Universul - Capitala, ianuarie 1943 (Anul 60, nr. 1-29)
1943-01-01 / nr. 1
Anul al 60-lea | 12 PAGINI Fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL** S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfo* EXEMPLARUL 5 URI • Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării Dir. Cl© P. T. T. Str. 24.464/52? CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TEUTONICII REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANI, No. 23-SS CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 STELIAN POPESCU Nr*. 1 gitier: 1 Ianuarie 1949 12 PAGINI • 1943 , întotdeauna, de veacuri şi de milenii, de când timpul a fost măsurat în spaţii calendaristice, un an care se duce, tur an care vine, umple sufletele oamenilor de nădejdi, de iluzii, de aşteptări care şterg regretele, adorm suferinţele şi aruncă un văl al uitării peste toate amărăciunile trecutului. In pragul anului 1943, urmele anului ce se sfârşeşte, se înlănţuesc în continuitatea sforţărilor generale, pentru că în joc nu este numai viaţa individuală, efemeră, potrivit orânduirilor divine, ci, pentru noi mai ales, este vorba de însăşi existenţa noastră naţională, de împlinirea năzuinţelor de unitate, care se afirmă cu sângele şi cu viaţa fiilor şi fraţilor noştri pe frontul de la răsărit, ţeluri mai mari şi mai durabile decât cele ale fiecăruia dintre noi, pentru că ele conţin esenţa însăşi a fiinţei noastre etnice. Pretutindeni, neamurile toate intrate în cruntul învălmăşag al răsboiului, în mijlocul tragicului şi înspăimântătorului tunet al teribilelor arme moderne, n’au decât, un gând : să învingă. Pentru noi, toate jertfele, toate lipsurile, toate constrângerile liber admise sunt făcute pentru dreptul nostru la viaţă liberă, pentru dreptul nostru la unitatea pe care neîncetat, de secole şi de secole, o pecetlueşte dârzenia moştenită de la înaintaşi, dârzenie fără fiecare sortiţi am fi pieirii. Exponentă şi sinteză a neamului românesc în totalitatea lui, armata, scut al ţării şi element continuator al operei generaţiilor care ne-au dat Unirea, rămâne suprema garanţie către care se îndreaptă toate gândurile şi toate urările românismului de pretutindeni N’am dus niciodată viaţă uşoară în acest frământat colţ al sud-estului european, pe aceste plaiuri în care nu e bucată de pământ să nu fie stropită cu sângele străbunilor noştri, cari şi-au apărat cu bărbăţie căminul, munca şi credinţa. Nimeni din neamul nostru n’a pregetat să-şi facă datoria până la capăt, fiecare în câmpul lui de activitate, atunci când ţara i-o cerea, şi această tradiţie seculară de eroism, realitate şi spirit de jertfă, acest îndemn pornit din instinctul nostru de viaţă proprie, căleşte energiile, oţelind voinţele şi dând sens real pământeştei noastre existenţe. De aceea şi Biserica şi Morala şi Logica existenţei în societate socotesc azi ivirea zorilor unui an nou, nu un prilej de petrecere zgomotoasă ori de nejustificată bucurie, ci momentul şi îndemnul unei judecări proprii a faptelor săvârşite, spre a găsi drumul de urmat în viitor. Cinstim memoria celor cari s’au jertfit, dăm dovada încrederii în destinele şi în viitorul neamului românesc, dacă potrivim ritmul traiului nostru cu gravitatea clipelor din această importantă răscruce a Istoriei prin ceaţa căreia răsare un an nou, anul 1943, pe care Pronia cerească — ce o invocăm cu creştinească încredere — îl va face un an mai bun, mai însorit de lumina nădejdilor, un an al realizării îndreptăţitelor noastre năzuinţi naţionale. „UNIVERSUL“ NOROCUL de T. PISANI Noroc e cuvântul iubit, poate cel mai iubit dintre cuvinte. La auzul lui frunţile se descreţesc, ochii sclipesc voios şi gândurile cele mai râzătoare se răsucesc prin minte. Dar mai ales în ziua aceasta a Anului Nou, Norocul stăpâneşte gândurile. Fiecare îl cheamă, fiecare îi cere ceva după gustul său. Dorinţele nu se aseamănă şi sunt neţărmurite. Unii vor bogăţii, alţii putere, alţii mărire. Fata vrea un Făt-Frumos, negustorul marfă ieftină, slujbaşul înaintare şi leafă cât de mare. Numai mama se uită pe ea şi vrea Norocul pentru copiii ei. Aşteaptă unii toată viaţa să dea Norocul peste ei. Alţii, nerăbdători, îşi lasă casa, liniştea, şi pornesc la drum, să-l caute. E cunoscută povestea aceluia care a alergat după Noroc. — Unde să-l găsesc ? Numai la vreo curte împărătească, şi-a zis el. Acolo treime să fie un obişnnuit al casei. Şi s’a dus omul la curtea înpărătească, să caute Norocul. S’a amestecat prin lume, a stat, a aşteptat. A văzut cum Norocul intră azi la unul, mâine la altul, dar la el de loc. A plecat mai departe. A trecut mări, a înfruntat primejdii, a răbdat frigul, foamea, s’a dus în ţara Mongolilor, în China, în Japonia. Norocul nicăeri. Amărît, slăbit de lipsuri, se gândeşte să se întoarcă acasă. Se întoarce. Zăreşte de departe clopotniţa bisericii, plânge de bucurie şi zice: — „Fericit cine trăieşte la el acasă şi nu ştie, decât din auzite, ce e curtea, marea, şi stăpânirea ta, Noroace, care ne treci pe dinaintea ochilor mărire, bunuri şi ne faci să alergăm după ele până la capătul pământului. De azi înainte nu mă mai mişc de aici. „Gândind aşa şi luând hotărîrea asta împotriva Norocului, dă cu ochii de Noroc, stând în poarta prietenului său, care (Continuare in pag. 3-a) Un bilanţ al cititului " Spunem din capul locului, că acest bilanţ al cititului se întemeiază mai degrabă pe impresii, observaţii şi pe unele fapte concrete, decât pe cifre şi date precise. Un bilanţ care să decurgă din cercetarea amănunţită a cifrelor, este o întreprindere anevoioasă, complicată şi necesitând cercetări îndelungate. Insă, sprijinindu-ne pe impresiile, observaţiile şi constatările personale, precum şi pe unele fapte concrete de care am pomenit, putem afirma cu convingerea că nu ne abatem de la adevăr, că în anul 1943 gustul şi nevoia cititului au mers crescând şi desvoltându-se. Din a acest punct de vedere, anul 1990 înseamnă un progres faţă de anii care l-au precedat. E un an în care numărul cititorilor a sporit atât printre rândurile persoanelor mari, cât şi printre rândurile copiilor şi tineretului. Despre aceşti din ■urmă cititori putem vorbi in mai bună cunoştinţă de cauză. Cunoaştem, de pildă, frumosul succes de Ubrăria cel a înregistrat şi continuă să înregistreze cărţile pentru copii şi tineret avărite In editura ziarului „Universul“, o editură care, sub acest raport, ocupă astăzi un loc de frunte şi Îndeplineşte un rol de o importanţă culturală şi naţională ce n are nevoie de a fi subliniată. Mai suntem in cunoştinţă de cauză prin faptul că îngrijim de redactarea unei reviste — este vorba de „Universul Copiilor“ — care, fără măcar umbra vreunei solicitări sau presiuni, găseşte o răspândire din ce în ce mai mare. Şi relevăm cu un sentiment de îndreptăţită mulţumire, că pătrunde mereu mai mult printre tineretul de liceu, acest tineret care era învinuit că sau nu citeşte nimic, ocupându-şi tot timpul liber cu sporturi ori imitaţii de sporturi, sau că citeşte scrieri ce-i falsificau caracterul şi îi otrăveau sufletul. Din răspândirea crescândă a revistei „Universul Copiilor“ şi a cărţilor scrise anume pentru (Continuare in pag. 2-a) PRIN CRUCE LA BIRUINŢA! \ •___. I Compoziţie de piciorul Paul Moldd H. S. REGELE Şi D. MAREŞAL ANTONESCtI CĂTRE OŞTIRE Înalt Ordin de zi No. 1 din 1 Ianuarie 1043Ordinul de zi al Conducătorului Statului OSTAŞI. In acest început de an, primul Meu gând se îndreaptă către voi cari duceţi, cu un curaj şi o abnegaţiune demne de epocile ceie mai glorioase ale istoriei noastre, lupta dreaptă începută pentru desrobirea provinciilor cotropite. Ţara şi Regele vă sunt recunoscători pentru eroismul vostru care dovedeşte liunii virtuţile nepieritoare ale poporului român. Fie ca acest an să încoroneze jertfele noastre, aducându-ne recunoaşterea drepturilor sfinte ale poporului nostru care nu a voit răsboiul, dar care a ştiut şi va şti întotdeauna să-şi apere cu îndârjire existenţa şi glia strămoşească. MIHAI R OSTAŞI: Cu sufletul de părinte încercat, dar cu voinţa de fier a comandantului răspunzător, vă întâmpin în poarta noului an cu mărturia de credinţă în fapta voastră românească şi eroică, şi cu inima înduioşată de recunoştinţă pentru jertfa voastră desrobitoare. Am trecut printr’un an de jertfe neînchipuite. Răstigniţi de Dumnezeu între primejdii, în faţa întunerecului hoardelor ruseşti, noi nu avem, ca popor care îşi cinsteşte vetrele strămoşilor, crucea şi dreptatea, decât datoria de a ne apăra împotriva cotropirilor sălbatice. Anul încercărilor cumplite prin care am trecut, a fost totuşi pentru voi, ostaşi, an de mare împlinire românească şi ostăşească. Fiindcă în lupta sfinţită pentru pământul Moldovei noastre şi în lupta pentru izgonirea duşmanului şi pentru prăvălirea lui, voi toţi aţi fost urmaşi neîntrecuţi ai luptătorilor Voevozilor noştri de altă dată, împlinitori ai poruncii lui Ştefan Vodă. N’aţi avut în conştiinţa voastră decât un singur crez : Patria. N’aţi avut în inima vea(Continuare in pag. 3-a) CUVÂNTUL din MAREŞAL ANTONESCU CĂTRE ŢARĂ In prag de an nou, îmi aplec din nou spre voi fruntea întunecată de răspundere şi braţul de părinte trudit, pentru ca să-mi simţiţi din nou gândul şi să-mi înţelegeţi fapta. Se închee un an greu şi aspru, un an de război crunt şi de poveri purtate cu bărbăţie. In faţa Dumnezeului strămoşilor noştri. In acest popas de sânge, de sbuciuim, de muncă şi de durere. Putem să rostim liniştiţi cuvântul de îmbărbătare: NEAMUL ŞI-A FĂCUT DATORIA. Ne-am făcut-o atât faţă de noi inşine cât şi faţă de alţii. Ne-am făcut-o faţă de noi înşine pentru că Neamul nostru a trăit întotdeauna, nu din târguri internaţionale, ci din sbucium greu şi din sângele jertfei. Veac de veac, generaţie de generaţe, noi am apărat cu sânge bogăţia arcului carpatic, a Dunării şi Mării Negre şi ne-am sfinţit cu luptă crucile strămoşilor şi datoria faţă de credinţele lor. Această luptă era pentru noi o poruncă. Pământul Basarabiei şi Bucovinei ne fusese călcat mişeleşte. Moldova noastră era ameninţată. Şi odată cu ea, însăşi fiinţa Neamului nostru putea să fie prăvălită sub cnutul întunericului. De aceea, in ceasul greu, ne-am alăturat luptei pe care marele popor german a pornit-o împotriva acelora care pândeau să arunce haosul asupra continentului întreg. Am respectat legile de onoare ale războiului și legile de luptă, prin care Basarabia și Bucovina au fost eliberate. Plătim astfel tributul nostru de sânge pentru civilizaţia de mâine a Continentului, care este propria noastră civilizaţie. Făcând aşa, noi ne apărăm pe noi înşine şi sensul istoric al vieţii noastre. Fiindcă românul, fără casă şi fără vatră, fără biserică şi fără familie, Ţăranul, fără pământul trudei lui; Cărturarul, fără liniştea gândului său; Muncitorul, fără dreptul muncii lui şi Neamul nostru ar fi netreiuie s’o primească. ROMANI, Cel dintâi gând pe care tr®ş bne să-l îndrepte Neamul iaé acest ceas este spre ostaşii dai departe care luptă şi-şi jexfesese viaţa pentru viaţa noas-s tră. Lor le datorăm totul. Lor trebue să le inchinănfi toată recunoştinţa noastră. Iar acelora care au căzut, neîntrecuţilor eroi eu car© Neamul nostru a dovedit încă odată in istorie că popor de ostaşi am fost şi popor d© ostaşi vom muri, lor trebu© să le închinăm toată slavă creştină şi toată dreptatea naţională. kip ROMANI, I Războiul de azi este un război greu care cere nu numai sânge, dar cere şi minţi şi braţe. Neamurile care ştiu, în încordarea supremă, să’arunc© pe câmpul de bătaie nu numai sângele luptei, dar şi puoerea minţii şi dogoarea muncii, numai acelea pot să birue încercarea neînchipuită de azi. Neamul nostru a înţeles că ne este hărăzit să trăim cea mai crâncenă epocă de istorie. Ne sunt in primejdie azi nu numai graniţele sfinte ale Neamului, nu numai dreptu ■ rile şi onoarea. Ne este ameninţată nu numa viaţa noastră a luptătorilor şi acelor vârstnici, nu numai biserica şi averea, dar este ameninţată viaţa copiilor noştri, însăşi istoria Neamului Românesc şi fiinţa lui. Românii au înţeles aces lucru şi, oricare le-a fost altădată credinţa şi sfada, oricare le-au fost şi li sunt interesele s au unit toţi şi mi-au rezemat răspunderea, cu conştiinţa sfintei noastre unităţ naţionale. Noi nu suntem Neam car să putem ocroti în sânul nostru trădători credinţei strămoşeşti şi ai unităţii româneşti. Dacă unul singur ar eşi din rândurile noastre unite, din brazda noastră scăldată , sângele jertfei, din ogora muneii noastre tăcute şi credincioase, Neamul întreg, prin braţul meu, l-ar strivi pentru netrebnica lui cârtire. De aceea, Români, cu sete neînfricată în dreptatea Neamului nostru, cu credinţa ne şovăelniică în lupta noastr Orăşanul fără siguranţa averii lui, ar trăi o viaţă de ruşine şi de umilire pe care(Continuare in pag. 3-a ROMANI. RĂZBOIUL MONDIAL IN ANUL 1941 Bilanţul operaţiunilor militare, aeriene şi navale. — Contribuţia armatei române în luptele victorioase de pe frontul oriental de R. SEIŞANU In cursul anului 1942, războiul devenit mondial prin intrarea în acţiune a Japoniei (la 7 Decembrie 1941), am avut următoarele teatre de operaţiuni: 1) Teatrul de operaţiuni din Europa orientală; 2) Teatrul de operaţiuni din Extremul Orient şi Pacific ; 3) Teatrul de operaţiuni din Africa de nord ; 4) Teatrul de operaţiuni maritim din Atlantic şi mările anexe. OPERAŢIILE DE PE FRONTUL ORIENTAL încă de la începutul anului 1942 mareşalul Timoşcenko, comandantul grupului de armate sovietice din sectorul meridional al frontului oriental a urmărit recucerirea Crimeei şi întoarcerea pe la sud a dispozitivului defensiv germanco-român dintre cotul Niprului şi marea Azov, pe linia Cherson- Melitopol -Mariupol-Tagarorog. In acest scop el a debarcat trupe în porturile Feodosia, Balaclava, Eupatoria şi Kerci, pe când garnizoana sovietică asediată în fortăreaţa Sevastopol, primind forrăririle pe mare, a încercat, prin atacuri puternice să străpungă poziţiile germane şi române din jurul fortăreţei, spre a se libera. Planul mareşalului Tîmoscetiko privitor la recucerirea Crimeii, era în conexiune, cu începerea unei mari acţiuni ofensive în regiunea Harkovului, care, în caz de reuşită, s’ar fi întins şi în spaţiul meridional şi occidental al Ucrainei. El însă n’a putut fi executat. Detaşamentele sovietice debarcate la Feodosia, Balaclava şi Eupatoria, au fost lichidate încă din cursul iernei. BĂTĂLIA DIN PENINSULA KERCI Odată cu apariţia primăverei, forţele germane ştronţonene sub comanda generalului Mannstein, înălţat apoi la rangul de mareşal, au întreprins acţiunea ofensivă pentru recucerirea peninsulei Kerci. Atacul a început în ziua de 8 Mai împotriva a 3 armate inamice, compuse din 17 divizii de infanterie, 6 brigăzi de vânători, 2 divizii de cavalerie şi 4 brigrdi de blindate sprijinite pe un sistem de lucrări solid fortificate, eşalonate în adâncime Pe când o parte din trupele germane şi române au căutat să fixeze pe inamic la sud, lăsându-l să creadă că pe aci el va da atacul principal, un grup de divizii rapide germane au atacat viguros la nord, reuşiind să practica o spărtură pe care au lărgit-o, împinse spre mareae mare parte din forţele sovietice au fost încercuite şi nimicite, în cursul acestei bătălii o divizie română, încercuită, a rezistat eroic timp de cinci zile, fiind reaprovizimată de avioane şi a reuşit să străpungă cercul. Detaşamente romane de cavalerie au săvârşit şi ele acţiuni îndrăzneţe ce au contribuit la obţinerea strălucitei victorii de la Kerci. Bătălia s-a terminat în ziua de 15 Mai prin cucerirea oraşului şi portului Kerci şi nimicirea celor trei armate sovietice comandate de generalul Koslov. In această primă ofe®sivă din primăvara arcului IS42 de pe frontul oriental, forţele germane şi române din Crimeea, au luat 189.198 de priaonieri, au distrus sau capturat 1397 tunuri şi 284 tancuri, au doborât 323 de avioane şi au pus în funcţiurce noi arme, care s’au dovedit superioare prin eficacitatea lor, ce(Continuare in pag. 3-a)