Universul - Provincie, ianuarie 1943 (Anul 60, nr. 1-29)
1943-01-01 / nr. 1
^sîîbS al 60-lea 8 PagisLi Fondator: Prop „UNIVEfiSUM A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov . EXEMPLARUL 5 LEI Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării Dir. Gle P. T. T. Nr. 24.464/939 CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA INTRE A® A, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACTIA SI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 1943 întotdeauna, de veacuri şi de milenii, de când timpul a fost măsurat în spaţii calendaristice, un an care se duce, un an care vine, umple sufletele oamenilor de nădejdi, de iluzii, de aşteptări care şterg regretele, «ailujii suferinţele şi arunca un văl al uitării peste toate amărăciunile trecutului. In pragul anului 1943, urmele anului ce se sfârşeşte, se înlănţuesc în continuitatea sforţărilor generale, pentru că în joc nu este numai viaţa individuală, efemeră, potrivit orânduirilor divine, ci, pentru noi mai ales, este vorba de însăşi existenţa noastră naţională, de împlinirea năzuinţelor de unitate, care se afirmă cu sângele şi cu viaţa fiilor şi fraţilor noştri pe frontul de la răsărit, ţeluri mai mari şi mai durabile decât cele ale fiecăruia dintre noi, pentru că ele conţin esenţa însăşi a fiinţei noastre etnice. Pretutindeni, neamurile toate intrate în cruntul învălmășag al răsboiului, în mijlocul tragicului şi înspăimântătorului tunet al teribilelor arme moderne, n’au decât un gând : să învingă. Pentru noi, toate jertfele, toate lipsurile, toate constrângerile liber admise simt făcute pentru dreptul nostru la viaţă liberă, pentru dreptul nostru la unitatea pe care neîncetat, de secole şi de secole, o pecetlueşte dârzenia moştenită de la înainiie-i sortiţi am fi pieirii. Exponentă şi sinteză a neamului românesc în totalitatea lui, armata, scut al ţării şi element continuator al operei generaţiilor care ne-au dat Unirea, rămâne suprema garanţie către care se îndreaptă toate gândurile şi toate urările românismului de pretutindeni. N’am dus niciodată viaţă uşoară în acest frământat colţ al sud-estului european, pe aceste plaiuri în care nu A Hlioof,o fi o nomoindeni fie stropă cu sângele străbunilor noştri, cari şi-au apărat cu bărbăţie căminul, munca şi credinţa. Nimeni din neamul nostru n’a pregetat să-şi facă datoria până la capăt, fiecare în câmpul lui de activitate, atunci când ţara i-o cerea, şi această tradiţie seculară de eroism, realitate şi spirit de jertfă, acest îndemn pornit din instinctul nostru de viaţă proprie, căleşte energiile, oţelind voinţele şi dând sens real pământeştei noastre existenţe. De aceea şi Biserica şi Morala şi Logica existenţei în societate socotesc azi ivirea zorilor unui an nou, nu un prilej de petrecere zgomotoasă ori de nejustificată bucurie, ci momentul şi îndemnul unei judecări proprii a faptelor săvârşite, spre a găsi drumul de urmat în viitor. Cinstim memoria celor cari s’au jertfit, dăm dovada încrederii în destinele şi în viitorul neamului românesc, dacă potrivim ritmul traiului nostru cu gravitatea clipelor din această importanta răscruce a laturici prii, ceaţa căreea răsare un an nou, anul 1943, pe care Pronia cerească — ce o invocăm cu creştinească încredere — îl va face un an mai bun, mai însorit de lumina nădejdilor, un an al realizării îndreptăţitelor noastre năzuinţi naţionale. „UNIVERSUL“ ANULUI NOU An nou ce vii, prin vremi de vifor, pe strămoşeştile ogoare Din largul zărilor brăzdate de-al vijeliilor ecou, An nou ce vii în ţara noastră s'aduci nădejdi mântuitoare Şi să ne luminezi limanul, noi te primim cu suflet nou ! Tu ne'nfloreşti speranţa 'n suflet ca florile de primăvară Ce'şi flutură zăpada albă, An nou, miraj fermecător... Şi noi îţi înălţăm colinda ca lan de aur să răsară, Podgoriile să 'nflorească pe mândrul românesc răzor !... Aşa cum te-au cinstit românii cu cântec şi'nchinări creştine, In cinstea ta, ca şi-altădată, noi ridicăm paharul plin, In zvon de zurgălăi şi pluguri ne punem toţi nădejdea 'n tine Ca munca sfântă să dea roade de chihiibar şi de rubin !... Bine-ai venit la noi în ţară ca să ne-alini tot ce-a fost jale, Să ne-aduci sfânta biruinţă în cântec harnic de belşug, Şi peste plaiurile noastre să ningi zăpada de petale Şi-o viaţă nouă să răsară pe urma rodnicului plug ! MIRCEA DEM. RĂDULESCU NOROCUL de T. PISANI Noroc e cuvântul iubit, poate cel mai iubit dintre cuvinte. La auzul lui frunţile se descreţesc, ochii sclipesc voios şi gândurile cele mai râzătoare se răsucesc prin minte. Dar mai ales în ziua aceasta a Anului Nou, Norocul stăpâneşte gândurile. Fiecare îl cheamă, fiecare îi cere ceva după gustul său. Dorinţele nu se aseamănă şi sunt neţărmurite. Unii vor bogăţii, alţii putere, alţii mărire. Fata vrea un Făt-Frumos, negustorul marfă ieftină, slujbaşul înaintare şi leafă cât de mare. Numai mama se uită pe ea şi vrea Norocul pentru copiii ei. Aşteaptă unii toată viaţa să dea Norocul peste ei. Alţii, nerăbdători, îşi lasă casa, liniştea, şi pornesc la drum, să-l caute , cunoscută povestea aceluia care a alergat după Noroc. — Unde să-l găsesc? Numai la vreo curte împărătească, şi-a zis el Acolo tr.bine să fie un obişnuit al casei. Şi s’a dus omului curtea împărătească, să caute Norocul. S’a amestecat atat, a aşteptat. A văzut cum Norocul intră azi la unul, mâine la altul dar la el de loc. A zi plecat mai departe. A trecut mări, a înfruntat primejdii, a răbdat frigul, foamea, s’a dus în ţara Mongolilor, în China, în Japonia. Norocul nicăeri. Amărît, slăbit de lipsuri, se gândeşte să se întoarcă acasă. Se întoarce. Zăreşte de departe clopotniţa bisericii, plânge de bucurie şi zice: — „Fericit cine trăieşte la el acasă şi nu ştie, decât din auzite, ce e curtea, marea, şi stăpânirea ta, Noroace, care ne treci pe dinaintea ochilor mărire, bunuri şi ne faci sa alergăm după ele până la capătul pă- mântului. De azi înainte nu mă mai mişc de aici. „Gândind aşa şi luând hotărîrea asta împotriva Norocului, dă cu ochii de Noroc, stând în poarta prietenului său, care dormea adânc”. Că Norocul nu se învaţă, nici se prinde vreodată, ci singur el vine, la cine nici el singur nu ştie. Pentru a admira filosofia, spune Lucian, n’ai decât să te gândeşti până unde merge nebunia oamenilor. Pentru a dispreţui darurile Norocului, e de ajuns să priveşti întâmplările (Continuare in pag. 3-a) M. S. REGELE CĂTRE OŞTIRE înalt Ordin de zi Nr. 1 din 1 Ianuarie 1943 ORDINUL DE ZI AL D-LUI MAREŞAL ANTONESCU CĂTRE ARMATĂ OSTAŞI. In acest început de an, primul Meu gând se îndreaptă către voi cari duceţi, cu un curaj şi o exnegaţiune demne de epocile cele mai glorioase ale istoriei noastre. Lupta dreaptă începută pentru desrabirea provinciaiestre pie. Ţara şi Regele vă sunt recunoscători pentru eroismul vostru care dovedeşte lumii virtuţile nepieritoare ale poporului român. Fie ca acest an să încoroneze jertfele noastre, aducându-ne recunoaşterea drepturilor sitele ale poporului nostru care nu a voit răsboiul, dar care a ştiut şi va şti întotdeauna să-şi apere cu îndârjire existenţa şi glia strămoşească. MIHAI R OSTAŞI: Cu sufletul de părinte încercat, dar cu voinţa de fier a comandantului răspunzător, vă întâmpin în poarta noului an cu mărturia de credinţă în fapta voastră românească şi eroică, şi cu inima înduioşată de recunoştinţă pentru jertfa voastră desrobitoare. Am trecut printr’un an de jertfe neînchipuite. Răstigniţi de Dumnezeu între primejdii, în faţa întunerecului hoardelor ruseşti, noi nu avem, ca popor care îşi cinsteşte vetrele strămoşilor, crucea şi dreptatea, decât datoria de a ne apăra împotriva cotropirilor sălbatice. Anul încercărilor cumplite prin care am trecut, a fost totuşi pentru voi, ostaşi, an de mare împlinire românească şi ostăşească. Fiindcă în lupta sfinţită pentru pământul Moldovei noastre şi în lupta pentru izgonirea duşmanului şi pentru prăvălirea lui, voi toţi aţi fost urmaşi neîntrecuţi ai luptătorilor Voevozilor noştri de altă dată, împlinitori ai poruncii lui Ştefan Vodă. N’aţi avut în conştiinţa voastră decât un singur crez : Patria; N’aţi avut în inima Voastră decât o poruncă: Crucea strămoşlor; N’aţi avut în faţa voastră decât o datorie: Zdrobirea duşmanului. La capătul unui an de lupte grele, Neamul întreg (Continuare in pag. 3-a) PRIN CRUCE LA BIRUINŢĂ! M.s. regele, mihai Compoziţie de pictorul Paiul Moldav. MAREŞAL I. ANTONESCU Nr. 1 Vineri 1 ianuiarie 1948 Pagini DIRECTOR ȘI ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU Cuvântul domului Mareşal Antonescu către ţară ROMANI. In prag de an nou, îmi aplec din nou spre voi fruntea întunecată de răspundere şi braţul de părinte trudit, neutru ca să-mi simţiţi din nou gândul şi să-mi înţelegeţi fapta. Se închee un an greu şi aspru, un an de război crunt şi de poveri purtate cu bărbăţie. In faţa Dumnezeului strămoşilor noştri; In acest popas de sânge, de sbucium, de muncă şi de durere. Putem să rostim liniştiţi cuvântul de îmbărbătare: NEAMUL ŞI-A FĂCUT DATORIA. Ne-am făcut-o atât faţă de noi înşine cât şi faţă de alţii. Ne-am făcut-o faţă de noi înşine pentru că Neamul nostru a trăit întotdeauna, nu din târguri internaţionale, ci din sbucium greu şi din sângele jertfei. Veac de veac, generaţie de generaţe, noi am apărat cu sânge bogăţia arcului carpatic, a Dunării şi Mării Negre şi ne-am sfinţit cu luptă crucile strămoşilor şi datoria faţă de credinţele lor. Această luptă era pentru noi o poruncă. Pământul Basarabiei şi Bucovinei ne fusese călcat mişeleşte. Moldova noastră era ameninţată. Şi odată cu ea, însăşi fiinţa Neamului nostru putea să fie prăvălită sub cnutul întunericului. De aceea, în ceasul greu, ne-am alăturat luptei pe care marele popor german a pornit-o împotriva acelora care pomboc să annțe haosul asupra continentului întreg. Am respectat legile de onoare ale războiului şi legile de luptă, prin care Basarabia şi Bucovina au fost eliberate. Plătim astfel tributul nostru de sânge pentru civilizaţia de mâine a Continentului, care este propria noastră civilizaţie. Făcând aşa, noi ne apărăm pe noi înşine şi sensul istoric al vieţii noastre. Fiindcă românul, fără casă şi fără vatră, fără biserică şi fără familie, Ţăranul,fără pământul trudei lui; Cărturarul, fără liniştea gândului său; Muncitorul, fără dreptul muncii lui şi Orăşanul fără siguranţa averii lui, ar trăi o viaţă de ruşine şi de umilire pe care Neamul nostru ar fi netrebnic s’o primească. ROMANI. Cel dintâi gând pe care trebue să-l îndrepte Neamul în acest ceas este spre ostaşii de departe care luptă şi-şi jertfesc viaţa pentru viaţa noastră. Lor le datorăm totul. Lor trebue să le închinăm toată recunoştinţa noastră. Iar acelora care au căzut, neîntrecuţilor eroi cu care Neamul nostru a dovedit Încă odată în istorie că popor de ostaşi am fost şi popor de ostaşi vom muri, lor trebue să le Închinăm toată slava creştină şi toată dreptatea naţională. ROMANI. Războiul de azi este un război greu care cere nu numai sânge, dar cere şi minţi şi braţe. Neamurile care ştiu, în încordarea supremă, să arunce pe câmpul de bătaie nu numai sângele luptei, dar şi puterea minţii şi dogoarea muncii, numai acelea pot să birue încercarea neînchipuită de azi. Neamul nostru a înţeles că ne este hărăzit să trăim cea mai crâncenă epocă de istorie. Ne sunt în primejdie azi nu numai graniţele sfinte ale Neamului, nu numai drepturile şi onoarea. Ne este ameninţată nu numa viaţa noastră a luptătorilor şi acelor vârstnici, nu numai biserica şi averea, dar este ameninţată viaţa copiilor noştri, însăşi istoria Neamului Românesc şi fiinţa lui. Românii au înţeles acest lucru şi, oricare le-a fost altădată credinţa şi sfada, oricare le-au fost şi le sunt interesele, s’au unit toţi şi mi-au rezemat răspunderea, cu conştiinţa sfintei noastre unităţi naţionale. Noi nu suntem Neam care să putem ocroti in sânul nostru trădători ai credinţei strămoşeşti şi ai unităţii romăneşti. Dacă unul singur ar eşi din rândurile noastre unite, din brazda noastră scăldată de sângele jertfei, din ogorul muncii noastre tăcute şi credincioase, Neamul întreg, prim braţul meu, l-ar strivi pentru netrebnica lui cârtire. De aceea, Români, cu setea neînfricată în dreptatea Neamului nostru, cu credința neşovăelnică în lupta noastră (Continuare in pag. 3-a) Punerea in circulaţie a „bonurilor de cassă“ Rolul şi funcţiunile pe care urmează să le îndeplinească acest instrument de credit. — Declaraţiile d-lui ministru al finanţelor, Alexandru Neagu Acum câteva zile s’a publicat decretul-lege prin care se autoriza ministerul finanţelor să pună în circulaţie bonuri de cassă, întrebat asupra rolului şi funcţiunilor pe care urmează să le îndeplinească acest instrument de credit, d. ministru de finanţe, Alexandru Neagu, a făcut preses următoarele declaraţii : — „Bonul de cassă este un instrument extrem de răspândit în toate ţările şi folosit încă cu mulţi ani în urmă. El face parte din mijloacele technice financiare obişnuite. Disponibilităţile în numerar ale particularilor sau ale instituţiunilor, fie că sunt destinate cheltuelii, fie că sunt destinate plasamentului, stau neîntrebuinţate în perioada dintre momentul dobândirii şi al folosirii lor în ţările cu circulaţie monetară lentă, cum este, spre pildă ţara noastră, totalul disponibilităţilor de acest fel, care este sustras îndeplinirii unei funcţiuni active în viaţa economică, este apreciabil. ~ Funcţiunea bonului de cassă nu poate fi însă îndeplinita decât dacă acesta este pe termen scurt şi in deosebi numai dacă îi este asigurată o piaţă permanentă, în aşa fel încât transformarea numerarului în bonuri sau a bonurilor în numerar, să fie o operaţiune lesnicioasa şi aproape instantanee. Tezaurul nostru public a evitat întotdeauna să recurgă la 07 peraţiuni pe termen groscurt, deoarece ’preferinţa Jubileului românesc pentru plasamente imobiliari este un fapt cunoscut, împrejurările actuale, în , care bonurile de consum s’au limitat şi în care semnele monetare în circulaţiune sunt mai numeroase, fac ca volumul disponibilităţilor de numerar — uneori chiar tezaurizat — să fie destul de însemnate. Din această pricină Banca Naţională, împreună cu ministerul finanţelor, au luat în considerare necesitatea încetăţenirii şi la noi, a unui instrument curent în alte ţări. BONUL DE CASSA NU CONSTITUE UN PLASAMENT DE DURATA Bonul de cassă, astfel cum l-am conceput împreună cu conducerea Băncii Naţionale, nu constitue un plasament de durată. Ceva mai mult, Banca Naţională a convenit să-l primească la orice moment, chiar înainte de scadenţă. Oricine s’ar găsi, prin orice împrejurare, în posesiunea unui bon da cassă, îl poate transforma —daci doreşte— în numerar, la valoarea scrisă pe el, la orice sediul al Băncii Naţionale. Prin aceasta, bonul de cassă se deosebeşte fundamental de celelalte titluri de Stat, a căror valoare reală se poate deosebi de cea nominală. AVANTAG IILE Nu insist mai mul asupra avantajului pe care îl reprezintă, pentru orice deţinător de bilet* de bancă, posibilitatea de a înlocui numerarul de care nu are nevoe imediat, prin bonuri da caisă purtătoare de dobândă. Fiecare din acei care au priceperea faptelor vieţii, financiare, vor constata singuri comoditatea şi folosul pe care îl prezintă acest bon de cassă. (Continuare in pag. 3