Universul - Capitala, ianuarie 1943 (Anul 60, nr. 1-29)

1943-01-01 / nr. 1

Anul al 60-lea | 12 PAGINI Fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL** S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfo* EXEMPLARUL 5 URI • Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării Dir. C­l© P. T. T. Str. 24.464/52? CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TEUTONICII REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANI, No. 23-SS CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 STELIAN POPESCU Nr*. 1 gitier: 1 Ianuarie 1949 12 PAGINI • 19­4­3 , întotdeauna, de veacuri şi de milenii, de când timpul a fost măsurat în spaţii ca­lendaristice, un an care se duce, tur an care vine, um­ple sufletele oamenilor de nădejdi, de iluzii, de aştep­tări care şterg regretele, adorm suferinţele şi aruncă un văl al uitării peste toate amărăciunile trecutului. In pragul anului 1943, ur­mele anului ce se sfârşeşte, se înlănţuesc în continuita­tea sforţărilor generale, pen­tru că în joc nu este numai viaţa individuală, efemeră,­­ potrivit orânduirilor divine, ci, pentru noi mai ales, este vorba de însăşi existenţa noastră naţională, de împli­nirea năzuinţelor de unitate, care se afirmă cu sângele şi cu viaţa fiilor şi fraţilor noş­tri pe frontul de la răsărit, ţeluri mai mari şi mai du­rabile decât cele ale fie­căruia dintre noi, pentru că ele conţin esenţa însăşi a fiinţei noastre etnice. Pretutindeni, neamurile toate intrate în cruntul în­­vălmăşag al răsboiului, în mijlocul tragicului şi înspăi­mântătorului tunet al teri­bilelor arme moderne, n’au decât, un gând : să învingă. Pentru noi, toate jertfele, toate lipsurile, toate cons­trângerile liber admise sunt făcute pentru dreptul nostru la viaţă liberă, pentru drep­tul nostru la unitatea pe care neîncetat, de secole şi de secole, o pecetlueşte dâr­­zenia moştenită de la înain­taşi, dârzenie fără fie­care sortiţi am fi pieirii. Exponentă şi sinteză a neamului românesc în to­talitatea lui, armata, scut al ţării şi element continuator al operei generaţiilor care ne-au dat Unirea, rămâne suprema garanţie către care se îndreaptă toate gândurile şi toate urările românismu­lui de pretutindeni N’am dus niciodată viaţă uşoară în acest frământat colţ al sud-estului european, pe aceste plaiuri în care nu e bucată de pământ să nu fie stropită cu sângele stră­bunilor noştri, cari şi-au a­­părat cu bărbăţie căminul, munca şi credinţa. Nimeni din neamul nostru n’a pregetat să-şi facă dato­ria până la capăt, fiecare în câmpul lui de activitate, a­­tunci când ţara i-o cerea, şi această tradiţie seculară de eroism, realitate şi spirit de jertfă, acest îndemn pornit din instinctul nostru de via­ţă proprie, căleşte energiile, oţelind voinţele şi dând sens real pământeştei noastre e­­xistenţe. De aceea şi Biserica şi Mo­rala şi Logica existenţei în societate socotesc azi ivirea zorilor unui an nou, nu un prilej de petrecere zgomo­toasă ori de nejustificată bucurie, ci momentul şi în­demnul unei judecări proprii a faptelor săvârşite, spre a găsi drumul de urmat în viitor. Cinstim memoria celor cari s’au jertfit, dăm dovada în­crederii în destinele şi în vii­torul neamului românesc, dacă potrivim ritmul traiu­lui nostru cu gravitatea cli­­pelor din această importan­tă răscruce a Istoriei prin ceaţa căreia răsare un an nou, anul 1943, pe care Pro­nia cerească — ce o invo­căm cu creştinească încre­dere — îl va face un an mai bun, mai însorit de lumina nădejdilor, un an al reali­zării îndreptăţitelor noastre năzuinţi naţionale. „UNIVERSUL“ NOROCUL de T. PISANI Noroc e cuvântul iubit, poate cel mai iubit dintre cuvinte. La auzul lui frunţile se descreţesc, ochii sclipesc voios şi gându­rile cele mai râzătoare se răsu­cesc prin minte. Dar mai ales în ziua aceasta a Anului Nou, Norocul stăpâ­neşte gândurile. Fiecare îl cheamă, fiecare îi cere ceva după gustul său. Dorinţele nu se aseamănă şi sunt neţărmu­rite. Unii vor bogăţii, alţii pu­tere, alţii mărire. Fata vrea un Făt-Frumos, negustorul marfă ieftină, slujbaşul înaintare şi leafă cât de mare. Numai ma­ma se uită pe ea şi vrea Noro­cul pentru copiii ei. Aşteaptă unii toată viaţa să dea Norocul peste ei. Alţii, ne­răbdători, îşi lasă casa, liniştea, şi pornesc la drum, să-l caute. E cunoscută povestea aceluia care a alergat du­pă Noroc. — Unde să-l găsesc ? Numai la vreo curte împărătească, şi-a zis el. Acolo treime să fie un obişnnuit al casei. Şi s’a dus omul la curtea î­n­părătească, să caute Norocul. S’a amestecat prin lume, a stat, a aşteptat. A văzut cum Norocul intră azi la unul, mâi­ne la altul, dar la el de loc. A plecat mai departe. A trecut mări, a înfruntat primejdii, a răbdat frigul, foamea, s’a dus în ţara Mongolilor, în China, în Japonia. Norocul nicăeri. Amă­­rît, slăbit de lipsuri, se gândeş­te să se întoarcă acasă. Se în­toarce. Zăreşte de departe clo­potniţa bisericii, plânge de bucurie şi zice: — „Fericit cine trăieşte la el acasă şi nu ştie, decât din au­zite, ce e curtea, marea, şi stă­pânirea ta, Noroace, care ne treci pe dinaintea ochilor mări­re, bunuri şi ne faci să alergăm după ele până la capătul pă­mântului. De azi înainte nu mă mai mişc de aici. „Gândind aşa şi luând hotă­­rîrea asta împotriva Norocului, dă cu ochii de Noroc, stând în poarta prietenului său, care (Continuare in pag. 3-a) Un bilanţ al cititului " Spunem din capul locului, că acest bilanţ al cititului se înte­meiază mai degrabă pe impresii, observaţii şi pe unele fapte con­crete, decât pe cifre şi date pre­cise. Un bilanţ care să decurgă din cercetarea amănunţită a ci­frelor, este o întreprindere ane­voioasă, complicată şi necesitând cercetări îndelungate. Insă, sprijinindu-ne pe impre­siile, observaţiile şi constatările personale, precum şi pe unele fapte concrete de care am po­menit, putem afirma cu convin­gerea că nu ne abatem de la a­­devăr, că în anul 1943 gustul şi nevoia cititului au mers cres­când şi desvoltându-se. Din a a­cest punct de vedere, anul 1990 înseamnă un progres faţă de anii care l-au precedat. E un an în care numărul ci­titorilor a sporit atât printre rândurile persoanelor mari, cât şi printre rândurile copiilor şi tineretului. Despre aceşti din ■urmă cititori putem vorbi in mai bună cunoştinţă de cauză. Cunoaştem, de pildă, frumosul succes de Ubrăria ce­l a înregis­trat şi continuă să înregistreze cărţile pentru copii şi tineret a­­vărite In editura ziarului „Uni­versul“, o editură care, sub acest raport, ocupă astăzi un loc de frunte şi Îndeplineşte un rol de o importanţă culturală şi naţio­nală ce n are nevoie de a fi sub­liniată. Mai suntem in cunoştinţă de cauză prin faptul că îngrijim de redactarea unei reviste — este vorba de „Universul Copiilor“ — care, fără măcar umbra vreunei solicitări sau presiuni, găseşte o răspândire din ce în ce mai mare. Şi relevăm cu un senti­ment de îndreptăţită mulţumire, că pătrunde mereu mai mult printre tineretul de liceu, acest tineret care era învinuit că sau nu citeşte nimic, ocupându-şi tot timpul liber cu sporturi ori imi­taţii de sporturi, sau că citeşte scrieri ce-i falsificau caracterul şi îi otrăveau sufletul. Din răspândirea crescândă a revistei „Universul Copiilor“ şi a cărţilor scrise anume pentru (Continuare in pag. 2-a) PRIN CRUCE LA BIRUINŢA! \ •___. I Compoziţie de piciorul Paul Moldd H. S. REGELE Şi D. MAREŞAL ANTONESCtI CĂTRE OŞTIRE Înalt Ordin de zi No. 1 din 1 Ianuarie 1043Ordinul de zi al Conducătorului Statului OSTAŞI. In acest început de an, primul Meu gând se în­dreaptă către voi cari du­ceţi, cu un curaj şi o abne­­gaţiune demne de epocile ceie mai glorioase ale isto­riei noastre, lupta dreaptă începută pentru desrobirea provinciilor cotropite. Ţara şi Regele vă sunt recunoscători pentru erois­mul vostru care dovedeşte liunii virtuţile nepieritoare ale poporului român. Fie ca acest an să încoro­neze jertfele noastre, a­­ducându-ne recunoaşterea drepturilor sfinte ale popo­rului nostru care nu a voit răsboiul, dar care a ştiut şi va şti întotdeauna să-şi a­­pere cu îndârjire existenţa şi glia strămoşească. MIHAI R­­ OSTAŞI: Cu sufletul de părinte în­cercat, dar cu voinţa de fier a comandantului răs­punzător, vă întâmpin în poarta noului an cu mărtu­ria de credinţă în fapta voastră românească şi eroi­că, şi cu inima înduioşa­tă de recunoştinţă pentru jertfa voastră desrobitoare. Am trecut printr’un an de jertfe neînchipuite. Răstigniţi de Dumnezeu între primejdii, în faţa în­­tunerecului hoardelor ru­seşti, noi nu avem, ca po­por care îşi cinsteşte vetre­le strămoşilor, crucea şi dreptatea, decât datoria de a ne apăra împotriva co­tropirilor sălbatice. Anul încercărilor cum­plite prin care am trecut, a fost totuşi pentru voi, ostaşi, an de mare împlini­re românească şi ostă­şească. Fiindcă în lupta sfinţită pentru pământul Moldovei noastre şi în lupta pentru izgonirea duşmanului şi pentru prăvălirea lui, voi toţi aţi fost urmaşi neîn­trecuţi ai luptătorilor Voe­­vozilor noştri de altă dată, împlinitori ai poruncii lui Ştefan Vodă. N’aţi avut în conştiinţa voastră decât un singur crez : Patria. N’aţi avut în inima vea­(Continuare in pag. 3-a) CUVÂNTUL din MAREŞAL ANTONESCU CĂTRE ŢARĂ In prag de an nou, îmi aplec din nou spre voi fruntea în­tunecată de răspundere şi braţul de părinte trudit, pen­tru ca să-mi simţiţi din nou gândul şi să-mi înţelegeţi fapta. Se înc­hee un an greu şi as­pru, un an de război crunt şi de poveri purtate cu bărbă­ţie. In faţa Dumnezeului stră­­moşilor noştri. In acest popas de sânge, de sbuciuim, de muncă şi de du­rere. Putem să rostim liniştiţi cu­vântul de îmbărbătare: NEA­MUL ŞI-A FĂCUT DATORIA. Ne-am făcut-o atât faţă de noi inşi­­ne cât şi faţă de alţii. Ne-am făcut-o faţă de noi înşi­ne pentru că Neamul nostru a trăit întotdeauna, nu din târguri internaţionale, ci din sbucium greu şi din sân­gele jertfei. Veac de veac, generaţie de generaţe, noi am apărat cu sânge bogăţia arcului carpa­tic, a Dunării şi Mării Negre şi ne-am sfinţit cu luptă cru­cile strămoşilor şi datoria faţă de credinţele lor. Această luptă era pentru noi o poruncă. Pământul Basarabiei şi Bucovinei ne fusese călcat mi­şeleşte. Moldova noastră era ame­ninţată. Şi odată cu ea, însăşi fiinţa Neamului nostru putea să fie prăvălită sub cnutul întune­ricului. De aceea, in ceasul greu, ne-am alăturat luptei pe care marele popor german a por­­­nit-o împotriva acelora care pândeau să arunce haosul a­­supra continentului întreg. Am respectat legile de onoare ale războiului și legile de luptă, prin care Basarabia și Bucovina au fost eliberate. Plătim astfel tributul nos­tru de sânge pentru civiliza­ţia de mâine a Continentului, care este propria noastră civi­lizaţie. Făcând aşa, noi ne apărăm pe noi înşi­ne şi sensul istoric al vieţii noastre. Fiindcă românul, fără casă şi fără vatră, fără biserică şi fără familie, Ţăranul, fără pământul trudei lui; Cărturarul, fără liniştea gândului său; Muncitorul, fără dreptul muncii lui şi Neamul nostru ar fi netrei­­uie s’o primească. ROMANI, Cel dintâi gând pe care tr®ş bne să-l îndrepte Neamul iaé acest ceas este spre ostaşii dai departe care luptă şi-şi jexfes­­ese viaţa pentru viaţa noas-s tră. Lor le datorăm totul.­­ Lor trebue să le inchinănfi toată recunoştinţa noastră. Iar acelora care au căzut, neîntrecuţilor eroi eu car© Neamul nostru a dovedit încă odată in istorie că popor de ostaşi am fost şi popor d© ostaşi vom muri, lor trebu© să le închinăm toată slavă creştină şi toată dreptatea naţională. k­­ip ROMANI,­­ I Războiul de azi este un răz­­­boi greu care cere nu numai sânge, dar cere şi minţi şi braţe. Neamurile care ştiu, în în­­cordarea supremă, să’arunc© pe câmpul de bătaie nu nu­­mai sângele luptei, dar şi pu­o­­erea minţii şi dogoarea mun­cii, numai acelea pot să birue încercarea neînchipuită de azi. Neamul nostru a înţeles că ne este hărăzit să trăim cea mai crâncenă epocă de isto­rie. Ne sunt in primejdie azi nu numai graniţele sfinte ale Neamului, nu numai dreptu ■ rile şi onoarea. Ne este ameninţată nu nu­­ma viaţa noastră a luptători­lor şi acelor vârstnici, nu nu­mai biserica şi averea, dar este ameninţată viaţa copiilor noştri, însăşi istoria Neamu­lui Românesc şi fiinţa lui. Românii au înţeles aces lucru şi, oricare le-a fost alt­ă­dată credinţa şi sfada, oricare le-au fost şi li sunt interesele s au unit toţi şi mi-au reze­mat răspunderea, cu conş­tiinţa sfintei noastre unităţ naţionale. Noi nu suntem Neam car să putem ocroti în sânul nos­tru trădători credinţei stră­moşeşti şi ai unităţii româ­neşti. Dacă unul singur ar eşi din rândurile noastre unite, din brazda noastră scăldată , sângele jertfei, din ogora muneii noastre tăcute şi cre­dincioase, Neamul întreg, prin braţul meu, l-ar strivi pentru netrebnica lui cârtire. De a­ceea, Români, cu sete neînfricată în dreptatea Nea­mului nostru, cu credinţa ne şovăelniică în lupta noastr Orăşanul fără siguranţa averii lui, ar trăi o viaţă de ruşine şi de umilire pe care(Continuare in pag. 3-a ROMANI. RĂZBOIUL MONDIAL IN ANUL 1941 Bilanţul operaţiunilor militare, aeriene şi navale. —­ Con­tribuţia armatei române în luptele victorioase de pe frontul oriental de R. SEIŞANU In cursul anului 1942, războiul devenit mondial prin intrarea în acţiune a Japoniei (la 7 De­cembrie 1941), am avut urmă­toarele teatre de operaţiuni: 1) Teatrul de operaţiuni din Europa orientală; 2) Teatrul de operaţiuni din Extremul Orient şi Pacific ; 3) Teatrul de operaţiuni din Africa de nord ; 4) Teatrul de operaţiuni mari­tim din Atlantic şi mările anexe. OPERAŢIILE DE PE FRONTUL ORIENTAL încă de la începutul anului 1942 mareşalul Timoşcenko, co­mandantul grupului de armate sovietice din sectorul meridio­nal al frontului oriental a urmă­rit recucerirea Crimeei şi întoar­cerea pe la sud a dispozitivului defensiv germanco-român dintre cotul Niprului şi marea Azov, pe linia Cherson- Melitopol -Mariu­­­pol-Tagarorog. In acest scop el a debarcat trupe în porturile Feo­­dosia, Balaclava, Eupatoria şi Kerci, pe când garnizoana so­vietică asediată în fortăreaţa Se­vastopol, primind for­răriri­le pe mare, a încercat, prin atacuri puternice să străpungă poziţiile germane şi române din jurul fortăreţei, spre a se libera. Planul mareşalului Tîmoscetiko privitor la recucerirea Crimeii, era în conexiune, cu începerea unei mari acţiuni ofensive în regiunea Harkovului, care, în caz de reuşită, s’ar fi întins şi în spaţiul meridional şi occiden­tal al Ucrainei. El însă n’a pu­tut fi executat. Detaşamentele sovietice debarcate la Feodosia, Balaclava şi Eupatoria, au fost lich­idate încă din cursul iernei. BĂTĂLIA DIN PENINSULA KERCI Odată cu apariţia primăverei, forţele germane şt­ronţone­ne sub comanda generalului Mann­­stein, înălţat apoi la rangul de mareşal, au întreprins acţiunea ofensivă pentru recucerirea pe­ninsulei Kerci. Atacul a început în ziua de 8 Mai împotriva a 3 armate inamice, compuse din 17 divizii de infanterie, 6 bri­găzi de vânători, 2 divizii de ca­valerie şi 4 brigrdi de blindate sprijinite pe un sistem de lu­crări solid fortificate, eşalonate în adâncime Pe când o parte din trupele germane şi române au căutat să fixeze pe inamic la sud, lăsându-l să creadă că pe aci el va da atacul principal, un grup de divizii rapide germane au atacat viguros la nord, reu­­şii­nd să practica o spărtură pe care au lărgit-o, împinse spre marea­e mare parte din forţele sovietice au fost încercuite şi nimicite, în cursul acestei bă­tălii o divizie română, încercuită, a rezistat eroic timp de cinci zile, fiind reaprovizimată de a­­vioane şi a reuşit să străpungă cercul. Detaşamente romane de cavalerie au săvârşit şi ele ac­ţiuni îndrăzneţe ce au contribuit la obţinerea strălucitei victorii de la­ Kerci. Bătălia s-a terminat în ziua de 15 Mai prin cucerirea oraşului şi portului Kerci şi ni­micirea celor trei armate sovie­tice comandate de gen­eralul Koslov. In această primă ofe®sivă din primăvara arcului IS42 de pe frontul oriental, forţele germane şi române din Crimeea, au luat 189.198 de priaonieri, au distrus sau capturat 1397 tunuri şi 284 tancuri, au doborât 323 de a­­vioane şi au pus în funcţiurce noi arme, care s’au dovedit su­perioare prin eficacitatea lor, ce­(Continuare in pag. 3-a)

Next