Universul - Capitala, noiembrie 1942 (Anul 59, nr. 299-328)

1942-11-01 / nr. 299

. PROBLEMA PROP­RIETĂŢII CLĂDITE Dacă Statuii trebue să facă din problema locuinţelor ief­­tene un punct bine precizat din programul său de realizări — şi arătam, deunăzi, că o co­­misiune specială a şi fost ins­tituită, la noi, cu această în­sărcinare, — nu mai puţin este de datoria lui să acorde aten­ţia cuvenită problemei gene­rale a proprietăţii clădite şi în­deosebi politicei de încurajare a nouilor construcţiuni. Adevărul e că în această materie iniţiativa particulară duce greul şi ea poate înfăp­tui minuni atunci când este susţinută de o politică activă şi clar­văzătoare a Statului. S-au găsit totuşi spirite ne­prevenite, care să exprime în­doieli cu privire la posibilită­ţile şi mai ales la oportunita­tea desvoltării unui curent mai larg de construcţiuni imo­biliare în ţara noastră. Aceş­tia socotesc că efortul făcut, de exemplu, în Bucureşti şi în alte câteva municipii din ţară în ultimii ani, a atins limita maximă şi că el n’ar mai putea continua cu aceeaşi intensita­te, fără să conducă la slăbirea, poate chiar la anularea renta­bilităţii proprietăţii clădite şi, ipso facto, la deprecierea în­săşi a acestei proprietăţi. Prin scrisori venite din pu­blic suntem şi astăzi întrebaţi, adesea, dacă recomandăm, în aceste împrejurări, plasamen­tul în bunuri imobiliare sau investiţiuni în construcţiuni noui. Atingând problema, răspun­dem cu acest prilej şi solicită­rilor din public arătate mai sus, înfăţişând aci o serie de date, care pot servi foarte bine drept orientări pentru cei pe care îi interesează subiectul. Potrivit ultimului recensă­mânt general, numărul total al clădirilor din ţară era, la începutul anu­lui 1941, de a­­proape 3 milioane, din care 2.413 000 în mediul rural şi 523.000 în mediul urban. Faţă de situaţia din 1930, creşterea numărului nouilor clădiri este destul de simţitoare în cei zece ani, mai ales în marile centre orăşeneşti. Astfel, în Bucureşti, creşterea este de 75.4% (de la 70­ 537 clădiri la 123.717); în Ploeşti de 52,3% (dela 13-055 la 19.883); în Iaşi de 23­ 3% (dela 12.058 la 14.878); în Galaţi de 4.8% (dela 14.308 la 14-997). E adevărat, însă, că nu toate construcţiunile noui răspund condiţiunilor techni­­ce şi igienice de construcţie cele mai bune. Chiar în Capi­tală vom constata că numai 79,4% din corpurile de casă clădite suin­t făcute din cără­midă, piatră și alte materiale solide; restul sunt construite din paiantă, chirpici sau lemn, iar altele din vălătuci, inele, lut, etc. In suburbanele Capitalei a­­proa­pe 70% din case sunt con­struite din paiantă și vălătuci. E uşor de dedus care este si­tuaţia în restul ţării şi mai a­­les în mediul rural, unde la felul inferior al construcţiei se adaugă lipsa de podele de lemn, lipsa de latrine, acope­rişuri de pae şi trestie, ferestre fixe, etc. Pe de altă parte, după sta­tisticile din 1930 (cele ale re­censământului din 1941 n’au fost încă prelucrate), se cons­tată că 10.54% din locuitorii Capitalei locuiau mai mult de 3 într’o cameră, ceea ce indică aglomerarea locatarilor în ra­port cu numărul prea redus al încăperilor. Pe de altă parte, sporul a­nual al populaţiei Capitalei, care este în medie de 21.000 locuitori, face din an în an mai simţită criza de locuinţe, de unde şi nevoia de­ a se mări capacitatea de locaţiune prin­­tr’un spor de construcţiuni a­­miale. Astfel, du­pă calculele spe­cialiştilor, pe care le găsim consemnate în memoriul în­tocmit de comisiuinea însărci­nată de ministerul lucrărilor publice cu studiul problemei construirii de locuinţe ieftine şi pusă sub preşedinţia d-lui ing. N. Caranfil, rezultă­ că pentru a se înlătura aglome­rările şi a se înlocui clădirile şubrede sau neigienice, prin clădiri moderne. Capitala are nevoe în fiecare an de un lot de construcţiuni noui în nu­măr de 8.400 apartamente, iar pentru nevoile tuturor oraşe­lor circa 30.000 de apartamen­te anual. Din aceste indicaţiuni su­mare, cititorii pot trage, deci, concluziuni în sensul perspec­tivelor ce se deschid pentru viitorul proprietății clădite în România. SITUAŢIA PE TEATRELE DE RĂZBOI Operaţiile ofensive din Caucazia ale forţelor germane române.— A 7-a zi a bătăliei de la El Alamein (Egipt) de R. SEIŞANU După cucerirea oraşului Nal­cik — capitala republicei auto­nome sovietice Kabardimo Bal­kar — şi a ţinutului învecinat de pe dreapta fluviului Terek, de către trupele de munte ro­mâne și germane, dispozitivul defensiv sovietic din sectorul Te­­rekului a fost adânc zdruncinat. Comandamentul sovietică din Caucazia a contat pe o rezistență prelungită pe linia Bacsan (sud de Piatigorsk) — Nalcik — Aljir — Ordzonikidze (Vladkcaucaz), care se prelungeşte spre sud cu şoseaua militară „georgiană” ce trece prin pasul Kasbek, atât din cauza forţelor însărcinate cu a­­păra­rea sa, cât şi din cauza po­ziţiilor puternic fortificate din jurul oraşului Nalcik. Operaţiile ofensive româno­­germane ce au început în ziua de 24 octombrie în spaţiul si­tuat la vest de Terek şi care au continuat să se dezvolte favora­bil în zilele următoare, au avut ca obiectiv principal Nalcik, punctul de sprijin atât de pu­ternic întărit al dispozitivului defensiv sovietic dintre Bacsan şi Ordzonikidze. Această acţiune ofensivă şi-a atins scopul prin cucerirea ora­şului Nalcik în ziua de 28 oc­tombrie, în urma atacului ful­gerător al trupelor de munte ro­mâne şi germane, prin nimicirea grupului de forţe inamice încer­cuite în spaţiul de la nord-est de Nalcik, ca şi prin ocuparea ţi­nutului învecinat, care au zdrun­cinat dispozitivul defensiv sovie­tic din sectorul respectiv şi fa­vorizează dezvoltarea operaţiuni­lor forţelor germane şi române In direcţia Ordzonikidze (Vladk­caucaz). In sectorul Terek, tot dif­ cauza atacurilor germane şi ro­­mâne, forţele sovietice, care au încercat să se retragă spre est, sunt ameninţate să fie în­cer-­­cuite, deoarece comunicaţiile lor­ sunt tăiate. In sectorul Tuapse (litoralul Mării Negre), au fost respinse mai multe contra-atacuri Ina­mice, la nord şi la sud de şo­seaua Maikop—Tuapse. Operaţiile de curăţire ger­mane în cele două cartiere din partea de nord a oraşului Sta­lingrad, continuă. Alte atacuri sovietice sprijinite de unităţi blindate, date împo­triva poziţiilor germane de la sud de Stalingrad, au fost respinse. Comunicatul M. C. G. german anunţă că trupele române din sectorul Donului au zdrobit un atac inamic şi au luat prizo­nieri , iar cele italiene au res­pins o încercare a forţelor sovie­tice de a trece Donul. In Egipt bătălia de la El Ala­mein a continuat ori cu aceea? violenţă. Puternice forţe brita­nice de infanterie, de artilerie şi de unităţi blindate au dat mai multe atacuri cu scopul de a străpunge frontul advers. Ele au reuşit să se infiltreze în câteva puncte, creind spărturi, dar în urma contra-atacurilor forţelor italo-germane, au fost obligate să se retragă în liniile lor. Germanii dispun de tunurile grele antitank de 8,8 cm., care, In cursul luptelor, au distrus nu­meroase tankuri britanice și al­tele americane de tipul „Gene­ral Grant", considerate invulne­rabile din cauza blindajului lor, care au până la 80 cm. grosime. Câteva divizii cuirasate brita­nice au suferit pierderi grele, fiind câtva timp sub focul con­centric al artileriei germane şi italiene. A şaptea zi a bătăliei de la El­ilamein s-a caracterizat, ca şi celelalte, cu atacuri şi contra­atacuri violente de ambele părţi şi cu menţinerea liniei princi­pale de apărare italo-germane ce n’a a fost străpunsă decât trecător în câteva puncte. E Englezii au încercat să debarce tru­pe în zona Marsa Matruk, pe coasta Mării Mediterane, în două p­uncte, dar şi de astădată aceste î­ncercări n’au putut fi îndepli­nite din cauza atacurilor aeriene şil ale forţelor ce asigură apăra­rea coastei. După datele publicate de d. dr. Dietrich, Şeful serviciului presei ger­mane, în cursul acestui răz­boi , tonajul comercial pierdut de angl­o-americani a atins până la 1 Septembrie a. c. 24.200.000 tone, dintre care vasele de comerţ scu­fundate de submarinele, vasele de război de suprafaţă şi avioa­nele germane reprezintă un tonaj total de 21.300.000 tone. La începutul războiului mon­dial V( Septembrie 1939), tonajul global­ al tuturor flotelor comer­ciale i din lume a fost socotit la 68.000.1000 tone, cuprinzând toate categoriile de vase, deci şi cele care n­u interesează navigaţia oceanicii, ca şi vasele trecute de vârsta d­e 15—20 de ani. Rea­mintim că în vara anului 1914, în ajunul războiului trecut, to­najul mondial global a fost so­cotit la 190.000.000 tone, în care au intrat şi vasele cu pânze, ca şi cele fluviale, indiferent de vârsta lor. , ca să iie o­pere o parte din pierderile flotelor lor comeri­ale, în cursul acesttui război, belige­ranţii au construit şi construest vase noui, dar cadenţa scufun­dărilor de vase anglo­ americane se menţine aproape acelaş. AJUTORUL DE IARNA de general R. ROSETTI Mi se cer rânduri de îndemn pentru contribuirea la folositoa­­rea operă a ajutorului de iarnă-Le dau cu bucurie și cu toată convingerea despre marele folos al acestei opere. De ce este nevoe de acest a­­jut­or ? Nevoie este ,pentru că lumea lipsită de mijloace suferă tot­deauna mai mult iarna decât în celelalte anotimpuri, fiindcă, la nevoile obişnuite, se adaugă cele izvorâte din pricina frigului, care cere material de încălzit, haine mai călduroase şi o hrană mai bogată în materii grase. Este nevoie acum mai mult ca altădată pentru că la lipsurile de totdeauna se adaogă cele pro­venite din pricina războiului: so­ţii care sunt acei ce susţin obiş­­nuelnic familiile au murit în război sau sunt pe front mobili­zaţi; arti­coilele de primă necesita­te s’au scumpit; numărul braţe­lor de lucru s’a micşorat; comu­nicaţiile sunt mai grele. Toate a­­cestea au fost totdeauna efectul stării de război. Aceasta nu este însă o scuză pentru a nu reac­ţiona contra lor. Şi reacţiunea se face tocmai prin ajutorul ce se dă. Atât ajutorul dat familiilor cât şi darurile ce se fac ostaşului de pe front, daruri îngăduite numai­ prin ce se strânge, prin ceea ce­ produc contribuţia celor de acasă, face ca soldatul să simtă că ţara e cu dânsul şi el are dreptul s’o ceară. De aceea adresându-mă tuturor acelora — şi sunt foarte mulţi— care au cât de puţin peste strictul necesar nevoilor lor şi mai ales tuturor acelora care trag câşti­guri mari din făptuirea războiu­lui, tuturor acelora care în zilele acestea de grea cumpănă pot să cheltuiască bani mulţi pe lucruri ce nu sunt de o imediată necesi­tate, le spun: Daţi, daţi din belşug, îndepli­­niţi-vă datoria de români faţă de acei români al căror trai este ameninţat de iarna ce bate la uşă. Oricare ar fi sacrificiul tău, el nu-l poate egala pe cel al ostaşilor care vă asigură li­niştea, bunăstarea, siguranţa zilei de azi şi mâine. Români, fiţi conştienţi şi încercaţi prin obolul vostru să vă înălţaţi până la sacrifi­ciul celor ce luptă pentru Pa­trie. UN PRONOSTIC AL DUCELUI PENTRU ML CUM SE VA TERMINA RAZBONUL Scopul ofensivei britanice din Egipt Prin telefon de la corespondentul nostru particular din Berlin Berlin, 30 Octombrie. — Răs­punsul Ducelui la felicitările Fü­hrerului reprezintă un pro­nostic foarte precis, pentru mo­dul cum se va termina războiul. Ducele constată că lumea re­prezentând trecutul este con­damnată pieirii şi că Axa va obţine prin victoria ei despăgu­biri pentru jertfele aduse. Ducele numeşte aceste şanse „o certitudine dogmatică“. Inte­resante sunt constatările sale că, criza abisiniană a fost ziua na­şterii solidarităţii Axei, precum şi a solidarităţii tuturor statelor pactului tripartit. Aceste constatări ale Ducelui sun­t răspunsul cel mai bun la afirmaţiile repetate ale duşma­nilor Axei că Italia este punctul cel mai slab de rezistenţă. O contra-dovadă a acestor afirma­ţii neserioase o constitue capa­citatea de luptă a armatei ita­liene pe frontul nord-african. ❖ Până acum englezii n’au reu­şit să pătrundă nicăeri în pozi­ţiile germano.italiene. In cursul luptelor s’a evidenţiat în special artileria anti-aeriană germană, care a fost folosită împotriva tancurilor britanice. Atacul prin­cipal britanic s-a îndreptat împo­triva poziţiilor germano-italiene de pe coasta Mării Mediterane, englezii făcând uz de numeroase tancuri. In cercurile germane se subli­niază că după şase zile de ofen­sivă forţa de luptă a trupelor britanice va fi consumată cu timpul, mai ales că britanicii au aruncat aci un foc cele mai bune trupe şi cel mai bun material. Pe restul frontului de la El Alamein atacul britanic s-a îm­potmolit în câmpurile de mine. Marcanţi comentatori britanici au declarat la radio Londra că ar putea să dureze încă 14 zile sau mai mult, până când se va putea constata succesul ofensi­vei britanice. Londra afirmă că în mod intenţionat ofensiva bri­tanică progresează atât de încet şi că succesele obţinute încet sunt mult mai bune decât răs­­boiul fulger. In cercurile germane se spune că englezii fac din nevoe o vir­tute şi nu pot ascunde decât foarte greu faptul că tancurile lor s’au împotmolit până acum. ❖ Purtătorul de cuvânt al mi­nisterului de externe german subliniază că ţinta ofensivei bri­tanice nu este numai frontiera Tunisului, ci chiar debarcarea în Si­ilia. Anglia a sperat să ob­ţină prin atingerea frontierii Tunisului exercitarea unei pre­siuni morale şi militare asupra celorlalte popoare mediteraneene. Desfăşurarea de până acum a ofensivei britanice dovedteşte că această ţintă este foarte înde­părtată ; ca exemplu, discursul preşedintelui Turciei arată din nou voinţa de a rămâne neutră, independentă şi liberă. Afară de aceasta, Turcia este pregătită pentru toate eventua­­lităţile şi face toate sforţările spre a rămâne în afara r­­ăsboiu­­lui. Cu această ocazie, cercurile germane subliniază că legaturile germano-turce nu sunt numai corecte, ci chiar bune şi că de mulţi ani nu au existat neînţele­geri între cele două state- Rei­­chul recunoaşte poziţia europea­nă a Turciei şi misiunea ei spe­cială de apărătoare a Stri­mto­­rilor. Comunicatul militar germain de azi vorbeşte din nou, în mod e­­logios, de trupele române. De data aceasta este vorba de tru­pele române de la Don, cari au respins un atac bolşevic şi au făcut un mare număr de prizo­nieri. Aliaţii germani menţionează azi din nou, la loc de frunte, succesele trupelor române. Ca­pacitatea de luptă a armatei ro­mâne și aportul politico-econ­o­­mic al poporului român repre­zintă o parte integrantă a luptei de apărare europene împotriva bolșevismului, fapte ce niciodată nu vor putea fi șterse din is­torie. Hangarele unui aerodrom sovietic de pe frontul Stalingrad­iaţiei române. (S. M. P.) distrus de bombardamentul O NOUĂ VICTORIE A ARMATEI ROMÂNE Comunicatul cartierului ge­neral al Fuehrerului a anun­ţat eri o nouă şi răsunătoare vetorie a forţelor armatei ro­mâne pe frontul Cern­cazului. Această victorioasă acţiune a vitezelor noastre armate a dus, după nimicirea îndârjitei rezistenţe a forţelor sovietice, la cucerirea oraşului puternic fortificat Nalcik. Ocuparea acestui oraş a fost salutată în mod cordial şi la Berlin, unde s-a subliniat din nou rolul important al vitezei, armate române, în lupta con­tra bolşevismului. Victoria de la Nalcik umple de bucurie sufletele tuturor românilor. Nalcik este un nou punct de reazăm al aspiraţiilor noastre naţionale care se bizue pe ac­ţiunea bravă a armatei noas­tre ce duce în culmile Cauca­zului steagul biruinţei civili­zatoare. După victoriile de la Odesa, Sevastopol, după acţiunile ni­micitoare din valea Donului, din Peninsula Kerci, armata română înscrie o nouă victo­rie şi prin aceasta îşi afirmă, odată mai mult, spiritul de jertfă şi de bravură de care este însufleţită, izbind forţa descrescândă a sovieticilor în punctele ei substanţiale. In Caucaz, armata română a făcut încă odată dovada ca­pacităţii militare şi a idealu­rilor care o conduc în fiecare clipă către victoria definitivă şi constitue un nou titlu pen­tru rezolvarea trainică a pro­blemei unităţii româneşti. FRONTUL CA­UCAZ Ostaşi români pe poziţie în prima linie. (S. M. P.) OPERA CONSTRUCTIVĂ IN ITALIA MODERNA De la redacţia noastră din Roma încă de acum doi ani, con­strucţiile începute pentru expoziţia internaţională ce urma să se deschidă anul acesta la Roma, cu prilejul împlinirii a două decade de regim fascist, constituiau un exemplu al continuării acelei tradiţii romane, tra­diţia acelor înaintaşi cari construiau nu numai pentru prezent, ci şi pentru viitori­me. Imensele clădiri în pia­tră, drumurile, grădinile, to­tul era menit nu să fie o e­­femeră manifestare jubila­ră, ci o dovadă temeinică, durabilă, a sforţărilor făcu­te de Italia modernă în do­meniul progresului cu sute de nuanțe.­­ • Această exteriorizare a în­făptuirilor urmează linia Indicată dela început de a­­nimatorul operei de reînoi­­re italiană și cifra de aproa­pe 400 miliarde lei cheltuită în acest timp pentru lucrări publice, n’ar fi destul de e­­locventă, dacă nu ar cons­tata oricine că tot ce s’a fă­cut cu aceşti bani, apeducte, drumuri, poduri, clădiri pentru instituţii de stat, chiar cele peste 100.000 de case pentru lucrători, totul poartă pecetea acelei trăi­nicii menită să înfrunte ne­întreruptul mers al anilor. Monumentala cetate uni­versitară din Roma, peste 2000 de şcoli noui, 400 pala­te sedii ale autorităţii gu­vernamentale, modernizarea pieţelor orăşeneşti, spitale, sanatorii, sedii ale organi­zaţiilor sindicale, stadioane sportive, biblioteci, etc., la fiecare pas vei găsi o dova­dă concludentă a acestei la­turi a muncii intense, creia­­toare, pozitivă, cu care re­gimul fascist se prezintă în faţa lumii ca să-i cântărea­scă şi să-i judece o activita­te neobosită în aceşti 20 de ani de guvernare, în care e­­nergia Ducelui a fost pro­motorul întregei opere de renaştere şi reconstrucţie. Dar, în tot acest timp, cu prevederea evenimentelor pe care evoluţia frământă­rilor internaţionale o anun­ţau, Italia a desăvârşit o pregătire tehnică şi milita­ră în toate domeniile, pre­gătire care i-a dat posibili­tatea să ducă luptele pe ca­re le ştim cu toţii, în ve­derea aşezării bazelor pe care se va ridica Europa nouă, acea Europă de mâi­ne, pentru care mii, zeci de mii de români şi-au riscat şi îşi riscă viaţa, ală­turi de armatele Axei, — aşa­ cum subliniază mereu co­respondenţii de pe front ai ziarelor italiene — purtând în suflete, ca un stindard, nădejdea că dreptatea va birui şi că dreptatea ea în­săşi consfinţeşte dreptul po­poarelor la unitatea lor na­ţională. Cu toată starea de război, serbările de la 28 octombrie, pentru împlinirea celor 20 de ani de muncă şi de pre­gătire ai Italiei fasciste, au avut un caracter de afir­mare naţională a continui­tăţii unei opere care consti­tue o pagină interesantă din istoria acestui leagăn al la­tinităţii, din istoria moder­nă a unui popor care ştie ce înseamnă lupta pentru unitatea naţională a tutu­ror celor de acelaş sânge, de aceeaş limbă şi aceleaşi as­piraţii. I. VION ALTE 15 VASE INAMICE SCUFUNDATE DE SUBMARINELE GERMANE Berlin, 30 (Rador). — De la cartierul general al Fuehre­rului, înaltul comandament al forţelor armate germane transmite următorul comu­nicat special : Un grup­­de submarine germane a atacat în Atlan­ticul de Nord pe o vreme foarte furtunoasă un con­voi care naviga spre An­glia, fiind complet încărcat şi a scufundat în cursul unor înverşunate atacuri repetate ziua şi noaptea, fără a ţine seamă de pu­ternica apărare, 9 vapoare cu o deplasare totală de 68.500 tone. Alte vapoare au fost a­­variate de trei lovituri de torpile. In afară de acestea, sub­marinele noastre au scufun­dat pe căile de aprovizio­nare spre Anglia şi Ame­rica, 6 vase cu o deplasare totală de 32.425 tone. Astfel navigaţia inamică de aprovizionare a pierdut din nou 15 vapoare cu o deplasare totală de 100.925 tone. Alte operaţiuni împotriva convoaielor sunt încă în curs. Berlin, 30 (Radar). — Cores­pondentul agenţiei „Rad­ar“ transmite : Războiul submarin continuă cu aceiaşi eficacitate care a adus gloria marinei germane. In afara scufundărilor anun­ţate printr’un comunicat spe­cial, alte convoae au fost repe­rate, începându-se o vie luptă contra lor. Relaţiuni suplimentare nu se dau,­­aşteptându-se o totalizare precisă a victoriilor înregistrate. Berlin, 30 (Rador). — înaltul co­mandament al forţelor armate ger­mane dă următoarele amănunte în legătură cu comunicatul special din 30 octombrie prin care se anunţă un nou mare succes al submari­nelor germane. Printre vasele scufundate se află din nou un mare pachebot, cu două coşuri, cu o deplasare de 13.000 de tone, care a făcut explozie după ce a fost atins de o torpilă. Vasul era încărcat cu material de răz­boi și s’a scufundat după mai multe explozii violente. Un alt submarin a scufundat in largul coastei americane vasul „West Kebar“, în drum spre New York și încărcat cu mangalez din Takoradi (Coasta de Aur a Afri­­cei).Vasul s’a scufundat în câteva clipe. Un alt vas, „Primerose Hill“, în drum spre Freetown, baza brita­nică de pe coasta occidentală a A­­fricei a fost şi el scufundat. Va­sul era încărcat cu avioane care trebuiau să fie transportate pe frontul din Africa de nord, făcând un mare ocol. „Primerose Hill“ avea 7.600 de tone şi era puternic înarmat. Atins de prima torpilă, el s’a în­clinat într’o parte. După un nou atac, prora a intrat în apă şi, în curând, resturi care pluteau la su­prafaţa apei arătau locul în care preţiosul vas inamic căzuse victima războiului submarin PIERDERILE SOVIETICE LA STALINSRAD AU ATINS PROPORŢII ÎNSPĂIMÂNTĂTOARE Berlin, 30 (Rador). — Pierde­rile sovietice în ultimele zile ale luptei de la Stalingrad au atins proporţii înspăimântătoare. Marele număr de morţi se ex­plică prin faptul că apărătorii bolşevici sunt încercuiţi pe un spaţiu foarte restrâns şi nu au nicio posibilitate de sustragere de sub focul concentric al arti­leriei germane şi de sub bom­bele de calibru greu al bombar­dierelor. In mai multe zile din ultima săptămână s-au numărat câte 6.000 de morţi printre ruinele fa­­­bricelor distruse. Dar adevăratul număr al morţilor nu se va şti decât după totala curăţire a munţilor de moloz şi a zidurilor prăbuşite, căci multe mii de bol­şevici au fost îngropaţi sub dă­râmăturile clădirilor sub care erau acoperiţi şi care au fost distruse de bombele şi obuzele germane. Contrar celor spuse mai sus despre bolşevici, pierderile ger­manilor în cele şase săptămâni de lupte de stradă sunt extrem de mici şi devin din ce în ce mai reduse cu cât se micşorează şi sectorul de atac. Situaţia din Madagascar Vichy, 30 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei „D. N. B.“ transmite: Referitor la situaţia din Ma­dagascar, se anunţă că englezii au început nouă atacuri cu forţe importante. Marele număr de obstacole şi mai multe lupte corp la corp au făcut ca aceste atacuri engleze să nu se poată desfăşura in mod normal. O manevră de învăluire, efec­tuată de o coloană engleză mo­torizat­ă a fost respinsă. ❖ Nairobi, 30 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei „Havas Ofi“ transmite : S’a anunţat oficial aci că trupe sud-africane au intrat în locali­tatea Fianarantsoa, orașul cel mai important din sudul Mada­gascarului. O nouă luptă navală s’ar da la Nord de Nouile Hebride Stockholm, 30 (Rador). — Co­respondentul agenţiei „D. N. B.“ transmite : Ziarul „Aftonbladet“ află din Londra că svonuri locale şi dela Washington afirmă că între for­ţele navale americane şi cele aliate s’ar da o nouă luptă na­vală la nord de Nouile Hebride, din arhipelagul Figi. După alte ştiri sosite la Lon­dra, se pare că japonezii ar fi reuşit să străpungă pozițiile a­­mericane de la Guadalcanal.

Next