această atitudine este cea mai bună dovadă de in­tenţia lor de a profita de slăbi­ciunea Franţei.­­ Ar tr­ebui să se amintească mereu luni întregi că Franţa se află în starea actuală numai de pe urma Angliei, care mai întâi a târât-o în război și apoi a a­­bandonat-o în mod rușinos. Avioanele „Stuka“ și-au făcut datoria: un tren sovietic a bombardamentului. (P, P).

Next